Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 215/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.215/R/2008
Ședința publică din data de 02 aprilie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Vasile Goja
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 2/A din 08 ianuarie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ulzraj, prev.de art.239 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.-, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecând cauza, menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe, deoarece în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c pr.pen. Nu există la dosar probe certe că inculpatul a săvârșit infracțiunea care i se reține în sarcină. Din dosar rezultă că locul presupusei infracțiuni era la o distanță de circa 200 de locul unde se afla inculpatul, iar acesta abia la poliție a aflat că un polițist a fost lovit. Nu rezulte că inculpatul a agresat în vreun fel partea vătămată. În dovedirea nevinovăției inculpatului, solicită a se avea în vedere că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză. Există dubiu care trebuie să profite inculpatului și ca atare soluția instanței de apel prin care s-a dispus condamnarea inculpatului este greșită. Arată că s-a înlăturat obligarea la fond a părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, această dispoziție deciziei atacate fiind admisibilă, motiv pentru care solicită în parte admiterea recursului în sensul achitării inculpatului. Cu onorariu avocațial din.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, deoarece se bazează pe o analiză corectă a probelor administrate în cauză. Există declarații de martori care au arătat că inculpatul a încercat să-i aplice lovituri părții vătămate, dar a fost oprit de aceștia, inițial, însă apoi inculpatul a lovit-o pe partea vătămată. În faza de urmărire penală, au fost audiați martorii imediat după incident, iar împrejurarea că aceștia au declarat altfel la instanță, se datorează trecerii timpului, însă se impune a se reține că toți își mențin declarațiile din faza de urmărire penală. Toți martorii direcți au arătat același lucru, că inculpatul a lovit partea vătămată, iar declarațiile acestora se coroborează cu certificatul medico-legal. Probele de la dosar confirmă vinovăția inculpatului, astfel că decizia instanței de apel este legală și temeinică, solicitând a fi menținută.
Apărătorul inculpatului arată că toți martorii puteau fi învinuiți de ultraj, pentru că majoritatea au participat la acea altercație și ca atare declarațiile lor pot fi subiective.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 59 din 4 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul penal nr- s-a dispus în temeiul art. 11 pct.2 lit."a" rap.la art. 10 lit."c" Cod procedură penală achitarea inculpatului fiul lui și, născut la 13.02.1979 în N, CNP--, domiciliat în N,-, județul B-N, cu antecedente penale, de sub învinuirea comiterii infracțiunii de ultraj prev.de art. 230 alin.2 Cod penal cu aplic.art.13 Cod penal.
S-a stabilit în favoarea apărătorului din oficiu, av. onorariu în sumă de 100 lei suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Partea vătămată,.în N,-, județul B-N, CNP-- a fost obligat să plătească statului suma de 50 lei, cu titlu cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În data de 30.10.2005, la discoteca organizată în sediul fostului cinematograf din orașul Nai zbucnit un conflict între numiții și.
Acest conflict a survenit pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a degenerat prin implicarea altor persoane participante la discotecă, care s-au manifestat în acest context în mod recalcitrant.
În acest cadru tensionat s-a remarcat prin conduita sa negativă numitul, zis, care, telefonic și-a anunțat "frații din ", cunoscuți în lumea interlopă a orașului N cu porecla "paraziții" (deoarece provin din ).
Deși se afla la o nuntă în comuna, la solicitarea fratelui său s-a deplasat în orașul N pentru a verifica natura incidentului în care a fost implicat ().
Deoarece între timp, pe fondul incidentului s-a adoptat măsura închiderii discotecii, personalul de ordine și pază a localului din care făceau parte și frații și au părăsit zona.
Concomitent cu declanșarea incidentului au fost anunțate organele de poliție care au impus închiderea localului, ca măsură de securitate.
Ulterior, frații însoțiți de mai multe persoane, s-au deplasat pe strada - înspre Căminul de Nefamiliști, unde se desfășura un al comunității rrome.
S-a menționat că frații fuseseră informați că numitul s-a deplasat la acest cămin pentru a participa la petrecerea de și în spirit de revanșă s-au deplasat și ei spre acest cămin pentru a-l căuta pe inițiatorul incidentului.
Organele de poliție sesizând această nouă perspectivă conflictuală au procedat la urmărirea autoturismului în care se aflau frații și au anunțat Dispeceratul IPJ B-N pentru a fi sprijiniți, în vederea restabilirii ordinii publice de către Grupa de intervenție rapidă.
În acest context, autoturismul în care se aflau frații și însoțitorii acestora s-au deplasat pe strada - unde se află Căminul Liceului Economic și în incinta căruia se desfășura masa festivă organizată de etnia rromă cu ocazia botezului.
La un moment dat, inculpatul (care nu fusese implicat în incidentul anterior) împreună cu numitul au ieșit din cămin pentru necesități fiziologice, dar surprinși de frații au fost abordați violent, agresiunea exercitându-se cu precădere împotriva inculpatului, datorită unei erori de identitate a persoanei vizate pentru revanșă, pe fondul orelor înaintate (după miezul nopții).
În acest timp, datorită stării de alertă s-au conturat două grupuri: unul format din frații și însoțitorii acestora (11-12 persoane), înarmați cu bâte și alți susținători veniți de la discotecă (cca 30 persoane) și un grup format din reprezentanți ai rromilor (cca 35 de persoane) în care s-au evidențiat frații și inculpatul.
Între cele două grupuri a izbucnit un scandal accentuat de violențe și agresiuni reciproce cu bâte și pietre.
Pentru aplanarea scandalului, polițiștii prezenți și cei veniți la solicitarea acestora la fața locului în urma codului d e alertă au efectuat un cordon și s-au interpus între cele două grupuri, depunând diligențe pentru evitarea contactului direct al grupurilor formate.
Prin tendința de retragere a grupului format din persoane de etnie rromă a avut loc o deplasare a acestora înspre intersecția străzii - cu strada - -.
În acest context, inculpatul a recunoscut că în timpul incidentului a luat de jos o de baseball cu care a intențional să-I lovească pe agresorul său,.
Prin intervenția părții vătămate, inculpatul a fost deposedat de bâta de baseball care a fost predată numitului "" un alt cetățean rrom.
În acest cadrul apreciat de unii "un adevărat vacarm" a fost lovită partea vătămată, agent de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu.
În urma agresiunilor exercitate asupra sa, agentul de poliție a suferit leziuni corporale vindecabile în 11-12 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-Iegal anexat.
Analizând probatoriul administrat în cauză, prima instanță a constatat că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul nu a fost săvârșită de către acesta, motiv pentru care în temeiul disp.art. 11 pct.2 lit."a" rap.la art.10 lit."c" din Codul d e procedură penală a dispus achitarea acestuia de sub învinuirea comiterii infracțiunii de ultraj.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud, solicitând admiterea acestuia în baza disp.art.379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală, desființarea sentinței pronunțate de instanța de fond, ca netemeinică și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 239 alin.2 Cod penal cu aplic.art.13 Cod penal.
În motivarea apelului, s-a arătat faptul că instanța fondului a reținut că "nu poate fi contestată existența agresiunii, a faptei de lovire în dauna părții vătămate, polițist aflat în timpul exercitării atribuțiunilor de serviciu, aspect dovedit și prin certificatul medico-Iegal anexat, dar prin analizarea probelor administrate s-a apreciat că această infracțiune n-a fost comisă de inculpatul ", că instanța a descris pe larg și a citat frânturi "convenabile" din declarațiile martorilor audiați atât în faza de urmărire penală (de care a făcut abstracție în totalitate) cât și în faza de cercetare judecătorească.
S-au subliniat, în cadrul motivelor de apel, câteva aspecte apreciate ca fiind absolut relevante în speță, respectiv:
În faza de urmărire penală, martorii au fost audiați imediat după data producerii incidentului, când toate aspectele derulării acestuia le erau proaspete în memorie, și au declarat că au observat momentul în care inculpatul a aplicat lovituri părții vătămate.
În faza de cercetare judecătorească, audiați fiind după mai multe luni de zile de la data conflictului, aceștia nu au retractat cele relatate, declarațiile lor fiind doar mai lipsite puțin de acuratețe, dată fiind perioada lungă de timp de la data incidentului.
Martorul a relatat exact momentul producerii agresiunii, el aflându-se cel mai aproape de cele două părți, iar martorii și au perceput exact același lucru. Acesta din urmă în fața instanței a declarat inițial că nu a surprins momentul în care inculpatul l-a lovit pe partea vătămată, dar a revenit imediat și a relatat că "am observat că un număr de 5 rromi îi aplicau părții vătămate lovituri. Dintre aceștia l-am identificat pe inculpat", fiind lesne de constatat faptul că nici o probă administrată în faza cercetării judecătorești nu contrazice flagrant probele administrate de procuror.
2. Teoria și practica sunt constante în a afirma că o probă directă este suficientă pentru stabilirea existenței sau inexistenței faptei ori a vinovăției sau nevinovăției învinuitului sau inculpatului.
În speță, pe lângă declarația părții vătămate, coroborată cu certificatul medico-legal, există și declarațiile martorilor audiați în ambele faze procesuale, declarații care nu se contrazic.
Chiar dacă, prin absurd, s-ar înlătura în totalitate declarațiile martorilor care au afirmat în faza urmăririi penale că au observat momentul în care inculpatul l-a lovit pe partea vătămată, iar în fața instanței nu și-au mai reamintit exact acest aspect, nu poate fi înlăturată "singura" probă directă - declarațiile martorului - din ambele faze procesuale;."partea vătămată.a fost lovit de către inculpatul ".
3. Raportat la faptul că nu se pot dovedi cu nici o probă fapte negative s-a făcut referire la o serie de declarații de martori, propuși de inculpat, care au afirmat că nu au văzut ca acesta să-I fi lovit pe partea vătămată-dacă ei nu au văzut, ("n-am observat") nu înseamnă că acest lucru nu s-a întâmplat, cu atât mai mult cu cât cineva (eventual doar ) a observat exact momentul agresiunii.
4. Dacă există o singură probă indirectă, aceasta nu este suficientă; este nevoie de mai multe probe indirecte și care să se coroboreze între ele.
Există la dosar și asemenea probe indirecte:, care, în fața instanței au declarat că l-au văzut pe partea vătămată cu urme de lovituri (vânătăi) și au aflat că acesta a fost lovit de către inculpat.
Prin decizia penală nr.2 din 8 ianuarie 2008 a Tribunalului Bistrița N, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud împotriva Sentinței penale nr.59/2007 a Judecătoriei Năsăud, desființându-se hotărârea atacată, și, rejudecând, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art.239 alin.2 Cod penal, cu aplic.art.13 Cod penal.
În baza art.83 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.495/2003 a Judecătoriei Năsăud, ce va fi executată alăturat pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată în prezentul dosar, în total 1 an închisoare.
S-a făcut aplic.art.71 rap. la art.64."a-b" Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a înlăturat dispoziția privind obligarea la fond a părții vătămate, la plata de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 260 lei cu titlul de cheltuieli judiciare datorate la fond, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul avocațial din oficiu în favoarea aV..
S-a stabilit onorariu avocațial din oficiu în apel, în sumă de 100 lei în favoarea av., ce s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că probatoriul testimonial administrat în cauză a relevat cu certitudine faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de ultraj prev.de art. 239 alin.2 Cod penal, martorii audiați relevând această stare de fapt.
Faptul că inculpatul este autorul agresiunii a fost dovedit prin declarația martorului, care l-a văzut pe inculpat lovind-o pe partea vătămată, și prin declarația martorului, care a afirmat că inculpatul a înjurat-o pe partea vătămată, după care a ridicat bâta asupra lucrătorului de poliție, însă au intervenit, pentru aplanarea conflictului, alte persoane, care l-au oprit. Cu toate acestea, ulterior, inculpatul i-a aplicat două lovituri cu pumnul părții vătămate, în zona feței (cauzându-i leziunile constatate în certificatul medico-Iegal eliberat acesteia ulterior), la un moment dat martorul sesizând că aceasta se dezechilibrase și căzuse pe carosabil.
Martorul a declarat, în faza de urmărire penală, că: "profitând de poziția părții vătămate, cred că inculpatul a încercat să-I mai lovească și s-a aplecat din nou peste partea vătămată, moment în care unul din frații a sărit peste corpul părții vătămate asupra făptuitorului, pe care l-a împins pentru a-l împiedica să o lovească pe partea vătămată, după care i-a aplicat o lovitură cu o în zona spatelui, din acel moment făptuitorul s-a dezechilibrat și a căzut".
De asemenea, martorul, în cuprinsul declarației sale dată în faza de urmărire penală, a precizat că l-a văzut pe " cum lovește cu pumnul pe lucrătorul de poliție și în acel moment acesta s-a dezechilibrat și a căzut".
Conform declarației martorului, singura persoană ce stătea aproape de partea vătămată, care la un moment dat s-a dezechilibrat și a căzut pe trotuar, era inculpatul, martorul opinând că, prin raportare la modul de cădere a părții vătămate, aceasta nu ar fi putut să se împiedice și să cadă la pământ, deoarece nu se afla sub influența băuturilor alcoolice și era o persoană tânără, cu o constituție sănătoasă. Mai mult, cetățenii localității afirmau în cadrul discuțiilor repurtate că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată-declarația martorului -martor care a văzut-o pe partea vătămată cu uniforma deranjată și poate chiar ruptă, prezentând urme de violență la un, iar a doua zi a aflat că a fost lovită de inculpat.
Din ansamblul probelor testimoniale învederate, coroborate cu actele medico-legale și declarația părții vătămate, precum și cu întreg materialul probator administrat în cauză, rezultă cu certitudine faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de ultraj prev. de art.239 al.2 Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată, în dauna părții vătămate.
La individualizarea acestei pedepse s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 pen. și anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, persoana inculpatului, dispozițiile legii penale mai favorabile, făcându-se în consecință aplicarea disp.art.13 Cod penal.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal inculpatul, solicitând casarea acesteia și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale nr.59 din 4.04.2007 a Judecătoriei Năsăud, prin care s-a constatat că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de ultraj prev.de art.239 alin.2 pen. în dauna polițistului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că tribunalul a făcut o corectă analiză a probelor administrate în cauză, reținând că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de ultraj prev.de art.239 alin.2 pen.
Din actele și lucrările dosarului, probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond, a rezultat că în seara zilei de 30.10.2005, la discoteca organizată în sediul fostului cinematograf din orașul N, a izbucnit un conflict între numiții și, care a degenerat și în care ulterior au fost implicate mai multe persoane participante la această discotecă, motiv pentru care au fost anunțate și organele de poliție.
După ce au fost evacuați din local, împreună cu fratele său și alte persoane, s-au deplasat pe str.- - înspre căminul de nefamiliști unde se desfășura un a comunității rrome și unde au aflat că îl pot găsi pe, fiind urmăriți pe acest traseu de către organele de poliție care au anunțat și dispeceratul IPJ B
Ajungând la căminul unde se desfășura masa festivă, frații și însoțitorii acestuia, au abordat în mod violent pe numiții și, creându-se două grupuri care s-au antrenat într-un conflict, accentuat de violențe și agresiuni reciproce cu bâte și pietre.
Pentru a aplana scandalul polițiștii prezenți și cei sosiți la fața locului, s-au interpus între cele două grupuri iar în acest context inculpatul l-a lovit pe partea vătămată care se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cauzând leziuni corporale vindecabile in 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Această stare de fapt rezultă din declarațiile martorilor audiați și anume, care susține că inculpatul se afla în apropierea părții vătămate, care s-a dezechilibrat și a căzut și, de asemenea, martorii indirecți cărora partea vătămată le-a relatat incidentul, toți susținând că inculpatul este autorul faptei.
În același timp, martorul a declarat că la un moment dat a observat că partea vătămată se afla la pământ, iar peste aceasta era inculpatul, și când a ridicat-o pe partea vătămată de la pământ întrebându-l cine l-a lovit, acesta i-a spus că inculpatul este agresorul.
Martorul care nu a văzut incidentul a susținut că a aflat de agresiunea exercitată de inculpat asupra părții vătămate, despre care i s-a relatat chiar de către partea vătămată și martorul.
În fine, martorul precizează expres că partea vătămată a fost lovită de către inculpat, după care a căzut pe carosabil, iar aceste împrejurări au fost observate în mod direct de către martor.
Prin urmare, probele testimoniale se coroborează cu declarația părții vătămate și cu certificatul medico-legal care atestă numărul de zile de îngrijiri medicale și leziunile suferite de partea vătămată, situație în raport de care vinovăția inculpatului a fost în mod cert dovedită, tribunalul pronunțând o soluție legală și temeinică, atunci când a dispus condamnarea acestuia.
Pedeapsa a fost judicios individualizată în conformitate cu disp.art.72 pen. și în mod corect s-a făcut și aplic.art.83 pen. inculpatul fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată.
Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat în temeiul art.385/15 cpt.1 lit.b pr.pen.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul domiciliat în N,-, județul B-N,împotriva deciziei penale nr. 2/A din 8 ianuarie 2008 a Tribunalului Bistrița N.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 02.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.CI/MR
08.04.08/3 EX.
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Ana Covrig Vasile Goja
