Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 273/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.273/
Ședința publică de la 13 Mai 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu președinte secție penală
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
Procuror-șef Secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului penal formulat de recurentul-inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev. și ped. de art.239 Cod penal, împotriva Deciziei penale nr.348/10.12.2007, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul-inculpat, care a fost reprezentat prin avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.-/11.04.2008, emisă deCabinet de avocat "", depusă la fila 9 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că acest termen a fost acordat în vederea pregătirii apărării recurentului-inculpat; La data de 09.05.2008, recurentul-inculpat a depus motive scrise de recurs; La data de 13.05.2008, avocat a comunicat, prin fax, o cerere prin care solicita acordarea unui nou termen de judecată întrucât se afla în concediul medical, după care;
Avocat precizează că s-a prezentat în instanță, nu mai insistă în cererea de amânare formulată și nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-inculpat, prin apărător ales, reiterează susținerile formulate în fața instanței de apel arătând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dreptului la apărare a recurentului-inculpat în faza de judecată precum și încălcarea dispozițiilor 339 și 340 Cod procedură penală. Astfel, învederează că, atât timp cât, inițial, instanța de fond admis ca fiind concludentă și utilă audierea martorului, iar la data la care acesta trebuia să fie audiat s-a depus dovada că se afla internat în spital, instanța de fond trebuia să acorde un nou termen și să procedeze la citarea legală a acestui martor, la sediul spitalului. Insă, instanța de fond a respins ca fiind inutilă administrarea acestei probe, fără să motiveze.
Precizează că acest motiv de recurs se încadrează în dispozițiile art.3859pct.14 Cod procedură penală.
Totodată, învederează că, în mod nefondat, a fost respinsă cererea formulată de apărătorul inculpatului de amânare pentru a-și pregăti apărarea la momentul la care a apărut o nouă probă la dosar, respectiv CD-ul care a fost vizionat în ședința în care s-a trecut la judecarea cauzei pe fond. Precizează că la fila 82 se află dovada că nu s-a respectat principiul contradictorialității și dreptul inculpatului de a pune întrebări părții vătămate.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului promovat, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu respectarea dispozițiilor procedurale.
Totodată, în subsidiar, solicită a se constata că hotărârea de condamnare pentru fapta de ultraj a inculpatului împotriva părții vătămate G nu este dovedită. Arată că instanța a avut în considerare doar declarația martorului ocular, polițist, reținându-se în mod greșit că acesta a confirmat că inculpatul a aruncat cu pietre în partea vătămată, pentru că, de fapt, acesta a declarat că nu a văzut cine a aruncat cu pietre.
De asemenea, au mai fost reținute și declarațiile martorilor-polițiști și, care au declarat că au auzit de la colegii lor că ar fi aruncat cu pietre.
Apărătorul recurentului-inculpat apreciază că în mod greșit instanța a înlăturat ca nesincere declarațiile martorilor participanți la petrecere apreciind că sunt subiective pentru că martorii sunt vecini cu inculpatul și făceau parte din grupul de persoane care participau la petrecere; însă, în aceeași măsură, învederează că instanța nu a motivat de ce nu puteau fi subiective declarațiile celor trei martori-polițiști, colegi cu partea vătămată și ar fi avut mai multe motive să fie subiectivi în declarațiile date.
Față de aceste aspecte consideră că nu a fost dovedită nici fapta de ultraj împotriva lui G și, de asemenea, nu a fost dovedită nici starea de teamă creată în urma faptului că s-a aruncat cu o piatră după acesta.
De fapt, instanța de fond a motivat că această temere a fost creată deoarece partea vătămată ar fi cunoscut că e un lider violent al unui grup de notorietate. Insă nu acesta a fost obiectul cauzei; în prezenta cauză nu s-a dovedit că a fost liderul unei grupări de notorietate, astfel încât apreciază că reținerea ca motivare a acestui aspect nu este legală.
În consecință, solicită achitarea inculpatului pentru această faptă în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit. Cod procedură penală.
Față de partea vătămată, avocat consideră că instanța ar fi trebuit să aibă în vedere faptul că inculpatul a fost provocat de partea vătămată în sensul că acesta a avut o atitudine neprofesională; l-a înjurat și l-a amenințat pe inculpat cu bătaia la sediu. Chiar și polițiștii, colegi ai părții vătămate, au declarat că și-au adresat injurii reciproc, iar instanța ar fi trebuit să aibă în vedere faptul că, prin modalitatea în care au acționat polițiștii, care nu a fost proporțională cu situația de fapt și cu pericolul creat la acel moment, de fapt, aceștia sunt cei care au creat starea de provocând persoanele de față să țipe; forța folosită de polițiști nu era necesară; nu s-a stabilit că era prezent la momentul în care polițiștii au acționat și au intrat în forță, din înregistrarea de pe CD și din procesul-verbal încheiat rezultă că, fratele inculpatului, se văieta pentru faptul că i-au rupt mâna, iar cei din jur strigau speriați să îl lase în.
Învederează că toate aceste aspecte fac dovada că inculpatul a fost provocat. Prin simplul fapt că avea o sticlă în mână și doar a strigat polițiștilor " dacă ai curaj", în sensul dacă au curaj să intre în casa lui, consideră că instanța ar fi trebuit să facă aplicarea dispozițiilor art.74 - 76 lit.e Cod penal, solicitare pe care înțelege să o adreseze instanței de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de inculpatul este nefondat; hotărârea pronunțată în cauză de Tribunalul Brăila fiind legală și temeinică.
Precizează că motivul de recurs invocat ca fiind prev. de art.38519pct.14 Cod procedură penală nu se regăsește în motivarea scrisă a recursului.
Apreciază ca fiind neîntemeiată critica adusă de inculpat prin apărător în ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare. Precizează că, în fața instanței de fond, inculpatul a solicitat, prin apărător, audierea a patru martori, instanța admițând audierea doar a doi dintre aceștia, respectiv martorii și.
În cauză, pentru audierea acestor doi martori, au fost acordate patru sau cinci termene de judecată, timp în care: nu s-a putut proceda la audierea primului martor și, la cererea apărătorului, acest martor a fost înlocuit cu martorul; de asemenea, ulterior, nici acest martor nu a putut fi audiat din motive obiective, fiind înlocuit cu martorul, care a fost audiat de către instanță. Cu privire la martorul, la termenul din 8 iunie 2007, apărătorul a solicitat amânarea judecării cauzei întrucât martorul se afla internat în spital din dosarul Judecătoriei Brăila nu rezultă un act în acest sens iar instanța, în mod corect, a motivat că în prezenta cauză au fost acordate, pentru audierea acestui martor, numeroase termene și, în aceste condiții, se poate proceda la judecarea cauzei pe fond. De altfel, în fața instanței de apel, acest martor a fost audiat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că partea importantă a ceea ce conținea CD-ul, în transcriere, era redat din faza de urmărirea penală, astfel încât nu a fost încălcat dreptul la apărare, cu atât mai mult cu cât apărarea formulată de inculpat are în vedere exact conținutul CD-ului.
Pe fondul cauzei, arată că instanțele au făcut o analiză completă a probelor administrate, făcându-se trimitere, pe larg, la conținutul fiecărei probe, inclusiv la conținutul CD-ului. La stabilirea vinovăției au fost avute în vedere nu numai declarațiile părții vătămate, care se coroborează cu declarațiile martorului, a martorilor:, A, martori care au fost prezenți, doar o parte dintre aceștia fiind lucrători de poliție, care au intervenit în acel moment și care au arătat în mod constant că inculpatul a amenința și cu o sticlă și cu acte de violență gravă, care aduceau atingere nu numai celor două părți vătămate dar și familiilor acestora.
Precizează că, în mod corect, pe baza probelor care au fost administrate și judicios coroborate de către instanță, s-a stabilit existența faptelor și vinovăția inculpatului, pedepsele au fost corect individualizate, fiind soluționate în mod corect antecedentele penale ale inculpatului.
Apreciază că recursul este nefondat și solicită respingerea acestuia ca atare, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.1341 din 15.06.2007, pronunțată de Judecătoria Brăilas -a dispus, în baza art.239 al. 1 Cod penal, condamnarea inculpatului la 1,4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj.
În baza art.239 al.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul la 1,4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj.
În baza art. 33, 34 Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1,4 ani închisoare, sporită cu 2 luni, astfel ca inculpatul va executa 1,6 ani închisoare.
În baza art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr.259/14.02.2005 a Judecătoriei Oradea.
În baza art.83 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă de 3 luni închisoare alături de pedeapsa rezultantă de 1,6 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, astfel că inculpatul va executa în total 1,9 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal pe toată durata executării pedepsei principale.
S-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art.189-191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În fapt, în data de 28.08.2006, s-a produs tulburarea liniștii publice în curtea interioara a blocurilor S; R; T; din cartierul, motiv pentru care au fost anunțate organele de poliție. La fața locului a sosit un echipaj al poliției format din partea vătămată G, agent șef, și agent din cadrul Poliției Municipiului
la fața locului, s-a constatat, printre altele, că într-un spațiu amenajat tip terasă de lângă apartamentul de la parter al familiei, se dădea o petrecere la care participau câteva persoane și o formație de lăutari. La locul respectiv se aflau și mese cu mâncare și băuturi, iar boxele de la muzică erau date la maxim.
După ce s-au legitimat în mod legal, cei doi polițiști au solicitat să discute cu proprietarul imobilului, fiind întâmpinați astfel de, căruia i-au solicitat să oprească muzica, întrucât tulbura ordinea și liniștea publică, dar a refuzat acest lucru.
De menționat este și faptul că din grupul respectiv de persoane făcea parte și inculpatul și care, văzând conduita polițiștilor, a început să-i insulte, amenințându-l totodată pe agentul șef G cu acte de agresiune pentru momentul când va fi în afara orelor de program.
În aceste condiții și față de lipsa de neputință a celor doi polițiști de a aplana conflictul, au fost solicitate prin stație întăriri.
În jurul orelor 10,45, la fața locului au sosit și alți lucrători de poliție, îmbarcați în două autoturisme de serviciu și un echipaj.
La sosirea acestora, au fost înștiințați de către cei doi polițiști cu privire la refuzul fraților de a opri muzica, și la insultele și amenințărilor acestora. În aceste condiții, partea vătămată, seful Ras olicitat în continuare închiderea stației și oprirea tulburării ordinii și liniștii publice, după care le-a cerut fraților să însoțească echipajele de poliție la sediu, pentru a se efectua verificările legale, legitimarea și sancționarea contravențională.
Datorită refuzului, s-a procedat la imobilizarea lui, dar acesta a continuat să opună rezistență.
În acest context, inculpatul a luat o sticlă de pe masă, sigilată, de aproximativ 1,5 litri, plină probabil cu vin, și ținând-o în mână s-a postat pe treptele balconului apartamentului de la parter, loc din care inculpatul s-a adresat celor prezenți, care deja îi înconjuraseră pe polițiștii care participau la imobilizarea fratelui său, și instigându-i să intervină în ajutorul acestuia din urmă. După încătușare, a fost scos din spațiul amenajat tip terasă și a fost deplasat la autovehiculul echipei de intervenție rapidă, după care partea vătămată comisarul -care coordona activitatea lucrătorilor - a atenționat politicos și cu tact pe cei prezenți cu privire la gălăgia produsă.
Dar inculpatul, vădit nervos a început să țipe, îndreptându-se către partea vătămată, aflat la cca 2- 3 metri distanță în interiorul spațiului amenajat, adresându-i-se conform aspectelor cuprinse pe materialul video existent la dosar fila 53,:ieși afarăieși afarăIeși încoaci, vino încoaci, mă .-o dau în capNu intri-n casă, că ți-o dau în cap, băga-mi-aș p, ți-o dau în cap, băga-mi-as p în care te-a ct, te omor"
S-a reținut și faptul că în tot acest timp, inculpatul a agitat sticla respectivă, strânsă de gât în mâna dreaptă, în poziția lovire, aplecându-se totodată peste balustrada balconului, către partea vătămată - aspecte ce apar de asemenea în materialul video.
Tot din filmarea video se poate constata cum inculpatul i-a cerut în continuare părții vătămate să se apropie, după care a purtat o discuție telefonică, din materialul video deducându-se că inculpatul solicita intervenția altor tineri din lumea interlopă a și exprimându-se ", stai așaPa toți ți-i aducDacă nu-ți aduc o sutăTe mănânc!", gesticulând nervos cu mâna în aer și solicitând celor cu care dialoga prin telefon: ", veniti încoaci, hai la bloc încoaci", adresându-se polițiștilor: plecați dacă nu.Vin toți acum".
Instanța de fond a reținut că din probatoriul administrat în cauză a rezultat fără echivoc faptul că inculpatul l-a amenințat explicit pe comisarul cu moartea și cu acte de violență, în mod repetat și pe un ton violent, adresându-i-se pe nume (" le") și gesticulând cu sticla în mână în spre acesta cu intenția vădită de a-l lovi. Totodată din probele dosarului mai rezultă și faptul că actele de amenințare adresate de către inculpat părții vătămate au vizat și pe membrii familiei acesteia, spunându-i părții vătămate că îi cunoaște adresa, știe unde învață copiii acestuia și se va răzbuna.
Instanța de fond a reținut că din depozițiile martorilor, și a rezultat indubitabil faptul că în același context de împrejurări, inculpatul l-a amenințat în mod direct și personal și pe partea vătămata G, agent sef, adresându-i-se cu cuvintele", tablagiule, o sa te fac!" și ", tablagiule, numai tu ești de vină, am să te caut și am să te găsesc când ești civil, o să te bat și o să te bag în spital!"
Depozițiile acestor martori vin în susținerile părții vătămate G, care a declarat printre altele că inculpatul l-a catalogat drept "vânzător" pentru că a chemat forțe de întărire, amenințându-l că îl va prinde în afara orelor de program, îl va aștepta la domiciliu și îl va băga în spital, la terapie. Ba mai mult, partea vătămata a mai relatat ca în momentul în care se pregătea sa urce în autovehiculul de serviciu, inculpatul a aruncat cu o piatră în direcția sa, fiind nevoit să se ferească. Acest aspect este confirmat și de către colegul de echipaj, martorul, care a declarat că a fost aruncată o piatră în direcția agentului șef, fără a putea preciza cine anume a aruncat- Alți martori au declarat că au fost înștiințați ulterior, la sediu, de către partea vătămata despre faptul că a fost amenințat de către inculpat și că acesta a aruncat cu o piatră în direcția sa.
În urma celor întâmplate, este și firesc ca în același mod și părții vătămate G să-i fie indusă o puternică stare de temere pentru persoana sa și a familiei sale, fapt datorat de actele de amenințare venite la adresa sa din partea inculpatului, cunoscut drept lider violent al unei grupări din lumea interlopă, de notorietate, acesta trecând chiar la materializarea actelor de amenințare prin aruncarea unei pietre în direcția sa.
În cererea de apel formulată, inculpatul-apelant a arătat că sentința apelată a fost dată cu încălcarea tuturor drepturilor la apărare în faza de judecată ale inculpatului, precum și cu încălcarea dispozițiilor art.339 și art. 340 Cod procedură penală.
S-a arătat că deși inculpatul a solicitat prin apărător audierea a 4 martori, instanța de fond a considerat concludentă și utilă audierea a numai 2 martori, respectiv și.
Acest din urmă martor fiind internat în spital, instanța de fond a apreciat ca inutilă de administrat această probă.
S-a mai invocat încălcarea dreptului la apărare și sub aspectul vizionării CD-ului depus ca probă la dosar, în sensul că instanța a prorogat aceasta după audierea martorilor, iar după vizionare s-a încheiat proces-verbal respingând cererea apărătorului de acordare a unui termen în vederea pregătirii apărării, față de această probă nouă, dispunându-se judecarea cauzei.
Pe fond, în cererea de apel s-a invocă netemeinicia deoarece fapta de ultraj împotriva părților vătămate G nu este dovedită.
Referitor la partea vătămată, în cererea de apel s-a arătat că din probele administrate a rezultat că partea vătămată a avut o atitudine neprofesională înjurându-l și amenințându-l pe inculpat. S-ar impune astfel reținerea de către instanță a circumstanței "provocării".
Analizând sentința de fond prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin.2 Cod procedură penală, Tribunalul Brăilaa constatat următoarele:
Referitor la motivul de apel ce vizează încălcarea prevederilor art.339 și art. 340 Cod procedură penală, Tribunalul a reținut că în apel a fost audiat martorul, acesta arătând că nu a auzit care au fost discuțiile dintre inculpat și lucrătorii de poliție, deoarece se afla în apartamentul familiei, în ultimul dormitor.
Mai mult, martorul arată că nu se afla la familia atunci când au venit inițial cei doi lucrători de poliție.
Față de acest motiv de apel, Tribunalul Brăilaa constatat că nu este fondat. Nu se poate reține încălcarea dreptului la apărare pe parcursul procesului penal, care să atragă nulitatea absolută a sentinței atacate, martorul fiind audiat în apel.
Chiar dacă la faza cercetării judecătorești nu a fost audiat martorul, în apel acesta a fost audiat, depoziția lui neschimbând cu nimic situația de fapt reținută de instanța de fond.
Probatoriile administrate în cauză așa cum au fost ele coroborate de instanța de fond conduc la concluzia, dincolo de orice îndoială, că inculpatul a săvârșit infracțiunile de ultraj, părți vătămate fiind G și.
S-a apreciat că, faptul că anterior vizionării CD-ului depus ca probă la dosar, apărătorul inculpatului a formulat cerere de amânare pentru pregătirea apărării, cerere pe care instanța a respins-o nu încalcă dreptul la apărare, în condițiile în care chiar apărătorul inculpatului arată că această probă a fost prorogată inițial după audierea martorilor, iar vizionarea s-a făcut în prezența avocatului ales. Mai mult, acestuia i-a fost înmânată copia CD-ului, imaginile vizionate nefiind contestate în vreun fel.
De altfel, acestei probe nu i s-a dat o valoare mai mare decât cea prevăzută în art. 914Cod procedură penală, art. 915Cod procedură penală și art.916Cod procedură penală.
audio-video au fost coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, reținându-se de către instanța de fond, că inculpatul a comis cele două fapte de ultraj.
Referitor la motivul de apel ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond, Tribunalul Brăilaa constatat că este fondat numai cu privire la cuantumul pedepselor aplicate.
Astfel, în raport de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 329 alin. 1 Cod penal, respectiv de la 6 luni la 2 ani sau amendă, în raport de circumstanțele reale în care faptele au fost comise, Tribunalul Brăilaa reapreciat cuantumul pedepselor aplicate.
Față de aceste considerente, Tribunalul Brăila, prin Decizia penală nr.348/10.12.2007, a admis apelul declarat de inculpat împotriva Sentinței penale nr.1341/15.06.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-, a desființat în parte sentința atacată și în rejudecare:
În baza art.239 alin.1 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj, faptă comisă la data de 28.08.2006, parte vătămată fiind.
În baza art.239 alin.1 Cod penal, a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ultraj, faptă comisă la data de 28.08.2006, parte vătămată fiind
În baza art.33 lit."a" - 34 lit."b" Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 luni închisoare, sporită cu 2 luni, astfel că execută în total 1 an închisoare.
În baza art.83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr.259/2005 a Judecătoriei Oradea, inculpatul urmând să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, urmând să execute în total 1 an și 3 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit."a" teza a II-a, "b" Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, care apreciază hotărârile recurate ca fiind nelegale și netemeinice din următoarele considerente:
A) încălcarea dreptului la apărare la judecata în primă instanță deoarece, deși inculpatul a solicitat audierea a patru martori în apărare, iar unul din martori, era internat în spital, instanța de fond, după ce a admis această probă, ulterior a revenit și a respins-o ca nefiind utilă cauzei.
B) încălcarea dreptului la apărare de către instanța de fond datorită faptului că după vizionarea CD-ului depus la dosar, a respins cererea formulată de apărătorul inculpatului, care a solicitat un nou termen pentru pregătirea apărării, față de această probă nou administrată la judecata în fond a cauzei.
C) hotărârea este nelegală deoarece fapta de ultraj împotriva părții vătămate G nu este dovedită.
D) reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de ultraj împotriva părții vătămate, prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 Cod penal deoarece și modul de acțiune al organelor de poliție au favorizat săvârșirea infracțiunii de ultraj a inculpatului în dauna acestei părți vătămate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
A) referitor la motivele de recurs invocate, privind încălcarea dreptului la apărare și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Nu se poate reține că s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului deoarece:
- este adevărat că inculpatul poate propune probe în apărare, probe care sunt admise sau respinse de instanța de judecată, care este singura în măsură să aprecieze dacă acestea sunt utile sau nu cauzei deduse judecății.
În acest context, se constată că la judecata în fond a cauzei inculpatul solicitat audierea a patru martori, instanța de fond a apreciat că este suficientă audierea numai a doi martori, inculpatul și apărătorul său fiind de acord cu audierea a doi martori, respectiv: și.
Deși instanța a acordat cinci termene de judecată pentru audierea acestor martori, propuși de inculpat în apărare, acest lucru nu s-a putut realiza iar, la cererea inculpatului, martorul a fost înlocuit cu martorul, care a fost audiat la instanța de fond iar martorul, care se afla internat în spital la judecarea în fond a cauzei și nu a putut fi audiat, a fost audiat de instanța de apel.
În consecință, motivul invocat de inculpat este nefondat, pe de o parte audiindu-se cei doi martori propuși de inculpat pe situația de fapt iar, pe de altă parte, faptul că instanța de judecată respinge o probă pe care nu o consideră utilă cauzei nu duce automat la concluzia că s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului.
În consecință, prin audierea celor doi martori propuși de inculpat dreptul la apărare al acestuia a fost respectat neexistând niciun motiv de casare a hotărârii recurate.
Faptul că anterior vizionării CD-ului depus ca probă la dosar, apărătorul inculpatului a formulat cerere de amânare pentru pregătirea apărării, cerere pe care instanța a respins-o nu încalcă dreptul la apărare, în condițiile în care chiar apărătorul inculpatului arată că această probă a fost prorogată inițial după audierea martorilor, iar vizionarea s-a făcut în prezența avocatului ales. Mai mult, acestuia i-a fost înmânată copia CD-ului, imaginile vizionate nefiind contestate în vreun fel.
De altfel acestei probe nu i s-a dat o valoare mai mare decât cea prevăzută în art. 914Cod procedură penală, art. 915Cod procedură penală și art.916Cod procedură penală.
audio-video au fost coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, reținându-se de către instanța de fond, că inculpatul a comis cele două fapte de ultraj.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondată cererea inculpatului de casare a hotărârii și trimitere a acesteia spre rejudecare la instanța de fond pentru încălcarea dreptului său la apărare.
B)Pe fondul cauzei, în mod judicios instanțele, pe baza analizei probelor administrate în cauză, au constatat săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpat și au dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.
În mod judicios instanțe au reținut că din depozițiile martorilor oculari, și a rezultat că inculpatul l-a amenințat în mod direct și pe partea vătămată G, agent șef, căruia i s-a adresat cu cuvintele ", tablagiului, o să te fac!", ", tablagiule, numai tu ești de vină am să te caut și am să te găsesc când este civil, o să te bat și o să te bag în spital". Aceste declarații confirmă declarația părții vătămate G, care a precizat că inculpatul, deranjat de faptul că partea vătămată a chemat forțe în întărire, l-a amenințat că îl va aștepta la domiciliu pentru a-l băga în spital la Terapie intensivă. De asemenea, declarația părții vătămate că inculpatul a aruncat cu o piatră în direcția sa, fiind nevoit să se ferească este confirmată de declarația martorului, coleg de echipaj cu partea vătămată, fără a putea preciza cine a aruncat-
Oricum, chiar și în situația în care inculpatul nu este persoana care a aruncat cu piatra în partea vătămată, infracțiunea de ultraj subzistă deoarece amenințările inculpatului la adresa părții vătămate în sensul că o să îl caute și, când este civil, o să il bată și o să il bage în spital, sunt de natură să producă părții vătămate Gop uternică stare de temere pentru siguranța sa.
În condițiile în care partea vătămată G, împreună cu colegul său, solicitați de un cetățean să intervină la locuința inculpatului pentru a lăsa muzica mai încet și a nu mai tulbura liniștea publică, au fost întâmpinați de către inculpat cu injurii și amenințări, însăși atitudinea inculpatului care a sfidat organele statului, creând acestora o stare de temere materializată în chemarea echipei de intervenție, sunt elemente care întăresc săvârșirea infracțiunii de ultraj de către inculpat în dauna părții vătămate
Referitor la motivul de recurs de reducere a pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj în dauna părții vătămate comisarul, prin reținerea de circumstanțe atenuante, vinovăția acestuia rezultă din probele administrate în cauză, respectiv înregistrările video de pe CD-ul anexă la dosar, coroborate cu declarațiile martorilor oculari:
Starea de fapt susmenționată a fost coroborată și cu depozițiile martorilor oculari fila 71, 87, fila 72, 63, A fila 74, 107, fila 75, 103, fila 76, 99, fila 77, 91, fila 78, 67, fila 131, 75, fila 132,83, fila 135, 95, și fila 136, 80, și fila 109 dosar.
Martorii sus menționați precizează faptul că la locul faptei se aflau vreo 10-12 persoane, se dădea o petrecere într-o grădină, iar muzica era dată la maxim astfel încât tulbura liniștea și ordinea publică. Inculpatul a adresat injurii și amenințări parților vătămate cât și familiilor acestora, folosind cuvinte de genul "le, te omor vino încoace daca ai curaj" amenințându-l cu o sticla de vin. Martorii au auzit printre colegi că inculpatul a încercat să lovească pe partea vătămată G cu o piatră. În continuare, inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată cu o sticlă în timp ce era baricadat pe balcon, motiv pentru care nu a putut fi imobilizat și condus la sediul de politie. În mașina poliției s-a aruncat și cu pietre, dar nu se știe cine anume.
Față de gradul ridicat de pericol social al faptei, respectiv ultrajul săvârșit de inculpat în dauna a două părți vătămate, lucrători de poliție chemați să intervină pentru menținerea ordinii la domiciliul inculpatului, atitudinea violentă a acestuia, care, în ciuda faptului că pentru aplanarea stării conflictuale, la fața locului a fost trimisă o echipă de intervenție a Poliției, a amenințat pe cele două părți vătămate aflate în exercițiul atribuțiunilor funcționale, coroborat și cu persoana inculpatului, care nu este la primul impact cu legea penală, Curtea apreciază că nu se impune reducerea pedepselor aplicate prin reținerea de circumstanțe atenuante.
Față de aceste considerente, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 14 iulie 1973 în B, județul B, domiciliat în B,-, - scara 2, apartament 2, județul B) împotriva Deciziei penale nr.348/10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- (Sentința penală nr.1341/15.06.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-).
În baza disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /20.05.2008
Tehnored. -/ 2 ex./21.05.2008
Fond: /Apel:,
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru
