Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 357/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 357/R/2008
Ședința publică din 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: Groza Gheorghe G - președintele instanței
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Procuror: - -
Grefier:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul,. în,-, jud. S-M, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri, prev. și ped. de art. 321 alin. 1 Cod penal și amenințare, prev. și ped. de art. 193 alin. 1 Cod penal, împotriva deciziei penale nr. 53/A din 20 martie 2008 Tribunalului Satu -
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat apărătorul din oficiu al inculpatului recurent, av., în baza delegației nr. 2351/2008, emisă de Baroul Bihor și au lipsit inculpatul recurent și partea civilă intimată.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea acesteia spre rejudecare instanței de fond, în vederea efectuării expertizei psihiatrice, iar în subsidiar casarea celor două hotărâri recurate în sensul achitării inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod procedură penală, fiind dovedită prin acte iresponsabilitatea inculpatului recurent.
Procurorul a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat, dar sub un alt aspect decât cele solicitate de inculpatul recurent, respectiv în sensul deducerii din pedeapsă a duratei reținerii și a restrângerii pedepselor accesorii la dispozițiile art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal. Cu privire la cererile formulate de inculpat prin recursul declarat, a solicitat să se constată că din, actele medicale depuse la dosar, nu rezultă că inculpatul nu ar avea discernământ.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1876/03.12.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, în baza art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 04.03.1977 în, jud. S M, cetățenia română, fără studii, domiciliat în,-, jud. S M, fără ocupație, recidivist, CNP.-, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 193 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul, cu datele personale de mai sus, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 33, 34 lit. b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-a interzis condamnatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a și Cod penal pe durata executării pedepsei.
S-a constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză.
În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei RON cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 189 Cod procedură penală s- dispus virarea din contul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați SMa sumei de 100 lei RON reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu av., conform delegației pentru asistență juridică obligatorie nr.1594/2007.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, la data de 04.06.2006, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, ajungând într-o evidentă stare de ebrietate, inculpatul, însoțit de soția sa, în jurul orei 20.00, s-a deplasat la cafe-barul aparținând SC SRL din localitatea, societate administrată de partea vătămată -, în cafe bar fiind prezenți partea vătămată -, în calitate de barmană și martorii -, și, în calitate de consumatori, iar pe terasa barului se aflau partea vătămată și martorul.
Inculpatul i-a solicitat părții vătămate - să-l servească cu băuturi alcoolice, acesta refuzând pe motiv că inculpatul era într-o evidentă stare de ebrietate, precum și pentru faptul că, în prealabil, Poliția din localitatea, a înaintat o adresă prin care s-a pus în vedere agenților economici să nu servească cu băuturi alcoolice persoane aflate în stare de ebrietate.
La refuzul părții vătămate, inculpatul a început să adreseze cuvinte injurioase și amenințări față de partea vătămată pe o tonalitate ridicată, astfel că, partea vătămată - a intenționat să sesizeze telefonic organele de poliție din comună, însă nu a reușit întrucât inculpatul a amenințat-o în continuare, iar soția inculpatului a încercat să-i ia telefonul din mână.
Întrucât inculpatul a continuat în activitatea sa de amenințare și injuriere, partea vătămată a intervenit și i-a cerut inculpatului să înceteze de a mai provoca scandal, cerându-i să părăsească localul. Cu toate acestea, inculpatul nu a dat curs acestor solicitări, dimpotrivă și-a îndreptat activitatea de amenințare și injuriere împotriva părții vătămate, amenințându-l că-l omoară, că-i dă foc la local și provocându-l la bătaie.
Constatând că activitatea inculpatului, în mod evident, aduce atingere bunelor moravuri și că se produce un scandal public, partea vătămată împreună cu martorul l-au scos pe inculpat în curtea cafe-barului, unde în continuare, inculpatul a procedat la amenințarea și provocarea părții vătămate. În tot acest timp ținea în mână în buzunarul din interiorul hainei, dând impresia că are asupra sa un cuțit.
Întrucât partea vătămată nu a dat curs provocării, inculpatul s-a dezbrăcat până la brâu intenționând să reintre în bar, astfel că martorii prezenți văzând acest aspect, s-au îndreptat spre ieșire pentru a pleca, însă la solicitarea părții vătămate au rămas înăuntru.
Ajuns în stradă, inculpatul a amenințat-o din nou pe partea vătămată că o omoară, că-i dă foc la acasă, astfel că, pentru a curma acest scandal, partea vătămată - a sunat la Poliția din comuna, precum și la Poliția Județeană S
În urma sesizării, la fața locului s-au deplasat agenții de poliție din comuna, aceștia constatând că inculpatul se află în fața barului dezbrăcat până la brâu, proferând injurii și amenințări la adresa părții vătămate, motiv pentru care i-au cerut acestuia să înceteze, inculpatul refuzând și adresându-se agenților cu cuvântul " criminali".
Pentru a nu se ajunge la situații mai grave, agenții de poliție au luat măsura încătușării inculpatului, fapt la care inculpatul a început să se autoagreseze lovindu-se cu capul de un copac și trântindu-se la pământ, astfel că agenții de poliție l-au condus pe acesta în curtea locuinței martorului, unde au rămas până au sosit lucrătorii din cadrul Detașamentului de Intervenție Rapidă S
După conducerea inculpatului la Postul de Poliție în urma efectuării percheziției corporale, s-a găsit asupra acestuia, în buzunarul din interiorul hainei o parte dintr-o sticlă, respectiv partea de sus.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor.
Partea vătămată nu s-a constituit de parte civilă în prezenta cauză, însă a depus plângere prealabilă la data de 04.06.2006 pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.
Faptele inculpatului, care în data de 04.06.2006, în public, a săvârșit acte, gesturi, a proferat cuvinte și expresii și s-a dedat la manifestări de maniera celor descrise mai sus, prin care s-a adus atingere bunelor moravuri, s-a produs un scandal public și s-a tulburat liniștea publică, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 321 al. 1 Cod penal, iar faptele inculpatului de amenința cu săvârșirea unei infracțiuni și cu o faptă păgubitoare pe partea vătămată, de natură aoa larma, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare, prev. și ped. de art. 193 al. 1 Cod penal.
Inculpatul are antecedente penale, săvârșind prezenta faptă într-o stare de recidivă postexecutorie, prev. și ped. de art. 37 lit. b Cod penal, fiind condamnat în multiple rânduri pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, violare de domiciliu, lovire etc. precum și pentru alte infracțiuni prev. de art. 321 Cod penal. Primul termen al recidivei îl constituie o pedeapsă de 2 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 279 din 19.02.2004 a Judecătoriei Satu Mare, prin care s-au contopit mai multe pedepse ce atrag starea de recidivă.
Instanța de fond analizând probele administrate în cauză a reținut vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată deși acesta nu a recunoscut, instanța apreciat că s-a dovedit comiterea faptelor reținute în sarcina inculpatului de către acesta pe baza probelor administrate în cauză.
În drept faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prev. și ped. de art.321 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal și amenințare, prev. și ped. de art. 193 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal și art. 33 lit a Cod penal.
La dozarea și individualizarea pedepsei ce s-a stabilit inculpatului, instanța a ținut seama de criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 din Codul penal respectiv gradul de pericol social al faptei, care este de gravitate relativ medie; modul și împrejurările concrete în care au fost săvârșite infracțiunile, în concurs, fiind incidente disp. art. 33 lit. a Cod penal, persoana inculpatului, care este recidivist dovedind perseverenta infracțională fiind condamnat în mai multe rânduri, ultima condamnare fiind pronunțată prin sentința penală nr.279/2004 a Judecătoriei Satu Mare la pedeapsa de 2 ani închisoare - instanța a aplicat disp.art.37 lit.b Cod penal și limitele speciale ale pedepsei, conform prevăzute de Codului penal.
Față de cele ce preced instanța în baza art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal l-a condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 193 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal l-a condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Făcând aplicarea disp. art. 33, 34 lit. b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.
Raportat la starea de recidivă a inculpatului, determinată de condamnările pe care acesta le-a avut în decursul timpului, singura modalitate de executare a pedepsei rămâne privarea de liberate, dovedindu-se perseverenta inculpatului în săvârșirea de fapte antisociale, și împrejurarea că scopul educativ al pedepsei nu se poate realiza în alt mod.
Făcând aplicarea disp. art. 71 Cod penal s-a interzis condamnatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b Cod penal pe durata executării pedepsei.
S-a constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză.
Tribunalul Satu -M, prin decizia penală nr. 53/A din 20 martie 2008, respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpat împotriva sentinței penale mai sus arătate.
Analizând apelul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate de apelant, Tribunalul reține că acesta este nefondat și se impune respingerea lui potrivit prevederilor art. 379 pct.1 lit.b pr.pen.
Astfel, pentru dovedirea stării de fapt corecte și pentru a demonstra că nu el este cel care a provocat scandal în bar, apelantul a propus și i-a fost încuviințată proba testimonială cu doi martori, care deși prezenți în instanță la termenul de judecata din 31 ianuarie 2008 nu au putut fi audiați nefiind vorbitori de limba română. Pentru termenul de judecată următor, în condițiile în care s-a făcut adresă pentru prezentarea unui traducător autorizat, cu toate că acesta a fost prezent în instanța cei doi martori nu s-au mai prezentat, fiind prezentă doar un al treilea, care ulterior a fost încuviințată și apoi audiat, declarația sa aflându-se la dosarul cauzei la fila 20 din dosar.
Din cuprinsul acesteia instanța retine că în cursul lunii iunie 2006 era prezent în barul aparținând SC SRL, când la un moment dat în incinta acestuia s-a prezentat inculpatul însoțit fiind de niște muzicanți, care au început să cânte la taragot, moment în care barmana le-a cerut să părăsească localul, arătând totodată că alte aspecte nu cunoaște. De asemenea martorul a mai arătat că nu a auzit discuții între inculpat și partea vătămata, însă a doua zi a auzit în localitate că inculpatul ar fi fost bătut de polițiști.
Declarația acestui martor nu se coroborează însă cu nici una din probele administrate în cursul cercetării judecătorești în prima instanță și nici cu cursul urmăririi penale, astfel că este probabil ca martorul să facă referire la o altă vizită pe care inculpatul a efectuat-o la barul din localitate.
În raport de aceste aspecte, tribunalul, apreciind ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe a decis că se impune menținerea ei, considerând că în raport de perseverența inculpatului în comiterea de fapte antisociale de aceeași natură, de împrejurarea că deși a executat prin privare de liberate un număr semnificativ de pedepse ce i-au fost aplicate, în condițiile în care după eliberarea din Penitenciarul Satu Marea continuat să comită fapte antisociale, scopul educativ al pedepsei nu poate fi apreciat ca fiind atins, astfel că se impune menținerea pedepsei aplicate cu executare prin privare de libertate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând, în principal, casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză și trimiterea acestei spre rejudecare primei instanței, iar în subsidiar casarea și modificarea celor două hotărâri pronunțate în cauză în sensul de a se dispune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod procedură penală, achitarea sa de sub învinuirea comiterii celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, ținând seama de faptul că actele medicale depuse la dosar dovedesc iresponsabilitatea sa.
Examinând decizia prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 384/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică, dar nelegală, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
În cauză, se constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate, dând faptelor comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, curtea apreciază că pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului recurent corespunde, sub aspectul naturii și duratei sale, gravității faptelor, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului și aptitudinii acestuia de a îndrepta sub influența sancțiunii penale. Sub acest din urmă aspect curtea va reține că anterior inculpatul recurent a mai suferit numeroase condamnări chiar și pentru infracțiuni similare celor din prezenta cauză și, cu toate aceasta nu a înțeles să-și conformeze comportamentul și să respecte normele de conviețuire socială.
Cât privește solicitarea inculpatului recurent, formulată prin cererea principală, curtea reține că, potrivit art. 117 Cod procedură penală, efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav, precum și atunci când organul de urmărire penală sau instanța de judecată are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului. Astfel, dacă la dosar se depun acte din care rezultă că inculpatul suferă de o boală psihică, această situație este de natură să creeze instanței o îndoială asupra stării psihice a inculpatului. Or, actele depuse de inculpatul recurent abia în fața instanței de recurs certifică doar faptul că acesta are gradul de handicap accentuat corespunzător gradului III, că necesită protecție specială și beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006 și că certificatul de încadrare în grad de handicap i-a fost eliberat pe baza unui referat întocmit de un medic specialist psihiatru.
În afară de aceste acte, inculpatul recurent nu a mai depus la dosarul cauzei niciun alt act medical care să facă dovada susținerilor sale, condiții în care, curtea apreciază că nu se impune casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în vederea efectuării expertizei psihiatrice.
Cât privește cererea subsidiară formulată de inculpatul recurent, curtea reține că, pentru a dispune achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod procedură penală, trebuie să se stabilească, pe baza unei expertize medico-legale, că în raport de data săvârșirii faptelor, discernământul era abolit. Or, în speță nu s-a efectuat o asemenea expertiză medico-legală, iar actele depuse de inculpat nu fac în niciun fel dovada celor susținute.
Astfel fiind, motivele invocate de inculpat sunt nefondate și vor fi respinse ca atare.
Recursul este fondat, însă sub alte aspecte decât cele invocate de inculpat. Astfel, prin hotărârile recurate inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare, dar instanțele, deși inculpatul recurent a fost deținut 24 de ore, de la data de 4.06.2006, ora 21,00 (fila 9 din dosarul de urmărire penală), au omis să facă în cauză aplicarea dispozițiilor art. 88 Cod penal și să deducă din pedeapsa aplicată durata reținerii.
De asemenea, în mod greșit s-a reținut comiterea de către inculpatul recurent a infracțiunii de amenințare, prev. de art. 193 Cod penal, în stare de recidivă postcondamnatorie, câtă vreme al doilea termen al recidivei, nu este îndeplinit în cauză, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de amenințare, fiind închisoarea de la 3 luni la un an sau amenda.
De asemenea, instanțele i-au interzis inculpatului recurent, și exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza I Cod penal, respectiv dreptul de a alege.
Sub acest aspect curtea va reține că orice interzicere a unei drept subiectiv cuprins în art. 64 Cod penal, trebuie să respecte cerințele de justificare și motivare a unei ingerințe, așa cum au fost statuate de către CEDO. trebuie să corespundă unei nevoi sociale imperioase, iar sancțiunea trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit.
În raport de situația personală a inculpatului recurent și de natura infracțiunilor săvârșite, nu se justifică interzicerea dreptului de a alege, participarea la sufragiul universal fiind în conformitate cu prevederile art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție, crucial pentru stabilirea și menținerea unei adevărate democrații conduse de un stat de drept.
Chiar dacă există loc și pentru limitări implicite ale drepturilor electorale, restricțiile trebuie să se refere la cele aplicate unui individ care a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice sau al cărui comportament a amenințat a șubrezi starea de drept sau bazele democrației.
Codul d e bună conduită în materie electorală, document adoptat de Comisia Europeană pentru democrație privind dreptul (Comisia de ), în urma celei de-a 51-a sesiuni în plen (5-6 iulie 2002) și supusă Adunării a Consiliului Europei la 6 noiembrie 2002, stabilește liniile directoare elaborate de Comisie privind circumstanțele când poate exista privare de drept de vot sau de eligibilitate, respectiv privarea trebuie să fie prevăzută de lege, să respecte principiul proporționalității, iar excluderea eligibilității poate să fie supusă unor condiții puțin mai severe decât cele de drept de vot, respectiv trebuie să fie motivată printr-o interdicție privind motive legate de sănătatea mentală sau de condamnările penale pentru delicte grave.
Or, în raport de infracțiunile săvârșite și de circumstanțele personale ale inculpatului, dacă dreptul de a fi ales în autoritățile publice și de a exercita funcții ce implică exercițiul autorității de stat, deci funcții reprezentative pentru societatea ale cărei norme penale le-a încălcat, se justifică a fi restrâns inculpatului, restrângerea dreptului de a alege nu poate fi justificată.
Față de cele ce preced, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se va admite recursul penal declarat de inculpat, iar hotărârile recurate vor fi casate în sensul că se vor înlătura dispozițiile art. 37 lit. b Cod penal pentru infracțiunea de amenințare, prev. și ped. de art. 193 alin. 1 Cod penal, în baza art. 88 Cod penal se va deduce din pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare durata reținerii pe o perioadă de 24 de ore, respectiv de la 4.06.2005 până la 5.06.2005 și în sensul restrângerii conținutului pedepselor accesorii la prevederile art. 71 și 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, menținându-se restul dispozițiunilor hotărârilor recurate care nu contravin prezentei.
În baza art. 189 Cod procedură penală, se va dispune obligarea inculpatului recurent la plata sumei de 100 lei, onorariu pentru apărarea din oficiu, sumă ce va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de inculpatul recurent,. în,-, jud. S-M, împotriva deciziei penale nr. 53/A din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu -M și a sentinței penale nr. 1876 din 3 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Satu -M, pe care le casează și modifică în sensul că:
1. Înlătură dispozițiile art. 37 lit. b Cod penal pentru infracțiunea de amenințare, prev. și ped. de art. 193 alin. 1 Cod penal, menținând dispoziția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 193 alin. 1 Cod penal la o pedeapsă de 3 luni închisoare;
2. În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare durata reținerii pe o perioadă de 24 de ore, respectiv de la 4.06.2005 până la 5.06.2005;
3. Restrânge conținutul pedepselor accesorii la prevederile art. 71 și art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate, care nu contravine prezentei decizii.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea Baroului de Avocați B suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, care va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
red. decizie -
jud. apel - Gh.
jud. fond
dact. 2 ex. 25.06.2008, pc
Președinte:Groza GheorgheJudecători:Groza Gheorghe, Soane Laura, Pătrăuș Mihaela
