Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 42/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 42/
Ședința publică din data de 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Liviu
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 202 din 10 octombrie 2008 Tribunalului Brăila.
La apelul nominal a răspuns pentru recurenții inculpați și, av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 8/26.01.2009, lipsă fiind intimatele părți vătămate, și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurenților inculpați, av. susține că aceștia au declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 202 din 10 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, prin care le-au fost respinse apelurile, menținându-se în întregime sentința penala nr.1793 din 14.09.2007 a Judecătoriei Brăila. Prin această sentință a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare pentru două infracțiuni prev. de art. 239 alin. 1 cod penal, și una prev. de art.239 alin. 1 și 2 cod penal, cu aplicarea art. 33-34 si art. 13 cod penal, iar la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare pentru trei infracțiuni prev. de art. 239 alin.l, cu aplicarea art. 33, 34 si 13 cod penal. Consideră că ambele hotărâri sunt nelegale și netemeinice pentru următoarelor motive:
Precizează că nu mai susține primul motiv de recurs invocat în scris, care a făcut obiectul unei excepții, care a fost soluționată.
Instanța de fond și cea de apel nu s-au pronunțat asupra unor probe administrate, de natură să garanteze drepturile inculpaților și să influențeze soluția procesului, motiv de casare prev. de art. 3859pct.10 din codul d e procedură penală.
Solicită să se observe că în cursul urmăririi penale au fost audiați mai mulți martori, printre care și (fila 26) și ( filele 31- 32), iar în fața instanței de fond, la cererea inculpaților, au fost audiați și alți martori, printre care și martorii (fila 353) și (fila 355).
Cei doi martori de la urmărire nici măcar nu au fost citați la instanța de fond, probabil pentru că au făcut relatări favorabile inculpaților, și nici parchetul nu i-a inclus în citativul rechizitoriului, și evident că nici nu s-a amintit de declarațiile lor, după cum nu s-a amintit nimic nici de declarațiile date în instanță de ceilalți doi martori propuși de inculpați, ca și când acestea nu ar fi existat, probabil tot pentru că au făcut declarații favorabile inculpaților.
Este evident ca, nepronunțarea în niciun fel asupra acestor probe, care confirmau apărările formulate de inculpați reprezintă o încălcare, a drepturilor procesuale ale acestora și în principal al dreptului la apărare, cu influență directă asupra soluției procesului, astfel că, în baza textelor la care a făcut referire, se impune casarea hotărârilor, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În susținerea unui al doilea motiv de recurs, arată că în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt, cu consecința pronunțării unei hotărâri greșite de condamnare a inculpaților, respectiv de respingere a apelurilor declarate, motiv de casare prev. de art. 3859pct. 18 cod de procedură penală, care poate luat în considerare și din oficiu întrucât influențat asupra hotărârilor în defavoarea inculpaților.
Instanțele au reținut, în esență, că în seara de 15 februarie 2006, în jurul orelor 2000cei doi inculpați ar fi adresat amenințări cu acte de violență părților vătămate, și, agenți de poliție din cadrul Detașamentului de intervenție rapidă care interveniseră pentru aplanarea unui conflict între mai multe persoane înarmate cu bâte, iar inculpatul ar fi exercitat și acte de violență fizică asupra părții vătămate.
Susține că aceasta situație de fapt nu este nici completă și nici exactă, întrucât analiza atentă și obiectivă a tuturor probelor existente în dosar atestă faptul că inculpații nu au comis infracțiunile imputate, că dimpotrivă, avem de-a face cu o atitudine abuzivă, cu un exces de zel al celor trei agenți, care se consideră părți vătămate, și al celui al patrulea agent, folosit ca martor care, pentru a justifica folosirea armamentului din dotare în împrejurări ce nu se justificau, s-au pus de acord să susțină, toți patru, varianta ultragierii lor de către inculpați, încercând să-i folosească ca martori și pe tinerii, și, pe care înainte de apariția inculpaților îi loviseră și imobilizaseră, culcându-i la pământ. Dar pentru că, după ce la poliție aceștia au declarat așa cum li s-a impus, în fața procurorului au revenit, justificat, relatând adevărul, în criză de probe organele de urmărire au mai "găsit " pe parcurs un martor pe care procurorul 1-a audiat sub o identitate protejată și care, deși a recunoscut că se afla la o distanță de circa 150 de locul conflictului a pretins că ar fi văzut sau auzit ce au făcut inculpații.
Susține că realitatea este cu totul alta. În seara de 15 februarie 2006 cei 4 agenți de poliție (părțile vătămate și "martorul" ), făcând parte din Detașamentul de intervenție rapidă, aflați în exercitarea atribuțiilor de patrulare cu autoturismul, au fost sesizați de o persoană neidentificată că pe strada - s-ar fi produs un scandal între mai multe persoane, dintre care unele erau înarmate cu bâte.
S-au deplasat la fața locului, grupul de persoane, văzând mașina poliției, au fugit, abandonând bâtele. Au fost reținuți 3 dintre aceștia, respectiv, și, care au fost agresați, culcați la pământ și percheziționați fără a li se găsi nimic suspect.
În acest moment, de locul respectiv s-au apropiat inculpații, neînarmați, și martorii, și. Inculpatul, părându-i-se că unul dintre cei culcați la pământ ar fi nepotul său, i-a întrebat pe agenții de poliție ce se întâmplă, de este reținut, dar, în loc de răspuns, atât el cât și inculpatul au fost imobilizați, încătușați, loviți și introduși în mașină, loviți în continuare și conduși la sediul organului de poliție. Niciunul dintre inculpați, nu a amenințat ori lovit pe vreun polițist, iar inculpatul a depus raportul de constatare medico-legală, aflat filele 111-113 dosar urmărire, din care rezultă că a prezentat mai multe leziuni la cap, față, mâini și gât.
Susține că aceasta a fost realitatea faptelor petrecute în seara respectivă.
Se pune întrebarea ce probe din dosar se contrapun acestei situații.
Este vorba în primul rând de un proces-verbal de constatare datat 15 februarie 2006 orele 2000care, surprinzător, este întocmit chiar de cei pretinși ultragiați:, și și de pretinsul "martor", având calități evident incompatibile, întrucât nu poți fi în același timp organ de constatare, dar și parte vătămată sau organ de constatare și apoi martor.
Din conținutul lui rezultă că, mai degrabă este vorba un act de justificare a folosirii violenței și a armamentului din dotare decât de o dovadă a așa-zisului ultraj, întrucât conținutul lui nu se potrivește cu ceea ce s-a reținut în final de instanțele de judecată.
Astfel, se afirma că, citează "cele două persoane au instigat la acte de violență împotriva noastră cu intenția de a ne împiedica acțiunea, astfel că a fost nevoie să folosim armamentul din dotare pentru reținerea și imobilizarea acestora care ne-au ultragiat", frază din care nu rezultă ca inculpații sau măcar unul dintre ei să fi folosit violența fizică față de unul sau altul dintre politiști și nici să fi proferat amenințări de natură a-i alarma, așa încât consideră că nu se justifică folosirea ca probă în dovedirea vinovăției inculpaților, a acestui proces-verbal. Este vorba de folosirea unor noțiuni generice, vagi, care nu demonstrează ceva anume. Afirmația că "ne-au ultragiat", fără să explice în ce a constat acest lucru, nu înseamnă o probă de vinovăție, mai ales că în sarcina lui s-a reținut și o infracțiune calificată.
În al doilea rând, este vorba de rapoartele întocmite ulterior și declarațiile date la procuror, menținute apoi și în fața instanței de fond, de cele trei părți vătămate și de martorul, care, evident, s-au pus de acord asupra a ceea ce urmau să declare și, culmea este că instanța de fond (implicit cea de apel. care a menținut soluția instantei de fond) a dat crezare deplină acestor declarații, contrar prevederilor art. 75 cod procedură penală, conform cărora declarațiile părții vătămate pot servi la aflarea adevărului, dar numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
În ce îl privește pe martorul, arată că de moment ce este și el semnatarul acelui proces-verbal și față de conținutul lui, din care rezultă că toți ar fi fost ultragiați, acesta trebuia să aibă calitatea de parte vătămată, iar declarația sa se subordona regulii înscrise în art. 75 cod procedură penală.
Prin urmare, acesta nu putea fi socotit martor și audiat ca atare, din moment ce nu renunțase la calitatea de parte vătămată.
Că instanța de fond și-a întemeiat soluția în mod deosebit pe declarațiile acestora rezultă cu pregnanță din conținutul sentinței, în care foarte des se face apel la ele. câteva exemple:
- La fila 3 din sentință se menționează: "Din probatoriul administrat în cauză, mai exact din declarațiile părților vătămate rezultă că."
- Tot la fila 3 din sentință, se menționează că: "Potrivit afirmațiilor părții vătămate "
- La fila 4 se menționează: "Din depozițiile părților vătămate rezultă fără echivoc faptul."
- La fila 6 din hotărâre se menționează că: "Dar deosebită și concludentă cauzei sunt declarațiile părților vătămate."
Prin urmare, au fost avute în vedere în mod deosebit declarațiile părților vătămate care însă făceau dovada doar dacă erau coroborate cu alte acte și alte situații ce rezultă din dosar.
Cu privire la martorii, și, care inițial au făcut declarații în sensul acuzațiilor aduse inculpaților dar ulterior au revenit, precizând că aceștia n-au lovit și nici n-au insultat și amenințat pe vreunul dintre polițiști, instanțele au înlăturat ca nesincere și subiective ultimele declarații și ca nejustificată retractarea primelor declarații, făcute chipurile "pro cauza", pentru a ușura situația juridică a inculpaților. Or, solicită să nu se uite că cei trei martori sunt persoanele imobilizate și reținute în prima fază, lovite și culcate cu fața la pământ și cu mâinile la ceafă de polițiști, apoi conduse la sediul poliției odată cu inculpații. Și primele declarații le-au fost luate tot de lucrători de poliție, deși urmărirea penală era obligatorie pentru procuror. iar acesta nu delegase nici un lucrător de poliție să facă vreun act de cercetare. Din conținutul acestor declarații se deduce clar că cele consemnate, referitoare la desfășurarea conflictului, le-au fost sugerate, probabil impuse chiar, ca o condiție a neluării vreunei măsuri împotriva lor.
Ulterior, la procuror au solicitat sa fie reaudiați, au prezentat și acte medicale care atestau prezența unor leziuni, urmare violențelor la care fuseseră supuși, precum și câte o fotografie făcută a doua zi, în care erau vizibile acele leziuni, probe neluate în seamă cu motivarea că în dosar există procese-verbale încheiate de procuror (filele 16, 17 si 18 dosar urmărire) în ziua de 16.02.2006, din care rezultă, citează: "cei trei martori nu prezintă semne vizibile de violență", deși este evident că procurorul nu poate înlocui medicul legist, iar acele procese-verbale nu sunt semnate și de cei în cauză, ci doar de procuror. Pe de altă parte, chiar fotografiile efectuate de organul de poliție în aceeași noapte atestă prezența unor leziuni, condiția fiind ca fotografiile să fie privite cu atenție și răspundere.
Prin urmare, declarațiile date în fața instanței de fond de cei trei martori trebuie luate în seamă întrucât, spre deosebire de primele declarații, reprezintă realitatea, adevărul și ele atestă nevinovăția inculpaților.
Invocarea ca probă de vinovăție a declarației olografe a martorei, dată în condițiile art. 213 cod procedură penală, care nici nu s-a prezentat la instanță, nefiind citată, făcându-se aplicarea art. 327 alin. 3 cod procedură penală este contrară legii.
La momentul luării declarației olografe a acestei martore în fața lucrătorului de poliție, procurorul începuse și efectua deja urmărirea penală, deci nu erau întrunite cerințele din art. 213 cod procedură penală, iar procurorul nu emisese ordonanța de delegare, conform art.217 alin. 4 cod procedură penală, așa încât această declarație, luată de un organ necompetent, fără a i se cere martorei să depună jurământul, nu poate constitui o probă în acuzarea inculpaților, cu atât mai mult cu cât, fiind audiată de procuror și mama acesteia, numita a, aceasta a precizat ca a făcut o Mp rostie lăsând-o pe fiica să facă declarația, întrucât suferă de schizofrenie.
Este surprinzător însă faptul că în fața instanței de fond a fost citată doar a, adică mama, care nu s-a prezentat, dar instanța, din eroare sau intenționat, a dat citire, conform art. 327 alin.3 cod procedură penală, declarației dată de fiica acesteia, și apoi a avut-o în vedere la pronunțarea soluției, deși aceasta nici nu fusese citată la instanță și nu se punea problema imposibilității obiective de a fi audiată.
Este evident că în aceste condiții nu putea fi luată în seamă declarația olografă a lui, dată în fața unui organ necompetent și fără să i se cere să depună jurământul.
În fine, se pune M temei pe declarația dată în condițiile art. 861cod procedură penală de un martor cu identitate protejată, audiat sub numele de, care a fost audiat inițial prin comisie rogatorie la Judecătoria Sectorului 2 B, pe baza unui chestionar stabilit exclusiv de instanța de fond, care se află la filele 439-440 dosar instanță, care conține întrebări evident sugestive, la care majoritatea răspunsurilor s-au limitat la expresiile: "Da"sau "Nu", obiecțiune formulată expres de apărătorii inculpaților, dar rămasa fără răspuns.
La momentul audierii martorului instanța a respins nejustificat cererile inculpaților de a adresa întrebări acestuia, situație în care, în fața Tribunalului Brăila, la cererea insistentă apărătorilor inculpaților, s-a admis reaudierea acestui martor, care din nou a dat răspunsuri evazive, nesigure, situație care se explică prin aceea că martorul afirmase că se afla la o distanță de 150 de locul incidentului, iar lumina era slabă, aceasta demonstrând că nu se poate pune temei pe declarațiile acestora, mai ales că, potrivit art. 861alin.5 cod procedură penală, o astfel de declarație poate servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte si împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
Pe de altă parte, solicită să se observe în cursul urmăririi penale și apoi și la instanța de fond au fost audiați și alți martori și anume:, G, și, ale căror declarații infirmau acuzațiile aduse inculpaților și atestau atitudinea abuzivă a polițiștilor, pe care instanțele le-au înlăturat sau trunchiat cu o ușurință pe care o consideră surprinzătoare și nejustificată.
Astfel, se motivează în considerentele sentinței, citează: "Urmează a fi înlăturată ca fiind nesinceră și subiectivă cauzei și depoziția martorului ocular, vecin cu inculpații de multă vreme."; "Și martorul G, vecin cu inculpații arată că pe data de 16.02.2006 a avut un conflict în cartierul și că a auzit focuri de armă, după cum susține și martorul, vecin de asemenea cu inculpații și martorul, vecin de bloc cu inculpații" - solicită să se observe că s-au extras din aceste declarații doar ceea ce nu se referea la nevinovăția inculpaților -;"Tot nesinceră și subiectivă va fi înlăturată și depoziția martorului, deoarece acesta este prieten de cartier cu inculpații, se cunosc foarte bine cu ei"; "Pentru identitate de rațiune, tot ca nesinceră și subiectivă este și depoziția martorului ocular, vecin de cartier și prieten cu inculpații de vreo 10 ani."
Deci, printr-o analiza incompletă, subiectivă, eronată, chiar tendențioasă a probelor, prin înlăturarea cu o ușurința surprinzătoare, chiar suspectă a probelor favorabile inculpaților, s-a ajuns la reținerea unei situații de fapt eronate, care a condus la soluția greșită de condamnare a inculpaților pentru fapte pe care nu le-au comis, astfel ca se impune, pentru acest motiv, casarea hotărârilor și achitarea acestora pentru infracțiunile imputate, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a cu referire la art. 10 lit. a cod procedură penală.
Apărătorul recurenților inculpați, av., precizează că își însușește în integralitate motivele de recurs invocate de dl. av.. Consideră că din conținutul și modul în care aceste motive au fost prezentate în detaliu rezultă cu certitudine că în prezenta cauză au fost încălcate în mod flagrant o serie de principii ce guvernează procesul penal. De asemenea, au fost încălcate principii ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, care stabilesc prin art. 6 necesitatea respectării egalității de arme în cadrul procesului.
Așa cum s-a arătat, rezultă fără echivoc, că atât în faza de urmărire penală, cât și în celelalte două faze procesuale, până a se ajunge în recurs, cei doi inculpați practic au fost condamnați din, întrucât tot ceea ce au încercat să demonstreze în ce privește poziția lor în apărare, fie a fost înlăturat, fie a fost administrat cu încălcarea flagrantă a principiilor și dispozițiilor codului d e procedură penală.
Consideră că există incompatibilitate deplină între agentul constatator sau organul de cercetare și urmărire penală care întocmește un proces-verbal cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, calitatea de parte vătămată și, mai mult decât atât, în ceea ce îl privește pe, calitatea de martor.
Nu este posibil ca în cursul urmăririi penale, organul necompetent să procedeze la administrarea unor probe în condițiile în care nu s-a dat delegarea prevăzută de art. 217 Cod procedură penală și în acest sens solicită să se observe debutul procesului.
Susține că nu este posibil ca organul de urmărire penală, competent de această dată, din proprie inițiativă și văzând probabil vătămările corporale suferite de cei doi inculpați, dar și de o altă persoană care a avea mâna ruptă, să procedeze de la sine la efectuarea unor planșe foto pe care se văd leziuni. Dacă nu existau acele leziuni, dacă nu existau violențe care să lase urme, nu mai era nevoie să se facă fotografii. Consideră că această activitate trădează slăbăciunea organelor de urmărire penală în folosirea nejustificată a violenței, fiind cunoscut modul în care acestea procedează.
În condiții deosebite, folosirea forței este reglementată. În cazul de față, folosirea forței și a violenței nu se justifică, ea reprezintă un abuz. Pentru a acoperi abuzul s-au făcut acele fotografii, s-au făcut audieri în condiții neprocedurale.
Astfel, s-a făcut vorbire despre martora. Aceasta a fost audiată fără să fie pusă să spună jurământul sau să arate că nu are o religie și, mai mult decât atât, este lipsită de discernământ, martora suferind de schizofrenie. Ca să se mascheze aceste aspecte, a fost adus și audiat reprezentantul legal al martorei.
În condițiile în care instanța a invocat această declarație ca o probă de natură a demonstra vinovăția inculpaților, consideră că s-a încălcat principiul enunțat anterior.
Susține că, practic, în acest dosar nu există niște probe valide, administrate din punct de vedere procedural, de natură să conducă la o concluzie certă că exprimă adevărul. Probele nu exprimă adevărul întrucât parte dintre ele, respectiv cele administrate până la ora 1200, sunt administrate de un organ necompetent. Procesul-verbal de constatare invocat ca probă nu poate fi proces-verbal de constatare întrucât emană de la persoane care nu aveau calitate - la locul incidentului trebuia să vină un alt organ și să constate că organul celălalt, respectiv cei trei polițiști, au fost ultragiați.
Arată că s-ar putea înlătura declarațiile unui martor, a doi martori, dar solicită să se observe că în cauză au fost înlăturate declarațiile a cinci martori, care sunt din acel cartier:, G, apreciindu-se că nu corespund adevărului. De aici rezultă că declarațiile unor oameni care cunosc împrejurări directe și care demonstrează cine a fost în realitate lovit sunt înlăturate pentru că nu pe o cifră.
Cert este un lucru: un magistratul responsabil, care analizează acest dosar în mod corect, își dă seama că 90% din el reprezintă o construcție lipsită de o fundație, care nu poate sta în picioare.
concluziilor de desființare a acestei sentințe și de pronunțare a achitării inculpaților.
Dacă se va trece peste absolut toate susținerile făcute până acum, în subsidiar, invocă un alt motiv de casare, respectiv, cel prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, în referire la modul totalmente greșit, nejustificat, în care au fost aplicate sancțiunile penale celor doi recurenți inculpați, în ceea ce privește întinderea lor și modalitatea de executare. Apreciază că față de legea aplicabilă la momentul 15 februarie 2006, când s-au săvârșit presupusele ultraje, se putea face cel puțin o individualizare corectă.
Solicită să se observe că la acel moment, infracțiunea de ultraj la autoritate prevăzută de alineatul 1 era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani sau amendă, iar cea calificată, din alineatul 2, cu sancțiunea închisorii de la 6 luni la 3 ani și pedeapsa alternativă a amenzii. Aceasta pe fundalul general că la acel moment nu era prevăzut că ultrajul produs sau săvârșit în dauna unei autorități, constituie cauze de sancționare suplimentară sau mai aspră.
În aceste condiții, sancțiunile prin cuantumul lor, îndreptate spre maximul special, cu încălcarea concursului ideal, când prin aceeași faptă se susține că au fost săvârșite trei infracțiuni, dar e un concurs ideal, că prin aceeași vorbă spusă la plural, au fost ultragiate trei persoane, s-au creat trei părți vătămate. Or, un astfel de concurs ideal nu este de natură a justifica aplicarea unui spor.
Susține că instanța a menționat în mod formal prevederile art. 72 Cod penal. Faptul că inculpații nu sunt recidiviști, că au studii modeste, sunt aspecte care exced cadrului de individualizare a pedepselor.
Justificarea sancțiunilor aplicate inculpaților se bazează pe serie de afirmații fără acoperire, așa cum fără acoperire este și soluția instanței de fond, respectiv: că sunt cunoscuți ca făcând parte din lumea interlopă, că ar lua taxă de protecție, fără să existe nici cea mai vagă probă. Aceste afirmații exced cadrului unui proces echitabil și corect.
În atare situație, solicită ca, în cazul în care se va reține săvârșirea faptelor, deși este un dubiu serios, acestea să fie sancționate în mod corect. Astfel, indiferent de atmosferă, solicită să se aplice inculpaților sancțiuni îndreptate spre minimul special și să se dispună suspendarea condiționată a executării acestor sancțiuni.
Chiar dacă a fost respinsă excepția nelegalei sesizări a instanței de judecată, solicită să se observe că indiferent de situație, instanța tot trebuie să caseze această hotărâre, pentru că dincolo de dispoziția de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal, ca sancțiune, în mod greșit și tot în linia abuzivă, s-a interzis și dreptul de a fi tutore sau curator, lucru total neîntemeiat. Consideră că această interdicție urmează să fie înlăturată. Depune acte în circumstanțierea inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților.
Astfel, în procesul-verbal din 15.02.2006 s-a consemnat nu doar că inculpații au instigat la acte de violență, lucru pe care aceștia,nu l-au contestat ci și faptul că au acționat cu violență asupra părților vătămate și le-au ultragiat. Procesul-verbal este întocmit și semnat cu respectarea dispozițiilor legale de către trei inspectori și subinspectori de poliție:, și. De asemenea, este semnat de doi martori asistenți; și.
Inculpații susțin faptul că au avut un dialog civilizat cu polițiștii, dar din derularea evenimentelor rezultă că s-a folosit gaz lacrimogen și s-au tras focuri de armă pentru a se aplana conflictul. În acest sens, la fața locului s-au găsit 7 tuburi de cartuș.
Consideră că în mod corect au fost audiați ca martori, și.
, în mod constant, a precizat că nu a fost amenințat personal, iar din celelalte probe rezultă că acesta a rămas la fața locului ca să asigure paza celor trei reținuți de către polițiști., și au fost audiați ca martori imediat după săvârșirea faptelor de către procuror și ulterior au fost audiați și de instanțe.
În mod corect s-a apreciat că primele declarații reflectă adevărul și că se coroborează cu declarațiile părților vătămate, confirmând învinuirea. Declarațiile date în primele momente ale urmăririi penale reflectă cel mai exact adevărul, revenirile trebuie să fie temeinic motivate și convingător dovedite și să se coroboreze cu ceea ce rezultă din celelalte probe administrate în cauză.
Procesele-verbale încheiate la filele 16-18 dosar urmărire penală, în care se consemnează de procuror că persoanele reținute nu prezintă semne de violență, sunt semnate și de grefier și sunt confirmate și de planșele foto, contrazicând susținerile acestor martori.
De altfel, nu se poate susține că instanțele au reținut vinovăția inculpaților doar pe baza declarațiilor părților vătămate și ale martorilor și.
Apreciază că vinovăția inculpaților a fost dovedită cu probele administrate în cauză, care au fost analizate de către instanță. Chiar și martorii propuși de inculpați susțin învinuirea. De exemplu, martorii și confirmă că inculpatul a lovit cu parul un cagulat. În declarația dată la urmărire penală - fila 304 volumul II, martorul spune că nu a văzut dacă inculpații au fost bătuți de către polițiști.
Martorul, propus de inculpați (fila 355 volumul II) se contrazice în declarații: prima dată spune că polițiștii l-au bruscat și l-au urcat în dubă pe, apoi spune că inculpații au urcat în dubă de bunăvoie.
În ceea ce îl privește martorul, care a fost audiat sub acoperire, menționează că acesta a fost reaudiat și în apel, nu doar la fond, (declarație aflată la fila 90) și a confirmat învinuirea. Cu ocazia reaudierii s-au avut în vedere toate obiecțiunile avocaților.
În ce privește propunerea și neaudierea martorilor și, consideră că față de situația că inculpații nu i-au solicitat la fond și nici în apel, deși aveau această posibilitate, și și-au propus probe care au fost administrate ulterior de instanțe. Consideră că nu se impune pentru acest motiv trimiterea cauzei spre rejudecare și nu se poate spune că li s-au încălcat drepturile procesuale. Li s-au admis martorii propuși.
Declarațiile care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, respectând disp. art. 356 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, instanța a răspuns motivelor invocate de inculpați, având în vedere acele declarații care se coroborau între ele și față de apărările formulate de către inculpați. Deci, instanța a motivat raportat la acele apărări. Implicit, din acest motiv, nu s-au reținut și celelalte declarații motivate mai amplu de instanța de fond. Hotărârea este motivată, la filele 8-9 se arată de ce au fost înlăturate ca nesincere declarațiile unor martori.
Consideră că pedepsele au fost corect individualizate, față de modalitatea în care au acționat inculpații, urmările faptei și datele ce caracterizează persoana lor. Din fișele de cazier aflate la dosar rezultă că inculpații în continuare au avut această atitudine de nerespectare a normelor de drept și au fost trimiși în judecată prin alte rechizitorii pentru infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri, de distrugere, de port fără a drept a unei arme, prev. de art. 1 din Legea 61/1991.
Față de toate acestea solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1793/14.09.2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Brăila, în baza art. 334 C.P.P. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare al instanței privind pe inculpatul din două infracțiuni concurente de ultraj prevăzute de art. 239 al.1 raportat la al. 3 în două infracțiuni concurente de ultraj prevăzute de art. 239 al.1 cu art. 13, părți vătămate, și.
De asemenea, s-a schimbat încadrarea juridică privind pe același inculpat, din infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 239 al. 1,2 raportat la al. 3 partea vătămată în infracțiunea de ultraj prevăzuta de art. 239 al. 1 si al. 2 cu art. 13
În baza art. 334, s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor privind pe inculpatul din trei infracțiuni concurente de ultraj prevăzute de art. 239 al.1 raportat la al. 3 în trei infracțiuni concurente de ultraj prevăzute de art. 239 al. 1 cu art. 13, părți vătămate, și și în consecință:
În baza art. 239 al.1 cu art. 13, inculpatul a fost condamnat la două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea a două infracțiuni de ultraj.
În baza art. 239 al.1 si al. 2 cu art. 13 același inculpat a fost condamnat la 1 an și 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj, parte vătămată.
În baza art. 33,34 s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 10 luni, sporită cu 6 luni, urmând să execute în total 2 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 239 al.1 cu art. 13 inculpatul a fost condamnat la trei pedepse de câte 1 an și 6 luni ani închisoare pentru comiterea a trei infracțiuni de ultraj, pedepse ce au fost contopite, potrivit dispozițiilor art. 33 - 34 pen. în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare ce a fost sporită cu 6 luni, inculpatul urmând să execute în total 2 ani închisoare.
În baza art. 88 s-a dedus reținerea din data de 15 feb. 2006 inculpaților și.
În baza art. 71 s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,c,
În baza art. 189-191 C.P.P. fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila înregistrat la nr. 675/P/2006 s-a dispus trimiterea în judecată a co-inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de ultraj prevăzute de art. 239 al.1,2 raportat la al. 3 parte vătămată, ultraj prevăzuta de art. 239 al.1 raportat la al. 3 parte vătămată și ultraj prevăzută de art. 239 al. 1 raportat la al. 3 parte vătămată cu art. 33,34 și pentru comiterea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 al.1 raportat la al.3, parte vătămată, ultraj prevăzută de art. 239 al.1 raportat la al.3 parte vătămată și ultraj prevăzută de art. 239 al. 1 raportat la al. 3 parte vătămată cu art. 33,34
În cauza s-au luat declarații părților vătămate, interogatorii inculpaților și au fost audiați martorii, G,.
În cauza s-a dispus efectuarea de comisie rogatorie de către Judecătoria Sectorului 2 B-secția penală.
Din analiza si coroborarea probelor administrate în cauza instanța de fond a constatat că starea de fapt stabilită prin rechizitoriu este confirmată de cercetarea judecătorească.
Astfel, s-a reținut că la data de 15.02.2006, orele 20,00 un echipaj de poliție din cadrul IPJ B - format din martorul și părțile vătămate și, agenți de poliție - aflându-se în cadrul atribuțiunilor de serviciu, pe raza municipiului B, a fost sesizat de către un cetățean cu privire la faptul ca pe - în apropiere de str. C are loc un scandal public generat de mai multe persoane care erau înarmate cu diferite obiecte contondente, respectiv bâte, răngi, etc.
Ajunși la locul faptei, organele în drept au constatat că în dreptul blocului N de pe - se afla un grup compus din aprox. 25-30 de persoane după cum rezultă și din depozițiile martorilor audiați în cauză, înarmate cu corpuri contondente și care la apariția autospecialei Poliției marca Mercedes s-au despărțit și au fugit.
Dar în continuare, martorul și părțile vătămate, si i-au urmărit pe trei tineri care intraseră în incinta scării blocului N, tineri care au fost imobilizați la etajul 3 fiind percheziționați corporal. Dar cei trei tineri înarmați inițial au aruncat bâtele pe care le aveau asupra lor pe gangul dintre două blocuri în momentul fugii. Cei trei tineri se numeau, și și au fost aduși de către autorități lângă autospecială poliției unde au fost culcați la pământ cu fața în jos și mâinile la ceafă. În continuare, partea vătămată, s-a îndreptat singur către gangul sus menționat pentru a recupera obiectele contondente pe care tinerii le abandonaseră. Partea vătămată a ridicat de jos o, moment în care de aceasta s-au apropiat circa 20 de persoane, recunoscându-le ca fiind acelea care fugiseră la apariția poliției.
Din probatoriul administrat în cauză, și mai exact din declarațiile părților vătămate rezultă fără echivoc faptul că în fruntea grupului înarmat se aflau inculpații și, cunoscuți ca făcând parte din lumea interlopă a, mai exact din gruparea "".
Potrivit afirmațiilor părții vătămate, aceștia erau înarmați cu obiecte contondente și se îndreptau către el adresându-i injurii si amenințări cu acte de violență ce vizau integritatea sa corporală, fizică, motiv pentru care partea vătămată văzându-se amenințată în acest mod a început să se retragă către autospeciala poliției. Văzând aceasta situație, părțile vătămate și s-au îndreptat către colegul lor pentru a-l sprijini.
Dar în continuare, cei doi inculpați și restul persoanelor din grup s-au îndreptat către partea vătămată, spunându-i că el și ceilalți polițiști nu au ce căuta în cartierul lor.
În acest timp, martorul asigura paza celor trei tineri imobilizați de către poliție, grupul condus de către inculpați intenționau să înconjoare părțile vătămate pentru a-i elibera pe tinerii imobilizați. În mod cert, părțile vătămate le-au comunicat acestora că are loc o acțiune a poliției și să nu intervină, dar aceștia au manifestat aceeași atitudine verbală agresivă.
Din depozițiile părților vătămate rezultă fără echivoc faptul că cei doi inculpați i-au amenințat în permanență, cu cuvinte precum " vă tai", " vă iau beregata", îndemnându-le pe celelalte persoane din grupul organizat să se manifeste violent și acestea.
Această stare de fapt este confirmată și de depoziția martorului.
La un moment dat, inculpatul a intenționat să o lovească cu pumnul pe partea vătămată cu o bâta în zona capului, dar aceasta a barat lovitura cu brațul. În continuare, inculpatul a încercat să o lovească și cu pumnul, dar și de aceasta dată partea vătămată s-a ferit, iar inculpatul a lovit cu pumnul geamul autospecialei care s-a și spart.
În tot acest timp și inculpatul continua sa adreseze injurii si amenințări parților vătămate.
În acest context, încurajate fiind și de atitudinea inculpaților, și celelalte persoane din grup au încercat din nou să înconjoare părțile vătămate, cerându-le expres și imperativ să dea drumul persoanelor imobilizate. În aceste împrejurări, și martorul a intervenit pentru a asigura protecția colegilor săi, scoțând un spray lacrimogen cu care a pulverizat în direcția inculpaților și a grupului în general, cerându-le să înceteze. Dar aceștia au persistat în conduita lor infracțională, manifestându-se violent, partea vătămată a fost nevoită să scoată pistolul din dotare, trăgând câteva focuri de avertisment în plan vertical, moment în care persoanele din grup au început să se retragă, părțile vătămate reușind în cele din urma să-i imobilizeze pe cei doi inculpați, care au fost conduși la sediul politiei împreună cu cei trei tineri imobilizați anterior.
În timpul incidentului, terțe persoane din blocul N și altele care se aflau în trecere prin zona s-au oprit si au asistat la cele ce se întâmplau. A fost identificat un astfel de trecător care a fost audiat în calitate de martor sub acoperire prin comisie rogatorie.
Dat fiind gravitatea stării de fapt, precum și faptul că inculpații sunt cunoscuți ca făcând parte din lumea interlopă, martorul a solicitat protecția politiei și a fost audiat sub acoperire pe tot cursul procesului, în condițiile art. 861al.1
C.P.P.M parte din persoanele audiate în cauză în calitate de martori în timpul urmăririi penale, și-au schimbat ulterior declarațiile îngreunând astfel cercetarea judecătorească.
Astfel, inițial, martorul, unul din tinerii imobilizați de către poliție la locul faptei, a confirmat faptul că l-a auzit pe inculpatul adresând injurii și amenințări organelor de poliție. Dar, ulterior în mod nejustificat martorul și-a schimbat depoziția asistat fiind de către avocat, care a solicitat reaudierea acestuia, ocazie cu care martorul a revenit asupra declarației sale, motivând că a fost constrâns de poliție. În dovedirea susținerii sale, martorul a prezentat un bilet de trimitere la Spitalul Sf., secția Radiologie în care apare consemnat că prezintă "contuzie faciala". A mai prezentat martorul și o fotografie de-a sa și din care rezultă că acesta prezintă la nivelul feței pe partea câteva escoriații. S-a constatat că fotografia respectivă a fost efectuată la data de 16.02.2006 orele 10,57, deci după audierea acestuia de către procuror (prima declarație).
S-a dispus aducerea martorului cu mandat și amendarea acestuia și la cercetarea judecătorească.
Astfel, audiat în ședință publică (fila 300 dosar), martorul a avut o poziție total nesinceră, subiectivă cauzei, contradictorie și oscilantă. A arătat că gruparea respectivă nu era înarmată cu bâte sau alte obiecte contondente, dar recunoaște martorul că din gruparea respectiva făceau parte 20-30 de persoane după cum s-a mai arătat. Martorul a mai arătat că nu cunoaște motivul pentru care poliția a folosit arma din dotare și că cei doi inculpați nu au insultat, nu au amenințat și nu au exercitat acte de violență asupra părților vătămate. A justificat schimbarea declarației prin aceea că la audierea la poliție a fost constrâns să facă declarații cum au cerut anchetatorii.
Instanța de fond a considerat ca fiind conformă cu realitatea prima declarație a martorului și a înlăturat ca nesincere declarațiile ulterioare ale martorului, apreciind ca mincinoase afirmațiile martorului că ar fi fost lovit de polițiști pentru a obține prima declarație. Pentru a ajunge la această concluzie instanța de fond a avut în vedere constatarea făcută de procuror că martorul nu prezenta nicio leziune în momentul în care a fost prezentat pentru audiere la câteva ore de la incident și că declarația inițială se coroborează cu alte probe.
Pentru identitate de rațiune și depozițiile martorilor oculari și au fost înlăturate ca nesincere. Și aceștia au confirmat inițial existența conflictului dintre inculpați și grupul acestora pe de o parte și agenții de poliție, pe de altă parte, dar nesinceri în final fiind, au susținut ca nu au auzit nimic și în același mod și acești martori au declarat ca au fost constrânși fizic de către poliție să declare neadevărul în cauză.
Și în timpul cercetării judecătorești martorii și au avut aceeași atitudine nesinceră și contradictorie susținând că inculpații și persoanele din grup în număr de aproximativ 5 persoane nu au insultat, nu au amenințat și nu au exercitat acte de violență asupra părților vătămate, că nici o persoană din grup nu era înarmată și că, dimpotrivă, părțile vătămate au fost acelea care i-ar fi lovit pe cei doi inculpați.
Instanța de fond a constatat că nu sunt reale susținerile martorilor că ar fi fost agresați fizic de anchetatori, pentru că există la dosar fotografii ale acestora făcute la prezentarea la poliție și un proces-verbal încheiat de procuror la prezentarea martorilor pentru audiere la parchet din care rezultă că aceștia nu prezintă semne de violență fizică pe care în ziua următoare le constată un medic la cererea martorilor.
A mai reținut instanța de fond ca probă a existenței faptelor și vinovăției inculpaților, declarația martorei care s-a aflat în apropierea locului faptei și a declarat că a asistat la incidentul din 15.02.2006, că poliția a intervenit pentru a dispersa un grup mai M de tineri ce erau înarmați cu bâte, că cei doi inculpați au intervenit și au adresat amenințări polițiștilor pe care i-au și lovit. Această martoră nu a putut fi audiată direct de instanța de fond, mama acesteia a declarând că fiicei sale îi este frică să facă declarații în această cauză având în vedere persoanele implicate.
La interogatorii, ca și pe întreg parcursul procesului penal, inculpații nu au recunoscut fapta astfel reținută în sarcina acestora prin actul de sesizare al instanței, filele 297, 298 dosar.
Dimpotrivă, inculpatul precizează că acesta s-a manifestat pașnic și că el a fost cel lovit de către polițiști, fiind dat cu capul de geamul autospecialei, aspect neconfirmat în cauza. Inculpații nu au insultat, nu au amenințat si nu au exercitat acte de violenta la adresa părților vătămate. Polițiștii au fost aceia care au folosit împotriva lor spray lacrimogen și au exercitat acte de violență.
Dar deosebite și concludente cauzei sunt declarațiile părților vătămate, fila 203, fila 204, și fila 206 dosar.
Astfel, audiată fiind, partea vătămată, a precizat, printre altele, și în mod concret și amănunțit că pe data de 15.02.2006 au fost sesizați de către un cetățean cu privire la faptul că în fața unui bloc din cartier erau înarmate mai multe persoane cu bâte. Când au sosit la fața locului, persoanele în cauză au fugit, dar au reușit să imobilizeze trei dintre ele. Inculpatul i-a amenințat și a încercat să-i lovească cu bâtele în zona capului. I-au îmbrâncit și le-au adus injurii. În cele din urmă, părțile vătămate au reușit să-i imobilizeze pe inculpați, dar inculpatul a încercat să o lovească pe partea vătămată. Totodată, și inculpatul a amenințat părțile vătămate.
Și partea vătămată fila 204 dosar, confirmă aceeași stare de fapt. Aceasta a arătat că în seara zilei de 15.02.2006 au fost sesizați de către un taximetrist că pe str. -, în fața blocului N, se afla un număr de mai mulți tineri înarmați cu bâte. S-au deplasat la fața locului un număr de trei agenți de politie, iar la vederea autospecialei de poliție grupul de tineri format din 25-30 de persoane au fugit. Dar trei dintre aceștia s-au refugiat în scara unui bloc și s-a reușit reținerea acestora la etajul 2 pe scări, fiind conduși la mașina poliției pentru a fi identificați. În acest context și restul grupului de tineri s-a apropiat de mașina poliției având asupra lor bâte, iar cei doi inculpați îi incitau pe tinerii din grup să intervină pentru a-i elibera pe cei reținuți de către polițiști. Grupul de tineri înarmat cu bâte se manifesta violent. Părțile vătămate i-a somat pe inculpați să nu intervină, dar aceștia nu s-au supus ordinelor polițiștilor, motiv pentru care s-a folosit armamentul din dotare, trăgându-se trei focuri de armă pe plan vertical, motiv pentru care inculpatul a încercat să o lovească pe partea vătămată cu bâta în cap, dar nu a reușit. Totuși în acțiunea sa violentă, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu bâta peste mâna. Inculpatul a mai încercat să o lovească pe partea vătămată cu pumnul în zona feței, dar s-a ferit, iar inculpatul a spart geamul autospecialei poliției cu pumnul.
În final inculpații au fost imobilizați de către părțile vătămate și conduși la sediul poliției.
Aceleași precizări sunt făcute în conținutul declarației sale și de către partea vătămată fila 206 dosar. Aceasta precizează printre altele că grupul format din 25-30 de persoane era înarmat cu bâte și intenționau să lovească părțile vătămate. Inculpații s-au manifestat violent și incitau la acte de violență adresându-le și injurii. Inculpatul a lovit-o pe partea vătămată.
A fost reținută ca utilă cauzei declarația martorului fila 207, care a arătat ca grupul de tineri a început sa înjure și a văzut când inculpatul a lovit pe una dintre părțile vătămate, dar având echipament de protecția, s-a protejat, că la a doua lovitură a inculpatului, partea vătămată a eschivat și acea lovitură a avut ca rezultat spargerea geamului mașinii de intervenție. A mai arătat acest martor că în cele din urmă au fost reținuți si inculpații și conduși la sediul de politie. Cu privire la persoanele implicate în scandal, martorul a precizat că era constituit un grup de 25-30 de persoane înarmate cu bâte, inculpații fiind în fața lor și incitându-i la acte de violență. Totodată inculpații au încercat să și lovească părțile vătămate și le-au adresat grave injurii. I-a recunoscut pe cei doi inculpați, întrucât îi cunoaște din activitatea profesională și au mai fost probleme cu cei doi. În apropiere era un stâlp de iluminat și îi cunoaște și fizic pe inculpați.
Unul dintre martorii oculari, prezent la locul faptei a fost de acord să depună mărturie în proces, dar a solicitat protecția poliției, în sensul de a fi audiat în condițiile art. 861C.P.P. fapt admis de către organele în drept, și confirmat de probele administrate în cauză.
În timpul cercetării judecătorești, s-a dat citire depoziției acestui martor sub acoperire pe nume iar, la solicitarea inculpaților prin apărători s-a dispus audierea acestui martor potrivit principiului nemijlocirii care domină procesul penal.
Dat fiind faptul că instanța nu este dotată cu o astfel de aparatură specială, s-a dispus în condițiile art. 132 și urm. audierea C.P.P. martorului prin comisie rogatorie de către o instanță dotată cu o astfel de aparatură specială.
Audiat fiind, martorul sub acoperire a precizat că a fost prezent la locul faptei și a văzut printre altele că persoanele din grupul de tineri erau înarmate cu bâte și răngi și că la sosirea în prima fază a mascaților au început sa fie recalcitranți.
O parte dintre tinerii din grup au fugit într-un gang, iar polițiștii au imobilizat o parte dintre tinerii din conflict și i-au condus la mașina poliției unde i-au perchiziționat și i-au culcat la pământ cu mâinile la ceafă. Tinerii nu au fost loviți de către polițiști sub nici o formă.
A precizat martorul că în fruntea grupului se aflau două persoane, una de aproximativ 1,80 înălțime, brunetă și alta de 1,70 cu tenul alb și blond și tuns scurt și erau înarmate cu câte o în mână, spunându-le celorlalte persoane din grup să aibă curaj.
dintre tinerii din grup au fugit, dar două persoane s-au îndreptat către polițiști și i-au amenințat cu moartea, că li se va tăia gâtul și că le vor răpi copii.
Inculpatul a încercat să lovească un polițist cu bâta în zona capului, fapt confirmat de altfel și de restul probatoriului administrat în cauză, dar acesta a barat lovitura cu mâna. Inculpatul a mai încercat să lovească același polițist, respectiv pe partea vătămată, și cu pumnul în zona feței, dar acesta de asemenea s-a ferit, motiv pentru care a fost lovit unul din geamurile autospecialei poliției.
Martorul mai confirmă faptul că ambii inculpații au adresat injurii și amenințări cu moartea părților vătămate și că niciun polițist nu a lovit vreunul din tinerii din grupul respectiv, dar pentru a se apăra, unul dintre polițiști a folosit un spray lacrimogen și l-a îndreptat către persoanele din grup, iar întrucât lucrurile se agravau, s-a tras un foc de armă în scop de avertizare. În continuare, martorul mai afirmă și faptul confirmat că la locul faptei s-au adunat mai multe persoane, chiar și pe la balcoane și pe scările blocului.
În fine, martorul mai confirmă și faptul că a aflat că cei doi tineri agresori care se aflau în fruntea grupului de tineri și care erau înarmați cu bâte și amenințau cu acte de violență și adresau injurii se numesc si a doua zi din ziarul "Obiectiv". Tot din ziarul respectiv, martorul i-a mai recunoscut și pe cei doi inculpați în fotografiile din ziar.
Au fost înlăturate ca nesincere declarațiile martorilor, G, și - vecini cu inculpații -, ale martorilor și prieteni cu inculpații și care au făcut parte din grupul de tineri turbulenți.
Total nesinceră și subiectivă a fost apreciată a fi și depoziția martorului fila 415, deoarece acesta este prieten de cartier cu inculpații, se cunosc foarte bine între ei, acesta precizând în mod neadevărat că inculpatul a fost acela care a fost bătut de către organele de ordine, aspect nedovedit în cauză și infirmat de tot probatoriul administrat în cauză.
Pentru identitate de rațiune, tot ca nesinceră și subiectivă a fost apreciată și depoziția martorului ocular fila 416, vecin de cartier si prieten cu inculpații de vreo 10 ani, după cum însuși martorul arată în conținutul depoziției sale.
Sub aspectul încadrării juridice date faptelor prin actul de sesizare a instanței, în sarcina inculpaților s-au reținut infracțiunile de ultraj prevăzute de art. 239 al.1 raportat la al.3, parte vătămată, art. 239 al.1 raportat la al.3 parte vătămată și art. 239 al.1,2 raportat la al.3, parte vătămată în ceea ce-l privește pe inculpatul si art. 239 al.1 raportat la al.3, parte vătămată, art. 239 al.1 raportat la al. 3, parte vătămată si art. 239 al.1 raportat la al.3 parte vătămată.
Dat fiind faptul că prin noile reglementari aduse codului penal privind infracțiunea de ultraj respectiv prin Legea specială nr. 278 din 4 iulie 2006 fost modificată, procedând conform art. 334 C.P.P. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare a instanței privind pe inculpatul din infracțiunile concurente de ultraj prevăzute de art. 239 al. 1 raportat la al.3 în doua infracțiuni concurente de ultraj prevăzute de art. 239 al.1 cu art. 13, părți vătămate și și din infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 239 al.1,2 raportat la al.3 în infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 239 al.1 si al.2 cu art. 13 parte vătămată.
Pentru identitate de rațiune, și pentru inculpatul s-a dispus schimbarea de încadrare juridică dată faptelor prin actul de sesizare a instanței în condițiile art. 334 din C.P.P. trei infracțiuni concurente de ultraj prevăzute de art. 239 al.1 raportat la al. 3 în trei infracțiuni concurente de ultraj prevăzute de art. 239 al.1 cu art. 13. părți vătămate, și.
În drept, fapta inculpatului care în seara zilei de 15 feb. 2006 orele 20,00 amenințat cu acte de violenta doi funcționari publici aflați în exercițiul funcțiunii respectiv pe partea vătămată și a fost calificată ca fiind două infracțiuni de ultraj prevăzute de art. 239 al.1 cu art. 13, iar fapta aceluiași inculpat care în aceleași împrejurări a amenințat și lovit pe partea vătămată aflat în exercițiul funcției a fost calificată ca fiind infracțiunea de ultraj în forma prevăzută de art.239 alin. 1 și 2 pen cu aplicarea art.13 pen.
Faptele inculpatului care în seara zilei de 15 feb. 2006 orele 20,00 amenințat cu acte de violența trei funcționari aflați în exercițiul funcțiunii, respectiv pe părțile vătămate, și, au fost calificate ca fiind trei infracțiuni de ultraj în forma prevăzută de art. 239 al. 1 cu art. 13
Stabilind existența infracțiunilor și vinovăția inculpaților, instanța de fond a dispus condamnarea acestora și apreciind că în raport de criteriile prevăzute de art.72 pen. se impune aplicarea pedepsei închisorii i-a condamnat pe fiecare la pedepse cu închisoarea ce au fost contopite în pedeapsa cea mai grea potrivit dispozițiilor art.33 lit.a - 34 lit. b pen. a aplicat câte un spor de 6 luni fiecărui inculpat urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, iar inculpatul pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 88 s-a computat din pedepsele principale astfel aplicate reținerea din 15 feb.2006 a celor doi inculpați.
În baza art. 71 s-a aplicat inculpaților și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b, pe toata durata executării pedepselor principale.
În baza art. 189-191 fiecare C.P.P. inculpat a fost obligat să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații și.
Ambele apeluri privesc netemeinicia sentinței, cei doi inculpați considerând că nu au săvârșit infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea, că starea de fapt reținută de instanța de fond în ce privește acțiunile inculpaților se bazează pe baza unui probatoriu interpretat incorect mai ales prin înlăturarea nejustificată a depozițiilor unor martori ce au fost prezenți la fața locului și reținerea acelor declarații ce se coroborează cu susținerile părților vătămate.
S-a considerat că instanța de fond a avut în vedere în principal considerente de ordin personal privind inculpații, în special referirile presei la faptul că ar face parte din lumea interlopă.
În realitate, susțin apelanții, au ajuns din întâmplare în contact cu echipajul de poliție aflat la scara blocului în care locuiește inculpatul, că lucrătorii de poliție reținuseră câțiva tineri printre care inculpatul a crezut că s-ar fi aflat și nepotul său și în acest context s-a apropiat pentru a se informa, dar a fost lovit de polițiști și în final încătușat, urcat în mașina de intervenție a poliției și transportat la sediul acesteia.
În ce-l privește pe inculpatul, acesta a susținut că l-a urmat pe primul inculpat pentru a vedea ce se întâmplă și că a avut același tratament din partea polițiștilor.
Ambii inculpați au recunoscut faptul că au avut un dialog cu polițiștii, au susținut că a fost un schimb de cuvinte civilizat din partea lor, dar au fost rău tratați de polițiștii care erau înarmați cu bâte și spray-uri lacrimogene pe care le-au și folosit.
Apelanții acceptă că este posibil să fi folosit acuze împotriva poliției ca instituție, dar acestea nu au fost în nici un caz amenințări la adresa părților vătămate pe care nu au recunoscut că le-ar fi amenințat.
De altfel, susțin apelanții, părțile vătămate sunt polițiști pe care nu i-ar putea recunoaște întrucât erau echipați cu cagule și combinezoane speciale ce au ca scop tocmai protejarea identității lor. În aceste împrejurări, amenințările cu moartea familiei sau răpirea copiilor ar fi ilogice.
Revenind la probele dosarului, apelanții inculpați au susținut că starea de fapt reținută de instanță se bazează doar pe declarațiile părților vătămate, ale unui alt polițist - martorul -, declarația martorului sub acoperire și a martorei.
Aceste declarații ar fi îndoielnice după părerea apelanților întrucât primul este coleg cu părțile vătămate, martorul sub acoperire s-a aflat la o distanță prea M pentru a putea da detaliile de la locul faptei ținând seama și de întuneric, iar ar avea discernământ diminuat datorită stării de sănătate.
Cu privire la martorul sub acoperire, apelanții au mai multe observații. Se susține că datorită distanței și întunericului, acesta nu ar fi putut preciza că unul din inculpați este blond cu tenul alb, că celălalt este brunet și cum a declarat că nici nu-i cunoștea în prealabil și că ar fi aflat din ziar numele lor este puțin probabil să poată reda cu lux de amănunte starea de fapt pe care instanța a reținut-o în totalitate.
Nu s-ar justifica reținerea de către instanța de fond ca probe a acestor declarații și înlăturarea declarațiilor martorilor, G, persoane ce locuiesc în imobilul lângă care a avut loc incidentul și care s-au aflat în imediată apropiere nefiind implicate.
Au solicitat apelanții să se analizeze probele administrate de instanța de fond, să se constate că nu sunt dovezi că aceștia ar fi săvârșit infracțiunile pentru care au fost condamnați, astfel că, să se admită apelurile, să se desființeze sentința atacată și rejudecând acuza să se dispună achitarea lor în temeiul art.11 pct. 2 lit. a proc.pen. în referire la art. 10 lit. a proc.pen.
Prin decizia penală 202 din 10.10.2008 a Tribunalului Brăilas -au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Nu sunt reale susținerile celor doi inculpați că sentința atacată ar fi pronunțată numai pe baza declarațiilor părților vătămate, și și cele ale martorilor și.
Declarațiile acestora sunt analizate de instanța de fond și în coroborare cu primele declarații date de martorii, și, persoane care făceau parte din grupul de tineri turbulenți și care inițial au descris aceeași situație de fapt relatată și de părțile vătămate și de martorii și în sensul că cei doi inculpați au adresat injurii părților vătămate, că i-au amenințat. Schimbarea declarațiilor celor trei martori a fost corect calificată ca nejustificată, nefiind reale susținerile lor că ar fi fost bătuți de anchetatori pentru a declara în sensul dorit de aceștia. Procurorul a audiat martorii în aceeași noapte, a constatat starea fizică a acestora, iar certificatele medicale prezentate de martori ulterior, la o examinare posterioară audierii la parchet nu au legătură cu audierea la poliție.
Este justificată audierea sub acoperire a martorului care și-a dat seama că a asistat la un conflict ce i-ar primejdui securitatea personală. apelanților cu privire la acest martor nu sunt justificate. Așa cum a verificat și instanța de fond, declarația acestuia se coroborează cu declarațiile părților vătămate și a celorlalți martori. Faptul că locul era luminat electric a permis martorului să observe fizionomia generală și constituția principalilor protagoniști necunoscuți lui ca identitate, caracteristici ce au fost asociate în timpul anchetei cu numele inculpaților. Acesta este un procedeu legal în ancheta judiciară în cazurile în care martorii nu cunosc direct persoanele cercetate.
Și martora a arătat că inculpații au amenințat părțile vătămate, polițiști ce-și efectuau serviciul, și că a văzut pe inculpatul lovind un polițist. Nu există nici un motiv de înlăturare a acestei declarații.
De altfel, toate persoanele audiate în cauză au recunoscut că lucrătorii de poliție a trebuit să folosească spray lacrimogen și focuri de armă de avertizare pentru a restabili ordinea. Aceasta în condițiile în care inculpații susțin că au avut un dialog civilizat cu polițiștii. De altfel, nici un fel de dialog cu polițiștii nu ar fi fost permis în condițiile în care cei doi inculpați pretind că nu au legătură cu conflictul ce se desfășura. Intervenția lor este nepermisă și potrivit declarațiilor martorilor, corect reținute de instanța de fond, au intervenit amenințând polițiștii, iar inculpatul chiar lovind pe unul dintre aceștia.
Faptele inculpaților sunt dovedite, iar tribunalul a constatat că încadrarea juridică este legală și că pedepsele aplicate sunt corespunzătoare gradului de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunilor în modalitatea folosită.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații și criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. Instanțele anterioare nu s-au pronunțat asupra unor probe administrate, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, fiind astfel incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Au susținut inculpații că în faza urmăririi penale au fost audiați mai mulți martori, printre care și, iar în fața instanței de fond au fost audiați, la solicitarea inculpaților martorii și.
Instanța de fond însă nu a procedat la citarea și audierea martorilor și, probabil pentru că aceștia au făcut relatări favorabile inculpaților, nu a amintit nimic cu privire la aceste declarații și de asemenea nu a analizat nici declarațiile martorilor și.
Au mai arătat inculpații, că instanța de fond a manifestat o apreciere deosebită cu privire la declarațiile acuzatoare la adresa inculpaților, respectiv, la declarațiile celor patru polițiști implicați în incident, din care trei au fost chipurile ultragiați și figurează ca părți vătămate, iar al patrulea ar fi fost un martor "neutru".
2. În cauză s-a comis o gravă eroare de fapt, cu consecința pronunțării unei hotărâri greșite de condamnare, respectiv de respingere a apelurilor, fiind astfel incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală.
Au susținut inculpații că printr-o analiză incompletă, subiectivă, eronată, chiar tendențioasă a probelor, prin înlăturarea cu o ușurință surprinzătoare a probelor favorabile, s-a ajuns la reținerea unei situații de fapt eronate, care a condus la o soluție de condamnare, pentru fapte pe care nu le-au comis.
În concluzie, față de aspectele învederate mai sus, inculpații au solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
3. Au mai susținut inculpații faptul că instanța de fond le-a aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 Cod penal, atât sub aspectul cuantumului acestora, al sporului aplicat, cât și al modalității de executare.
Inculpații au susținut că activitatea infracțională reținută în sarcina lor, deci încadrată în trei infracțiuni distincte, reprezintă un concurs ideal, or un astfel de concurs nu este de natură a justifica aplicarea unui spor.
Cu privire la acest motiv de recurs, inculpații au solicitat aplicarea unor pedepse îndreptate spre minimul special, fără aplicarea unui spor cu ocazia efectuării operațiunii de contopire.
Cu privire la modalitățile de executare a pedepsei, inculpații au solicitat suspendarea condiționată.
Au mai solicitat inculpații înlăturarea interzicerii drepturilor de a fi tutore sau curator - prev. de art. 64 lit. e Cod penal - aplicată ca și pedeapsă accesorie conform art. 71 Cod penal.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu în limita cazurilor prev. de art. 3859Cod procedură penală, se constată că hotărârile anterioare sunt legale și temeinice.
Considerăm că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpaților pe baza unei analize complete a materialului probator.
Contrar susținerilor inculpaților, considerăm că instanțele anterioare au analizat întreg materialul probator administrat în cauză, atât probele în favoarea cât și cele în defavoarea acestora.
Împrejurarea că martorii și nu au fost citați și audiați cu ocazia soluționării cauzei la fond nu poate fi imputată instanței de judecată și nu atrage nulitatea hotărârii pronunțate.
În virtutea valorificării dreptului la apărare, inculpații aveau posibilitatea de a propune probe și a solicita administrarea acestora în condiții de contradictorialitate atât la instanța de fond, cât și la instanța de apel, or în speță, inculpații nu au înțeles să solicite audierea celor doi martori.
Analizând motivarea instanței de fond, considerăm că aceasta respectă dispozițiile art. 356 Cod procedură penală, cât și exigențele practicii Curții Europene a Drepturilor Omului.
Cu privire la aceste aspect, considerăm că instanța de fond a argumentat și motivat soluția de condamnare, bazată pe acele probatorii care au statuat asupra vinovăției inculpaților, și s-au coroborat între ele.
De asemenea, instanța a indicat motivele care au condus la înlăturarea unor probatorii, considerate de inculpați ca fiind favorabile.
Analizând actele și lucrările dosarului, considerăm că este nefondată susținerea inculpaților, conform căreia instanțele anterioare au comis o gravă eroare de fapt.
În susținerea recursului, inculpații au contestat procesul-verbal întocmit la data de 15.02.2006 (fila 1 dosar urmărire penală) întocmit de cele trei părți vătămate, și de martorul, susținând că aceștia s-ar fi aflat într-o evidentă incompatibilitate, întrucât nu pot fi în același timp organ de cercetare și parte vătămată sau organ de constatare și martor.
Apărările inculpaților nu pot fi primite și nu pot influența soluția pronunțată de instanța de fond.
Constatăm astfel, că hotărârea de condamnare nu s-a bazat doar pe această probă, ci așa cum reține instanța de fond, majoritatea probatoriului administrat în cauză a confirmat vinovăția inculpaților.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut dreptul instanțelor naționale de a proceda la audierea agenților de poliție în calitate de martori, în condițiile în care aceștia au asistat nemijlocit la comiterea faptei și prin declarațiile lor pot asigura aflarea adevărului. O astfel de activitate a fost sancționată în practica CEDO, în condițiile în care condamnarea făptuitorilor s-a bazat doar pe declarațiile și susținerile agenților de poliție, situație ce nu este incidentă în speță.
Considerăm că instanța de fond nu a încălcat dispozițiile art. 75 Cod procedură penală, întrucât declarațiile părților vătămate se coroborează cu restul materialului probator, și nu doar cu declarația martorului.
Astfel, așa cum a reținut și instanța de fond, precum și instanța de apel, declarațiile celor trei părți vătămate se coroborează cu declarațiile date în faza urmăririi penale de martorii, cu declarațiile martorilor și (martor cu identitate protejată),.
Considerăm că în mod corect instanța de fond a înlăturat ca fiind nesincere declarațiile date cu ocazia cercetării judecătorești de martorii, și.
Practica instanțelor de judecată și doctrina de specialitate au stabilit că modificările aduse de martori cu ocazia audierii din instanță, față de declarațiile date inițial în faza urmăririi penale, pot fi primite doar în condițiile în care aceste modificări sunt motivate și argumentate temeinic.
Nu putem primi susținerea inculpaților, în sensul că declarațiile celor trei martori (, și ) au fost sugerate și impuse de organele de urmărire penală.
ideii exercitării de către agenții de poliție a unor violențe asupra celor trei martori, nu este susținută de probe temeinice și nu poate conduce la o modificare a soluției pronunțată de instanța de fond.
Cu privire la declarația martorului audiat cu identitate protejată, considerăm că aceasta se coroborează cu restul materialului probator și este în măsură să conducă la aflarea adevărului.
Criticile inculpaților referitoare la modalitatea de audiere a martorului cu ocazia soluționării cauzei la fond (prin comisie rogatorie) nu pot fi primite, întrucât acestor martor a fost audiat de Tribunalul Brăila, cu ocazia soluționării apelului în condiții de contradictorialitate.
În concluzie,
Considerăm că prin soluțiile anterioare pronunțate în cauză nu a fost încălcat dreptul inculpaților la un proces echitabil, iar condamnarea lor s-a bazat pe probe temeinice administrate în tot cursul procesului penal.
Având în vedere cele mai sus arătate, prin raportare la motivele de recurs invocate de inculpați, considerăm că în speță nu sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 10 și pct. 18 Cod procedură penală, neimpunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Considerăm că sunt nefondate și motivele de recurs ale inculpaților vizând netemeinicia hotărârilor anterioare.
Având în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, considerăm că instanța de fond a individualizat corect răspunderea penală a inculpaților.
Față de gravitatea faptelor aduse ca învinuire inculpaților, față de modalitățile și împrejurările săvârșirii, având în vedere atitudinea acestora manifestată pe tot parcursul procesului penal (prin negarea faptelor sau prin minimalizarea gravității acestora), considerăm că nu se impune reducerea pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune.
Având în vedere dispozițiile art. 34 lit. b Cod penal, față de situația de fapt reținută în cauză, având în vedere numărul infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, considerăm că se impune aplicarea unui spor cu ocazia efectuării operațiunii de contopire.
Față de cele de mai sus, prin raportare la dispozițiile art. 52 Cod penal, considerăm că îndreptarea și reeducarea inculpaților se poate realiza în condiții optime doar prin executarea efectivă a pedepsei (în cuantumul stabilit de instanța de fond) în regim de detenție.
Având în vedere gravitatea infracțiunilor comise de inculpați și atingerea adusă relațiilor sociale ocrotite de lege, considerăm că în mod corect au fost interzise și drepturile prev. de art. 64 lit. e Cod penal, cu ocazia aplicării pedepsei accesorii întemeiată pe dispozițiile art. 71 Cod penal.
Față de cele de mai sus, având în vedere situația că în speță nu este incident niciunul din cazurile de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 14.01.1971 în B, CNP -, domiciliat în sat, comuna, județul B, fără forme legale în B, -, -. 5 și (fiul lui și, născut la data de 25.06.1976 în B, CNP -, domiciliat în B,-, -. 34) împotriva deciziei penale 202/10.10.2008 a Tribunalului Brăila (sentința penală nr. 1793/14.09.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-).
În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpați la plata a câte 150 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/12.02.2010
Tehnored. /2 ex./10.03.2010
Fond:
Apel:,
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Liviu
