Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 649/2009. Curtea de Apel Constanta
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 649/
Ședința publică din 3 noiembrie.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Zoița
Grefier - I
Cu participarea Ministerului Public prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 270/04.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect ultrajul (art. 239.Cod Penal) RJ dos -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat, asistat de avocat ales în baza delegației depuse la dosar, lipsă intimatul parte vătămată.
Procedura legal îndeplinită cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
Recursul este declarat în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și motivat conform art. 38510cod pr. penală.
În baza art. 301 cod pr. penală, curtea întreabă părțile dacă mai au alte cereri, excepții de invocat și văzând că nu sunt, în baza art. 38511cod pr.penală constată recursul în stare de judecată și în baza art. 38513cod pr. penală, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat arată că își menține motivele de recurs așa cum le-a formulat în scris și oral la termenul anterior.
Va începe cu al doilea motiv de recurs, arătând că hotărârile judecătorești recurate sunt nelegale, întrucât instanța de judecată nu a fost legal sesizată prin rechizitoriu, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 3859pct. 2 cod pr. penală. Astfel, potrivit normelor imperative prevăzute de art. 264 al. 3 cod pr. penală, rechizitoriul trebuie verificat sub aspectul legalității și temeinicie de prim-procurorul parchetului, obligație confirmată prin decizia nr.IX/2008 a, prin care s-a statuat că dispozițiile art. 264 al. 3 cod pr. penală, se interpretează în sensul că rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei", lipsa acesteia atrăgând neregularitatea actului de sesizare potrivit art. 300 al.2 cod pr. penală. Ori, rechizitoriul din 3.07.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia nu poarte această mențiune, chiar dacă are mențiunea "confirmat". Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale cu respectarea disp. art. 264 al. 3 cod pr. penală.
Cu privire la primul motiv de recurs, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate ca netemeinică și nelegală, criticând-o întrucât apreciază că instanța de apel s-a pronunțat cu nerespectarea dispozițiilor obligatorii ale instanței de control judiciar, cuprinse în decizia Curții de Apel Constanța pronunțată în primul ciclu procesual. Astfel, apreciază că în apel, în rejudecare nu s-a mai administrat nici o probă, pronunțând în mod greșit condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 239 al. 1 cod penal, doar pe baza declarației părții vătămate și a unei angajate a acesteia, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct.18 cod pr. penală. Totodată, arată că nu s-a procedat la verificarea argumentelor apărării cu privire la calitatea de subiect pasiv a părții vătămate, respectiv calitatea de primar trebuia dovedită cu înscrisuri. Arată că în mod greșit s-a reținut situația de fapt, în decizia de apel a tribunalului, doar pe baza declarației martorei care era angajata părții vătămate, deci subordonată acesteia, așa cum reiese din declarația martorei.
Precizează că în apel s-a judecat cu încălcarea dispozițiilor deciziei nr. 9, iar motivarea din apel este în contradicție cu motivarea din decizia, dispozițiile acesteia din urmă fiind obligatorii.
În concluzie, pentru acest motiv de recurs, solicită achitarea inculpatului potrivit art. 10 lit. d cod pr. penală, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj cu privire la partea vătămată.
În subsidiar, solicită achitarea potrivit art. 10 lit. a cod pr. penală, întrucât nu s-a făcut dovada că s-au exercitat amenințări asupra părții vătămate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefundat, menținerea hotărârilor recurate ca temeinice și legală, apreciind că primele instanțe au analizat corect actele dosarului, iar în apel,după rejudecare, a condamnat în mod corect inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, nu se poate reține susținerea că nu s-a judecat cu respectarea deciziei Curții de Apel, întrucât la fila 18 - dosar apel, există declarația inculpatului care și-a menținut celelalte declarații, iar cu privire calitatea de subiect pasiv a părții vătămate, la fila 2 -dosar urmărire penală, există plângerea părții vătămate, în calitate de primar, având aplicată ștampila.
Dispozițiile art. 239 cod penal nu condiționează alegerea unei persoane într-o funcție publică, ci activitatea ce o desfășoară în fapt persoana.
Pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, nu pot fi înlăturate declarațiile de martori, respectiv declarația secretarei care se afla în biroul părții vătămate - primar, când inculpatul a amenințat partea vătămată, declarație confirmată de alți martori, care de asemenea au auzit amenințările.
Cu privire la restituirea cauzei la procuror, arată că aceasta nu se impune, întrucât rechizitoriul întocmit în 2007 poată mențiunea confirmat, iar recursul în interesul legii cu privire la verificarea sub aspectul legalității și temeiniciei, a apărut în 2008.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.361/04.03.2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr.-, în baza art.239 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
În baza art.71 Cod penal, i-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) și b) din Codul penal, cu titlul de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.191 alin.(1) Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul locuiește flotant în satul Satul, comuna, județul C, unde deține un imobil, constând într-un grajd în suprafață de 234.
De la data cumpărării acestui imobil, între inculpat și Primăria comunei există un litigiu cu privire la ocuparea abuzivă, de către inculpat, a unui teren în suprafață de 5.689,74. amplasat în imediata apropiere a grajdului.
Pe fondul acestui conflict, la data de 19.01.2007, în jurul orei 9,00, inculpatul s-a deplasat la sediul Primăriei, unde a solicitat audiență la primar, respectiv la partea vătămată.
Scopul declarat de acesta a fost obținerea unui certificat de producător, necesar la comercializarea laptelui. În realitate însă, așa cum rezultă din declarațiile numitei, funcționar în cadrul Primăriei, inculpatul a încercat să achite taxele și impozitele aferente suprafeței de teren în litigiu. Întrucât a fost refuzat de această funcționară, inculpatul a solicitat audiență la primarul.
După ce acesta l-a invitat în birou, inculpatul i-a expus cele de mai sus și a depus o cerere scrisă. Partea vătămată a refuzat să dea curs cererii inculpatului, explicându-i că ocupă abuziv un teren, care aparține domeniului public, solicitând-o și pe funcționara, de la Serviciul Impozite și Taxe din cadrul Primăriei, pentru a-i demonstra inculpatului că nu deține în proprietate terenul în litigiu.
În acel moment, inculpatul a început să-i adreseze părții vătămate injurii, cuvinte și expresii jignitoare, precum și amenințarea că-l va lovi cu autoturismul său când îl va întâlni pe stradă.
Cu ocazia audierii sale, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, a propus audierea martorului, dar acesta nu a confirmat susținerile inculpatului.
Prin decizia penală nr.270 din data de 4 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Constanțaa decis:
"În baza art.379 pct.(2) lit.a) Cod procedură penală, admite apelul inculpatului declarat împotriva sentinței penale nr.361/04.03.2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr.-.
Desființează sentința penală apelată și rejudecând, în baza art.239 alin.(l) Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal, condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 1000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art.631 Cod penal, privind înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea.
Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile contrare deciziei de față și menține celelalte dispoziții.
În baza art.192 alin.(3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului."
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul constatat că deși inculpatul este recidivist și a avut o atitudine necooperantă în fața organelor judiciare, totuși acesta se află la o vârstă înaintată, este integrat din punct de vedere social, posedă o ocupație stabilă, iar fapta a fost săvârșită pe fondul unei situații conflictuale, asimilabile unui litigiu civil.
Prin urmare, în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, a considerat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea este o măsură excesivă, fapt pentru care se impune reaprecierea acesteia, în sensul aplicării unei sancțiuni pecuniare, mai aproape de necesitățile practice, de persoana infractorului și de scopul pedepsei reglementat de art.52 Cod penal.
În termen legal a declarat recurs inculpatul, criticând soluția pronunțată atât sub aspectul nelegalității cât și al netemeiniciei.
Nelegalitatea hotărârii constă în aceea că au fost încălcate dispozițiile art.264 alin.(3) Cod procedură penală, potrivit cu care rechizitoriul trebuie verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de primul procuror al Parchetului, obligație confirmată prin decizia nr.9/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Rechizitoriul întocmit la data de 3.07.2007 de către Parchetul Judecătoriei Medgidia, nu are această mențiune chiar dacă are mențiunea "confirmat", aspect ce impune casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale și respectarea dispozițiilor art.264 alin.(3) Cod procedură penală.
Al doilea motiv de apel constă în greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.239 alin.(1) Cod penal. Avându-se în vedere doar declarația părții vătămate și a unei angajate a acesteia. În aceste condiții, solicită a se dispune achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.d) Cod procedură penală întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj în raport cu partea vătămată.
În subsidiar, a solicitat achitarea în temeiul art.10 lit.a) Cod procedură penală, întrucât nu s-a făcut dovada că s-au exercitat amenințări asupra părții vătămate.
Examinând legalitatea și temeinicia recursului declarat în cauză în raport de criticile formulate cât și din oficiu, Curtea constată ca recursul este nefondat.
Cu privire la motivul de recurs ce vizează lipsa de confirmare a rechizitoriului de către primul procuror, acesta este neîntemeiat întrucât rechizitoriul întocmit poartă mențiunea "confirmat" de către primul procuror, este semnat și ștampilat, acesta fiind întocmit la data de 3.07.2007.
În raport de data întocmirii rechizitoriului și data sesizării instanței - 5.07.2007, nu poate fi pusă în discuție împrejurarea că instanțele nu au aplicat dispozițiile prevăzute în decizia în interesul legii, instanțele procedând conform dispozițiilor legale existente la data sesizării instanței.
Cu privire la celelalte 2 motive de recurs facem precizarea că ele au constituit și motive de apel amplu analizate de către instanța de apel și s-a constatat că apărările inculpatului în sensul că lipsesc probe certe privind vinovăția acestuia cât și la existența faptei, instanța de apel a avut în vedere declarațiile constante ale părții vătămate, cât și ale martorei care au demonstrat fără nici un dubiu privind implicarea și vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de ultraj. Chiar dacă inculpatul nu ar fi pus în practică amenințările aduse părții vătămate infracțiunea de ultraj poate avea loc și prin intermediul altei persoane, textul de incriminare are în vedere o faptă susceptibilă care să alarmeze partea vătămată, indiferent de vârsta, de starea de sănătate sau de elementele ce caracterizează persona autorului.
Trebuie făcută precizarea că faptele de amenințare săvârșite împotriva primarului în timp ce acesta se afla în exercițiul funcțiunii și pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii constituie infracțiunea de ultraj deoarece primarul are calitatea de funcționar public, iar funcția sa implică exercițiul autorității de stat. De altfel, infracțiunea s-a consumat în biroul primarului, inculpatul cunoscând funcția acestuia, deci a acționat în deplină cunoștință de cauză.
În raport de cele prezentate Curtea constată că în cauză nu sunt elemente de natură a duce la casarea acesteia, astfel că în temeiul art.38515pct.81) lit.b) Cod procedură penală, va respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 192 al. 2 cod pr. penașă și art. 189 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct.1 lit. b cod procedură penală
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - domiciliat în M,-, jud. C, și flotan în com., sat. S, jud. C - împotriva deciziei penale nr. 270 din 04.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța și sentinței penale nr.361/P din 04.03 2008 în dosarul nr-, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr.-.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a onorariului cuvenit apărătorului din oficiu av., în sumă de 50 lei.
Obligă recurentul la plata către stat a cheltuielilor judiciare avansate în sumă de 300 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.11.2009.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
I
Red.jud.fond.
Red.dec.apel.
Red.dec.rec.
Dact. 2 ex./2.12.2009
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Marius Cristian Epure, Zoița