Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 686/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ Nr. 686/R/2009
Ședința publică din data de 05 noiembrie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Luminița Hanzer Claudia Ilieș
- - -
GREFIER - - --
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ este reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 225/A din 28 septembrie 2009 a Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 24 decembrie 2008 emis în dosarul nr. 727/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, în stare de arest, asistată de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea vătămată.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind, arată că își menține recursul formulat.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită în temeiul art. 38515pct.2 lit.d Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 225/A/2009 a Tribunalului Cluj și a sentinței penale nr. 769/2009 a Judecătoriei Gherla, cu consecința înlăturării sporului de 3 luni cât și a reducerii pedepselor aplicate de prima instanță și menținute de instanța de apel. Consideră că în mod greșit a fost aplicat sporul de 3 luni având în vedere că potrivit art. 34 pct. 1 lit.b Cod pr.pen. acest spor se putea aplica doar dacă pedeapsa era un maxim special al pedepsei și nu la pedeapsa stabilită în concret între minimul și maximul ei special cum greșit a procedat prima instanță.
Susține că atât instanța de fond cât și instanța de apel greșit au reținut că inculpatului în repetate rânduri s-a deplasat la locuința părții vătămate și a provocat scandal, și întrucât la solicitarea părții vătămate a refuzat să părăsească locuința, mama părții vătămate a solicitat intervenția martorei la data de 14.05.2007, întrucât din declarația martorei rezultă că întâmplător a intrat în casa părții vătămate și nu chemată de vreo persoană, precum și faptul că nu își amintește dacă în ziua de 14.05.2007 sau în altă zi, mama părții vătămate a chemat-o să meargă la ea și chiar dacă a chemat-o ar fi fost pentru alte motive și nu pentru că venise inculpatul.
Cu privire la starea de fapt apreciază că instanța de fond greșit a reținut că inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate având în vedere că prin sentința civilă 462/2003 a Judecătoriei Gherla îi conferă inculpatului dreptul de a avea legături cu fiicele sale, cu posibilitatea de a lua minorele de la domiciliul părții vătămate și a le readuce la domiciliul la sfârșitul programului de vizitare. Mai mult, din declarația martorei Banoi dată la instanța de fond rezultă că inculpatul a ieșit afară din curtea părții vătămate de bună voie și nu forțat. Martorul a arătat la instanța de fond că nu își mai menține declarația dată în faza de urmărire penală cu privire la afirmația că l-a văzut pe inculpat intrând prin spatele casei părții vătămate, întrucât acea declarație a fost scrisă de organul de cercetare penală, astfel că există contradicții foarte mari între declarațiile date în faza de urmărire penală și cele din fața instanței de judecată.
În ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, consideră că pedeapsa aplicată este exagerat de mare având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de o provocare din partea părții vătămate și instanța nu a ținut cont de circumstanțele personale ale inculpatului și de starea de boală a acestuia care suferă de tulburare de personalitate.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanța de apel și fond și, rejudecând cauza să se dispună reducerea cuantumului pedepsei și înlăturarea sporului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, arătând că din materialul probator rezultă fără nici un dubiu că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, respectiv a refuzat să părăsească locuința părții vătămate și prin comportamentul său a determinat inclusiv oprirea temporară a circulației pe DN 1.
Inculpatul, având cuvântul, apreciază că pedeapsa aplicată este prea mare raportat la fapta comisă și la împrejurarea că el a fost cel bătut și este împiedicat de fosta soție să-și vadă copiii. Solicită admiterea recursului și în consecință reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
CURTEA
Prin Sentința penală nr.769/15.06.2009 a Judecătoriei Gherlaa fost condamnat inculpatul, fiul al numitei, născut la data de 10.02.1968 în orașul Târgu L, județul M, cetățean român, stagiul militar satisfăcut, divorțat, recidivist, domiciliat în municipiul G, strada -, numărul 2, apartamentul 10, județul C, CNP -, la pedepsele de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de articolul 321 alineatul 1 din Codul penal, cu aplicarea articolului 37 litera a) din Codul penal, 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de articolul 192 alineatul 1 din Codul penal, cu aplicarea articolului 37 litera a) din Codul penal.
S-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 luni închisoare; în total 3 ani 3 luni închisoare.
S-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare și 1.000 lei amendă penală, aplicată prin sentința penală numărul 1.277/2006 a Judecătoriei Gherla și a fost obligat inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă; în final 5 ani 3 luni închisoare plus 1.000 lei amendă.
S-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de articolul 64 alineatul 1 literele a) teza finală și b) din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei.
S-a menținut măsura arestării inculpatului și s-a scăzut din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 06.04.2009 până la zi.
A fost obligat inculpatul să achite 900 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 200 lei reprezentând onorar pentru apărătorul din oficiu, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției, doamnei avocate - -.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de articolul 321 alineatul 1 din Codul penal și a infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de articolul 192 alineatul 1 din Codul penal, cu aplicarea articolului 37 litera a) din Codul penal și articolul 33 litera a) din Codul penal.
Analizând probele aflate la dosar precum și normele juridice în vigoare, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii contra patrimoniului și contra persoanelor. La data săvârșirii infracțiunilor ce formează obiectul prezentului dosar față de acesta curgea termenul de încercare de 4 ani al pedepsei rezultante de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicată prin sentința penală nr.1277/4 august 2006 Judecătoriei Gherla, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de furt calificat. Hotărârea judecătorească a rămas definitivă la 28 august 2006.
La 14 mai 2007, în jurul orelor 15,00, inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate din localitatea, jud. Partea vătămată este fosta soție a inculpatului și locuiește împreună cu fiicele minore ale părților, acestea fiindu-i încredințate de către instanță spre creștere.
Potrivit părții vătămate, inculpatul a pătruns în curtea locuinței sale prin forțarea sistemului de închidere a porții. Partea vătămată a solicitat inculpatului să părăsească locuința, întrucât acesta îi adresase cuvinte jignitoare. Inculpatul a refuzat să se supună solicitărilor părții vătămate și mamei acesteia astfel că aceasta din urmă a plecat spre a solicita ajutorul vecinilor. Mama părții vătămate a cerut intervenția martorei a anunțând-o că inculpatul se afla în curtea locuinței sale și, având în vedere manifestările anterioare ale acestuia, se teme că va provoca un scandal. Martora s-a deplasat la locuința părții vătămate și a văzut că inculpatul, aflat în bucătăria locuinței adresa cuvinte insultătoare fostei sale soții și, la momentul când a observat-o, și martorei. Inculpatul s-a apropiat de martoră, a lovit-o cu pumnul și piciorul și a început să profereze injurii la adresa celor de față. Manifestările inculpatului au stârnit părții vătămate, a mamei și fiicelor minore ale acesteia și au atras atenția martorilor, și, potrivit acestora și a altor persoane aflate în zonă. Potrivit martorului, la momentul când, atras de manifestările inculpatului și de strigătele familiei părții vătămate a ajuns la poarta locuinței, învinuitul a intrat prin forțarea unei uși în interiorul locuinței, continuând să aducă injurii părții vătămate. Martorul a arătat că persoanele aflate în curtea locuinței părții vătămate încercau să îl scoată din acest loc în timp ce inculpatul urla și înjura familia numitei.
Potrivit martorilor și acesta din urmă împreună cu alte două persoane l-au prins pe inculpat încercând să-l scoată din curtea locuinței. Inculpatul se zbătea, a scăpat din mâinile celor care încercau să-l scoată din curte și a fugit intrând din nou în casa de locuit. Persoanele aflate în curtea locuinței au reușit din nou să imobilizeze inculpatul, în ciuda eforturilor acestuia care lovea pe cei ce încercau să-l evacueze, după care l-au scos în afara curții locuinței părții vătămate.
Ajuns în afara acestei curți, la drumul public, drumul național nr.1C, inculpatul și-a continuat manifestările adresând injurii și amenințări, în special la adresa celor care-l evacuaseră din curtea locuinței părții vătămate. se refereau la săvârșirea de agresiuni asupra martorilor și la incendierea bunurilor acestora. La un moment dat inculpatul a adunat mai multe pietre aflate în zonă pe care le-a proiectat spre persoanele care interveniseră spre aplanarea scandalului provocat în curtea locuinței părții vătămate. Una dintre pietre au lovit martorul provocându-i leziuni ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Actele inculpatului, săvârșite pe drumul public au mai fost văzute, în afară de martorii menționați anterior și de, Banoi, și de alte persoane, martorii estimând numărul celor prezenți la 10-15. Conform celor declarate de martorii, Banoi, și, manifestările inculpatului au cauzat oprirea circulației pe DN 1C pentru 10-15 minute. Actele inculpatului au fost curmate de intervenția comandantului Poliției municipiului G, care trecea prin zonă, căruia i s-au adăugat alte forțe de poliție.
Partea vătămată a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare și violare de domiciliu iar a formulat plângere prealabilă pentru fapta de lovire săvârșită de inculpat. Ulterior și-a retras plângerea prealabilă astfel că a fost audiat în calitate de martor în dosar.
La 12.07.2007 partea vătămată a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru că, la 4.07.2007, în jurul orelor 23,45 inculpatul a pătruns fără drept în curtea locuinței sale din municipiul G, pe care o folosește împreună cu tatăl său, partea vătămată și împreună cu soția sa, partea vătămată a. Partea vătămată arată că s-a apropiat de geamul de la dormitorul locuinței sale și a observat fără îndoială, având în vedere buna iluminare artificială a curții că lod istanță de circa un metru distanță de fereastră se afla. De îndată acesta și-a alertat soția despre prezența unei persoane în exteriorul locuinței și s-a deplasat către camera tatălui său, pe care l-a alertat de prezența inculpatului. Cei doi au căutat prin curte însă nu au detectat vreo prezență. Partea vătămată mai declară că s-a întâlnit la 12.07.2007 cu învinuitul pe care l-a chestionat în legătură cu pătrunderea în locuința sa. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei însă i-a relatat că intenționează să se răzbune împotriva părții vătămate a pentru că aceasta ar fi declarat în cadrul unui proces dintre învinuit și soția sa.
Partea vătămată a declară cu privire la cele care i-au fost relatate de către însă nu și-a manifestat neechivoc voința de a fi tras la răspundere învinuitul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea nici uneia din infracțiunile reținute în sarcina sa. În legătură cu faptele săvârșite la 14 mai 2007 declarat că a intrat în locuința părții vătămate spre a-și vedea copiii, că a fost insultat și lovit de partea vătămată și de mama acesteia, că a fost lovit cu o bucată de lemn în zona capului de un necunoscut, că a fost agresat de încă trei persoane iar în drumul public a fugit din cauza agresorilor. In timp ce se afla pe drum a aruncat o piatră în direcția unuia dintre cei ce-l agresaseră anterior după care persoanele de față l-au lovit fiind salvat de intervenția comandantului poliției din Inculpatul nu a recunoscut că ar fi pătruns în curtea locuinței părții vătămate sau că ar fi amenințat partea vătămată
Starea de fapt reținută mai sus este dovedită cu procesul verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile părților vătămate, raportul de constatare medico-legală, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, declarațiile martorilor și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
În drept, fapta inculpatului, care, la 14 mai 2007, după ce a pătruns în curtea și în locuința părții vătămate, din localitatea, jud.C, în urma solicitării acesteia și a celor care s-au oferit să o ajute în evacuarea învinuitului, a refuzat, prin opunere fizică, să părăsească susmenționatele locuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.1 Cod penal.
Fapta inculpatului, care, la 14 mai 2007, în timp ce se afla în public, pe 1C, în fața locuinței părții vătămate, din localitatea, jud.C, a proferat injurii și amenințări la adresa persoanelor de față, a proiectat pietre în direcția acestora lovind și vătămând pe numitul, aducând atingere bunelor moravuri, și tulburând liniștea publică, inclusiv prin oprirea temporară a circulației pe 1C, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev.de art.321 alin.1 Cod penal.
Întrucât inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni indicate mai sus după ce a fost condamnat definitiv, prin sentința penală nr.1277/4 august 2006, Judecătoriei Gherla (definitivă la 28 august 2006), pentru săvârșirea infracțiunii continuate de furt calificat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare și 1.000 lei amendă, pedeapsa cu închisoarea fiind suspendată pe un termen de încercare de 4 ani, în legătură cu fiecare dintre aceste fapte inculpatului îi sunt aplicabile și dispozițiile art. 37 lit.a Cod penal, privind recidiva post-condamnatorie.
Întrucât inculpatul a săvârșit două infracțiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre fapte, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 33 lit.a) Cod penal, privind concursul de infracțiuni.
La individualizarea pedepsei ce s-a stabilit inculpatului pentru fiecare infracțiune, instanța de fond a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de articolul 72 din Codul penal: a) gradul de pericol social al faptelor, care este relativ ridicat raportat la valoarea urmările produse; b) persoana inculpatului, care a mai fost condamnat la pedepse cu închisoare pentru fapte similare (filele 73-81) și are o comportare necorespunzătoare, c) limitele speciale ale pedepsei pentru fiecare infracțiune.
În baza acestor elemente, instanța de fond a stabilit inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de ultraj și o pedeapsă de 2 închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu.
În temeiul articolului 33 litera a) și articolului 34 litera b) din Codul penal, instanța de fond a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare, care va fi sporită cu 3 luni închisoare; în total 3 ani 3 luni închisoare.
Inculpatul a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 1.277/2006 a Judecătoriei Gherla la pedeapsa de 2 ani închisoare plus 1.000 lei (RON) iar executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe durata termenului de încercare de 4 ani în ce privește pedeapsa închisorii și pe o durată de 1 an în ce pricește pedeapsa amenzii. Reiese că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar, în perioada termenului de încercare a suspendării condiționate, astfel că în temeiul articolului 83 din Codul penal, instanța de fond a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare plus 1.000 lei amendă și l-a obligat pe inculpat să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată; în final 5 ani 3 luni închisoare plus 1.000 lei amendă.
În temeiul articolului 71 din Codul penal, văzând și hotărârea din 28 septembrie 2004 emisǎ de Curtea Europeanǎ a Drepturilor Omului în cauza Sabou și Pârcǎlab împotriva României, instanța a apreciat cǎ se justifică numai interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 alineatul 1 literele a) teza a II-a și b) din Codul penal, având în vedere tipul de infracțiuni săvârșite de inculpat și urmările produse, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei, astfel că a procedat în consecință.
În cursul judecății, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 06.04.2009 (fila 146). Această măsură a fost menținută de către instanță până în prezent. Având în vedere că împrejurările care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și în temeiul articolului 350 alineatul 1 din Codul d e procedură penală, instanța a menținut măsura arestării inculpatului. În temeiul articolului 88 din Codul penal a scăzut din durata pedepsei pronunțate, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 06.04.2006 până la zi.
Persoana vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă (fila 132).
Văzând și dispozițiile articolului 189 și ale articolului 191 alineatul 1 din Codul d e procedură penală.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat, în termenul legal de 10 zile apel, inculpatul solicitând admiterea acestuia și desființarea în întregime a sentinței penale apelate ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea s-a arătat în esență că instanța de fond a aplicat în mod nelegal un spor de 3 luni la pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, contrar dispozițiilor art.34 pct.1 lit.b pen. care stabilește că dacă s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită până la maximul ei special iar când acest maxim este neîndestulător se poate aplica un spor de până la 5 ani.
De asemenea s-a mai arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate fără consimțământul acesteia, întrucât are dreptul de a merge la domiciliul părții vătămate - în baza Sentinței civile nr.462/2003 a Judecătoriei Gherla. Din declarațiile martorilor Banoi și nu rezultă nici că partea vătămată i-ar fi solicitat în mod expres să părăsească locuința sa.
S-a apreciat de către inculpat că pedeapsa aplicată pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice este prea mare.
Prin decizia penală nr.255 din 28 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- în temeiul art.379 pct.1 lit.b pr.pen. a fost respins apelul declarat de către inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10.02.1968, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla împotriva sentinței penale nr.769/15.06.2009 pronunțată de către Judecătoria Gherla în dosarul cu nr- al aceleiași instanțe, pe care o menține în totalitate.
În temeiul art.350 al.1 pr.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului și în temeiul art.381 Cod procedură penală rap. art.88 pen. s-a dedus din pedeapsa pronunțată perioada arestului preventiv începând cu data de 06.04.2009 și până la zi.
În temeiul art.192 al.2 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în apel în sumă de 400 lei din care suma de 100 Ron reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu ce a fost avansat din fondul special al Ministerului Justiției, Baroului C, în favoarea d-nei. av.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală și readministrat pe parcursul cercetării judecătorești instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în sensul că în cursul lunii mai 2007, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate, fosta sa soție și a început să-i adreseze injurii atât acesteia cât și mamei părții vătămate. Având în vedere că în repetate rânduri inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate și provoca scandal și întrucât partea vătămată îi ceruse inculpatului să părăsească locuința acesta refuzând, mama părții vătămate a chemat-o pe martora. Inculpatul, enervat de prezența acesteia, a agresat-o pe martoră, moment în care fiicele inculpatului și a părții vătămate s-au speriat, au început să țipe și au ieșit în curte.
La fața locului au venit și alte persoane, vecini ai părții vătămate, alertați de strigăte, printre care și martorii și care i-au solicitat inculpatului să plece acesta refuzând. Ulterior, inculpatul a fost scos afară din locuință și curtea părții vătămate de către persoanele prezente, în jur de 10-15, iar inculpatul a continuat să provoace scandal și pe DN 1 și să arunce cu pietre înspre persoanele de față.
Această stare de fapt a rezultat din depoziția părții vătămate și a martorilor, Banoi,.
Sub aspectul încadrării juridice a faptelor comise, în mod corect instanța de fond a reținut incidența art.312 alin.1 pen. și art.192 alin.1 pen.
În ceea ce privește motivul de apel invocat de către inculpat în sensul nerespectării de către instanța de fond a dispozițiilor art.34 lit.b pen. prin aplicarea unui spor de 3 luni la pedeapsa rezultantă, tribunalul reține că acesta este neîntemeiat.
Astfel, din cuprinsul dispozitivului sentinței penale apelate rezultă că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.321 alin.1 pen. și 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.192 alin.1 pen. pedepse care au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. Această pedeapsă rezultantă de 3 ani a fost "sporită" cu 3 luni și nu s-a aplicat un spor de 3 luni așa cum susține inculpatul. Prin urmare, procedeul instanței de fond a fost legal, în total acord cu dispozițiile art.34 lit.b pen.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel invocat, în sensul că inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate în baza sentinței civile nr.462/2003 a Judecătoriei Gherla și deci nu fără drept, tribunalul reține că de asemenea este neîntemeiat.
Astfel, este de reținut pe de o parte că sentința civilă invocată de către inculpat a stabilit dreptul inculpatului de a avea relații părintești cu minorele nu însă și dreptul de a pătrunde oricând în locuința părții vătămate, iar pe de altă parte, din probele administrate, a rezultat că inculpatul a refuzat să părăsească locuința părții vătămate, refuzul fiind o modalitate alternativă a laturii obiective a infracțiunii de violare de domiciliu.
Nu pot fi primite nici susținerile inculpatului în sensul că martorii audiați nu au arătat că ar fi refuzat să părăsească locuința întrucât aceste aspecte rezultă din declarația părții vătămate și a martorilor a, și, martorii Banoi și indicați în susținerea afirmațiilor inculpatului sosind la fața locului ulterior, după ce acesta a fost scos în curte și apoi în afara acesteia.
De asemenea, față de starea de fapt reținută, de comportamentul inculpatului prin raportare și la martorii din dosar, împrejurarea că inculpatul a determinat inclusiv oprirea temporară a circulației pe DN 1, tribunalul a apreciat că instanța de fond a realizat o corectă individualizare a pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.321 pen.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că sentința penală apelată este legală și temeinică sub toate aspectele și pe cale de consecință, în temeiul art.379 pct.1 lit.b pr.pen. a respins ca nefondat apelul declarat.
Având în vedere că temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive a inculpatul a fost menținută în continuare și impun privarea acestuia de libertate, în temeiul art.350 alin.1 pr.pen. tribunalul a menținut măsura arestării preventive iar în temeiul art.381 pr.pen. rap. la art.88 pen. a dedus reținerea și arestul preventiv din 6.04.2009 la zi.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate împreună cu sentința pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza să fie înlăturat sporul de 3 luni închisoare și să fie reduse pedepsele aplicate inculpatului de prima instanță și menținute de instanța de apel.
În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul ales al acestuia apreciază că în mod greșit a fot aplicat sporul de 3 luni având în vedere dispozițiile art.34 pct.1 lit.b întrucât C.P.P. acest spor se putea aplica doar dacă pedeapsa era la maximul ei special și nu la pedeapsa stabilită în concret între minimul și maximul prevăzut de lege.
Atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut greșit că inculpatul în repetate rânduri s-a deplasat la locuința părții vătămate și a provocat scandal și că la solicitarea părții vătămate acesta a refuzat să părăsească locuința, iar mama părții vătămate a solicitat intervenția martorei a, întrucât din declarația martorei rezultă că aceasta a intrat întâmplător în casa părții vătămate și nu a fost chemată de vreo persoană și că aceasta nu-și amintește dacă în ziua de 14 mai 2007 sau în altă zi mama părții vătămate a chemat-o să meargă la aceasta.
Cu privire la starea de fapt inculpatul apreciază că instanța de fond greșit a reținut că acesta a pătruns fără drept în locuința părții vătămate având în vedere că prin sentința civilă nr.462/2003 a Judecătoriei Gherlas -a stabilit dreptul inculpatului de avea legături cu fiicele sale, cu posibilitatea de a le lua pe cele două minore de la domiciliul părții vătămate și a le readuce la domiciliul la sfârșitul programului de vizitare.
Mai mult, din declarația martorei dată la instanța de fond rezultă că inculpatul a ieșit de bună voie din curtea locuinței părții vătămate. Martorul a arătat la instanța de fond că nu-și menține declarația dată în faza de urmărire penală cu privire la afirmația că l-a văzut pe inculpat intrând prin spatele casei părții vătămate, întrucât acea declarație a fost scrisă de organele de cercetare penală, astfel că există contradicții foarte mari între declarațiile date în faza de urmărire penală și cele din fața instanței de judecată.
În ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice inculpatul apreciază că pedeapsa este exagerat de mare având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea părții vătămate, iar instanța de fond nu a ținut seama de circumstanțele personale ale inculpatului și starea sa de sănătate, care suferă de o tulburare de personalitate.
Pentru toate acestea a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate la instanța de fond și cea de apel și rejudecând cauza să se dispună reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului și înlăturarea sporului.
Recursul formulat de inculpat urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanțele de fond și de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că la data de 14 mai 2007 pe fondul unei stări conflictuale mai vechi inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate fosta sa soție și a început să-i adreseze cuvinte jignitoare atât acesteia cât și mamei părții vătămate.
Având în vedere că în repetate rânduri inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate și a provocat scandal, iar partea vătămată îi ceruse acestuia să părăsească locuința însă inculpatul a refuzat, mama părții vătămate a chemat-o pe martora în ajutor, iar inculpatul enervat de prezența acesteia a agresat-o pe martoră, moment în care fiicele inculpatului s-au speriat, au început să plângă și au ieșit în curtea locuinței.
La fața locului s-au prezentat mai multe persoane vecini ai părții vătămate alertați de strigăte, printre care și martorii și care i-au solicitat inculpatului să plece, însă acesta a refuzat.
Ulterior, inculpatul a fost scos afară din locuința și curtea locuinței părții vătămate de către persoanele prezente în jur de 10 -15 persoane, însă inculpatul a continuat să provoace scandal și pe DN 1 care trece prin centrul localității G și să arunce cu pietre înspre persoanele de față.
Starea de fapt reținută de instanța de fond și cea de apel rezultă din depozițiile părții vătămate și ale martorilor a, a, și date atât în faza de urmărire penală cât și la instanța de fond.
Corect au fost încadrate în drept faptele comise de inculpat, întrucât acesta realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.1 și Cod Penal ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art.321 alin.1 iar Cod Penal pedepsele aplicate acestuia au fost stabilite în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului.
Solicitarea inculpatului referitoare la înlăturarea sporului de 3 luni închisoare aplicat la contopirea pedepselor de către instanța de fond este neîntemeiată.
Potrivit art.34 alin.1 lit.b când Cod Penal s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate aplica un spor de până la 5 ani.
Sporul de 3 luni închisoare s-a aplicat pedepsei rezultante de 3 ani închisoare în urma contopirii pedepselor de 3 ani și respectiv 2 ani închisoare.
La contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiuni concurente există o singură limitare în sensul că pedeapsa rezultantă plus sporul nu pot depăși totalul pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente (art.34 alin.2 Cod Penal).
Ca urmare pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului a fost sporită cu 3 luni și nu până la maximul ei special, la care se putea adăuga un spor de până la 5 ani, fiind respectate dispozițiile art.34 alin.1 lit.b
Cod PenalSusținerile inculpatului referitoare la faptul că nu a pătruns fără drept în locuința părții vătămate, întrucât prin sentința civilă nr.462/2003 a Judecătoriei Gherlais -a stabilit dreptul de a vizita pe cele două minore rezultate din căsătoria cu partea vătămată, la fel sunt neîntemeiate.
Prin sentința civilă enunțată mai sus s-a stabilit un drept al inculpatului de a avea legături părintești cu minorele și, în sensul vizitării acestora o dată pe lună, duminica, între orele 10,00 și 18,00 și cu ocazia sărbătorilor legale, cu posibilitatea de a lua pe cele două fete de la domiciliul părții vătămate și cu obligația de conducere a acestora la domiciliul la sfârșitul programului de vizită (96 dosar fond).
Inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate la data de 14 mai 2007 care era zi de luni și nu duminică, așa cum avea dreptul potrivit sentinței civile invocate de acesta în apărare.
Pe de altă parte inculpatul a refuzat să părăsească locuința părții vătămate la solicitarea acesteia din urmă, fiind scos cu forța din locuință și curtea locuinței părții vătămate de către vecinii acesteia, iar refuzul este o alternativă a laturii obiective a infracțiunii de violare de domiciliu.
La fel nu are relevanță dacă martora aav enit întâmplător la locuința părții vătămate sau a fost chemată în data de 14 mai 2007 când inculpatul a provocat scandal la locuința părții vătămate, fiind scos cu forța din locuință de către martorii audiați în cauză.
Tot neîntemeiată este solicitarea inculpatului referitoare la reducerea pedepselor aplicate acestuia de către instanța de fond și menținute de instanța de apel pe motiv că ar fi fost provocat de partea vătămată sau că nu s-a ținut seama de boala de care suferă acesta, respectiv tulburare de personalitate.
Din ansamblul probelor administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi fost provocat de partea vătămată în momentul în care s-a aflat în locuința acesteia din urmă, iar boala de care suferă inculpatul "tulburare de personalitate" a fost determinată de consumul excesiv de alcool, așa cum rezultă din expertiza medico legală psihiatrică nr.6316/8 aprilie 2008 întocmită de IML C, sens în care această împrejurare nu poate fi luată în considerare ca și circumstanță atenuantă (56-57 ).
Având în vedere că sporul de 3 luni închisoare a fost corect aplicat de către instanța de fond fiind respectate dispozițiile art.34 alin.1 lit.b și Cod Penal că nu se impune nici reducerea pedepselor aplicate inculpatului sub limita stabilită de instanța de fond pentru motivele ce s-au prezentat în detaliu mai sus, în baza art.38515pct.1 lit.b recursul C.P.P. formulat de inculpat împotriva deciziei penale nr.225 din 28 septembrie 2009 Tribunalului Cluj urmează să fie respins ca nefondat.
Potrivit art.88 se Cod Penal va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv, începând cu data de 6 aprilie 2009, la zi.
În baza art.192 alin.2 inculpatul C.P.P. urmează să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 225/A din 28 septembrie 2009 Tribunalului Cluj.
Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 6 aprilie 2009 și până în prezent.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER
- --
Red./
4 ex./16.11.2009
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Luminița Hanzer Claudia Ilieș
