Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 82/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 82
Ședința publică de la 06 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scripcariu Gabriela
JUDECĂTORI: Scripcariu Gabriela, Dumitrescu Daniela Ghideanu Anca
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal având ca obiect - ultraj- declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI, împotriva deciziei penale nr. 139 din data de 26 martie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL IAȘI în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă doamna avocat, apărător desemnat din oficiu, cu delegație la dosar pentru inculpatul, domnul avocat, apărător desemnat din oficiu, cu delegație la dosar pentru inculpatul, inculpatul asistat de domnul avocat care substituie pe doamna avocat, apărător desemnat din oficiu, cu delegație la dosar, avocat, apărător desemnat din oficiu, cu delegație la dosar pentru inculpatul, lipsă fiind partea vătămată, partea responsabilă civilmente și reprezentantul legal al Serviciului de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL IAȘI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, se prezintă numita, mama inculpatului care precizează că inculpatul este de aproximativ 3 ani plecat în Italia.
Față de procesul verbal întocmit de lucrătorii de poliție, se constată că inculpatul se sustrage de la judecarea cauzei.
Interpelat inculpatul având cuvântul, precizează că în prezent are loc de muncă și din acest motiv a fost în imposibilitate de a se prezenta. Declară că nu dorește să de a declarație în fața instanței de recurs și își menține declarațiile date până în prezent.
Nemaifiind de formulat alte cereri și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IAȘI.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că, criticile aduse deciziei penale nr. 139/26.03.2008 pronunțate de Tribunalul Vaslui cât și sentinței penale nr. 1759/13.06.2007 pronunțate de Judecătoria Iași vizează dispozițiile privind achitarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 322 alin. 1 cod penal și a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1 cod penal și art. 322 alin. 1 cod penal.
Astfel, prin sentința penală nr. 1759/13.06.2007 pronunțată de Judecătoria Iașis -a dispus achitarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 322 alin. 1 cod penal, și a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1 cod penal și art. 322 alin. 1 cod penal,deși probele administrate dovedesc vinovăția inculpaților în săvârșirea acestor infracțiuni.
În concluzie, procurorul solicită admiterea recursului formulat, desființarea deciziei penale nr. 139/26.03.2008 pronunțată de TRIBUNALUL IAȘI și în consecință a se dispune condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care instanța de fond, respectiv Judecătoria Iașia dispus achitarea acestora, respectiv pentru infracțiunile prev. de art. 321 alin. 1 cod penal și art. 322 alin. 1 cod penal.
Avocat pentru inculpatul având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IAȘI, întrucât în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 322 alin. 1 cod penal, având în vedere că în cauză nu există nici o probă care ar fi de natură să contureze concluziile reprezentantului parchetului. Oficiu neachitat.
Avocat pentru inculpații și având cuvântul, arată că achiesează la concluziile formulate de apărătorul desemnat din oficiu inculpatului. Oficiu neachitat.
Avocat pentru inculpatul având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IAȘI, întrucât nu se impune modificarea deciziei penale pronunțate de TRIBUNALUL IAȘI. Oficiu neachitat
Partea responsabilă civilmente având cuvântul, arată că nu are nimic de declarat în cauză.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare, când:
CURTEA DE APEL;
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1759/13.06.1007, Judecătoria Iașia dispus următoarele:
Condamnă inculpații:
1.,fiul lui și, născut la data de 07.08.1984 în I, domiciliat în sat și com. Rediu, jud. I, CNP -, cetățenie română, studii 8 clase, necăsătorit, muncitor particular, fără antecedente penale, la pedepsele de:
-1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice", prev. și ped. de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal;
-1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice", prev. și ped. de art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 321 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal;
-3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "lovire sau alte violențe", prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea rezultantă de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 861Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani calculat conform art. 862Cod penal.
În baza art. 863alin. 1 Cod penal obligă inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte lunar la Poliția com. Rediu, organ desemnat cu supravegherea, la datele fixate de acesta;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 864Cod penal.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, ce va fi suspendată pe aceeași durată ca pedeapsa principală, conform art. 71 alin. 5 Cod penal.
2.,fiul lui și, născut la data de 09.09.1987 în I, domiciliat în sat și com. Rediu, jud. I, CNP -, cetățenie română, studii 11 clase, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice", prev. și ped. de art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 99 alin. 3 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 321 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 99 alin. 3 Cod penal.
În baza art. 81, 110 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, ce va fi suspendată pe aceeași durată ca pedeapsa principală, conform art. 71 alin. 5 Cod penal.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală achită inculpații și, cu datele de stare civilă mai sus arătate, pentru săvârșirea infracțiunilor de "încăierare", prev. și ped. de art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal pentru inculpatului, respectiv art. 99 alin. 3 Cod penal pentru inculpatul, și amenințare, prev. și ped. de art. 193 Cod penal, la plângerea prealabilă a părții vătămate.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală achită inculpații și, cu datele de stare civilă mai sus arătate, pentru săvârșirea infracțiunii de "insultă", prev. și ped. de art. 205 Cod penal, la plângerea prealabilă a părții vătămate.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală achită inculpatul, cu datele de stare civilă mai sus arătate, pentru săvârșirea infracțiunii de "lovire sau alte violențe", prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal, la plângerea prealabilă a părții vătămate.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală încetează procesul penal pornit plângerea prealabilă a părții vătămate împotriva inculpaților și, cu datele de stare civilă mai sus arătate, pentru săvârșirea infracțiunii de "lovire sau alte violențe", prev. și ped. de art. 180 alin. 1 Cod penal.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală achită inculpații, fiul lui și, născut la data de 26.10.1978 în orașul R, jud. N, domiciliat în sat și com. Rediu, jud. I, CNP -, cetățenie română, studii 12 clase, stagiul militar satisfăcut, muncitor, necăsătorit, fără antecedente penale și, fiul lui G și, născut la data de 20.11.1981 în I, domiciliat în sat și com. Rediu, jud. I, cetățenie română, studii 5 clase, stagiul militar satisfăcut, muncitor, căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice", prev. și ped. de art. 321 alin. 1 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 321 alin. 2 Cod penal și "încăierare", prev. și ped. de art. 322 alin. 1 Cod penal, fiecare cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal și ambele cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
În baza art. 189 Cod procedură penală onorariu apărătorului din oficiu din cursul urmăririi penale, în cuantum de 100 de lei (delegație nr. 5378/2005) va fi plătit Baroului de Avocați I din fondurile speciale ale Ministerului Public, iar onorariile apărătorilor din oficiu din cursul judecății în cuantum de 3x150 de lei (delegații nr. 7454, 7509 și 7640/06) vor fi plătite Baroului de Avocați I din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpații și să plătească statului, fiecare, câte 300 de lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c Cod procedură penală obligă partea vătămată să plătească statului suma de 50 de lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, pe baza probatoriului administrat în cauză, a reținut următoarele aspecte:
În ziua de 17.04.2005, în jurul orelor 1600, inculpații, și numitul se aflau la barul SC SRL Rediu, la o masă, pe terasă, și consumau băuturi alcoolice. La bar se mai aflau și martorii, I, dar și alte persoane. De serviciu la bar era numita.
Cei doi inculpați, și, se aflau în stare de ebrietate, condiții în care se manifestau violent, adresau înjurături, cuvinte, expresii pornografice și gesturi obscene consumatorilor de la bar, aducând astfel atingere bunelor moravuri și creând în rândul celor prezenți o stare de disconfort, indignare, frică și nesiguranță. Aceste manifestări au determinat-o pe martora să le atragă atenția inculpaților asupra comportamentului lor, solicitându-le, totodată, să înceteze.
Deranjați fiind de o asemenea solicitare, cei doi inculpați împreună cu au continuat să se manifeste în același mod. După plecarea martorei, cei trei au cumpărat sticle de de litru de bere, ieșind pe terasa barului și continuând cu același limbaj violent și vulgar. De asemenea, aceștia au spart pe terasa sticlele anterior cumpărate, luând și late sticle din navetele aflate în bar, procedând la fel și cu acestea. În total au fost sparte 10 sticle, dar și pahare.
Martora a intervenit din nou, cerându-le celor trei să înceteze, pretinzându-le să achite contravaloarea sticlelor și paharelor sparte, lucru pe care aceștia l-au făcut.
Ulterior, inculpații și împreună cu au început să se amenințe și să se îmbrâncească, iar în momentul în care erau să se lovească, au intervenit martorii și, părinții inculpaților, aceștia aplanând scandalul și cerându-le fiilor lor să meargă acasă, inculpații conformându-se acestei solicitări.
De la barul SC SRL Rediu inculpații și s-au deplasat către alt bar, iar în dreptul locuinței părții vătămate, au fost chemați la gard de către martora I, aceasta cerându-i lui să-i restituie un pachet de țigări. de această solicitare, inculpatul i-a adresat numitei I, precum și familiei părții vătămate, cuvinte și expresii vulgare, indecente, fiind auzit de către nepotul martorei, inculpatul.
Acesta din urmă, a venit la poartă, reproșându-le inculpaților atitudinea lor și injuriile proferate la adresa familiei sale. În acest moment, inculpații și au mers la poarta inculpatului și l-au tras pe acesta în drum, aplicându-i lovituri cu pumnii până când a căzut. Au intervenit în conflict, pentru a-l apăra pe, martora I și partea vătămată. În timpul incidentului, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în zona feței, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale. Spre sfârșitul conflictului, au intervenit și și, chemați de către martora I, încercând să-i îndepărteze pe și de, iar ulterior a intervenit și, toate aceste persoane cu intenția de a-l proteja pe, fără să-i lovească pe inculpați.
Șeful de post din comuna Rediu nu a intervenit în acest conflict, ci a chemat părțile implicate la postul de poliție pentru a le lua declarații. Întrucât familiile inculpaților și făceau scandal în fața postului de poliție, a fost chemat un detașament de poliție pentru intervenție rapidă la ora 20,55, iar grupa de serviciu din cadrul s-a deplasat la postul de poliție Rediu la ora 21,10, unde au asigurat ordinea și liniștea publică în zona postului de poliție deoarece mai multe rude ale celor doi se manifestau scandalos la adresa polițiștilor, nefiind însă necesară folosirea forței fizice, misiunea desfășurându-se pe parcursul a două ore.
Imediat după conflict, inculpatul a plecat cu un taxi în mun. I, la un văr de-al său, întorcându-se la domiciliu în cursul aceleiași seri.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută de către instanță rezultă din analiza întregului material probator administrat în cursul ambelor faze procesuale, respectiv:
- proces verbal de sesizare din oficiu (fila 7 dosar UP) în care se consemnează că organul de poliție a fost sesizat telefonic de către numita, gestionară la SC SRL Rediu, că numiții și au provocat scandal la bar;
- plângerea și declarațiile părții vătămate;
- certificatul medico-legal nr. 812 din 20.04.2005 eliberat de IML I pe numele părții vătămate, care concluzionează că aceasta prezintă leziuni care s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente, pot data din 17.04.2005 și necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;
- plângerea și declarația părții vătămate - inculpat;
- declarația martorei,
- declarația martorului G, (filele 33-34 dosar UP și 57);
- declarația martorei, mama inculpatului;
- declarația martorei C, fostă, sora inculpatului, (filele 38-40 dosar UP și 58);
- declarația martorului (filele 42-45 dosar UP și 120);
- declarația martorului;
- declarația martorului;
- adresa nr. 33729/20.12.2006 a IPJ I, (fila 156 dosar);
- declarațiile inculpaților:
- (filele 76 - 80 dosar UP și 55);
- filele (filele 50 - 55 dosar UP), care a recunoscut că a spart sticle la bar dar a afirmat că el a fost lovit primul de către, aspect contrazis de declarațiile martorilor prezentate anterior;
- (filele 60 - 65 dosar UP);
-, (filele 68 - 73 dosar UP).
Față de toate aceste probe administrate în cursul celor două faze procesuale, prima instanță a constatat că s-a făcut doar parțial dovada vinovăției unora dintre inculpații trimiși în judecată.
Instanța a constatat că, în drept, fapta inculpatului care, în ziua de 17.04.2005, în jurul orelor 16,00, împreună cu inculpatul minor, în timp ce se aflau în barul SC SRL Rediu, a săvârșit acte și gesturi obscene, a înjurat și amenințat consumatorii, aruncând și spărgând sticle, aducând astfel atingere bunelor moravuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice", prev. și ped. de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal;
Fapta aceluiași inculpat care, în ziua de 17.04.2005, în jurul orelor 16,00, împreună cu inculpatul minor, aflat la poarta părții vătămate, în drum, a adresat cuvinte jignitoare, a agresat această parte vătămată precum și pe, aducând astfel atingere bunelor moravuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice", prev. și ped. de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal;
Fapta aceluiași inculpat care în împrejurările descrise mai sus a lovit-o pe partea vătămată, cauzându-i leziuni care au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "lovire sau alte violențe", prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal.
Inculpatul a comis infracțiunile în condiții de concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal, înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele.
În privința infracțiunii de amenințare, pentru care a formulat plângere partea vătămată, prima instanță a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia întrucât inculpatul a și procedat, în aceleași împrejurări la lovirea părții vătămate, aspect care a făcut ca amenințările să nu mai aibă rezultatul cerut de lege, acela de a crea temere, motiv pentru care s-a dispus achitarea inculpatului în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Cu privire la infracțiunea de insultă, prev. de art. 205 Cod penal, față de momentul în care se impută inculpatului comiterea acestei infracțiuni, aprilie 2005, întrucât a intervenit dezincriminarea acestor infracțiuni prin Legea nr. 278/2006 de modificare și completare a Codului penal, prima instanță a dispus achitarea inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală, faptele neavând caracter penal. Chiar dacă ulterior dispozițiile de dezincriminare au fost declarate neconstituționale, decizia Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial în luna februarie 2007 nu poate avea efecte și pentru faptele comise înainte de publicarea ei. Legea de dezincriminare și-a produs efectele de la momentul apariției ei și până la momentul publicării deciziei prin care dispozițiile de dezincriminare au fost declarate neconstituționale, constituind în acest fel o lege favorabilă inculpatului. O lege favorabilă nu este doar cea care cuprinde o incriminare asemănătoare cu pedepse reduse ori alte condiții de incriminare, ci și acea lege care dezincriminează faptele, chiar pentru o perioadă scurtă de timp. Trebuie respectat astfel principiul legalității incriminării prevăzut în art. 2 din Codul penal care prevede că doar legea prevede care fapte constituie infracțiuni, pedepsele ce se aplică infracțiunilor și măsurile ce se pot lua în cazul săvârșirii acestor fapte.
Întrucât la termenul de judecată din data de 23.05.2007 partea vătămată și-a retras plângerea prealabilă, instanța a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de "lovire sau alte violențe", prev. și ped. de art. 180 alin. 1 Cod penal, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală.
Fapta inculpatului minor care, în ziua de 17.04.2005, în jurul orelor 16,00, împreună cu inculpatul, aflat la poarta părții vătămate, în drum, a adresat cuvinte jignitoare, a agresat pe, producând scandal și aducând astfel atingere bunelor moravuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice", prev. și ped. de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 99 alin. 3 Cod penal;
Întrucât din probele administrate și analizate mai sus, în împrejurările descrise mai sus rezultă că doar inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, cauzându-i leziunile care au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, și nu inculpatul, în baza art. 11. pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de "lovire sau alte violențe", prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal.
În privința infracțiunii de amenințare, pentru care a formulat plângere partea vătămată, prima instanță a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia întrucât amenințările nu au avut rezultatul cerut de lege, acela de a crea temere, motiv pentru care s-a dispus achitarea inculpatului în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Cu privire la infracțiunea de insultă, prev. de art. 205 Cod penal, față de momentul în care se impută inculpatului comiterea acestei infracțiuni, aprilie 2005, întrucât a intervenit dezincriminarea acestor infracțiuni prin Legea nr. 278/2006 de modificare și completare a Codului penal, și pentru motivele expuse în cazul inculpatului, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală, faptele neavând caracter penal.
Întrucât la termenul de judecată din data de 23.05.2007 partea vătămată și-a retras plângerea prealabilă, prima instanță a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de "lovire sau alte violențe", prev. și ped. de art. 180 alin. 1 Cod penal, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală.
Referitor la infracțiunile de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice", prev. și ped. de art. 321 alin. 2 Cod penal, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare al instanței, conform art. 334 Cod procedură penală, reținându-se că faptele imputate inculpaților nu au avut urmările cerute de alin. 2 al art. 321 Cod penal, în sensul că nu a fost tulburată grav liniștea publică. Astfel, față de durata scurtă a incidentului, faptul că nu a fost nevoie de intervenția organelor de polițe () astfel cum în mod eronat s-a reținut în rechizitoriu, faptul că nu au fost provocate distrugeri ale bunurilor ori vătămări ale unor persoane care au asistat sau au fost implicate în incident, conduc la concluzia încadrării juridice a faptei în dispozițiile art. 321 alin. 1 Cod penal.
Prima instanță a dispus achitarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice", prev. și ped. de art. 321 alin. 1 Cod penal, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală. Astfel, din întreg probatoriu administrat nu a rezultat vreo faptă a celor doi inculpați care să aducă atingere ordinii și liniștii publice. În mod cert, din întreaga situație de fapt rezultă că inculpatul a avut o discuție scurtă cu și, cerându-le pe un ton normal să vorbească cu lui, iar apoi a fost luat la bătaie, el neagresând pe nimeni, ci dimpotrivă el fiind cel agresat, iar în privința lui se impută faptul că acesta s-ar fi implicat în conflictul dintre, pe de o parte, și și, de cealaltă parte, prima instanță reținând însă că din probatoriul administrat nu a rezultat decât faptul că acest inculpat a avut o încercare nereușită de a-l scoate pe din conflictul cu ceilalți doi, fără a ultragia în vreun fel opinia publică în acest fel. Și cu privire la această infracțiune imputată celor doi s-a reținut dispozițiile art. 321 alin. 1 Cod penal, pentru motivele expuse mai sus, prin schimbarea încadrării juridice.
Cu privire la infracțiunea de încăierare, prev. de art. 322 alin. 1 Cod penal, imputată tuturor celor 4 inculpați, prima instanță a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni și a dispus achitarea inculpaților în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală. Astfel, pentru a se putea reține comiterea acestei fapte este necesar să existe o aglomerare de persoane, două tabere sau grupuri adverse, care exercită acțiuni violente unele împotriva altora, neputându-se distinge faptele fiecărei persoane datorită învălmășelii. În mod cert însă, din probatoriul administrat în prezenta cauză, instanța a putut constata că inculpații și l-au tras din curte pe și l-au lovit, iar alte persoane care au intervenit nu s-au comportat violent ci doar au încercat să-l ajute pe. Pe tot parcursul conflictului, nimeni nu s-a comportat violent față de și, aceștia nu au primit vreo lovitură de la vreo persoană, aspect care exclude noțiunea de încăierare.
Sentința a fost apelată în termen legal de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, criticând-o ca netemeinică și nelegală în privința soluțiilor de achitare a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. și ped. de art. 321 alin. 1 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 321 alin. 2 Cod penal și "încăierare" prev. și ped. de art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c și art. 33 lit. b Cod penal, dar și în privința soluțiilor de achitare a inculpaților și, ambii pentru infracțiunea de "încăierare" prev. și ped. de art. 322 alin. 1 Cod penal și "amenințare" prev. și ped. de art. 193 Cod penal săvârșită în dauna părții vătămate, fiind pronunțată pe baza unor depoziții de martori care în cursul judecății și-au retractat declarațiile date în faza urmăririi penale, precum și pe baza declarațiilor date de inculpații care, de asemenea, au retractat în fața primei instanțe declarațiile din prima fază procesuală și care nu au fost avute în vedere de prima instanță.
De asemenea, s-a invocat că, greșit au fost evaluate de prima instanță și declarațiile martorilor și.
Astfel, martora, în cursul judecății, fiind cercetată și audiată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "mărturie mincinoasă", ca urmare a sesizării formulate de procuror, arată că nu menține prima declarație dată în fața instanței, precizând că este reală versiunea de la urmărirea penală, aspect pe care prima instanță nu l-a luat în seamă în soluționarea corectă a cauzei. De asemenea, martorul, spre a evita răspunderea pentru fapta de mărturie mincinoasă, dar și pentru că declarația de la urmărirea penală îl încriminează ca participant la conflict, a afirmat că era în stare de ebrietate în momentul desfășurării conflictului, că nu reține ce a făcut, atât la urmarea penală cât și la prima instanță.
Martorul, deși în faza urmăririi penale în declarația sa a relatat detalii despre desfășurarea conflictului, în faza judecății, a evitat, prin răspunsurile date, să admită implicarea sa în altercație, aspect ce a fost greșit evaluat de prima instanță.
Martorii oculari G și și-au menținut declarațiile și în fața instanței și confirmă că l-au văzut prins pe inculpatul în încăierare, aspect neluat în seamă de prima instanță.
În raport de aceste critici Parchetul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și condamnarea inculpaților și pentru infracțiunea de încăierare prev. de art. 322 alin. 1 Cod penal, precum și a inculpatului și infracțiunea prev. de art. 321 alin. 1 și art. 322 alin. 1 Cod penal.
Sentința a fost apelată în termen legal și de inculpatul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Astfel, cu privire la prima faptă de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice" prev. de art. 321 Cod penal, a susținut că greșit s-a dispus condamnarea sa, deoarece aceasta nu există, prin spargerea accidentală a sticlelor de bere nu s-a produs nici un scandal public, contravaloarea lor a fost achitată, nu există nici o plângere la dosar din care să rezulte că s-a tulburat ordinea și liniștea publică, că s-a creat o stare de insecuritate socială,că s-a produs teamă, nesiguranță sau neliniștea vreunei persoane aflată în preajmă.
De asemenea, cu privire la cea de-a doua infracțiune, instanța a reținut greșit că s-ar fi săvârșit "infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice" prev. de art. 321, și nu o infracțiune de "încăierare" prev. de art. 322 Cod penal. Dar, susține, nu a avut nici un moment intenția de a participa la încăierare și de a lovi alte persoane, ci a intervenit în conflict pentru a-i despărți pe cei implicați, și de a-l apăra pe inculpatul care era copleșit numeric de ceilalți, context în care, doar numai dintr-o greșeală a lovit-o pe partea vătămată.
Această din urmă infracțiune nu poate fi reținută în sarcina sa, fiind un act neintenționat și este absorbit în conținutul infracțiunii de "încăierare" prev. de art. 322 Cod penal.
În raport de aceste critici a solicitat admiterea apelului, pronunțarea soluției de achitare, în temeiul art. 11 alin. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. b indice 1 și Cod procedură penală pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 Cod penal; achitarea pentru infracțiunea de "încăierare" prev. de art. 322 Cod penal, conform art. 11 alin. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. i indice 1 Cod procedură penală, raportat la art. 322 alin. 4 teza a II-a Cod penal, achitarea pentru infracțiunea de loviri și alte violențe prev. de art. 180 Cod penal, în temeiul art. 11 alin. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
TRIBUNALUL IAȘIa constatat că apelurile declarate de inculpatul și Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Analiza întregului material probator al cauzei impune concluzia că în mod pe deplin justificat a fost reținută vinovăția inculpatului-apelant prin sentința criticată, soluția de condamnare a acestuia pentru cele trei infracțiuni fiind temeinică și legală.
Astfel, cu privire la prima infracțiune de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice" prev. și ped. de art. 321 alin. 1 Cod penal, probele dosarului, respectiv declarațiile martorilor, I, toate coroborate cu sesizarea și declarațiile martorei, demonstrează atât săvârșirea faptei - constând în aceea că inculpatul-apelant împreună cu inculpatul minor și învinuitul, aflați în barul gestionat de, pe fondul stării de ebrietate în care se găseau, dar și al unor discuții contradictorii, adresau înjurături, cuvinte și expresii vulgare, amenințări persoanelor aflate în bar.
Aceleași probe relevă și împrejurarea că aceștia au continuat să adopte același comportament violent, vulgar, atât anterior cât și ulterior atenționării lor de către martora de a nu se mai manifesta în acest mod, au devenit chiar mai agresivi, spărgând sticlele de bere pe care le cumpăraseră, dar și altele pe care le-au luat din navetele din bar.
Împrejurarea că inculpatul-apelant dar și ceilalți au achitat martorei contravaloarea sticlelor și paharelor sparte în condițiile sus arătate, este lipsită de relevantă, fiind demonstrat în mod indubitabil în cauză că prin comportamentul său - acela de a profera în public cuvinte și expresii vulgare, de a sparge sticle și pahare în bar, în mod deliberat și nu "din greșeală" cum se pretinde, de a se îmbrânci și amenința în același bar cu învinuitul - a adus atingere bunelor moravuri, fiind evident că astfel de acte, manifestări contravin obiceiurilor, deprinderilor, comportărilor care sunt compatibile cu respectul reciproc, cu păstrarea demnității urmare, cu păstrarea decenței în cuvinte și atitudini.
Corect a reținut prima instanță vinovăția inculpatului-apelant și cu privire la infracțiunea de "lovire sau alte violențe" prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, fiind pe deplin dovedit în cauză că ulterior săvârșirii primei infracțiuni, la scurt timp, în aceeași seară, acesta, împreună cu inculpatul-minor l-au agresat fizic pe partea vătămată -, în fața locuinței mamei sale, aceasta din urmă fiind lovită cu pumnul în zona feței pentru că intervenise în conflict, în sprijinul fiului său.
Relevante sunt în acest sens declarațiile martorilor I, ale părții vătămate, declarațiile martorului, ce confirmă plângerea și declarațiile părții vătămate, dar ilustrează și aspectul că loviturile aplicate acesteia din urmă nu au fost aplicate în contextul unei încăierări, sau "din greșeală" cum pretinde inculpatul, ci cu intenție, pentru a sancționa conduita părții vătămate care intervenise în conflictul inițiat de apelant și împotriva fiului său, partea vătămată.
Și în privința celei de-a doua infracțiuni de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice" prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal reținută în sarcina inculpatului - apelant, Tribunalul a constatat că, existența acesteia cât și vinovăția sa sunt pe deplin probate, cum corect a reținut și prima instanță.
Astfel, s-a demonstrat în cauză că ulterior consumării incidentului din bar, inculpatul-apelant și inculpatul, deplasându-se spre un alt bar din localitate, s-au oprit în fața locuinței martorei, au adresat injurii, cuvinte vulgare și amenințări acesteia din urmă precum și martorei I, l-au agresat fizic pe martorul, fapt ce a determinat atât intervenția acestora, dar și a martorilor, și.
Nu poate fi reținută infracțiunea de "încăierare" prev. și ped. de art. 322 alin. 1 Cod penal, soluția de achitare dispusă de prima instanță fiind corectă, întrucât, așa cum a subliniat și prima instanță, datele speței astfel cum sunt relevate de probele dosarului, nu demonstrează existența acestei infracțiuni.
Astfel, din analiza art. 322 alin. 1 Cod penal rezultă că participarea la o încăierare presupune săvârșirea sau, cel puțin, încercarea de a săvârși acte de violență, adică o prezență activă a făptuitorului în aglomerarea de persoane antrenate în conflict.
De asemenea, rezultă că acțiunea de participare, pentru a realiza latura obiectivă a infracțiunii, trebuie să se refere la o încăierare între mai multe persoane, ceea ce presupune existența unor tabere sau grupuri adverse între care se schimbă lovituri reciproce. Or, în speță, s-a dovedit și demonstrat că inculpatul-apelant și inculpatul au atacat și lovit pe inculpatul -, că pe parcurs au intervenit în sprijinul acestuia din urmă și mama sa, dar și martorii, și, dar nu rezultă din nici o probă că aceștia din urmă ar fi schimbat acte de violență cu primii doi inculpați, respectiv că i-ar fi lovit. Dimpotrivă, toate probele dosarului converg spre concluzia că, atât rudele inculpatului (mama, ), părinții celorlalți doi inculpați, și cât și învinuiții, și, au intervenit pentru stingerea conflictului, fără a răspunde acțiunilor violente ale inculpatului-apelant și ale inculpatului. De asemenea, probele dosarului demonstrează indubitabil că implicarea inculpatului în conflict s-a făcut cu intenția de a curma acțiunile violente ale celor doi inițiatori îndreptate împotriva inculpatului și nu cu intenția vădită de a adera la o anumită sau grupare spre realizarea unui schimb de lovituri cu o altă sau grupare.
Nu se poate reține în cauză vinovăția inculpatului - pentru infracțiunea de "încăierare" din moment ce din probele dosarului rezultă că a fost antrenat în conflict de cei doi inculpați, că acțiunile de violență ale acestora din urmă au fost îndreptate împotriva sa, că nu a răspuns violențelor acestora, ci doar a ripostat verbal, mai înainte de a fi lovit, față de cei doi agresori cărora le-a adresat reproșuri pentru expresiile vulgare și înjurăturile adresate mamei și mătușii sale, lipsind deci intenția acestuia de a participa la vreo încăierare. Prin urmare, nu poate fi considerat ca participant la pretinsa "încăierare" din moment ce atacurile violente ale celor doi s-au îndreptat asupra unei singure persoane, respectiv asupra lui, neavând posibilitatea de a prezuma nici el și nici ceilalți doi inculpați că în timpul conflictului vor interveni alte persoane cu intenția realizării unei încăierări între două grupuri sau tabere adverse.
Nu s-a demonstrat în cauză vinovăția inculpatului și inculpatului - privind săvârșirea infracțiunii de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice" prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, nefiind probat că în timpul conflictului cu cei doi inculpați, sau în vreun alt context ar fi adoptat vreuna dintre conduitele descrise de legiuitor în alin. 1 sau alin. 2 al articolului citat, aspect reținut corect și de prima instanță.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul, constatând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr. 1759/13.06.2007 a Judecătoriei Iași, a respins, ca nefondate, ambele apeluri declarate împotriva acesteia.
Văzându-se și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul-apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciar avansate de stat.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat prilejuite de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, au rămas în sarcina acestuia.
În termenul legal prevăzut de art. 3853alin. 1 cod procedură penală, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IAȘIa recurat hotărârile invocând nelegalitatea și netemeinicia soluției de achitare a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și încăierare prev. de art. 321 alin. 1 penal și art. 322 alin. 1 penal, cu aplic. art. 75 lit. c penal și art. 33 lit. b penal, precum și a soluției de achitare a inculpaților și pentru infracțiunea de încăierare prev. de art. 322 alin. 1 penal.
Prin recursul declarat s-a invocat faptul că soluția de achitare a inculpaților dispusă de prima instanță și menținută de instanța de apel este consecința unei aprecieri greșite a probelor, prin ignorarea aspectelor evidente relevate de probele administrate în faza urmăririi penale ce dovedesc vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor, înlăturarea greșită a dispozițiilor date în cursul urmăririi penale de martorii, și de inculpați și prin acordarea de credibilitate maximă probelor administrate în cursul cercetării judecătorești.
Examinând recursul declarat în raport de critica formulată ce se va analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 pr. pen. Curtea constată următoarele:
Fiind investită cu soluționarea cauzei, instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului și a făcut o analiză amănunțită a întregului probatoriu, expunând elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de achitare dispusă.
Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 cod penal, imputate inculpaților și, prima instanță a reținut că acțiunea inculpatului de a încerca să-l scoată pe inculpatul din conflictul cu inculpații și nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii incriminate de art. 321 alin. 1 cod penal.
Aceeași apreciere a fost făcută de instanța de fond și în privința activității desfășurate de inculpatul, reținându-se că acesta a avut doar o discuție cu inculpații și și a fost agresat, fără ca el să exercite vreun act de violență.
Apreciind în acest mod acțiunile celor doi inculpați, prima instanță a dispus achitarea lor, în baza art. 11 pct. 2 lit. a pr. pen. raportat la art. 10 lit. d pr. pen.
Lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de încăierare prev. de art. 322 alin. 1 cod penal reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpaților, și a stat și la baza soluției de achitare dispusă pentru această faptă de prima instanță ce a constatat, pe probatoriul administrat în cauză, că nu au existat două tabere sau grupuri adverse care să exercite acțiuni violente unele împotriva altora.
În baza propriului examen al probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, instanța de apel a constatat că pe deplin justificat instanța de fond a dispus achitarea inculpaților pentru cele două infracțiuni în condițiile în care în speță, probele administrate au dovedit că implicarea inculpatului în conflict s-a făcut cu intenția de a curma acțiunile violente ale inculpaților și îndreptate împotriva inculpatului fără a fi schimbat acte de violență cu primii doi, iar, acțiunea inculpatului de a riposta verbal și nu fizic la acțiunile violente ale inculpaților și nu realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de încăierare.
De asemenea instanța de apel a constatat că în lipsa unui suport probator care să dovedească că inculpații și au comis acțiuni de natură a aduce atingere bunelor moravuri sau a produce scandal public în sensul dispozițiilor art. 321 alin. 1 cod penal nu poate fi antrenată răspunderea penală a celor doi inculpați.
Soluția de achitare pronunțată de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă.
Legiuitorul a avut în vedere atunci când a prevăzut cazul de casare referitor la comiterea de către instanțe a unei erori grave situația în care, contrar probelor indubitabile existente în cauză, prima instanță a pronunțat, iar, cea de control judiciar a menținut una dintre soluțiile prevăzute de art. 345 alin. 1 din Codul d e procedură penală, în temeiul unor fapte reținute în mod vădit greșit care nu corespund realității.
În speță, probele administrate în cursul urmăririi penale ce au servit ca temei al trimiterii în judecată a inculpaților au fost verificate în cursul cercetării judecătorești, prin administrarea lor în mod nemijlocit, oral, în condițiile de contradictorialitate, conform dispozițiilor art. 287, art. 288, art. 289 și urm. Cod pr. pen.
Numai după verificarea probelor strânse la urmărirea penală în cursul judecății, se poate stabili situația de fapt și în acord cu aceasta, se pot trage concluzii privind răspunderea penală a inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
Situația de fapt stabilită de prima instanță a rezultat din interpretarea și coroborarea probelor administrate în ambele faze procesuale, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, plângerea și declarațiile părții vătămate - inculpat, declarațiile martorilor, G, C, și declarațiile date de inculpați - inculpații și au fost audiați în cursul urmăririi penale, inculpatul în faza urmăririi penale și în apel, iar, inculpatul în cursul urmăririi penale și în fața primei instanțe; în recurs toți inculpații au fost citați în vederea audierii conform art. 38514alin. 2 pr. pen. însă inculpatul nu a fost găsit, iar inculpații, și s-au prevalat de dispozițiile art. 70 alin. 2 cod penal.
Probatoriul a fost examinat cu respectarea principiului stipulat de dispozițiile art. 63 pr. pen. și au fost verificate de asemenea și probele administrate la solicitarea inculpaților în contextul tuturor probelor administrate în cauză, fiind reținute în procesul evaluării probele concordante ce au relevat faptul că în ziua de 17.04.2005 inculpații și au adresat familiei părții vătămate și numitei I cuvinte și expresii vulgare; fiind auziți de inculpatul, acesta le-a făcut reproșuri moment în care a fost lovit de cei doi cu pumnii până a căzut; în apărarea inculpatului au intervenit martora I și partea vătămată dar și inculpatul și martorul, fără a exercita acte de violență asupra inculpaților și, aceștia fiind singurii care s-au manifestat violent.
Prin urmare, în reținerea situației de fapt a fost perceput în mod real conținutul probelor, neexistând nici o concordanță între modul în care au fost percepute și analizate probele în hotărâre și situația de fapt reținută în considerentele hotărârii de achitare pronunțate de prima instanță și menținută de instanța de apel.
În raport cu situația de fapt rezultată din probe și prin raportare la conținutul constitutiv al nomelor de incriminare, atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut în mod corect că nu poate fi antrenată răspunderea penală a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare prev. de art. 322 alin. 1 cod penal și a inculpaților și pentru comiterea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și de încăierare prev. de art. 321 alin. 1 cod penal și art. 322 alin. 1 cod penal.
Infracțiunea de încăierare prevăzută în art. 322 cod penal presupune existența a două grupări care săvârșesc acte de violență una asupra celeilalte.
Nu se poate reține existența acestei infracțiuni atunci când făptuitorii au lovit una sau mai multe persoane care, deși aflate împreună, nu au săvârșit acte de violență împotriva lor.
Ori, în cauza dedusă judecății, nu există probe care să confirme existența unui conflict specific încăierării.
Noțiunea de grup antrenat într-o agresiune poate fi reținută numai în ceea ce-i privește pe inculpații și - singurii care au aplicat lovituri inculpatului în apărarea căruia au intervenit rudele acestuia - I și precum și inculpatul împreună cu martorii și, însă reacția acestora a fost fără violențe, numai pentru aplanarea conflictului și salvarea inculpatului agresat fizic de cei doi inițiatori ai conflictului, fără a urmări o ripostă organizată și violentă împotriva inculpaților și.
Prin urmare, în raport de modul de derulare a conflictului și de manifestarea fiecăreia dintre persoanele implicate, se constată că în cauză nu a fost dovedită existența a două grupuri de persoane rivale care să-și aplice unii altora loviri sau alte violențe, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare.
De asemenea, în cauză probatoriul administrat nu a confirmat faptul că inculpații și au avut manifestări de natură a provoca indignarea sau revolta unei colectivități de persoane în sensul art. 321 alin. 1 penal, astfel că în lipsa cerințelor impuse de dispoziția legală menționată, nu poate fi antrenată răspunderea penală a celor doi inculpați.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată ca neîntemeiate criticile formulate de parchet prin recursul promovat și cum verificând hotărârile recurate și prin prisma prevederilor art. 3859alin. 3 pr. pen. nu se constată existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a fi respins ca nefondat recursul promovat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL IAȘI în baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. penală.
Potrivit art. 192 alin. 3 pr. penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului de față vor rămâne în sarcina statului, onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu inculpaților - intimați urmând a fi avansate din fondul special al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI, împotriva deciziei penale nr. 139 din 26 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL IAȘI, hotărâre pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 3 cod proc. penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu inculpaților, și în cuantum de câte 150 lei vor fi avansate din fondul special al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Dumitrescu Daniela Ghideanu Anca
.
GREFIER,
Red.
/2 ex.
14.11.2008
Judecătoria Iași -
TRIBUNALUL IAȘI -
Președinte:Scripcariu GabrielaJudecători:Scripcariu Gabriela, Dumitrescu Daniela Ghideanu Anca
