Uzul de fals (art. 291 cod penal). Decizia 369/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 26 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier - - -
DECIZIA PENALĂ NR.369
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpata recurentă și de către părțile civile și împotriva deciziei penale nr. 154 din data de 04 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 17 iunie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă a prezentei decizii, când din lipsă de timp pentru deliberare instanța a amânat pronunțarea la data de 24.06.2008, apoi pentru azi 26.06.2008.
INSTANȚA
Asupra recursurilor penale de față.
Judecătoria Iași prin sentința penală nr. 1085/12.04.2007 a hotărât condamnarea inculpatei la pedeapsa de o lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 teza I Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. "a", 76 lit. "e" Cod penal.
S-au aplicat inculpatei prevederile art. 64 lit. "a,b,c" Cod penal, art. 71 Cod penal și art. 81,82,83 și 71 al. 5 Cod penal.
S-a respins acțiunea civilă a părților civile și.
Inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 30.09.2003, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iașis -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 289 și 291 Cod penal, constând în aceea că, în calitate de persoană fizică autorizată, la data de 09.07 2001 întocmit un memoriu tehnic pentru documentația de Carte Funciară, având ca beneficiar pe, fără a menționa în documentația respectivă existența unei construcții în parcela AG 121, încredințând apoi documentația respectivă lui pentru a-și înscrie dreptul de proprietate asupra terenului în Cartea Funciară.
Prin sentința penală nr. 2012/27.04.2004 a Judecătoriei Iași,modificată prin decizia penală nr. 1019/28.10.2004 a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 163/01.03.2005 a Curții de APEL IAȘI, s-a dispus schimbarea încadrării juridice date faptelor reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzute de art. 289 Cod penal și 291 Cod penal, cu aplicarea art. 233 lit. "a" Cod penal, în infracțiunea de fals intelectual prevăzut de art. 289 Cod penal pentru care s-a stabilit o pedeapsă de executat de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. S-a înlăturat dispoziția din cuprinsul sentinței Judecătoriei Iași, în sensul că și nu au calitatea de părți vătămate.
In condițiile art. 348 Cod procedură penală s-a dispus desființarea integrală a memoriului tehnic cu denumirea de Plan amplasament și delimitare a bunului imobil nr. 70/2001, necesar obținerii numărului cadastral provizoriu în vederea înscrierii în Cartea Funciară a imobilului aparținând lui aflat în 3 exemplare originale la filele 8-20 din dosarul nr. 10430/2001 al Judecătoriei Iași - Biroul de Carte Funciară.
Prin același act al Parchetului, menționat anterior, respectiv rechizitoriul din 30.09.2003, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita, pentru comiterea acelorași infracțiuni.
Ulterior, prin rezoluția prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași din 24.02.2004, s-a dispus infirmarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 291 Cod penal, urmând a fi continuate cercetările, sub aspectul săvârșirii de către a acestei infracțiuni.
S-a stabilit ca, în urma demersurilor făcute de inculpata, acesteia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unor suprafețe de 14.668. teren p. situat în zona, municipiul I, fiindu-i eliberat în acest sens, titlul de proprietate nr. -/29.09.2000.
După obținerea titlului de proprietate, inculpata s-a adresat Primăriei Municipiului I cu o cerere, în vederea modificării acestuia, întrucât, pe o parte din terenul pe care l-a primit, se aflau ridicate construcții, însă cererea sa a fost respinsă, nefiind modificat titlul de proprietate.
In cursul lunilor iunie - iulie 2001, inculpata a luat legătura cu, persoană fizică autorizată pentru întocmirea documentației necesare, în vederea intabulării dreptului său de proprietate în Cartea Funciară. Cu această ocazie, inculpata i-a adus la cunoștință lui că pe terenul în cauză se află ridicate mai multe construcții, însă acestea nu figurau în titlul de proprietate și nici în cadastrală a municipiului
La data de 09.07.2001, a întocmit memoriul tehnic cu privire la terenul aparținând lui, fără însă a menționa în memoriul respectiv construcțiile ridicate pe terenul respectiv, înmânându-l inculpatei.
Aceasta, deși a văzut că în memoriul tehnic nu sunt menționate construcțiile și știa de existența lor, la data de 13.07.2001 a formulat o cerere la Biroul de Carte Funciară din cadrul Judecătoriei Iași, pentru intabularea dreptului de proprietate, depunând cu acea ocazie toate actele necesare, printre care și memoriul tehnic întocmit de, deși cunoștea faptul că acesta nu reflectă realitatea din teren.
În urma cererii formulate, prin încheierea nr. 10430/08.08.2001 a Judecătoriei Iașis -a dispus intabularea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate al inculpatei.
Faptul că inculpata a cunoscut existența construcțiilor și a putut constata faptul că acestea nu figurează în memoriul tehnic întocmit de către rezultă din declarațiile martorilor ascultați în cauză la cererea inculpatei, la termenul din 03.04.2007.
Astfel, martorul care, la sfârșitul anului 2001 încheiat cu inculpata un contract de vânzare-cumpărare pentru o suprafață de teren învecinată cu suprafața pe care a construit familia și care cunoaște situația terenului, deoarece a stăpânit o suprafață de 200. din p. anul 1989, arătat că terenul pe care se află construcția a fost stăpânit de tatăl numitei încă din anul 1985.
În perioada 1998 - 1999 familia a construit temelie pe acest teren, imobilul fiind construit în perioada 2001- 2002. La momentul în care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu inculpata, dreptul acestuia de proprietate fusese intabulat și nu a văzut în documentația cadastrală să fie menționată nici o construcție.
Martorul G, care, la rândul său a cumpărat de la inculpată o suprafață de teren ce se află în continuarea celei pe care este edificată construcția familiei, a fost cu inculpata la termen în primăvara anului 2001 și a văzut imobilul menționat, despre care a aflat ulterior cui aparține.
Din câte cunoaște, la momentul realizării înțelegerii sale cu inculpata, aceasta avea de intabulat dreptul de proprietate.
În cursul primei soluționări a cauzei, când inculpata a înțeles să dea declarație, aceasta a recunoscut faptul că știa de existența construcțiilor pe teren și a constatat că acestea nu sunt trecute în memoriul tehnic însă nu se consideră vinovată deoarece terenul este într-adevăr proprietatea sa.
Această apărare a inculpatei nu este însă de natură aoe xonera de răspundere întrucât știind că memoriul tehnic întocmit nu este conform, din toate punctele de vedere cu situația din teren, le-a folosit totuși, solicitând intabularea dreptului său de proprietate.
Din acest punct de vedere nu prezintă relevanță în cauză dacă familia avea sau nu dreptul legal de a edifica o construcție pe acel teren.
Potrivit relațiilor comunicate la 25.03.2005 de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară I (aflate în dosarul 12889/2004) se arată că, în evidența acestui oficiu există o suprapunere de amplasamente între documentațiile cadastrale 5249 pentru proprietarii și (parcela 1 (1201/3) și 6412 pentru proprietar (parcela 3(1201), suprapunerile datorate neamplasării pe plan a construcțiilor deja existente de către persoana fizică, care a întocmit memoriul tehnic necesar intabulării dreptului de proprietate al inculpatei. În acest fel s-a prejudiciat dreptul de proprietate al familiei și care la data de 13.03.2001 a înregistrat la Cartea Funciară casa și terenul deținute în parcela 1201.
Această situație de fapt, reținută mai sus este dovedită cu întregul material probator administrat în cauză, respectiv: proces-verbal de începere a urmăririi penală, proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, rezoluția de infirmare a primului procuror, plângerea părții vătămate și, actele întocmite de ing., acte aparținând lui, copii ale actelor din dosarul instanței.
La aceste probe se adaugă documentația cadastrală aferentă deschiderii celor două cărți funciare ale inculpatei și a numiților, respectiv Cartea funciară nr. 19673 și nr. 16272, documentație înaintată cu adresă de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Din întregul ansamblu probator administrat în cauză rezultă, fără dubiu, că amplasamentele inculpatei și ale numiților și se suprapun, suprapunere datorată neamplasării pe plan a construcțiilor deja existente de către numitul, fapt cunoscut de către inculpată, așa cum rezultă din suplimentul de declarație dat de către aceasta în fața instanței.
Este irelevant faptul că cele două construcții erau nelegal ridicate, ele trebuind să figureze în documentația întocmită ca fiind "construcții ridicate fără autorizație" cum, de altfel, este irelevant, pentru existența infracțiunii, că inculpata este proprietara terenului pe care se află amplasate aceste construcții.
Din probele administrate rezultă, pe deplin, vinovăția inculpatei.
Fapta inculpatei, așa cum a fost aceasta descrisă anterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "uz de fals", prevăzute și pedepsite de art. 291 teza I Cod penal.
În acest sens, instanța apreciază că inculpata, prin întreaga sa atitudine desfășurată, a acționat cu intenție directă cunoscând, în momentul săvârșirii faptei că înscrisul pe care-l folosește, respectiv memoriul tehnic întocmit de numitul, nu corespunde realității. Inculpata a folosit înscrisul urmărind producerea de efecte juridice, intabularea dreptului său de proprietate având ca principală consecință opozabilitatea acestuia față de terți.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, instanța având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prescrise de art. 72 din Codul penal, pe de o parte - gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, iar - pe de altă parte - având în vedere persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale, care a avut o poziție procesuală necorespunzătoare în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale, nerecunoscând săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, care a avut un comportament bun în societate, anterior săvârșirii faptei (așa cum rezultă din acte în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei instanța deci, funcție de toate aceste criterii, va aplica inculpatei o pedeapsă cu închisoarea, situată sub limita minimă specială prevăzută de legea penală pentru infracțiunea săvârșită, prin reținerea, în favoarea inculpatei, a circumstanțelor atenuante exemplificate în dispozițiile art. 74 lit. a) din Codul penal, în acord cu dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. e) din Codul penal.
Apreciind scopul pedepsei, conform art. 52 din Codul penal și, implicit, reeducarea inculpatei se pot realiza chiar fără executarea pedepsei, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 81 lit. a) și b) din Codul penal, nefiind incidente disp. art. 81 alin. 3 din Codul penal, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatei prin prezenta sentință penală.
Va fixa inculpatei termenul de încercare prevăzut de art. 82 alin. 1 din Codul penal și va învedera acesteia disp. art. 83 din Codul penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei cu închisoarea în cazul în care inculpata, în cursul termenului de încercare, va săvârși o nouă infracțiune intenționată.
Numiții și au solicitat să participe în cadrul procesului penal în calitate de părți vătămate, dar au declarat că nu se constituie părți civile în cadrul procesului penal.
Instanța apreciază că, prin activitatea sa infracțională, inculpata a adus atingere dreptului de proprietate al soților asupra terenului și construcțiilor, aceștia putând fi prejudiciați chiar dacă, prin natura sa, infracțiunea de uz de fals este o infracțiune de pericol și nu de rezultat.
La reținerea acestei situații instanța avut în vedere faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 7/2004, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, a reținut în cazul infracțiunii complexe, competența instanței investite cu judecarea acțiunilor penale, competența soluționării și a acțiunilor civile alăturate celei prezente, referitoare la bunuri distruse sau deteriorate ca urmare a aceleiași fapte.
Instanța are în vedere în această situație dedusă judecății, o situație asemănătoare cu cea în care s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, deși familia nu a fost parte în procedurile desfășurate pe parcursul intabulării dreptului de proprietate al inculpatei, interesele acesteia au fost prejudiciate sub aspectul creării unei stări de incertitudine referitor la dreptul lor de proprietate.
Potrivit disp. art. 14 Cod procedură penală acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatei iar repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legale civile și prin art. 998 cod civil care constituie temeiul răspunderii civile delictuale și prevede că "prin fapta omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărei greșeală s-a ocazionat, a-l repara".
Tot astfel, potrivit art. 999 din Codul civil, prin care este reglementată răspunderea civilă în caz de cvasidelicte, "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijență sau prin imprudența sa"
În raport cu aceste reglementări neechivoce, a căror aplicare nu este limitată prin vreo dispoziție a Codului d e procedură penală referitoare la repararea pagubei în cadrul acțiunii civile alăturate celei penale, este evident că legiuitorul nu a urmărit să îngrădească în vreun fel posibilitatea persoanei vătămate, constituită parte civilă, de a obține o justă și integrală reparare a pagubei.
De aceea, prin limitarea obiectului acțiunii civile la daunele cauzate numai de efectele care sunt consecința la care se face referire neechivocă prin textul legii penale incriminator al faptei deduse judecății instanței penale, s-ar deturna însuși sensul și scopul unei astfel de acțiuni, care constă în asigurarea unei juste și integrale reparări a prejudiciului cauzat.
bunei administrări a justiției, care impune exercitarea concomitentă a celor două acțiuni, nu poate permite fragmentarea pretențiilor civile în funcție de caracterul direct sau indirect al pagubelor produse, ca urmare a particularităților legăturii de cauzalitate dintre actul incriminat și efectele acestuia.
O astfel de soluție ar contraveni însuși spiritul legii române aplicabile și reglementărilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, potrivit cărora orice persoană are dreptul la judecarea, în mod echitabil și într-un termen rezonabil, de către o instanță care să hotărască nu numai cu privire la temeinicia acuzației penale, ci și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că soții și, prejudiciați chiar și indirect prin activitatea infracțională a inculpatei, pot participa la prezentul proces penal în calitate de persoane vătămate ce s-au constituit părți civile.
Părțile civile au solicitat radierea înscrierii în cartea funciară obținută de inculpată prin săvârșirea infracțiunii de uz de fals pentru care este judecată în prezenta cauză și obligarea inculpatei la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale (câte 10.000 lei pentru fiecare parte civilă).
În motivarea cererii lor, au arătat că, având în vedere că memoriul tehnic ce a stat la baza înscrierii a fost falsificat (topometristul fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual) precum și faptul că inculpata a săvârșit infracțiune de fals intelectual pentru aoo bține, solicită repunerea părților în situația anterioară prin radierea acestei înscrieri.
Obținerea opozabilității erga omnes pentru dreptul de proprietate al inculpatei asupra terenului proprietatea lor reprezintă o sursă constantă și evidentă de stress datorită faptului că inculpata a obținut pe această cale o recunoaștere oficială a unui drept de proprietate asupra unui bun care le aparține și are acum posibilitatea legală de a dispune de proprietatea lor.
În același timp, existența acestei înscrieri în cartea funciară îi împiedică să dispună în mod liber de proprietatea lor, spre exemplu în situația în care ar intenționa să înstrăineze acest bun, deoarece potrivit evidențelor oficiale acesta are acum doi proprietari.
cauzat de acțiunile inculpatei și care s-a prelungit în timp aproximativ 5 ani le-a cauzat grave prejudicii morale pentru a căror reparare solicităm obligarea inculpatei la plata sumei de 10.000 lei pentru fiecare parte civilă.
Aceste susțineri ale părților civile referitoare la daunele morale solicitate nu au fost însă probate, motiv pentru care Instanța le va respinge.
Referitor la repunerea părților în situația anterioară, instanța apreciază că aceasta nu este posibilă, intabularea realizându-se în cadrul unei proceduri judiciare speciale finalizate cu o încheiere dată de judecătorul delegat la Biroul de Carte Funciară, încheiere ce nu poate fi desființată prin prezenta sentință.
În ceea ce privește memoriul tehnic fals, acesta a fost desființat prin sentința penală 2012/27.aprilie 2004 Judecătoriei Iași, modificată prin decizia penală 1019/28.10.2004 a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală 163/01.03.2005 a Curții de APEL IAȘI.
Împotriva hotărârii a declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală inculpata și părțile civile și criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului părțile civile arată că pedeapsa aplicată inculpatei ester prea blândă în raport cu fapta săvârșită iar acțiunea civilă le-a fost respinsă în mod greșit, neacordându-li-se daunele morale iar instanța a omis să desființeze înscrierea existentă la Biroul de Carte Funciară.
În motivarea apelului inculpata arată că a fost condamnată pe nedrept fiind nevinovată, lipsind elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, respectiv intenția.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 154/04.04.2008 a respins ca nefondat apelul inculpatei și a admis apelurile părților civile și împotriva sentinței penale 1085/12.04.2007 a Judecătoriei Iași pe care a desființat-o în latura civilă și rejudecând:
A admis acțiunea civilă a părților civile și și a obligat inculpata să achite câte 1000 lei daune morale.
Inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
1. Cu privire la apelurile declarate de părțile civile și constată că, sub aspectul motivelor invocate, sunt în parte întemeiate pentru următoarele considerente:
Cu privire la pedeapsa penală aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de " uz de fals" și cu privire la care apelanții-părți civile au apreciat că este prea mică în raport cu gravitatea faptei săvârșite constată Tribunalul că aceasta a fost bine dozată de către prima instanță prin prisma criteriilor generale de individualizarea pedepselor prev. de art. 72 Cod penal și reținerii în favoarea acesteia a efectelor circumstanței atenuante prev. de art. 74 al. 1 lit. a Cod penal - respectiv comportamentul bun în societate al inculpatei, anterior săvârșirii acestei infracțiuni - pedeapsa aplicată fiind în măsură a asigura rolul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.
Față de recunoașterea de către prima instanță a calității de părți vătămate a numiților și constată Tribunalul, pe fondul cercetării inculpatei pentru săvârșirea unei infracțiuni de pericol, ca justificată această apreciere atât din perspectiva unei interpretări flexibile date disp. art. 999 Cod civil, cu referire la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale dar și prin prisma prejudiciului moral adus acestor părți vătămate al căror drept de proprietate a fost îngrădit ca urmare a transcrierii proprietății inculpatei în baza unui memoriu tehnic constatat ca fals și care a determinat o suprapunere de amplasamente a terenurilor părților.
De altfel, sub acest aspect sentința apelată urmează a fi reformată în sensul admiterii parțiale a acțiunii civile formulate de către părțile civile apelante și și obligării inculpatei la plata de daune morale într-un cuantum de natura a oferi o justă și echitabilă reparație morală părților civile.
Prejudiciul moral adus părților civile a fost reținut ca urmare a constatării că aceștia, deși proprietari de bună credință, au fost privați de exercitarea nestingherită a atributelor acestui drept iar situația acestora a devenit mai puțin favorabilă în comparație cu cea a inculpatei, care și-a conservat dreptul de proprietate prin intabulare ca urmare săvârșirii unei infracțiuni, respectiv a celei de "uz de fals" prev. de art. 291 Cod penal.
Mai mult, starea de neliniște și tulburare cauzată părților civile care s-au dovedit a fi victimele încălcării dreptului lor de proprietate, impun acordarea unor despăgubiri în forma daunelor morale, văzând și disp. art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatei în latura penală a cauzei înlăturând incomplet consecințele acestei încălcări.
Cu privire la cererea părților civile de radiere înscrierii efectuate în cartea funciară a inculpatei obținută prin săvârșirea infracțiunii de "uz de fals" în mod întemeiat prima instanță a apreciat că aceasta nu este admisibilă în prezenta cauză, deoarece în baza disp. art. 36 din Legea nr. 7/ 1996 (R)orice persoană interesatăpoate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s- efectuat înscrierea nu a fost valabil, prin rectificare înțelegându-se din perspectiva art. 351din aceeași lege și efectuarea unei operațiuni de radiere, astfel cum este ea solicitată de către părțile civile din prezenta cauză, cerere care va fi soluționată în baza procedurii speciale de rectificare a înscrisurilor în cartea funciară stabilită prin regulamentul aprobat de directorul general al Agenției Imobiliare de Cadastru și Publicitate Imobiliară, reținând că în ceea ce privește memoriul tehnic fals, care a stat la baza documentației necesare intabulării dreptului de proprietate al inculpatei, acesta a fost desființat prin sentința penală nr. 2012/27.04.2004 a Judecătoriei Iași modificată prin decizia penală nr. 1019/28.10.2004 a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 163/1.03.2005 a Curții de APEL IAȘI.
2. Cu privire la apelul declarat de către inculpata împotriva aceleiași sentințe penale constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a administrat în cauză toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapta sub aspectul căreia a fost cercetată inculpata, împrejurările în care a fost săvârșită aceasta și persoana făptuitoarei în conformitate cu disp. art. 62 și următoarele din Codul d e procedură penală.
Pe baza acestor probe situația de fapt a fost stabilită corect concluzionându-se corespunzător asupra vinovăției inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de " uz de fals" prev. și ped. de disp. art. 291 Cod penal, constând în fapta acesteia care, deși știa că memoriul tehnic necesar intabulării dreptului de proprietate întocmit de către expert nu reținuse existența unei construcții în parcela A6-. 121, inculpata cunoscând valabilitatea acestora din urmă, formulat cerere de la data de 13.07.2001 la Biroul de carte funciară I în vederea intabulării dreptului său de proprietate, cerere însoțită de memoriul tehnic anterior menționat și care, de altfel, a fost ulterior constatat ca fals și desființat prin sentința penală nr. 2012/ 27.04.2004 a Judecătoriei Iași, modificată prin decizia penală nr. 1019 /28.10.2004 a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 163/ 1.03.2005 a Curții de APEL IAȘI.
Consecințele acestei fapte au constat în producerea unei suprapuneri de amplasamente între documentațiile cadastrale nr. 5249 pentru părțile civile și și nr. 6412 pentru inculpata ca urmare a neamplasării în plan a construcțiilor deja existente de către expert, cel care a întocmit memoriul tehnic necesar intabulării dreptului de proprietate al inculpatei.
Susținerile apelantei referitoare la nevinovăția sa, cu privire la săvârșirea infracțiunii de " uz de fals" prev. și ped. de disp. art. 291 Cod penal reclamanta din perspectiva lipsei intenției - ca element al laturii subiective a acestei infracțiuni - nu pot fi reținute întrucât inculpata, când luat legătura cu expertul în vederea întocmirii documentației necesare intabulării dreptului său de proprietate i-a adus la cunoștință acestuia că pe terenul în cauză se aflau mai multe construcții care însă nu figurau în titlul de proprietate și nici în cadastrală a municipiului I, expertul întocmind memoriul tehnic cu privire la terenul inculpatei fără a menționa despre existența construcțiilor ridicate pe terenul respectiv, memoriu care a stat la baza intabulării ulterioare a dreptului de proprietate a inculpatei.
Ca atare, în mod justificat prima instanță a constatat că fapta inculpatei care, la data de 13.07.2001 a depus la Judecătoria Iași un memoriu tehnic conținând date nereale în vederea intabulării dreptului său de proprietate, cunoscând că acesta este fals, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii de "uz de fals" prev. și ped. de disp. art. 291 Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatei în mod legal și temeinic instanța de fond a dispus în sensul condamnării acesteia la o pedeapsă penală bine individualizată. corect dozată, menită a asigura rolul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.
Constatând ca îndeplinite toate condițiile necesare suspendării condiționate a executării pedepsei în mod fondat prima instanță a dat aplicabilitate efectelor disp. art. 81 Cod penal, pe durata termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei principale fiind suspendată și executarea pedepsei accesorii, în baza disp. art. 71 al. 5 Cod penal.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul, în baza diso. art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, urmează a admite apelurile declarate de părțile civile și împotriva sentinței penale nr. 1085/12.04.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, sentința pe care o va desființa în latura civilă în sensul achitării parțiale a acțiunii civile formulată de apelanți și obligării inculpatei la plata de daune morale către aceștia, urmând a menține restul dispozițiilor sentinței penale apelată.
Considerând ca nefondat apelul declarat de inculpata în baza disp. art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală Tribunalul urmează a dispune în sensul respingerii acestuia.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală au declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel inculpata și părțile civile și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpata arată că este nevinovată și a fost condamnată pe nedrept întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals reținute în sarcina sa, fapta nefiind de natură penală.
Inculpata arată că în mod greșit a fost obligată la despăgubiri civile către părțile civile întrucât ea și-a înregistrat doar proprietatea la Biroul de carte funciară și nu i-a prejudiciat cu nimic mai ales că aceștia exercită o posesie ilegală asupra terenului său.
În motivarea recursurilor, părțile civile arată că pedeapsa aplicată inculpatei de instanța de fond este prea blândă în raport de fapta comisă, reținându-se greșit circumstanțele atenuante în favoarea acesteia, iar modalitatea de executare este insuficientă pentru reeducarea inculpatei. Părțile civile arată că daunele morale acordate de instanța de apel sunt insuficiente pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat iar nedesființarea înscrierii în cartea funciară încalcă principiul repunerii părților în situația anterioară.
Examinând recursurile declarate în raport cu criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că recursul inculpatei este fondat iar recursurile părților civile și sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
În mod corect și în concordanță cu probele administrate în cauză instanța de fond și de apel au reținut că inculpata a comis fapta prevăzută de legea penală, constând în aceea că în ziua de 13.07.2001 a depus la Judecătoria Iașio cerere cu actele necesare și un memoriu tehnic întocmit în fals de, deși știa că acesta nu reflectă realitatea din teren, pentru a obține intabularea dreptului său de proprietate asupra terenului.
În urma cererii formulate, prin încheierea nr. 10430/08.08.2001 a Judecătoriei Iașis -a intabulat în Cartea Funciară dreptul de proprietate al inculpatei asupra terenului, prejudiciindu-se dreptul de proprietate al familiei și care la data de 13.03.2001 au înregistrat la Cartea Funciară casa și terenul deținute în parcela 1201, întocmindu-se Cartea Funciară 16272.
În mod greșit însă instanța de fond și de apel au apreciat că fapta inculpatei descrisă anterior, constituie infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I Cod penal, întrucât aceasta aduce atingere minimă proprietății părților civile și și prin conținutul ei este lipsită în mod vădit de importanță, neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Nu este lipsit de importanță, la stabilirea gradului de pericol social al faptei, persoana și conduita inculpatei care nu are antecedente penale și a urmărit înscrierea în Cartea funciară a dreptului său de proprietate asupra terenului reconstituit prin titlul de proprietate nr.- din 29 sept.2000, deși inițial sesizase Comisia pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în vederea modificării titlului, întrucât existau construcții pe terenul reconstituit.
Față de această situație, fapta inculpatei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și acesta este unul din cazurile, în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată, potrivit art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală, impunându-se achitarea inculpatei în baza art. 11 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală, cu referire la art. 18 ind. 1 Cod penal.
Sub acest aspect recursul inculpatei este fondat și urmează a fi admis în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, dispunându-se achitarea acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 teza I Cod penal.
Motivele de recurs ale inculpatei și ale părților civile care vizează acțiunea civilă a părților civile și admisă în parte de instanța de apel, sunt nefondate.
Instanța de apel a apreciat corect că prin fapta sa inculpata a cauzat părților civile și un prejudiciu, intabulându-și dreptul său de proprietate asupra terenului, folosind un act fals și obținând astfel o trunchiere a dreptului de proprietate asupra unui teren liber de orice construcții, deși existau construcții pe el iar inculpata cunoștea acest lucru.
Prin această faptă inculpata a încălcat dreptul de proprietate al părților vătămate și și trebuie să răspundă material pentru prejudiciile morale cauzate, cuantumul stabilit de instanța de apel fiind echitabil și în acord cu tulburarea pricinuită.
În cauză nu se impune acordarea unei sume de bani mai mare cu titlu de daune morale părților civile și, sumele cerute de acestea fiind prea mari și nejustificate, tinzând spre o mărire a patrimoniului.
Atât instanța de apel cât și cea de fond au apreciat corect că față de situația desființării integrale a actului fals prin altă hotărâre nu se poate dispune în cauză rectificarea înscrierii lor efectuate în Cartea Funciară, cei interesați având la dispoziție procedura specială prevăzută de Legea nr. 7/1996, republicată.
Față de cele arătate anterior este nefondat și motivul de recurs al părților civile și care vizează netemeinicia hotărârilor atacate, sub aspectul pedepsei aplicate inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 teza I Cod penal, rezultând din lucrările cauzei că fapta acesteia nu prezintă gradul de pericol social al un ei infracțiuni și acțiunea penală nu mai poate fi exercitată împotriva ei, impunându-se achitarea și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, prev. de art. 91 lit. "c" Cod penal.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, că nu există alte motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile și împotriva deciziei penale nr. 154/4.04.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga recurenții și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Cheltuielile avansate în recursul inculpatei rămân în sarcina statului conform art. 192 al. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 154/04.04.2008 a Tribunalului Iași și a sentinței penale nr. 1085/12.04.2007 a Judecătoriei Iași pe care le casează în parte în latura penală și rejudecând:
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. ind. 1 raportat la art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 18 ind. 1 Cod penal, achită inculpata, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I Cod penal.
În baza art. 18 ind. 1 alin.3 Cod penal, aplică inculpatei sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 500 lei, prevăzută de art. 91 lit. c Cod penal.
Înlătură condamnarea inculpatei, aplicarea art. 64 lit. "a,b,c" art. 71 și art. 81,82,83, 71 alin.5 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile și împotriva deciziei penale nr. 154/04.04.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurenții și să achite câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul inculpatei rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06. 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
02.07.2008
Tribunalul Iași:
- -
-
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Ciubotariu, Elena Scriminți
