Uzul de fals (art. 291 cod penal). Decizia 764/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 764/2009
Ședința publică din 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Maria Elena
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului peste termen declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 58/A/6.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul recurent, aflat în stare de deținere, asistat de apărător ales, avocat și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata intimată, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, a depus la dosar o cerere prin care solicită instanței acordarea onorariului parțial cuvenit apărătorului din oficiu.
Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului. Arată că în speță este îndeplinit cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 21 Cod procedură penală pentru admiterea recursului, și anume, procedura de citare din apel, precum și procedura de comunicare a deciziei au fost viciate. Datorită viciului de procedură apreciază că recursul este formulat în termen. În subsidiar, solicită repunerea în termenul de recurs. Precizează că în rechizitoriul Parchetului se arată că inculpatul s-a stabilit în Spania din ianuarie 2007 ( din relatările celorlalte părți) și se face trimiterea în judecată în lipsă. Pentru aceste motive, instanța de fond a dispus citarea inculpatului la adresa veche din A I și prin afișare la cele trei consilii locale, locuri în care s-a făcut și comunicarea sentinței pronunțate, însă instanța de apel a dispus citarea inculpatului doar la adresa din A I și prin afișare la sediile Consiliului Local A I și A, fără a dispune afișarea și la sediul Consiliului Local, locul unde s-a comis fapta. De asemenea, învederează că pentru un termen de judecare a apelului procedura de citare a inculpatului s-a efectuat pe numele de în loc de. Pentru aceste considerente, solicită casarea cauzei cu trimiterea spre rejudecare. Învederează instanței și faptul procedura de comunicare este viciată, deoarece aceasta s-a efectuat doar la 2 adrese din cele 4 unde inculpatul a fost citat. Apreciază că, deși schimbarea adresei era cunoscută, prevederile art. 177 alin. 4 Cod procedură penală, arată în ce modalități trebuie să se facă citarea și că, chiar dacă s-ar aprecia că citarea era obligatorie doar la Consiliul local în a cărui rază teritorială se află organul care a efectuat urmărirea penală, totuși s-a dispus citarea inculpatului la cele 4 adrese, dispoziție ce nu a fost înlăturată, astfel că citarea trebuia efectuată la toate cele 4 adrese. Mai arată că inculpatul nu a avut cunoștință de soluționarea cauzei la instanța de apel. Dacă se admit cererile solicită a se observa că nu se mai impune menținerea stării de arest, având în vedere că inculpatul se află în executarea mandatului și solicită punerea de îndată în libertate a inculpatului. Asupra aspectelor de fond, arată că din rapoartele de expertiză efectuate rezultă cu certitudine că s-a completat de către inculpat o cerere de creditare și o adeverință de venit. Arată că nu s-a completat în fals vreo adeverință de venit și că nu au fost efectuate verificări pentru a se afla dacă au fost ridicate sume de bani în urma completării actelor. Pentru aceste motive apreciază că se impune ca inculpatul să nu fie condamnat nici la fond. Arată că actele nu au fost folosite pentru obținerea unui credit, astfel că în subsidiar, solicită achitarea sub aceste aspecte.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata intimată, avocat, arată că Codul d e procedură penală este clar în ce privește locul de citare, și anume, adresa unde locuiește, iar în cauză se cunoștea că inculpatul este plecat în străinătate, motiv pentru care consideră că inculpatul trebuia citat cu mandat de aducere, iar în cauză nu s-a dispus aducerea cu mandat, împrejurări față de care consideră ca fiind întemeiată solicitarea inculpatului.
Reprezentantul Parchetului învederează faptul că în propria cale de atac nu poți fi citat cu mandat de aducere. În legătură cu viciile de procedură invocate, arată că în cauză ar putea exista viciu de procedură doar pentru diferența de nume ( în loc de ), doar în situația în care citația s-ar fi întors cu mențiunea că o asemenea persoană nu locuiește la domiciliul respectiv, situație în care s-ar impune casarea.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 207/2008 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar penal nr- au fost condamnați inculpații:
la:
- 1(unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal
- 1 ( unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal
- 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 raportat la art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal
- 3(trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal
In baza art. 33 lit.a, art. 34 lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei și s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 3(trei) ani închisoare pe care o sporește cu 1(unu) an închisoare, în final inculpata urmând să execute pedeapsa de 4(patru) ani închisoare.
II.:
- 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrusuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
- 3/trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2 și 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
In baza art. 33 lit.a, art. 34 lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani închisoare.
Le-au fost interzise inculpaților și drepturile prev. de art. 71 Cod penal în condițiile art. 64 lit.a teza II, b Cod penal.
In baza art. 348 Cod pr. penală raportat la art. 14 Cod pr. penală s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate.
Au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 5000 lei părții civile de Credit
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 191 alin.2 Cod pr. penală.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență ca stare de fapt din coroborarea întregului material probator existent la dosarul cauzei că în cursul anului 2005 inculpatul în perioada ianuarie - iunie, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale prin contrafacerea scrierii și subscrierii a falsificat nouă adeverințe de venit, un contract de credit precum și o cerere de credit, înscrisuri pe care ulterior le-a folosit deși cunoștea că sunt false.
Ulterior, inculpatul i- instigat pe învinuiții, -, - să consemneze mențiuni necorespunzătoare adevărului în cuprinsul mai multor contracte de credit.
Totodată inculpata în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a indus în eroare reprezentanții Cooperativei de Credit A prin prezentarea unor înscrisuri falsificate, în vederea obținerii pentru sine și pentru alții a unor credite pe care ulterior nu le-a rambursat.
S-a reținut totodată că inculpatul a falsificat o adeverință de venit, a făcut mențiuni necorespunzătoare adevărului într-un contract de credit și a indus în eroare angajații Cooperativei de credit prin prezentarea unor înscrisuri false obținând un credit și a ajutat-o pe inculpata la inducerea în eroare a acelorași persoane.
In drept s-a reținut că faptele inculpatei astfel cum au fost dovedite cu materialul probator administrat în cauză întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 25 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, iar ale inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
In baza acestor texte de lege s-a dispus condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii.
Procedându-se la aplicarea pedepselor accesorii au fost interzise inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit.a teza II, b Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei au fost obligați în solidar inculpații la despăgubiri civile.
S-a dispus totodată desființarea înscrisurilor falsificate de inculpați.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal statuat de art. 363 Cod pr. penală inculpatul aducându- critici pentru nelegalitate.
In expunerea motivelor de apel se relevă în esență în principal ca aspect critic că faptele reținute în sarcina sa nu există argument pentru care se impune adoptarea unei soluții de achitare conform dispozițiilor art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.a Cod pr. penală, în subsidiar relevă că faptele reținute nu întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni motiv pentru care solicită achitarea sa conform art.11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.d Cod pr. penală.
Prin decizia penală nr. 58/A/6.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 207/2008 a Judecătoriei Alba Iulia.
S-a făcut aplicarea art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
În considerentele deciziei Tribunalul Albaa expus următoarele argumente de fapt și de drept:
Sub aspectul laturii penale a cauzei prima instanță a reținut o temeinică stare de fapt și a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptelor comise de inculpat.
Astfel, din coroborarea întregului material probator existent la dosarul cauzei, rezidă că la data de 22 mai 2005 inculpatul, soțul inculpatei a solicitat Cooperativei de credit - pct. de lucru, al cărui membru era, acordarea unui credit în valoare de 5000 lei, credit ce urma să fie restituit în 36 rate lunare.
Astfel, la data de 23.02.2005 s-a încheiat contractul de credit nr.36/2005 în care la rubrica, garanți, au fost menționați -, și -, cu aceeași ocazie fiind stabilit și graficul de rambursare a ratelor și dobânzilor aferente.
Cu privire la creditul obținut în baza contractului de credit 36/2005 inculpatul a arătat că nu are cunoștință de împrejurările în care a cesta a fost obținut, deși constatarea tehnico-științifică nr.34366/29.03.2006 a stabilit că scrisul olograf de pe cererea de înscriere ca membru cooperator din 07.02.2005 și cel de pe cererea de credit din 22.02.2005 îi aparțin.
In cursul anului 2005, inculpatul în calitate de administrator la SC - SRL AIa eliberat adeverința de venit nr.98/2005 care atestă că este salariat al societății în funcția de agent comercial, realizând un venit net lunar de 540 lei și angajamentul de girant al acestuia pentru creditul acordat inculpatei.
Verificările efectuate au relevat faptul că numitul nu figurează ca angajat al SC - SRL fapt confirmat de adresa nr. 13153/22.12.2005 Inspectoratului Teritorial d e Muncă
De asemenea, audiat fiind inculpatul cu privire la împrejurările eliberării adeverinței susamintite, a recunoscut că deși societatea era dizolvată în anul 2005 completat acest înscris cu date nereale la solicitarea soției sale.
Starea de fapt susamintită a fost reținută și de prima instanță care pe larg și cu trimitere la probele existente la dosarul cauzei a argumentat soluția adoptată, reluarea acestor argumente în calea de atac a apelului rămânând superfluă în condițiile în care inculpatul nu a produs probe noi neanalizate de prima instanță.
Ca atare, fiind dovedită existența faptei și săvârșirea acestora cu vinovăție de către inculpat în mod corect prima instanță a adoptat o soluție de condamnare a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal, art. 215 alin.1,2,3 Cod penal susținerile inculpatului că faptele nu există sau acestora le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii s-au privit a fi nefondate.
Împotriva deciziei a declarat recurs peste termenul legal statuat de art. 3853Cod procedură penală inculpatul, solicitând a se da eficiență dispozițiilor art. 365 rap. la art. 3853Cod procedură penală.
Curtea constată în urma examinărilor de rigoare, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 365 Cod procedură penală raportat la art. 3853Cod procedură penală, inculpatul lipsind de la toate termenele de judecată, cât și de la pronunțare și exercitând calea de atac înainte de a fi pus în executare mandatul emis de Judecătoria Alba Iulia.
În expunerea motivelor de recurs inculpatul, prin apărătorul său ales, invocă următoarele aspecte critice:
1. procedura de citare cu inculpatul la instanța de apel, cât și procedura de comunicare a hotărârii au fost viciate, în cauză fiind incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 21 Cod procedură penală.
Se arată că inculpatul nu a fost citat prin afișare la sediul Consiliului Local, ca și loc al comiterii infracțiunii.
Se invocă, de asemenea, că unele citații au fost emise pe un alt nume, și anume, când în realitate prenumele său este.
2. vinovăția inculpatului a nu fost în mod cert stabilită, neexistând dovezi clare că adeverința de venit și cererea de creditare completate de către acesta au fost folosite la obținerea creditului în discuție.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate, în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
1. Vizând criticile aduse modalității defectuoase a procedurii de citare a inculpatului, Curtea arată că acestea nu pot fi primite în circumstanțele date.
2. Curtea reține că procedura de citare a inculpatului respectă rigorile impuse de art. 177 alin. 1 și 4 Cod procedură penală.
3. Curtea precizează că în cauză nu poate fi reținută o lipsă de diligență a instanței de apel și care a procedat conform normelor impuse de textele de lege sus arătate.
4. Curtea consideră că în speță nu era imperios necesară citarea inculpatului prin afișare la consiliul local, atâta timp cât acolo funcționa doar un punct de lucru, sediul Cooperativei de Credit aflându-se în municipiul A și unde procedura a fost îndeplinită prin afișare.
5. Curtea arată că raportat la datele concrete ale cauzei și care reflectă, fără dubiu, conduita inculpatului (acesta a plecat din țară deși știa că împotriva sa au fost declanșate proceduri penale), nu se poate reține existența unei vătămări reale aduse intereselor legitime ale inculpatului, astfel încât cazul de casare prev. de art. 3859pct. 21 nu este incident în speță.
6. Vizând chestiunile de fond, Curtea reține că vinovăția inculpatului în limitele infracțiunilor expuse în actul de sesizare a fost stabilită în mod clar și neechivoc de către jurisdicțiile inferioare, în considerarea amplului probator de la dosar.
7. Curtea arată că sub aspectul infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal, rezultă mai presus de orice îndoială, conform probelor de la dosar și a propriilor declarații date în fața organelor de cercetare penală, că în cursul anului 2005, în calitate de administrator al SC - SRL a eliberat adeverința de venit nr. 98/2005 care atestă calitatea numitului de salariat al societății, în funcția de agent comercial.
Verificările efectuate au concluzionat că această persoană nu figura ca angajat al SC - SRL, aspect confirmat de adresa nr. /22.12.2005 a Inspectoratului Teritorial d e Muncă
8. Referitor la infracțiunea de înșelăciune, Curtea nu va reține apărările inculpatului, în sensul inexistenței unor dovezi certe că cererea de credit a fost aprobată, iar creditul ridicat.
Probele de la dosar infirmă susținerile inculpatului în sensul că nu ar fi avut cunoștință despre contractarea unui credit, atâta timp cât cererea de acordare a acestuia a fost completată de însuși inculpatul, conform constatării tehnico-științifice nr. 34366/29.03.2006, la data de 22.05.2005.
De asemenea, scrisul olograf de pe cererea de înscriere ca membru cooperator din 07.02.2005 aparține inculpatului.
9. Față de cele ce preced, Curtea arată că în cauză nu există motive pertinente și suficiente care să convingă un observator obiectiv asupra lipsei oricărei implicări a inculpatului în activitatea infracțională reținută în sarcina sa. Apărările sale în sensul că nu ar fi avut cunoștință despre obținerea creditului sunt unele de circumstanță și în totală contradicție cu celelalte probe din dosar.
10. Curtea, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul peste termen declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 58/A/6.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpat să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansat din fondurile
Constată că inculpatul a început executarea pedepsei la 6.08.2009.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Concediu conform Lg. nr. 329/2009
Semnează președintele Curții
Judecător
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./ 23.12.2009
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Alina Lodoabă, Maria Elena
