Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 199/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 199/
Ședința publică din data de 07 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de - Procuror General adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de partea vătămată, domiciliat în G,-, - 10,. 43, împotriva deciziei penale nr. 22 din 15 ianuarie 2008 Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpatul.
La apelul nominal a răspuns intimatul inculpat, în stare de libertate, asistat de av., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 1797/7.04.2008 emisă de Baroul Galați, lipsă fiind recurentul parte vătămată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Intimatul inculpat, întrebat fiind, precizează că nu dorește să-și angajeze avocat ales, fiind de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția inadmisibilității recursului declarat de partea vătămată.
Se observă că partea vătămată a declarat recurs împotriva deciziei penale 22 din 15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, decizie definitivă, întrucât urmare modificărilor aduse codului d e procedură penală, infracțiunea de vătămare corporală, care face obiectul prezentei cauze, se judecă la plângerea prealabilă a părții vătămate, dar nu urmează decât un grad de jurisdicție, respectiv, calea de atac a recursului.
Practic, Tribunalul Galația judecat recursul declarat în cauză și a statuat prin hotărâre definitivă că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii.
Pentru considerentele arătate, apreciază că recursul declarat în cauză este inadmisibil.
Apărătorul intimatului inculpat solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată, ca inadmisibil, pentru aceleași motive invocate de reprezentantul Ministerului Public.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 22 din 15 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galația admis recursul declarat de inculpatul și în consecință:
A casat sentința penală nr.916/27.04.2007 a Judecătoriei Galați și în rejudecare:
În baza disp. art. 11 pct.2 lit. a pr.pen. în ref. la art.10 lit. c pr.pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.181 alin.1 pen.
În baza disp.art. 346 alin.3 pr.pen. au fost respinse pretențiile civile formulate de partea vătămată (domiciliat în G,-, -.10,. 43 jud. G).
În baza disp. art.192 alin.1 pct.1 lit. a pr.pen. a fost obligată partea vătămată la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, la fond.
În baza disp.art.193 pr.pen. a fost obligată partea vătămată la plata sumei de 650 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către inculpatul.
S-a respins recursul declarat de partea vătămată împotriva sentinței penale nr.916/27.04.2007 a Judecătoriei Galați.
În baza disp. art. 192 alin.2 pr.pen. a fost obligă partea vătămată-recurentă la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în recurs.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 2723/12.11.2004 a Judecătoriei Galați, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. c Cod pr.pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că declarațiile părții vătămate nu se coroborează cu alte probe din care să rezulte cu certitudine că fapta a fost săvârșită de către inculpat.
În esență, au fost avute în vedere declarațiile martorilor G și G, martori care au confirmat că între inculpat și partea vătămată a existat o discuție contradictorie, dar nu au văzut că inculpatul să o fi lovit pe partea vătămată, declarațiile martorilor, și care au afirmat că după incident partea vătămată se deplasa normal.
De asemenea, au fost avute în vedere actele medico-legale din care rezultă că leziunile au fost produse prin lovire cu sau de corp dur și că există posibilitatea ca, datorită condițiilor meteorologice nefavorabile, partea vătămată să se fi lovit de un corp dur.
Împotriva sentinței penale nr. 2723/12.11.2004 au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și partea vătămată civilă, criticând-o pe motiv de nelegalitate.
În ambele apeluri s-a invocat că în mod greșit instanța de fond a ajuns la concluzia că fapta dedusă judecății nu a fost săvârșită de inculpatul, întrucât probele administrate în cauză dovedesc contrariul.
Partea vătămată a criticat hotărârea și pe motiv că în mod greșit inculpatul nu a fost obligat la plata daunelor morale și a daunelor materiale.
Prin decizia penală nr. 283/25.04.2005 a Tribunalului Galați apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și partea vătămată/civilă au fost admise și sentința penală nr.2723/12.11.2004 a Judecătoriei Galația fost desființată.
În rejudecare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art.74 lit. a și art. 76 lit. c Cod penal.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 81 Cod penal, respectiv pe o durată de 2 ani și 5 luni.
În temeiul art. 14 Cod pr.pen. și art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 10.000.000 lei cu titlu de daune morale.
Restul pretențiilor civile formulate de partea civilă au fost respinse ca nefondate.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 20.000.000 lei și către stat suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță pe baza unei greșite aprecieri dată probelor administrate în cauză a ajuns la concluzia că fapta dedusă judecății nu a fost săvârșită de inculpat.
S-a reținut că din declarațiile părții vătămate coroborate cu concluziile certificatului medico-legal și ale expertizei medico-legale și din declarațiile martorilor G și G rezultă cu certitudine că inculpatul este cel care în ziua de 18.01.2004, a lovit-o pe partea vătămată, producându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 50-55 zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce privește latura civilă s-a reținut că partea civilă nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu în valoare de 2.000.000 lei.
Având în vedere suferințele cauzate părții vătămate se justifică că acesteia să-i fie acordată suma de 10.000.000 lei cu titlu de daune morale.
Împotriva deciziei penale nr. 283/25.04.2005 a Tribunalului Galați au declarat recurs, în termen legal, partea vătămată civilă și inculpatul.
Partea vătămată-civilă a criticat hotărârea atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile.
Pe latură penală a susținut că pedeapsa aplicată este prea mică și că în mod greșit s-a reținut că inculpatul poate beneficia de circumstanțe atenuante.
A susținut că dacă s-ar fi admis și s-ar fi efectuat noua expertiză medico - legală solicitată de inculpat s-ar fi dovedit că în realitate numărul de zile de îngrijiri medicale ar fi fost mai mare de 60, situație în care fapta săvârșită de inculpat ar fi constituit infracțiunea prev. de art. 182 Cod penal și nu infracțiunea prev. de art. 181 Cod penal.
Pe latură civilă a susținut că suma acordată cu titlu de daune morale este prea mică. Sub acest aspect nu s-a avut în vedere că este profesor și că din cauza bătălii primite a fost nevoit să meargă la cursuri în.
Inculpatul a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate, susținând că nu a lovit-o pe partea vătămată. A solicitat achitarea în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. c Cod penal.
A susținut că în mod greșit i-au fost respinse cererile prin care a solicitat ca partea vătămată să depună filmul cu radiografia ce și-a efectuat-o în ziua de 20.01.2004 și să se efectueze o nouă expertiză medico-legală.
Prin decizia penală nr. 614/31.10.2005 a Curții de APEL GALAȚI au fost admise recursurile declarate de partea civilă și inculpatul, au fost casate atât decizia penală nr.283/2005 a Tribunalului Galați cât și sentința penală nr. 2723/2004 a Judecătoriei Galați și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanța Judecătoria Galați.
S-au menținut actele procedurale efectuate până la data de 19.11.2004.
Pentru a dispune astfel instanța de recurs a reținut că nu au fost respectate dispozițiile art. 65 al.1 în ref. la art. 62.pr.pen. în sensul că nu au fost administrate toate probele necesare lămurii cauzei.
Astfel, s-a arătat că în condițiile în care inculpatul a negat săvârșirea faptei, se impunea atașarea radiografiei efectuate de partea vătămată la data de 20.01.2004 și efectuarea unei noi expertize medico-legale, având în vedere faptul că din prima comisie a făcut parte și medicul că întocmise certificatul medico-legal.
În rejudecare, prin sentința penală nr. 916/27.04.2007 a Judecătoriei Galațis -a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 al.1 pen. cu aplicarea art. 74 lit. a -76 lit. c pen.
În baza art. 71 al.2 pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c pen.
În baza art. 81.pen. și art.71 al.5 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate pe durata termenului de încercare de 2 ani și 5 luni, termen calculat conf. art. 82.pen.
În baza art. 14.pr.pen. și art. 998.civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5000 lei, daune morale și a sumei de 116,8 lei daune materiale, către partea civilă.
S-a făcut aplicarea art. 991 și art. 193.pr.pen.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 18.01.2004, în jurul orei 10,00 inculpatul se afla în holul blocului unde locuiește mama sa, în-, -.10. În hol inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată cu care a avut o altercație pe fondul unui conflict mai vechi. În altercație partea vătămată a fost lovită de inculpat. În urma loviturilor primite partea vătămată a simțit o puternică durere în genunchiul stâng.
Deși inculpatul, în declarațiile sale arată că nu a avut nicio altercație cu partea vătămată, totuși din declarația acestuia, coroborată cu declarația martorului G (fila 18 dosar instanță) care declară că a auzit pe partea vătămată strigând după ajutor, iar acesta i s-a plâns că îl doare piciorul (fila 14 ), precum și din certificatul medico-legal nr. 97/19.01.2004 (fila 10 ), raportul de expertiză medico-legală (fila 59) efectuat în cauză rezultă, fără dubiu că în urma altercației partea vătămată a suferit leziuni, fractură parcelară hemiplatou tibial lateral extern stâng (fila 79 dosar instanță) în urma căruia a avut piciorul imobilizat în aparat gipsat și necesită pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale.
Nu au fost reținute apărările inculpatului, cum că ulterior altercației partea vătămată a condus autoturismul și a căzut pe gheață, deoarece susținerile acestuia nu se coroborează cu nicio probă administrată în cauză.
În drept, fapta inculpatului care în ziua de 18.01.2004 cu intenția a lovit-o cu pumnii și picioarele pe partea vătămată, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 181 alin. 1.pen.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs partea vătămată și inculpatul.
Partea vătămată a invocat faptul că daunele morale la plata cărora a fost obligat inculpatul sunt insuficiente pentru a-i acoperi prejudiciul suferit.
A mai solicitat și obligarea inculpatului la plata tuturor cheltuielilor pe care le-a efectuat pe parcursul întregului proces penal.
Inculpatul a arătat că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii, probele administrate în cauza demonstrând nevinovăția sa, sens în care a solicitat să se dispună achitarea în conf. cu art. 10 lit. c pr.pen. respingerea acțiunii civile și obligarea părții civile la plata de cheltuieli judiciare.
A mai susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală în ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în condițiile în care pedeapsa principală ce i-a fost aplicată nu este mai mare de 2 ani închisoare.
Verificând sentința penală apelată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Tribunalul a apreciat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, ignorând și nedând eficiență principiului în dubio pro reo.
Atât doctrina cât și practica judecătorească au argumentat în numeroase rânduri faptul că atunci când, urmare administrării tuturor probelor necesare soluționării cauzei, se ajunge la îndoială asupra vinovăției, prezumția de nevinovăție nu este răsturnată, orice îndoială fiind în favoarea inculpatului.
Aplicarea principiului în dubio pro reo este strâns legată de prezumția de nevinovăție, deoarece la pronunțarea unei condamnări instanța nu se poate bizui pe probabilități, ci pe convingerea că probele reținute reflectă adevărul.
În speța dedusă judecății, este fără echivoc că principiul dubiul profită inculpatului își găsește pe deplin aplicarea, consecința directă a faptului că nu s-a putut stabili cu certitudine că inculpatul i-a aplicat părții vătămate loviturile ce au condus la producerea de leziuni vindecabile în 40-45 zile de îngrijiri medicale.
Astfel, din declarațiile părții vătămate ( filele 6 și 7 dosar ) rezultă că inculpatul văzându-l, și-a lăsat bagajele în lift și a început să-l lovească atât cu pumnii cât și cu picioarele pe tot corpul, trântindu-l jos.
Că, fiind cuprins de disperare a strigat după ajutor, moment în care ar fi apărut martorul
A mai afirmat partea vătămată că după circa 25 de minute, întrucât avea dureri insuportabile la piciorul stâng (urmare loviturilor primite de la inculpat) s-a îndreptat spre faleză pentru a lua un taxi cu care să meargă la spital, dar că, pe drum s-a întâlnit iarăși cu inculpatul, care i-a aplicat lovituri cu pumnii, l-a strâns de gât și l-a trântit de un zid ( 16 dosar fond, 6 și 7 dosar ).
Susținerile părții vătămate nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă, ori potrivit art. 75.pr.pen. declarațiile părții vătămate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Astfel, martorul G, care se afla la subsolul blocului, a declarat că a auzit strigăte, înjurături și îmbrânceli, drept pentru care a urcat la parter unde a văzut pe partea vătămată care se afla în afara liftului, trăgând de ușa liftului pentru ca inculpatul, care se afla în lift, să nu plece.
Prin urmare, dacă susținerea părții vătămate în sensul că a fost lovit de inculpat până ce l-a trântit jos, având în vedere distanța mică pe care martorul a parcurs-o până la parter, acesta ar fi trebuit să o găsească pe partea vătămată pe jos și nu în picioare, trăgând de ușa liftului.
De asemenea, abia după plecarea inculpatului, fără ca acesta să se mai poată apăra în vreun fel, partea vătămată i-a spus martorului că a fost lovit de către inculpat cu piciorul în piciorul său stâng.
Martorul G, care se afla și el la subsolul blocului, dar care nu a urcat scările să vadă ce se întâmplă, audiat fiind atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească, a declarat că ulterior producerii incidentului nu a remarcat ca partea vătămată să aibă probleme la mers.
Acest aspect a fost confirmat și de martori, Fanaca și.
De asemenea, în condițiile în care actele medicale au constatat că partea vătămată a prezentat o fractură parcelară hemiplaton tibial lateral stâng, dacă această fractură ar fi fost urmarea loviturilor primite de la inculpat, se pune întrebarea dacă mai era posibil ca partea vătămată să se deplaseze pe jos până pe faleza, de unde intenționa să ia un taxi pentru a merge la spital.
De asemenea, în condițiile existenței unei fracturi la acel moment, leziune ce presupune dureri foarte mari, se pune întrebarea dacă nu ar fi fost firesc ca partea vătămată să cheme o ambulanță și nu să aștepte până a doua zi pentru a merge la medic.
Pe de altă parte, din declarația părții vătămate rezultă că în drumul său către un taxi a fost lovită cu pumnii, strânsă de gât și lovită de un zid, ceea ce presupune existența mai multor leziuni în diferite zone ale corpului, ori, actele medicale depuse la dosar nu evidențiază existența vreunei alte leziuni în afara celei anterior menționate.
O altă probă administrată în cauză și care nu conduce la înlăturarea dubiului cu privire la proveniența facturii este expertiza medico-legală care a statuat că acest gen de leziuni se pot produce prin lovire directă ( în accidente de autoturism, ca pieton) sau prin cădere, cu torsionarea piciorului.
De asemenea, din adresa nr. 956/30.06.2005 a Spitalului de Urgență "S " G rezultă că pacientul a fost diagnosticat la data de 29.01.2004 cu fractură hemiplaton tibial ext. genunchi stâng, veche de 48 ore, s-a imobilizat în aparat gipsat pentru 3-4 săptămâni.
S-a apreciat că toate aceste inadvertențe și contradicții sunt de natură crea îndoială în ceea privește vinovăția inculpatului ( în sensul exercitării de violențe asupra părții vătămate, violențe care să fii condus la producerea fracturii ), nefiind înlăturată prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea acestuia.
Față de aceste considerente, urmează ca în conf. cu art. 38515al.1 pct. 2 lit. b pr.pen. s-a dispus admiterea recursului declarat de inculpat, desființarea sentinței penale recurate și, în rejudecare, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 al.1 pen. în baza art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. în ref. la art. 10 lit. c pr.pen.
Întrucât, potrivit art. 364 al.3 pr.pen. în cazul în care achitarea s- pronunțat pentru că fapta nu a fost săvârșită de inculpat nu pot fi acordate despăgubiri civile, s-a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată.
În conf. cu disp. art. 38515al.1 pct. 1 lit. b pr.pen. s-a respins recursul declarat de partea vătămată, ca nefondat.
Făcându-se aplicarea art.192 al.1 pct.1 lit. a pr.pen. și art. 192 al.2 pr.pen, a fost obligat partea vătămată la plata de cheltuieli judiciare către stat, la fond și în recurs.
Făcându-se aplicarea art. 193.pr.pen. a fost obligat partea vătămată la plata de cheltuieli judiciare către inculpat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea vătămată, fără a preciza motivele.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 3851Cod procedură penală, sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive, sentințe sau decizii, după caz.
Art. 417 Cod procedură penală, cu referire la dispozițiile înscrise în Capitolul III din Titlul II al aceluiași cod, prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei altei căi ordinare de atac, ele rămân definitive și executorii.
În prezenta cauză, Curtea de APEL GALAȚIa fost sesizată cu un recurs declarat împotriva unei decizii pronunțată de Tribunalul Galați, ca instanță de recurs, hotărâre definitivă care, nefiind prevăzută de art. 3851din Codul d e procedură penală, nu este supusă controlului judecătoresc pe această cale.
În consecință, pentru considerentele arătate, conform art. 38515pct. 1 lit. a din Codul d e procedură penală, Curtea va respinge recursul declarat de partea vătămată împotriva deciziei penale 22/15.01.2008 a Tribunalului Galați, ca inadmisibil.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată (fiul lui și, născut la data de 13.12.1943, în sat, sat, jud. V, CNP -, domiciliat în G,-, - 10,. 43) împotriva deciziei penale nr. 22/15.01.2008 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 916 din 27.04.2007 a Judecătoriei Galați privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 19.01.1965 în comuna, jud. B, CNP -, cu domiciliul în G,-, - 4,. 46).
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe partea vătămată la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs, va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./tehnored. /2 ex./18.04.2008
Fond:
Recurs:,Al.
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
