Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 31/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2808/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.31/
Ședința publică de la 07 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 3: Francisca
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de revizuientul împotriva sentinței penale nr. 489/22.06.2009 pronunțată de Judecătoria Sector 6 și a deciziei penale nr. 573/A/26.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a I-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul-revizuient, pentru acesta s-a prezentat avocat din oficiu, în baza delegației nr. -/07.01.2010 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că revizuientul a depus un set de acte prin serviciul registratură.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat, având cuvântul, arată că recurentul, prin prezentul recurs, a atacat o sentință penală pronunțată într-o altă cerere de revizuire și consideră recurentul că este admisibilă acestă cerere de revizuire. Arată că motivele de recurs ar fi respingerea de către instanța de fond a acestei noi cereri de revizuire ca inadmisibilă, potrivit dispozițiilor art. 385 ind. 9 pct.17 ind.1 Cpp.
Arată că revizuientul solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri pronunțate anterior in cauză, iar pe fond admiterea cererii de revizuire împotriva sentinței penale nr. 358/20.05.2008 de judecătoria Sector 6
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea celor două hotărâri pronunțate în cauză. Consideră că în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire, apreciind față de obiectul acesteia, de revizuire a unei sentințe penale prin care instanța s-a pronunțat tot asupra unei cereri de revizuire, iar această sentință nu se circumscrie celor prevăzute de art. 393 alin.1 Cpp, nefiind o hotărâre judecătorescă care să soluționeze in fond un raport penal dedus judecății.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.489/22.06.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B - Secția Penală în dosarul nr- în baza art.403 cu referire la art.393 Cod procedură penală, -a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul împotriva sentinței penale nr. 358 din 20.05.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B, definitivă prin decizia penală nr. 1057 din 04.09.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. a fost obligat revizuientul la 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr.358 din 20.05.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B, s-a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuientul împotriva sentinței penale nr. 1540/08.12.1999 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B, definitivă prin decizia penală nr.956/21.06.2000 a Curții de APEL BUCUREȘTI.
S-a reținut de instanța de fond că, potrivit dispozițiilor art.393 al.1 C.P.P."hotărârile judecătorești definitive, pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă", iar disp.art.394 al.1 din Codul d e procedură penală reglementează expres și limitativ cazurile de exercitare a acestei căi de atac.
Din conținutul acestor prevederi, cât și din precizările făcute în alin. 2-4 al aceluiași articol cu privire la condițiile în care cazurile menționate de art. 394 al. 1 din Codul d e procedură penală constituie motive de revizuire, s-a apreciat că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.
S-a menționat că, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XVII din 19.03.2007 dată în recursul în interesul legii, cu referire la un caz particular, respectiv posibilitatea exercitării revizuirii împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în temeiul art.278/1 al.8 lit.a și b Cod procedură penală.
Astfel, instanța de fond a apreciat că pentru identitate de rațiune, considerentele menționate sunt aplicabile și în cazul exercitării revizuirii împotriva unei hotărâri judecătorești definitive prin care a fost respinsă ca neîntemeiată o altă cerere de revizuire, prin urmare, a respins ca inadmisibilă revizuirea formulată de petent și a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel revizuientul, care a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 alin.2 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că apelul declarat de revizuientul este nefondat.
În fapt, petentul a solicitat revizuirea sentinței penale nr.358/20.05.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B, prin care i s-a respins ca neîntemeiată cererea sa de revizuire a sentinței penale nr.1540/08.12.1999 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B, definitivă prin decizia penală nr.956/21.06.2000 a Curții de APEL BUCUREȘTI.
Potrivit dispozițiilor art. 393 alin. 1. pr.pen. a reținut instanța de apel, hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.
În art.394 alin. 1 pr. pen. sunt reglementate cazurile de exercitare a acestei căi extraordinare de atac, prevăzându-se că poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Astfel, în raport cu prevederile art.393 și art.394 Cod procedură penală pot fi supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, în acest sens pronunțându-se Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XVII/19.03.2007, într-un recurs în interesul legii.
Prin decizia penală nr.573/A din 26.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de petentul - revizuient împotriva sentinței penale nr.489/22.06.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B - Secția Penală în dosarul nr-.
A fost obligat apelantul la plata sumei de 20 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs revizuientul pe motiv că în mod greșit instanța de fond i-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
În cursul judecării prezentei căi de atac, revizuientul a depus la dosar un set de acte ( 6 și urm.):copia deciziei penale nr. 99/A/18 02 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, copia talonului de pensie, adresa 2928/III-2/2006 din 19 09 2006, emisă de MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, certificat medico-legal și raport de expertiză medico legală dispusă în dosarul Parchetul de pe lângă Tribunalul București nr. 4002/P/1007, față de petentul din prezenta cauză.
Curtea, analizând ansamblul dosarelor atașate prezentei cauze, constată următoarele:
Revizuientul a fost condamnat, prin sentința penală 1540/1999 la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzută de art.181 Cod penal, dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Împotriva acestei hotărâri de condamnare, într-un prim pas, revizuientul a formulat cerere de revizuire, ce a făcut obiectul dosarul nr- în care s-a pronunțat sentința nr.1475 din 9.06.2006, depunând la dosar, în copie, avizul emis de Comisia de avizare și control din cadrul, din cuprinsul căreia rezulta un număr de 18-19 zile de îngrijiri medicale pentru leziunile create părții vătămate. În baza art 394 alin.2 rap. la art 394 alin 1 lit a C.P.P. calea extraordinară de atac a fost respinsă ca inadmisibilă. În considerentele acestei hotărâri s-a arătat că prin sentința penală nr.1112 din 17.07.2003 pronunțată în dosarul nr.6994/2003, definitivă, a fost respinsă cererea formulată de același revizuient împotriva aceleiași sentințe, întemeiată pe același temei de drept și pe același înscris și, în plus, că înscrisul invocat nu are aptitudinea de a conduce la o soluție contrară celei pronunțate, ci numai la schimbarea încadrării juridice din art 181 în art. 180 alin 2.Cod Penal În ceea ce privește activitatea desfășurate de organul de urmărire penală, invocată ca motiv de revizuire, instanța a reținut faptul că eventuala activitate ilicit penală a acestuia în cauza în care petentul a fost condamnat, pentru a putea fi valorificată in cadrul revizuirii trebuie, de asemenea, să fi condus la pronunțarea unei soluții nelegale sau netemeinice, aspect pe care instanța nu l-a putut reține. Hotărârea a rămas definitivă prin exercitarea căilor de atac, respectiv prin decizia penală nr. 93/2007, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - secția a II-a penală.
Prin sentința penală nr.358 din 20.05.2008, pronunțată în dosarul nr- același petent a formulat cerere de revizuire invocând același temei de drept și același aviz, instanța respingând cererea de revizuire ca neîntemeiată. Sentința penală nr.358 din 20.05.2009 a rămas definitivă prin exercitarea căilor de atac, respectiv prin pronunțarea deciziei penale nr.1057 din 4.09.2008, în dosarul nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI - secția a II-a penală.
Prin sentința penală nr.489 din 22.06.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul nr.5676/2009, a fost respinsă, ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva sentinței penale nr.358 din 20.05.2008, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea sa de revizuire. Prin decizia penală nr.573/A din 26.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de petentul - revizuient împotriva sentinței penale nr.489/22.06.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B - Secția Penală în dosarul nr-
În prezent, motivul de revizuire constă în aceea că prin hotărârea pronunțată în anterioara sa cerere de revizuire, aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă, în condițiile in care exercitarea căii extraordinare de atac împotriva sentinței de condamnare este necesară datorită existenței unei erori grave de fapt. S-a mai arătat că, odată invocat un motiv de revizuire din cele enumerate de art 394.Cod Penal, instanța era obligată să analizeze fondul pricinii și să constate dacă actul nou, respectiv avizul comisiei de avizare, poate conduce la desființarea sentinței de condamnare.
Curtea constată că, prin sentința nr.358 din 20.05.2008, instanța de fond soluționând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.394 lit.a Cod procedură penală și susținută probator cu avizul comisie de avizare, prin care se atesta numărul zilelor de îngrijiri medicale pentru partea vătămată de 18-19 zile, iar nu de 30-35, respectiv de 45-50, stabilite, prin actele medico-legale datate 1997-1998, în cauza în care s-a soluționat acțiunea penală exercitată împotriva petentului, a intrat pe fondul pretențiilor deduse judecății, numai aparent, deși a respins calea extraordinară de atac ca nefondată. În realitate, instanța la momentul analizei căii extraordinare de atac, a apreciat că, în temeiul art.394 alin.2 Cod procedură penală, cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut la art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală este admisibilă doar dacă pe baza noilor fapte sau împrejurări dovedite cu mijlocul de probă menționat s-ar fi ajuns la o soluție contrară celei de condamnare, iar nu la o eventuală soluție de schimbare a încadrării juridice, aspecte de altfel reținute și în anterioarele revizuiri formulate ( sentința nr.1475 din 9.06.2006).
În mod corect însă au apreciat instanțele de fond și de apel, față de prevederile art.393 și art.394 Cod procedură penală, că pot fi supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești definitive prin care s-a soluționat acțiunea penală, în acest sens pronunțându-se Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XVII/19.03.2007, într-un recurs în interesul legii, în prezenta cauză, calea extraordinară de atac fiind exercitată însă împotriva unei hotărâri pronunțate de asemenea, în revizuire.
Nu este de neglijat nici faptul că reiterarea aspectelor cenzurate prin hotărâri anterioare, ridică problema incidenței autorității de lucru judecat, care însă ar conduce la aceeași soluție ca cea pronunțată de instanța de fond.
În ce privește susținerile din calea extraordinară de atac, este de subliniat faptul că expertiza invocată de revizuient (fila 18 dosar nr-) din data de 31.03.2006, efectuată la un interval de peste 8 ani de la data săvârșirii faptei (13.11.1997) pentru care revizuientul a fost condamnat, a avut în vedere numai actele medicale ce au putut fi prezentate serviciului de medicină legală și cele aflate în arhiva Această expertiză a concluzionat că numărul de zile de îngrijiri medicale pentru leziunile produse de revizuient părții vătămate este de 3-4 zile, însă a subliniat și faptul că nu au putut fi avute în vedere toate documentele cu caracter medical deținute datorită mențiunilor insuficiente la secțiunea "discuția cazului". Este de subliniat că expertiza efectuată în cauza în care revizuientul a fost condamnat, în cadrul urmăririi penale (fila 7) a presupus examinarea părții vătămate și analiza actelor medicale prezentate. În plus, la judecata în fond inculpatul a solicitat avizarea acestei expertize, instanța pronunțându-se în sensul respingerii cererii.
La acest moment față de revizuient s-a împlinit termenul de încercare de 8 ani calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin decizia penală nr.956 din 21.06.2000 a Curții de APEL BUCUREȘTI - secția I penală.
Ca urmare, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuient.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul împotriva sentinței penale nr.489 din 22.06.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B și a deciziei penale nr.573/A din 26.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Obligă revizuientul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./11.01.; 26.01.2010
- I - jud.:;
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă, Adriana Elena Băjan, Francisca
