Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 387/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 387
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 546 din data de 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, personal, asistat de av., apărător ales, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. pentru inculpatul recurent arată că dorința inculpatului este de a-și retrage recursul formulat.
Instanța față de soluția pronunțată de instanța de apel interpelează inculpatul dacă dorește să-și retragă apelul formulat.
Av. pentru inculpatul recurent solicită reluarea cauzei pentru a-i explica inculpatului soluția dată de instanța de apel și consecințele retragerii recursului.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea apărătorului ales al inculpatului să studieze dosarul împreună cu partea căreia îi asigură asistența juridică.
La reluarea cauzei se prezintă inculpatul recurent, asistat de av., apărător ales, lipsă fiind celelalte părți.
Inculpatul interpelat arată că își menține recursul formulat.
Av. pentru inculpatul recurent arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent solicită, raportat la actele în circumstanțiere depuse la dosar, admiterea recursului și modificarea modalității de executare a pedepsei aplicată inculpatului.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, soluția pronunțată de prima instanță fiind legală și temeinică.
Inculpatul având cuvântul, lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 102/12.06.2008 a Judecătoriei Răducăneni, pronunțată în dosarul cu nr- s-au dispus următoarele:
"A fost condamnat inculpatul, fiul lui si, născut la data de 03.10.1978 în com. R, jud. I, domiciliat in aceiași localitate, cetățean român, fără ocupație, studii 10 clase și școală profesională, cu antecedente penale, CNP -, la:
- o pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporala" in baza art. 182 al 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal
- o pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "ultraj contra bunelor moravuri" prev. si ped. de art. 321 al 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
S-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului în baza art. 33 lit. a Cod penal si 34 lit. b Cod pen. urmând ca acesta sa execute pedeapsa rezultanta cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
S-a stabilit un termen de încercare de 4( patru) ani, în baza art. 82 Cod penal.
În temeiul disp. art. art. 71 Cod penal s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a si b Cod penal.
În baza art. 71 al 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii mai sus dispusă.
În baza art. 359 Cod pr. penală s-a atras atenția inculpatului asupra disp art. 83 si 84 Cod penal.
În baza art. 14 si art. 346 din Cod pr. penală si art. 998 si 999 din Codul civil, s-a admis, în parte, acțiunea civilă promovată de partea civila, domiciliat în com., jud. I, și, în consecință, a fost obligat inculpatul să-i plătească acestuia suma de 3000 lei cu titlu de daune morale.
A fost respinsă, ca nedovedită, cererea părții civile de acordare a daunelor materiale.
În baza art. 14 si art. 346 din Cod pr. penală și art. 998 si 999 din Codul civil a fost admisă acțiunea formulată de următoarele parți civile și a fost obligat inculpatul:
- la plata sumei de 204 lei către Serviciul de Ambulanta cu sediul in I,-;
- la plata sumei de 73,25 lei către partea civila Spitalul Clinic "Sf "
- la plata sumei de 627,35 lei către partea civila " Treime"
În baza art. 191 al 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 150 lei cheltuieli realizate în cursul urmăririi penale".
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Răducănenia reținut următoarele:
"Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răducăneni, cu nr. 661/P/2004, din data de 27 decembrie 2006, fost trimis in judecată, in stare de libertate, inculpatul major pentru săvârșirea infracțiunilor prev. si ped. de art. 321 al 2 penal și art. 182 al 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că:
În seara de 02.10.2004, învinuiții, B, B, și, s-au deplasat cu autoturismul condus de învinuitul și, proprietatea acestora, în satul Cozia, comuna, jud. I, la un bar și apoi la barul SRL, pentru a căuta un grup de tineri din, cu care anterior avusese un conflict violent.
După ce au evitat un asemenea conflict, cu niște tineri din satul Cozia, învinuiții menționați mai sus, s-au deplasat cu cele două autoturisme, având asupra lor cu bâte și bare din fier, la discoteca amintită.
Învinuiții, B, B, și, au coborât din cele două autoturisme, înarmați cu obiecte contondente și au încercat să pătrundă în incinta barului, dar au fost întâmpinați de, care încerca să-i împiedice să intre în interior, aruncând cu un scaun înspre aceștia.
Ajunși în interiorul barului, învinuiții, B, B, și au lovit cu obiectele aflate în mâinile lor, mesele, scaunele și sticlele aflate pe rafturi, provocând scandal și indignând toate persoanele aflate în bar, și au lovit mai multe persoane.
Deși acest incident a avut o durată scurtă, învinuiții și au avut timp să-i aplice părții vătămate, aflat la o masă împreună cu martorul din comuna, mai multe lovituri cu obiecte contondente pe care le aveau în mâini.
Învinuitul - conform probatoriul administrat în cauză - i-a aplicat cu o bară metalică lovituri în cap și peste brațul stâng al părții vătămate, pe care l-a fracturat.
Învinuitul a negat că ar fi comis o asemenea faptă, precizând că a fost confundat cu un alt tânăr aflat în incinta barului în noaptea respectivă de 2/3.10.2004, însă martorul, cât și partea vătămată l-au indicat, fără ezitare, ca autor al vătămării suferite de în acea noapte, cu ocazia confruntării dintre aceștia și învinuitul, dar și a momentului recunoașterii din grup.
De altfel, martorul a fost audiat și de către reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răducăneni, când acesta și-a menținut declarațiile anterioare, precizând că vătămarea suferită de partea vătămată a fost produsă fără putință de tăgadă de către învinuitul.
În faza cercetării judecătorești, s-a procedat la audierea parții vătămate, care a precizat împrejurările și modalitatea comiterii faptei, în sensul ca la data de 2-3.10.2004, în jurul orelor 100în barul SC SRL din localitatea, jud. I, a pătruns un grup de persoane înarmate cu obiecte metalice. Grupul care a intrat în bar era format din 7 persoane, pe care toată lumea din bar, văzându-l, l-a evitat. Cele aproape 10 persoane care se aflau in bar s-au refugiat in magazii, în incintă rămânând doar partea vătămata si prietenul sau. Aceștia s-au ascuns sub masă, însă partea vătămata a fost agresată de inculpat, care a lovit- in cap cu o țeavă de metal. Partea vătămata a arătat că nu îl cunoștea pe inculpat. După consumarea incidentului, inculpatul a fugit, iar gestionara barului a chemat o ambulanță, partea vătămată fiind transportată la spital.
Partea vătămata s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5000 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare.
Audiat fiind, inculpatul a precizat, în declarația sa, că a participat la conflictul care a avut loc in barul SC SRL, dar el nu a lovit partea vătămata, ci pe un care era mai înalt si mai corpolent decât el. A arătat inculpatul că are convingerea că partea vătămata l-a confundat cu o alta persoana. Tot inculpatul a arătat că motivul pentru care a fost pornit incidentul a fost legat de faptul că, la intrarea grupului în bar, cineva a aruncat cu un scaun înspre membrii grupului, fapt care i-a deranjat pe aceștia si i-a mobilizat în gestul respectiv.
Au fost audiați martorii din lucrări si cei propuși de parți.
Analizând si coroborând ansamblul probator administrat in cauză, prima instanță a reținut aceeași situație de fapt ca cea avuta in vedere prin rechizitoriu.
Astfel, situația de fapt reținută se deduce din coroborarea declarației părții vătămate cu cea a martorilor din lucrări care fac vorbire despre o motivație a grupului din care făcea parte inculpatul, dată de un conflict intre persoane provenind din sate diferite. Acesta este motivul pentru care se retine in sarcina inculpatului infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri prev. si ped. de art. 321 al 2 Cod penal, fapta săvârșită in concurs cu infracțiunea de vătămare corporala prev. de art. 182 al 1 Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective fapta de ultraj prev. de art. 321 al 1 Cod penal, ca si cea prev. de art. 182 al 1 Cod penal au fost săvârșite cu intenție directă dedusă din aceea că a avut reprezentarea clară a faptei săvârșite si a rezultatului, urmărind producerea acestuia. La luarea deciziei infracționale a concurat conduita întregului grup din care făcea parte și inculpatul din cauză.
Săvârșirea celor doua infracțiuni a fost dovedită prin coroborarea declarației parții vătămate - care susține că a văzut cine l-a lovit, fiind lumină în bar, cu declarația lui - care declară că inculpatul l-a prins pe partea vătămată, care nu a reușit sa fugă in magazie cu celelalte persoane din bar; l-a lovit pana acesta a căzut la pământ, după care inculpatul a fugit. Ceilalți martori audiați au declarat în sensul că au văzut partea vătămata agresata, fără a indica insa daca l-au văzut pe inculpat săvârșind fapta de lovire.
Toți martorii insă declară că in bar a fost in mod evident deranjata ordinea publica, apelându-se la agresivitate fizica si violente verbale de natura a deranja ordinea publica. Din declarația martorilor și rezultă ca a avut loc un conflict verbal si fizic. Au fost nominalizate persoane care ar fi relatat ulterior incidentului ca au lovit pe partea vătămata. Se face vorbire despre numitul sau care ar fi recunoscut ca a lovit partea vătămată, lăudându-se după epuizarea incidentului. Aceste declarații nu se coroborează in cauza cu alte probe. Prin urmare, în parte, cu privire la împrejurarea că persoana cunoscută sub numele de sau ar fi fost agresorul părții vătămate, acestea urmează a fi înlăturate.
fizică a existat și s-a manifestat împotriva părții vătămate, aceasta făcând parte din grupul de persoane vizat de inculpat si persoanele care îl însoțeau.
Ca urmare, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea faptelor pentru care a fost inculpatul trimis in judecata. Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea acestora, la individualizarea judiciara a pedepsei fiind avute in vedere criteriile enumerate de art. 72 Cod penal si anume: circumstanțele reale, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, urmarea produsa si circumstanțele personale, sub acest din urma aspect reținându-se faptul că inculpatul a avut o atitudine sincera in parte, recunoscând ca a avut o conduita violenta in barul respectiv, lovind mai multe persoane nu insa si pe partea vătămata.
Modalitatea de săvârșire a faptei - așa cum rezultă din coroborarea ansamblului probator - face dovada săvârșirii faptei prev. de art. 321 al 2 Cod penal în sensul unei grave tulburării a ordinii si liniștii publice. Însuși inculpatul a recunoscut că intrarea în barul respectiv s-a făcut cu intenția de a manifesta violență față de persoanele din bar, dovedindu-se prin gestul inculpatului (alăturat învinuiților scoși de sub urmărire penală) că s-a creat o stare de insecuritate și de pericol in rândul celor prezenți.
Inculpatul dovedește perseverența infracțională. Astfel, din analiza fișei de cazier judiciar rezultă ca acesta a fost condamnat la o pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni contra persoanei. Se deduce perseverenta si înclinația inculpatului pentru săvârșirea unor asemenea infracțiuni, de violenta.
Analizând ansamblul acestor considerente, prima instanță a apreciat că o pedeapsă orientată spre minimul intervalului prevăzut de lege este de natură a atinge scopul preventiv si educativ al sancțiunii.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, prima instanță a apreciat că scopul educativ al acesteia poate fi atins și fără executare efectivă, astfel încât a făcut aplicarea art. 81, 82 Cod penal si a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, prima instanță a reținut că natura faptei săvârșite, persistenta infracționala, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități in exercitarea drepturilor electorale prevăzute de art. 64 lit. a si b Cod penal, respectiv dreptul de a alege si dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau unei funcții elective publice si dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe durata executării pedepsei sens in care prima instanță a făcut trimitere la hotărârea din 28 septembrie 2004 in cauza Sabou și Pircalab contra României, publicată în Of. nr. 484 din 8 iunie 2005).
În baza art. 359 Cod pr. penală s-a dispus atenționarea inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 si 84 Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 71 al 5 Cod penal, prima instanță a dispus suspendarea interzicerii drepturilor accesorii pe durata termenului de încercare.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că partea vătămata s-a constituit, în termen legal, prev. de art. 15 al 2 din Cod pr. civilă, parte civila cu suma de 5000 lei reprezentând cheltuieli efectuate pe perioada spitalizării.
S-a reținut că partea vătămata a suferit o vătămare a integrității corporale constând în fractura 1/3 medie cu inf. cubitus stg. contuzie cerebrală minoră și plăgi contuze ce au necesitat pentru recuperare funcționala 65-70 zile de îngrijiri medicale.
Prima instanță a apreciat, având în vedere natura faptei săvârșite generatoare de suferințe intense fizice și, în special, psihice - rezultând din actele medicale depuse la dosar și din celelalte probe, că acordarea unor daune morale corespunzătoare perioadei spitalizării și a recuperării fizice si psihice este pe deplin dovedita.
Suferințele cauzate părții civile reclamă obligarea inculpatului la acoperirea prejudiciului nepatrimonial produs, despăgubirile civile având drept scop micșorarea acestor suferințe.
Ca urmare, în baza art. 14 si art. 346 din Codul d e pr. pen și art. 998 și 999 din cod civil a fost admisă, în parte, acțiunea civila si a fost obligat inculpatul la plata unor daune morale părții civile în suma de 3000 lei.
A fost respinsă cererea aceleiași părții civile privind acordarea daunelor materiale motivat de aceea că partea vătămată nu a adus nici o dovadă a cheltuielilor efectuate cu ocazia spitalizării.
În baza aceluiași temei legal, au fost admise acțiunile civile promovate de Serviciul de Ambulanta I și de Spitalele Clinice "Sf. " și "Sf. Treime"
S-au invocat și dispozițiile art. 191 al 1 din Cod procedură penală în ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat".
Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal, a declarat apel partea vătămată și civilă -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului declarat, partea vătămată și civilă -, a criticat sentința primei instanțe atât în latura penală, cât și în cea civilă, invocând, în esență, următoarele:
a) greșita individualizare a pedepselor aplicate, precum și a pedepsei
rezultante, sub aspectul cuantumului, prin raportare la circumstanțele reale si personale ale inculpatului.
În acest sens, apelantul a invocat ca prima instanța:
1) a ignorat gravitatea faptei comise in dauna sa, reflectată de numărul mare de îngrijiri medicale de care a avut nevoie, neținând seama nici de antecedentele penale ale inculpatului;
2) i-a aplicat greșit si nelegal inculpatului pedepse la limitele minime prevăzute de lege, dispunând greșit contopirea lor, fără aplicarea unui spor.
b) greșita suspendare condiționată a executării pedepsei rezultante;
c) greșita soluționare a laturii civile a cauzei, prin aceea ca despăgubirile acordate sunt prea mici. În acest sens, apelantul a susținut ca judecătoria nu a ținut seama de faptul că meseria sa este de zidar și că, în urma comiterii faptei de către inculpat, nu și-a mai putut folosi, mult timp, brațul fracturat, fiind nevoit să recurgă la numeroase tratamente recuperatorii, ce au implicat mari cheltuieli, inclusiv de transport, care nu au fost avute în vedere. De aceea, partea vătămata și civilă/apelantă a solicitat majorarea despăgubirilor până la suma de 5000 lei noi.
Legal citat, inculpatul-intimat nu s-a prezentat în fața tribunalului.
Analizând actele și lucrările dosarului, cât și sentința penală criticată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele și în condițiile prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat următoarele:
Prima instanță a administrat, în mod legal, un probatoriu semnificativ pe care l-a evaluat corespunzător și pe baza căruia a stabilit corect situația de fapt, ce nu comportă critici. Totodată, prima instanță a făcut și o analiză - e drept sumară - atât a mijloacelor de probă pe baza cărora a stabilit vinovăția inculpatului-intimat, precum și a apărărilor formulate de acesta, care au fost înlăturate motivat. De asemenea, a fost descrisă, lapidar, și situația de fapt reținută în sarcina acestuia, cu indicarea datei de săvârșire. A fost corect stabilită, în principiu, și încadrarea juridică dată faptelor deduse judecății. Prin urmare, se constată că, în linii mari, au fost respectate exigențele art. 356 lit. b și c Cod procedură penală.
Totuși nu poate fi trecut cu vederea faptul că, sub anumite aspecte punctuale, motivarea sentinței criticate este lipsită de consistență. În plus, printre altele, se observă existența unor greșeli de tehnoredactare și a unor fraze incoerente.
Aceste lipsuri în motivare, pot însă și vor fi suplinite de către tribunal, prin cele de mai jos. Ele nu pot justifica, prin ele însele, desființarea nici măcar parțială a sentinței apelate, câtă vreme situația de fapt și vinovăția inculpatului-intimat au fost corect și legal stabilite, iar motivarea insuficientă poate fi acoperită de tribunal.
Analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal relevă, fără echivoc, vinovăția inculpatului-intimat în ceea ce privește fapta deduse judecății.
Într-adevăr, vinovăția inculpatului-intimat rezultă cu prisosință din analiza coroborată a mijloacelor de probă enumerate în considerentele sentinței apelate. Oricum, în esență, inculpatul-intimat a recunoscut, cel puțin parțial, comiterea uneia din fapte (ultrajul contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice).
În orice caz, din analiza coroborată, în special, a: 1) plângerii și declarațiilor constante ale reprezentantului "-" I, numitul (a confirmat multiplele distrugeri provocate în incinta barului de mai mulți tineri inclusiv de inculpatul, care s-a folosit de o bară metalică; de altfel, inculpatul, împreună cu alți 2 participanți, i-au plătit acestuia suma de 1000 lei noi cu titlu de contravaloare a daunelor provocate de ei în bar); 2) plângerea și declarațiile constante ale vătămate-apelante - (care în mod constant l- indicat pe inculpatul ca fiind cel care l-a lovit cu o bară metalică peste o mână, fracturându-i-o); 3) certificatul medico-legal nr. 2802/18.10.2004 emis de I din care rezultă că partea vătămată "a prezentat o fractură 1/3 medie cu inf. cubitus stg. contuzie cerebrală minoră și plăgi contuze, leziuni care s-au putut produce prin loviri cu corp contondent și care pot datat din 03.10.2004, pentru vindecarea cărora au fost necesare 65-70 de zile de îngrijiri medicale, timp în care se include și recuperarea funcțională, cu incapacitate de muncă pe această perioadă"; 4) copii după foile de observație clină generală și biletele de ieșire din spital emise pe numele părții vătămate-apelante; 5) declarațiile martorilor, A, și, mai ales, - (principalul martor ocular, care l-a văzut pe inculpat, în incinta barului lovind partea vătămată repetat cu o țeavă metalică); 6) procesele-verbale de recunoaștere din grup de persoane de către partea vătămată și martorul -, întocmite în prezența unor martori asistenți, coroborate cu planșele foto-anexă; 7) procesele-verbale de confruntare, coroborate și cu restul declarațiilor date în cauză de ceilalți martori, inclusiv de inculpat, rezultă, fără echivoc, faptul, că, în noaptea de 02/03.10.2004, în jurul orelor 23,30, un grup de mai mulți tineri, înarmați cu bare metalice și bâte din lemn, inclusiv inculpatul (care avea asupra sa o bară metalică) au intrat în barul aparținând "-" din satul, pentru a se răzbuna pe niște tineri cu acre avuseseră în acea noapte un conflict. În incinta barului, grupul agresorilor, inclusiv inculpatul, au distrus mai multe geamuri, sticle cu băuturi, mese și alte bunuri, în valoare de cca. 1000 lei noi. În același context, inculpatul și un alt tânăr, au agresat-o fizic, repetat, pe partea vătămată - care se afla la o masă (deși nu avuseseră nici un incident anterior), inculpatul lovind-o cu o bară metalică peste brațul stâng, ceea ce a determinat fracturarea acestuia, pentru a cărei vindecare au fost necesare 65-70 de zile de îngrijiri medicale.
De altfel, inculpatul-intimat nu a formulat apel, ceea ce înseamnă că vinovăția sa și existența faptelor comise, inclusiv în dauna părții vătămate-apelante, au fost stabilite definitiv.
Criticile, în latura penală, ale părții vătămate-apelante - nu vizează nici ele existența faptei ori vinovăția inculpatului-intimat, ci doar modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate.
În ceea ce privește criticile referitoare la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, sub aspectul cuantumului, tribunalul a reținut că acestea nu sunt fondate. Într-adevăr, trecând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, prima instanță a făcut o justă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal. Astfel, s-au avut în vedere, pe de o parte, atât limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal (de la 2 la 7 ani închisoare în cazul ambelor infracțiuni) cât și modalitatea și circumstanțele concrete de săvârșire a faptelor, gradul de pericol social concret al acestora și urmările efectiv produse și care s-ar fi putut produce. Pe de altă parte, s-a ținut cont, în mod corect, și de poziția procesuală a inculpatului care, în esență, a recunoscut totuși comiterea faptei de "ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice", negând-o însă categoric și constant pe cea de "vătămare corporală gravă". Totodată, s-au avut în vedere, doar parțial, și circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta tânără a acestuia, precum și faptul că este cunoscut cu antecedente penale, dar și faptul că acesta a contribuit la repararea prejudiciului cauzat doar uneia dintre părțile vătămate, respectiv "-" În funcție de toate aceasta, inculpatului i s-au aplicat pentru ambele infracțiuni câte o pedeapsă cu închisoare orientat, în principiu, corect, ambele, la limitele minime prevăzută de lege.
În mod corect și legal a fost individualizată și pedeapsa accesorie.
Pe de altă parte, tribunalul a constatat că, potrivit efectului devolutiv al apelului (art. 371 alin. 1.C.P.P.), conform căruia "instanța judecă apelul numai cu privire la persona care l-a declarat și la personale la care se referă declarația de apel și numai în raport de calitatea pe care o are apelantul în proces", apelantul nu poate critica modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. 2 Cod penal, care nu-l privește. Limitele devoluării permit tribunalului să analizeze doar dacă pedeapsa aplicată inculpatului-intimat pentru infracțiunea comisă în dauna apelantului a fost corect stabilită și individualizată, nu și dacă alte pedepse ori dacă pedeapsa rezultantă au fost individualizate temeinic sau nu sau dacă, la pedeapsa rezultantă se impune adăugarea vreunui spor.
Față de toate cele mai sus-arătate, tribunalul a apreciat că nu se impune majorarea cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului-intimat pentru infracțiunea comisă în dauna părții vătămate-apelante. De asemenea, a apreciat că, în mod just apoi, s-a constat concurența celor două infracțiuni deduse judecății, care, corect, au fost contopite în pedeapsa cea mai grea dintre ele, fără aplicarea vreunui spor de pedeapsă.
Este însă fondat motivul de apel al părții-vătămate - referitor la greșita suspendare condiționată a executării pedepsei principale rezultante.
Astfel, analiza fișei de cazier a inculpatului-intimat, relevă că anterior acesta a fost condamnat, pentru infracțiuni similare, la pedepsele de 6 luni închisoare - pentru infracțiunea de "vătămare corporală" prev. și ped. de art. 181 Cod penal și la 500.000 lei vechi (50 lei noi) - pentru infracțiunea de "lovire sau alte violențe" prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal, prin sentința penală nr. 351/19.09.2002 a Judecătoriei Răducăneni (modificată prin decizia penală nr. 221/13.02.2003 a Tribunalului Iași și rămasă definitivă prin nerecurare), cu suspendarea condiționată a executării. Ulterior, prin sentința penală nr. 359/14.05.2003 a Judecătoriei Răducăneni (rămasă definitivă prin neapelare la data de 10.06.2003) s-a constatat grațierea totală și condiționată a celor două pedepse sus-menționate, dispunându-se atenționarea inculpatului asupra consecințelor nerespectării art. 7 din Legea nr. 543/2002, modificată și completată prin nr.OUG 18/2003, potrivit cărora în cazul în care, în timpul termenului de încercare de 3 ani al grațierii condiționate a executării pedepsei, acesta săvârșește noi infracțiuni, cu intenție, acesta atrage revocarea grațierea condiționate și executarea integrală a pedepsei anterioare.
Cum inculpatul a comis noile infracțiuni deduse judecății la data de 02/03.10.2004, judecătoria avea obligația de a constata că noile infracțiuni au fost comise atât în timpul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepselor (chiar redus la 2 ani), cât și în timpul termenului de încercare la grațierii condiționate și să facă aplicarea dispozițiilor imperative ale art. 7 din Legea nr. 543/2002, modificată și completată prin nr.OUG 18/2003 și, respectiv, art. 83 Cod penal, care o obligau la revocare și la a dispune executarea integrală a pedepsei rezultante din antecedență (care nu atrag incidența recidivei, nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege, sub aspectul cuantum,ului primului termen, ci doar ale pluralității intermediare) alături de pedeapsa rezultantă stabilită pentru infracțiunile deduse judecății.
Incidența art. 7 din Legea nr. 543/2002 și art. 83 Cod penal împiedecau legal posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante, singura modalitate legală de executare a acesteia fiind una efectivă, în regim de detenție.
Pe de altă parte, tribunalul a apreciat că elemente precum: modalitatea de comitere a faptelor, împrejurarea la că în cauză există date că inculpatul ar mai fi comis anterior infracțiuni similare, urmările efectiv produse asupra părții vătămate, îngrijirile medicale repetate ale acesteia, toate coroborate cu atitudinea procesuală necorespunzătoare a inculpatului care, deși a recunoscut prezența la locul faptei și implicarea în activă în conflict a negat categoric agresarea apelantului, dovedind lipsă de empatie, sunt tot atâtea argumente care demonstrează că, în cauză, oricum nu erau întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale rezultante și nici măcar suspendarea sub supraveghere a acesteia. În concret, nu era și nu este întrunită condiția referitoare la aprecierea faptului că scopul pedepsi ar putea fi atins chiar și fără executarea acesteia. În cauză, pronunțarea condamnării, fără executarea efectivă a pedepsei în regim de detenție, nu este suficientă pentru realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal și pentru a se aprecia cu temei că inculpatul nu va săvârși noi infracțiuni.
Prin urmare, în special pentru că în speță sunt incidente dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002 și art. 83 Cod penal, tribunalul a constatat că apelul părții vătămate - este fondat numai sub acest aspect, invocat din oficiu, dar circumscris motivului de apel al greșitei suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul constată că apelul părții civile - nu este fondat.
Astfel, în fața Judecătoriei Răducăneni, în termenul procedural legal, cu prilejul audierii sale, partea civilă-apelantă - a arătat că se constituie parte civilă în cauză "cu suma de 5000 lei noi, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare" (26). Interpelat fiind, la același termen (28), partea civilă - a arătat că cei 5000 lei reprezintă "cheltuielile efectuate în perioada cât a stat în spital și pentru perioada în care a fost nevoit să stea în concediu medical".
La termenul din data de 07.06.2007 (74), apelantul depus la dosarul cauzei precizări scrise, în care și-a detaliat pretențiile civile, arătând că cei 5000 lei noi reprezintă: 2500 lei daune morale și 2500 lei despăgubiri materiale (din care 1000 cheltuieli suferite pentru vindecare, iar 1500 - diminuarea veniturilor financiare pentru că nu a putut merge la serviciu mai multe luni). Partea civilă-apelantă nu și-a probat în nici un fel despăgubirile materiale solicitate, nici sub aspectul existenței lor și, cu atât mai puțin al cuantumului lor. În schimb, mijloacele de probă administrate în latura penală au evidențiat, cu prisosință, suferințele psihice și fizice încercate de apelant, și, deci, existența unui prejudiciu nepatrimonial (moral) cert.
Judecătoria Răducănenii -a acordat părții civile doar despăgubiri morale într-un cuantum total de 3000 lei, mai mult deci decât ceruse, cu ignorarea principului disponibilității acțiunii civile (care, în esență, presupune că nu se poate da mai mult decât se cere, iar cel ce cere trebuie să-și dovedească pretențiile civile). Cum însă doar partea civilă a declarat apel, acesteia nu i se poate îngreuna situația în propria cale de atac întrucât s-ar încălca principiul neagravării situației în propriul apel prevăzut de art. 372 Cod pr. penală. Prin urmare, din această sumă o parte (500 lei), dacă se are în vedere ce s-a solicitat, ar putea fi considerată ca reprezentând despăgubiri materiale, deși, în speță, așa cum s-a arătat, acestea nu au fost probate în nici un fel.
Cât privește cheltuieli efectuate cu tratamentele medicale, cu recuperările, cu tratamentele, cu deplasările la spitale și altele, susținerile generice ale părții vătămate, nu sunt suficiente. Deși probele administrate în cauză (în special actele medico-legale și relațiile comunicate de spitale) relevă, fără putință de tăgadă, că partea vătămată a fost nevoită să facă o serie de asemenea cheltuieli (în special de transport și pentru tratamentele recuperatorii ulterioare), totuși, în speță, nu este probat cuantumul acestor cheltuieli, lucru care putea și trebuia dovedit efectiv cu înscrisuri.
Pe de altă parte, în legătură cu pretențiile derivate din cheltuielile presupus făcute cu îngrijirea medicală în spitale de către cadrele medicale (cheltuielile de spitalizare), tribunalul a reținut că acestea sunt nefondate. Astfel, cu privire la toate acestea, în speță, s-au constituit deja părți civile unitățile medicale. Partea civilă-apelantă a beneficiat de asistență medicală în virtutea drepturilor derivând din calitatea sa de asigurat. Dacă ea a plătit cel puțin o parte din serviciile medicale prestate pe perioada spitalizărilor trebuia să probeze acest lucru (situație în care, sub acest aspect, unitățile medicale nu mai puteau emite pretenții) ceea ce nu a făcut. În altă ordine de idei, partea civilă-apelantă nu poate solicita instanței despăgubiri pentru eventualele cheltuieli făcute în spital de ea în afara cadrului legal, eventual în virtutea unor cutume situate deja în vederea ilicitului penal.
S-a mai reținut și că, în apel, partea civilă nu a prezentat mijloace probatorii noi, care să justifice o majorare a daunelor ce i-au fost acordate.
Prin urmare, s-a constatat că apelul părții civile în latura civilă este nefondat, acesteia acordându-i-se deja daune morale mai mult decât a solicitat.
Față de cele expuse mai sus, tribunalul, în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. "a" a C.P.P. admis apelul formulat de către partea vătămată și civilă -, împotriva sentinței penale nr. 102/12.06.2008 pronunțată de Judecătoria Răducăneni, jud. I în dosarul nr-, sentință pe care a desființat-o în parte, în latura penală, în sensul: a) revocării atât a suspendării condiționate, cât și a grațierii condiționate a pedepselor de 6 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea prev. și ped. de art. 181 Cod penal și de 50 lei RON stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal, prin sentința penală nr. 351/19.09.2002 a Judecătoriei Răducăneni, modificată prin decizia penală nr. 221/13.02.2003 a Tribunalului Iași și rămasă definitivă prin nerecurare; b) aplicării dispozițiilor art. 33 lit."a" și art. 34 lit. "b" Cod penal cu privire la pedepsele anterior menționate și c) înlăturării dispozițiilor ce vizează suspendarea condiționată a executării pedepsei, respectiv a art. 81-84 Cod penal, a art. 359 Cod pr. penală și art. 71 alin. 5 Cod penal.
Reținând cauza și rejudecând-o, în limitele menționate, tribunalul în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, modificată și completată prin nr.OUG 18/2003, precum și în baza art. 83 Cod penal, a revocat beneficiul (constatat prin sentința penală nr. 359/14.05.2003 a Judecătoriei Răducăneni ) grațierii condiționate, cât și al suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 351/19.09.2002 a Judecătoriei Răducăneni, modificată prin decizia penală nr. 221/13.02.2003 a Tribunalului Iași și rămasă definitivă prin nerecurare.
În baza art. 33 lit. "a" și "art. 34 lit. "b" Cod penal, a recontopit pedepsele aplicate inculpatului-intimat prin sentința penală nr. 351/19.09.2002 a Judecătoriei Răducăneni, respectiv pedepsele de 6 luni închisoare - pentru infracțiunea de "vătămare corporală" prev. și ped. de art. 181 Cod penal și 500.000 lei vechi (50 lei noi) - pentru infracțiunea de "lovire sau alte violențe" prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal, în pedeapsa cea mai grea dintre ele, rezultantă, aceea de 6 (șase) luni închisoare, cu privire la care s-a dispus executarea în întregime și alături de pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare, stabilită de prima instanță pentru concursul de infracțiuni dedus judecății (fapte comise la 02.10.2004).
Prin urmare, inculpatul-intimat va avea de executat efectiv o pedeapsă totală de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
S-au menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 192 alin. 3 din Codul d e procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de partea vătămată-intimată au fost lăsate în sarcina statului, în acestea fiind inclus și onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul-intimat în sumă de 200 lei (av. ) cu privire la care se va dispune să fie plătit către Baroul d e Avocați I din fondurile speciale ale Ministerului d e Justiție.
În termenul legal prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1. Cod procedură penală decizia instanței de apel a fost recurată de inculpatul și criticată ca netemeinică.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat, în raport de elementele ce caracterizează persoana sa reflectate de actele în circumstanțiere depuse la dosar, schimbarea modalității de executare a pedepsei stabilite de instanța de apel.
Curtea, verificând hotărârea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de recurs invocat ce va fi analizat în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 14 Cod procedură penală, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală combinate cu art. 385 ind. 6 alin. 1 și art. 385 ind. 7 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Fiind investită cu soluționarea cauzei prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte și împrejurările cauzei, precum și la persoana făptuitorului, reținând o situație de fapt în concordanță cu probele administrate la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească.
În faza apelului, instanța de control judiciar a procedat la rândul ei la o analiză amănunțită a fiecăreia dintre probele administrate, probe ce au oferit suficiente elemente de fapt pentru reținerea vinovăției inculpatului în comiterea faptelor.
Soluția de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea faptelor se bazează pe interpretarea și coroborarea plângerii și declarațiilor părții vătămate, a plângerii și declarațiilor reprezentantului - I, a certificatului medico-legal emis de în urma examinării părții vătămate, a copiilor de pe foile de observație clinică generală și a biletelor de ieșire din spital, a declarațiilor martorilor audiați în cauză, a proceselor - verbale de confruntare și a declarațiilor date de inculpat, probe concordante ce dovedesc cert că în noaptea de 2/3 octombrie 2004, în jurul orelor 23,30, inculpatul împreună cu alți tineri înarmați cu bare metalice și bâte de lemn a intrat în barul aparținând - din satul, județul I, unde au distrus mai multe geamuri, sticle cu băuturi, mese și alte bunuri și a agresat- fizic pe partea vătămată prin aplicarea unei lovituri cu o bară metalică peste brațul stâng, producându- fracturarea brațului ce a necesitat pentru vindecare un număr de 65 - 70 de zile de îngrijiri medicale.
În raport cu situația de fapt reținută, activitatea infracțională desfășurată de inculpatul se circumscrie dispozițiilor art. 182 alin. 1 Cod penal și art. 321 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. Cod penal.
Sub aspectul tratamentului sancționator stabilit, Curtea constată că pedepsele la care a fost condamnat inculpatul sunt rezultatul procesului de individualizare cu luarea în considerare a activității materiale infracționale concrete comise de inculpat, a gradului de pericol social concret al infracțiunilor comise relevat de împrejurările săvârșirii faptelor, urmările produse și care s-ar fi putut produce, precum și a datelor personale ale inculpatului - vârsta, atitudinea procesuală parțial sinceră și perseverența infracțională manifestată.
Toate aceste elemente au fost avute în vedere de instanța fondului ce a manifestat suficientă clemență prin dozarea pedepselor în cuantum orientat spre minimul special prevăzut de textele sancționatorii, pedeapsa finală de 2 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție fiind stabilită de instanța de apel ca rezultat al aplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 și ale art. 83 Cod penal privind revocarea grațierii condiționate, respectiv a revocării suspendării condiționate a executării pedepselor anterioare la care fusese condamnat prin sentința penală nr. 351 din 19 septembrie a Judecătoriei Răducăneni, modificată prin decizia penală nr. 221 din 13.02.2003 a Tribunalului Iași și rămasă definitivă prin nerecurare.
Aplicarea acestor dispoziții legale a fost determinată de faptul că inculpatul a comis noile infracțiuni deduse judecății de față în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate, cât și al grațierii condiționate a executării pedepselor anterioare, consecința nerespectării prevederilor art. 83 Cod penal și ale art. 7 din Legea nr. 543/2002 constând în revocarea beneficiilor acordate și executarea pedepsei rezultante anterioare de 6 luni închisoare, alături de pedeapsa rezultantă stabilită de prima instanță pentru infracțiunile ce constituie obiectul judecății de față, în regim de detenție, aceasta fiind singura modalitate de executare permisă de lege.
Sub acest aspect, instanța de apel constatat în mod corect că în raport de împrejurările concrete de săvârșire a faptelor și de datele personale ale inculpatului chiar în situația în care executarea în regim privativ de libertate nu ar fi fost singura modalitate legală de executare, scopul prevăzut de art. 52 Cod penal, în speță, nu poate fi atins fără executarea efectivă pedepsei.
În raport cu cele menționate, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile inculpatului deoarece au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei și modalității de executare astfel că pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale acesteia, îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
Pentru considerentele expuse anterior, motivul de recurs invocat de inculpat fiind neîntemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală care pot fi luate în considerare din oficiu,Curtea în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 546 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, ce va fi menținută.
Având în vedere că inculpatul - recurent a fost arestat preventiv în prezenta cauză la data de 8.01.2009 și a fost pus în libertate la 27.01.2009, conform adresei nr. X 32121 din 4.05.2009 emisă de Penitenciarul Iași, în baza art. 385 ind. 16 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 381 alin. 1 Cod procedură penală, instanța de recurs va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive menționate.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 546 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive cuprinsă între 8.01.2009 - 27.01.2009.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
25.06.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Aurel Dublea, Daniela Dumitrescu
