Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 579/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.579/R/2008
Ședința publică din 06 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Marinela Crișan vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 2: Adela Condrovici
JUDECĂTOR 3: Daniela Sotoc
Procuror: - -
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de partea civilă,. în O,-, -.5,.2,.12, județul B și inculpatul recurent,. în O,-, -.5,.3, județul B, împotriva deciziei penale nr.203/A din 11 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar unic, decizie care menține în totul sentința penală nr.259/P din 14 februarie 2002 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar unic, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală prev. și ped. de art.182 alin.1 din Codul penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă la 07.09.2008 de Baroul Bihor - Cabinet Individual și partea civilă recurentă personal și avocat, în baza împuternicirii avocațiale emise de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Instanța, apreciază că se impune audierea inculpatului recurent având în vedere că în apel nu a fost audiat, sens în care procedează conform art.385/14 alin.1/1 din Codul d e procedură penală, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal separat atașat la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursurilor cu care a fost legal investită.
Apărătorul părții civile recurente avocat solicită admiterea recursului, casarea și modificarea hotărârilor recurate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, sub aspectul laturii penale, înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și individualizarea legală a pedepsei. Sub aspectul laturii civile, solicită acordarea daunelor materiale dovedite și majorarea cuantumului acestora și instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului inculpatului și asupra celor 20 de părți sociale deținute de inculpat la SC SRL.
Sub aspectul laturii penale, se susține că în mod eronat instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante, fără a arăta care sunt acestea. Inculpatul nu a recunoscut niciodată săvârșirea faptei, nu a încercat înlăturarea rezultatului infracțiunii și nici repararea pagubei pricinuite părții civile, ci dimpotrivă, a avut o atitudine și conduită ce nu ar fi impus reținerea acestor circumstanțe, iar lipsa antecedentelor penale nu constituie ea însăși o circumstanță atenuantă.
Referitor la latura civilă, solicită acordarea în totalitate a daunelor materiale dovedite care nu au fost acordate de instanța de fond și de instanța de apel, respectiv cheltuieli cu privire la efectuarea unui tratament de specialitate, cu proteză, cu medicamente și cheltuielile cu tratamentele stomatologice.
Cu privire la daunele morale, solicită majorarea cuantumului acestora deoarece partea civilă în urma agresiunii a avut de suferit, pe de o parte, pentru că urma să se căsătorească la scurt timp după incident, iar pe de altă parte, datorită agresiunii o lungă perioadă de timp nu a putut să-și desfășoare activitatea în mod corespunzător, fapt ce a determinat scăderea încasărilor și pierderea contactului cu partenerii de afaceri.
În ceea ce privește cererea de instituire a sechestrului asigurător asupra imobilului, solicită a se avea în vedere că partea civilă trebuie să beneficieze de anumite garanții în vederea executării despăgubirilor civile.
Apărătorul inculpatului avocat susține recursul declarat de inculpat solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, deoarece judecarea cauzei în apel a avut loc fără citarea legală a inculpatului, fiind incident cazul de casare prev. de alin.1 pct.21 al art.385/9 Cod procedură penală. Se arată că, judecarea cauzei în apel a avut loc în lipsa inculpatului în condițiile în care din eroare a fost citat în loc de, astfel că nu a avut cunoștință despre termenul de judecată fixat pentru rejudecarea apelului. Invocă prevederile art.176 alin.1 lit.b din Codul d e procedură penală, potrivit cărora citația este individuală și trebuie să cuprindă în mod necesar, printre altele, mențiunea numelui celui citat. În aceste condiții inculpatul nu a avut cunoștință despre existența acestei citații, dovada de îndeplinire a procedurii de citare purtând mențiunea "afișare". Față de cele expuse, se apreciază că nerespectarea prevederilor legale referitoare la citarea părților este sancționată cu nulitatea relativă prev. de art.197 alin.1 din Codul d e procedură penală, în cauză producându-se o vătămare, vătămare care este evidentă, inculpatul neavând posibilitatea de a-și face apărarea și de a formula cereri de probațiune, de efectuare a unei expertize medico-legale pentru stabilirea Se face trimitere la hotărârea nr.2323 din 25.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a cărei copie se depune la dosar.
În subsidiar, solicită a se observa că în mod greșit s-a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului, dându-se o interpretare probelor administrate care nu este în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție.
Referitor la recursul declarat de partea civilă solicită respingerea acestuia ca nefondat și a se constata de către instanța de recurs că prejudiciul nu s-a produs astfel cum susține partea civilă, de natură a determina obligarea sa la plata unor daune morele. În ceea ce privește solicitarea de instituire a sechestrului asigurător, în opinia sa, acesta nu poate fi instituit până la acoperirea contravalorii pagubei probabile.
Apărătorul părții civile avocat referitor la apelul declarat de inculpat solicită, în principal, respingerea acestuia ca tardiv, luându-se în considerare data declarării apelului la instanța de fond.
În subsidiar, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat. Referitor la cererea de sechestru aceasta s-a soluționat odată cu soluționarea cauzei civile pe fond.
Susține că, potrivit normelor de procedură, pentru ca o nulitate relativă să conducă la nulitatea actului respectiv, trebuie să existe o vătămare. În opinia sa, cât timp citația a fost primită, pentru că nici nu se contestă că nu ar fi fost primită, dovada de citare fiind restituită la dosar, operează o prezumție absolută care nu poate fi înlăturată în nici un mod că inculpatul ar fi primit citația. Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere că este al 5-lea grad de jurisdicție în care se judecă același dosar și cât timp inculpatul a primit citația și aceasta cuprinde elemente suficiente, inclusiv date personale ale inculpatului, s-ar putea discuta despre o eroare materială care nu îi este imputabilă părții civile. Inculpatul putea să fie prezent la instanța de apel, de altfel acesta nu s-a prezentat aproape la nici un termen de judecată la instanța de fond, iar cât privește expertiza medico-legală aceasta a fost solicitată în primul ciclu procesual și a fost respinsă de instanța de apel, sens în care nu putea face obiectul rejudecării.
Solicită judecarea prezentei cauze și prin prisma dispozițiilor art.6 din CEDO, arătând că, partea civilă are dreptul garantat de a supune pretențiile sale civile, în speță, instanței penale și de a obține satisfacția într-un termen rezonabil. Ori, după 6 ani a casa o hotărâre care nu produce o vătămate în concret, ar însemna să i se nesocotească părții civile dreptul la un proces echitabil.
Apărătorul inculpatului recurent avocat susține că citația nu a fost semnată de primire și s-a făcut mențiunea "afișare". Raportat la cererea de efectuare a expertizei care într-adevăr a fost respinsă de prima instanță, solicită a se observa că tocmai datorită acestei situații inculpatul nu a avut posibilitatea de a critica efectiv acea dispoziție a instanței de fond, de respingere a cererii de expertiză, în condițiile în care instanța de apel a respins în primul ciclu procesual acea cerere, însă hotărârea nu mai există deoarece a fost desființată prin ultima hotărâre a Curții de Apel. Pe de altă parte, inculpatul nu a putut beneficia de al doilea grad de jurisdicție în fond, iar în recurs nu mai poate propune probe.
Procurorul pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de partea civilă atât sub aspectul laturii penale cât și a laturii civile, apreciind că în mod corect s-a reținut starea de fapt și vinovăția inculpatului pe baza probelor administrate, aplicându-se o pedeapsă just individualizată cu reținerea de circumstanțe atenuante și acordându-se în mod justificat despăgubirile civile.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpat pune concluzii de respingere a acestuia ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Referitor la vătămarea invocată de apărare, apreciază că este o eroare materială în condițiile art.195 din Codul d e procedură penală. Faptul că inculpatul a fost citat pe numele de în loc de este o eroare materială care se găsește în apel d e-alungul întregului proces. Apărătorul inculpatului nu a invocat acest viciu de procedură, o eventuală nulitate relativă la momentul când s-a judecat cauza în apel. Mai mult decât atât, citația îndeplinește toate celelalte condiții, mențiunea domiciliului, indicarea numărului de dosar și toate celelalte elemente pe care trebuie să le conțină și a fost realizată procedura prin afișare, prin urmare, operează prezumția că procedura a fost legal îndeplinită față de inculpat, astfel că în cauză nu s-a produs nici o vătămare.
Pe de altă parte, în apel inculpatul a avut apărător care putea să solicite toate cererile de probațiune pentru a lămuri cauza sub toate aspectele. Solicitarea de achitare a inculpatului apreciază că este nefondată, deoarece în fond au fost administrate probe care au condus la vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prev. de art.182 Cod penal.
Apărătorul inculpatului avocat sub aspectul problemei tardivității recursului, arată că recursul a fost declarat la data de 8.09.2008, iar comunicarea hotărârii instanței de apel s-a făcut în mod nelegal, tot pe numele de și câtă vreme comunicarea nu se face în conformitate cu prevederile ce reglementează aceste instituții, apreciază că această comunicare nici nu a existat și, prin urmare, termenul de declarare a recursului nu a început să curgă.
Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 259 din 14.02.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:
În baza art.182 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.76 lit.d Cod penal cu referire la art.74 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a - c Cod penal de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea integrală a pedepsei.
În baza art.81 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani 3 luni stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală cu referire la art.998, 999 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.000 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile și 952 lei și majorări de întârziere până la data plății efective, în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean
A fost respinsă cererea privind instituirea sechestrului asigurator asupra a 20 de părți sociale deținute de inculpatul, la și asupra uscătoriei din blocul Q 5, înscrisă în CF 80098 O, cu nr. topo. 4784/30.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art.193 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părții civile.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 15.04.2003, partea vătămată se afla la locuința logodnicei sale și și-a parcat autoturismul în parcarea din fața blocului. În jurul orelor 22, fost chemat să mute mașina întrucât blochează ieșirea din parcare a autoturismului inculpatului. Partea vătămată a coborât și s-a îndreptat spre autoturismul său lângă care era inculpatul care, fără să-i adreseze părții vătămate vreun cuvânt, a lovit-o o singură dată cu pumnul stâng în partea dreaptă a feței.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 42.505, 4 lei din care 2.505,4 lei reprezintă daune materiale iar 40.000 lei reprezintă daune morale.
Partea vătămată Casa de Asigurări de Sănătate B se constituie parte civilă cu suma de 952 lei reprezentând daune materiale ce constau în contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate.
Inculpatul, audiat în ședința publică din 25.01.2006, nu a recunoscut comiterea faptei și a arătat că, în data de 15.04.2003, seara, a vrut să iasă cu mașina din parcarea blocului și a constat că datorită modului cum era parcată o altă mașină, nu putea nici măcar să intre în mașina sa. I-a solicitat martorului să-l anunțe pe proprietarul acelui autoturism să vină să-și mute mașina. Când a coborât partea vătămată, între cei doi început o discuție în contradictoriu legată de locul de parcare. Partea vătămată a refuzat să-și mute mașina, afirmând că a blocat ieșirea inculpatului deoarece acesta i-a ocupat locul de parcare. Apoi a plecat. Inculpatul declară că a văzut imediat o mașină a poliției căreia i-a cerut să oprească. Partea vătămată a revenit în parcare, și la solicitarea poliției a acceptat să-și mute mașina. Partea vătămată era însoțit de logodnica sa. În prezența polițiștilor, partea vătămată i-a adresat inculpatului o serie de injurii "pușcăriaș", "gunoi" etc. Arată că nu a lovit-o pe partea vătămată și nu știe cum s-au produs leziunile care sunt descrise în certificatul medico-legal. Recunoaște că a fost sancționat contravențional, însă consideră că aceasta s-a datorat nemulțumirii sale raportat la activitatea poliției care a rezolvat cu întârziere problema mutării autoturismului ( 35 ).
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că, din certificatul medico-legal nr.1022/Ia/377 din 16 aprilie 2003 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală B rezultă că partea vătămată prezenta leziuni posttraumatice care pot data din 15.04.2003, ce s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și care au necesitat îngrijiri medicale de 50 zile. Diagnosticul stabilit a fost acela de "fractură mandibulă gonion dreapta". Ulterior, s-au modificat zilele de îngrijiri medicale la 65 zile.
Partea vătămată a declarat că aceste leziuni i-au fost produse de inculpat. Arată că în data de 15.04.2003, seara, orele 23.00, se afla în vizită la prietena sa ( actuala soție ) martora, pe strada - din Martora însoțită de martorul, au bătut la ușă și i-au cerut să coboare în parcare pentru a-și muta mașina deoarece a blocat ieșirea autovehiculului condus de inculpat. A coborât în parcare, iar când a vrut să se urce în autoturismul său pentru aom uta, inculpatul i-a aplicat o singură lovitură cu pumnul stâng în obrazul drept. A simțit că "s-au deplasat dinții în interiorul gurii" și a început să scuipe sânge. A lăsat mașina nemișcată, a vrut să urce în apartament, la intrarea în bloc s-a întâlnit cu martora, care a văzut incidentul pe geamul de la baie, și a vrut să iasă în parcare. Au revenit amândoi în apartament, partea vătămată a anunțat poliția care i-a comunicat că poate înregistra plângerea a doua zi la sediul instituției. Apoi, partea vătămată împreună cu martora au revenit în parcare unde inculpatul stătea de vorbă cu un echipaj al poliției. În prezența organelor de poliție, inculpatul a devenit agresiv, a luat o de baseball din mașina sa, însă aceasta i-a fost luată de un cunoscut al inculpatului. Organele de poliție i-au comunicat părții vătămate că inculpatul va fi sancționat contravențional ( filele 19-20 dosar urmărire penală ).
Susținerea părții vătămate că inculpatul este autorul agresiunii comise asupra sa este confirmată de depozițiile martorelor ( fostă ) și, care au arătat că au văzut incidentul de la geamul din baie, au văzut că în timp ce partea vătămată se deplasa spre autoturism, inculpatul, fără a-i adresa vreun cuvânt părții vătămate, a lovit-o cu pumnul în partea dreaptă a feței. Martorele au arătat că partea vătămată a revenit imediat în apartament, îi curgea sânge din gură și a spus că, în momentul loviturii, a simțit că i se deplasează dinții spre interior.
Din experimentul judiciar efectuat în cauză rezultă că era posibil ca cele două martore să fi văzut incidentul, chiar și în ipoteza poziției indicată de inculpat.
Din declarații celor doi agenți de poliție, martorii și, rezultă că au fost opriți de către inculpat pentru că partea vătămată a refuzat să-și mute autoturismul. În momentul în care cei doi martori au ajuns în parcarea unde se aflau mașinile părților, aici se afla doar inculpatul, partea vătămată venind ulterior. Cei doi martori au declarat că partea vătămată a susținut că a fost lovit cu pumnul în față de către inculpat. Arată că partea vătămată a relatat că în momentul loviturii, a simțit cum i s-au deplasat dinții în gură și le-a arătat că sângerează ușor. Cei doi agenți de poliție arată că inculpatul a avut un comportament agresiv și chiar a fost sancționat contravențional. aspect important care îl arată acești doi martori este acela că, în parcare se aflau părțile și soția părții vătămate. Martorul arată că ulterior sosirii lor, la fața locului a venit și un alt ofițer de poliție - martorul.
Martorul a declarat că a văzut întreg incidentul de la balconul locuinței sale și a afirmat că nu a existat nici un act de agresiune. Afirmă că a văzut un grup de persoane în parcare și că a coborât să vadă ce se întâmplă. În momentul în care a ajuns în parcare aici se afla și un echipaj de poliție. Din această susținere a martorului, reiese cu evidență că acesta nu a văzut tot ce s-a întâmplat în parcarea respectivă, echipajul de poliție sosind la locul faptei după agresiune.
Martora a declarat că l-a condus pe martorul la locuința părții vătămate, pentru a-l anunța să coboare să-și mute autoturismul. A văzut-o pe partea vătămată înainte să coboare și afirmă că aceasta nu prezenta nici o urmă de violență. Aceeași martoră a văzut proteza pe care o purta partea vătămată ca urmare a agresiunii.
Declarațiile martorilor, și, instanța de fond le-a înlăturat ca fiind necorespunzătoare adevărului. martori afirmă că au fost prezenți tot timpul în parcarea respectivă, din momentul în care inculpatul a constatat că îi este blocată mașina și până după sosirea echipajului de poliție și că inculpatul nu a lovit-o pe partea vătămată. martori sunt evident interesați să susțină poziția inculpatului datorită calității pe care o au - angajații și soția inculpatului.
Mai mult, din rapoartele de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat rezultă că pentru răspunsurile relevante ale inculpatului și ale martorului, s-au evidențiat modificări psihofiziologice care duc la concluzia comportamentului simulat, în timp ce pentru răspunsurile părții vătămate și ale martorei () concluzia este că acestea sunt sincere.
Fapta inculpatului așa cum a fost reținută de prima instanță, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin.1 Cod penal.
În consecință, în baza art.182 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.76 lit.d Cod penal cu referire la art.74 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a - c Cod penal de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea integrală a pedepsei.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, circumstanțele reale ale comiterii faptei, motivul agresiunii, faptul că inculpatul a aplicat doar o singură lovitură, urmarea produsă, persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, acestea impunând reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului.
Pentru aceleași considerente arătate mai sus, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate și în baza art.81 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani 3 luni stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, i-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală cu referire la art.998, 999 Cod civil, a obligat inculpatul la plata sumei de 7.000 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile și 952 lei și majorări de întârziere până la data plății efective, în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean
În ceea ce o privește pe partea civilă Spitalul Clinic Județean O, prima instanță a reținut că acesta s-a subrogat în drepturile Casei de Asigurări de Sănătate, iar pretențiile sale civile dovedite cu deconturile de cheltuieli.
În ceea ce o privește pe partea civilă, la stabilirea cuantumului despăgubirilor materiale, prima instanță a avut în vedere declarațiile martorilor și, reținând că martorii au declarat că pe perioada spitalizării părții vătămate, soția sa i-a dus zilnic mâncare paserată, transportul la spital efectuându-l cu taxiul.
Astfel, instanța de fond a acordat suma de 720 lei reprezentând cheltuieli cu supraalimentația pe perioada spitalizării, 360 lei cheltuieli cu transportul la spital, 300 lei reprezentând contravaloarea tratamentului stomatologic, 25 lei reprezentând consult și tratament - fizioterapie, 50 lei reprezentând costul medicamentelor și 47 lei reprezentând contravaloarea actelor medico legale. Suma totală a despăgubirilor materiale este de 1.500 lei.
Instanța de fond a reținut că părții civile i-a fost creat și un prejudiciu moral. Conform declarațiilor martorilor, aceasta a fost nevoită să-și amâne nunta ( din luna mai în noiembrie ), și a fost necesar să poarte proteza metalică o perioadă suficient de lungă, i s-a adus atingere imaginii pe care partea vătămată o avea în relațiile cu clienții.
Pentru acoperirea prejudiciului moral, prima instanță l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 5.500 lei.
În ceea ce privește cererea de luare a măsurii asiguratorii, instanța de fond a considerat-o neîntemeiată, atâta timp cât nu s-a făcut în nici un fel dovada că inculpatul ar încerca să se sustragă de la răspunderea civilă. Dimpotrivă, prin actele depuse chiar de partea vătămată rezultă că inculpatul are posibilitatea de a achita despăgubirile civile la care a fost obligat.
A respins cererea privind instituirea sechestrului asigurător asupra a 20 de părți sociale deținute de inculpatul, la și asupra uscătoriei din blocul Q 5, înscrisă în CF 80098 O, cu nr. topo. 4784/30.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel partea civilă și inculpatul.
Partea civilă, prin intermediul apărătorului său, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și o legală individualizare a pedepsei, iar cu privire la latura civilă, solicită acordarea daunelor materiale dovedite și majorarea daunelor morale.
Inculpatul, prin intermediul apărătorului său, solicită admiterea apelului, în sensul de a se dispune achitarea inculpatului potrivit art.10 lit.c Cod procedură penală, inculpatul fiind condamnat doar pe baza unor declarații subiective, respectiv soția și soacra părții civile, iar martorii solicitați în apărare au învederat faptul că inculpatul nu s-a atins de partea vătămată.
Prin decizia penală nr.203/A din 11 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, au fost respinse ca nefondate apelurile penale declarate de partea vătămată și inculpat, a fost menținută în totul sentința atacată și au fost obligați apelanții la plata a câte 200 lei cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, starea de fapt a fost bine stabilită, just argumentată, conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei fiind legală.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că în data de 15.04.2003, inculpatul i-a aplicat o singură lovitură cu pumnul în obrazul părții vătămate, cauzându-i leziuni posttraumatice vindecabile în 50 zile de îngrijiri medicale, ulterior zilele de îngrijiri medicale s-au modificat la 65 zile.
De menționat că inculpatul nu recunoaște comiterea faptei, susținând că nu l-a lovit pe partea vătămată în seara zilei de 15.04.2003, dar declarațiile acestuia sunt contrazise prin declarațiile martorelor ( fostă ) și, care arată că au văzut incidentul de la geamul din baie, văzând și momentul în care inculpatul l-a lovit cu pumnul în față de partea vătămată ( filele 37 și 39 dosar primă instanță ).
De precizat că s-a susținut și în fața primei instanțe și în fața instanței de apel că martorele nu ar fi avut cum să vadă incidentul de la acel geam de la baie, dar în cursul urmăririi penale s-a efectuat un experiment judiciar ( filele 92-95 dosar urmărire penală ), stabilindu-se că dacă incidentul s-a petrecut în locul indicat de partea vătămată, ambele martore puteau să vadă incidentul de la geamul din baie, iar dacă incidentul s-a petrecut în locul indicat de inculpat, cel puțin o martoră putea să vadă incidentul de la acel geam.
Mai mult, martorii și arată că în seara respectivă au fost opriți de către inculpat pentru că partea vătămată a refuzat să-și mute mașina, iar în momentul în care a venit partea vătămată, aceasta le-ar fi spus că a fost lovită de inculpat.
Pe de altă parte, în mod corect prima instanță a înlăturat ca subiective declarațiile martorilor, și ( rude sau angajați ai inculpatului ), cu atât mai mult cu cât, efectuându-se o constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat al inculpatului și martorilor propuși în apărare, s-au evidențiat modificări psihofiziologice care duc la concluzia comportamentului simulat, în timp ce pentru răspunsurile părții vătămate și ale martorei nu s-au evidențiat modificări psihofiziologice care să ducă la concluzia comportamentului simulat.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, se apreciază că atât cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare a acesteia, sunt în deplină concordanță cu criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal, respectiv modul și împrejurările comiterii faptei, pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, faptul că inculpatul a aplicat o singură lovitură părții vătămate, dat și motivul agresiunii, persoana inculpatului, fără antecedente penale, neimpunându-se nici majorarea pedepsei și nici modificarea modalității de executare a acesteia.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că în ceea ce privește daunele materiale, au fost acordate toate despăgubirile care au fost dovedite, aspecte ce au fost consemnate pe larg în considerentele sentinței apelate, iar în ceea ce privește daunele morale, se apreciază că, cuantumul acestora corespunde întrutotul suferinței fizice și psihice cauzate părții civile prin fapta inculpatului, neimpunându-se majorarea acestora. De menționat că la stabilirea acestui cuantum s-a avut în vedere și faptul că în favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțe atenuante.
S-a mai solicitat a se aplica sechestru asigurator asupra bunurilor inculpatului, în vederea reparării pagubei, dar în mod corect instanța de fond respins-o ca neîntemeiată, atâta timp cât nu s-a făcut nici un fel de dovadă că inculpatul ar încerca să se sustragă de la răspunderea civilă.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs partea civilă și inculpatul. Partea civilă a solicitat admiterea recursului, casarea și modificarea hotărârilor recurate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, sub aspectul laturii penale, înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și individualizarea legală a pedepsei, iar sub aspectul laturii civile, acordarea daunelor materiale dovedite și majorarea cuantumului acestora și instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului inculpatului și asupra celor 20 de părți sociale deținute de inculpat la SC SRL.
În motivarea recursului, se arată că în mod eronat instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante, fără a arăta care sunt acestea, deoarece inculpatul nu a recunoscut niciodată săvârșirea faptei, nu a încercat înlăturarea rezultatului infracțiunii și nici repararea pagubei pricinuite părții civile, ci dimpotrivă, a avut o atitudine și conduită ce nu ar fi impus reținerea acestor circumstanțe, iar lipsa antecedentelor penale nu constituie ea însăși o circumstanță atenuantă.
Referitor la latura civilă, se solicită acordarea în totalitate a daunelor materiale dovedite care nu au fost acordate de instanța de fond și de instanța de apel, respectiv cheltuieli cu privire la efectuarea unui tratament de specialitate, cu proteză, cu medicamente și cheltuielile cu tratamentele stomatologice.
Cu privire la daunele morale, se impune majorarea cuantumului acestora deoarece partea civilă în urma agresiunii a avut de suferit, pe de o parte, pentru că urma să se căsătorească la scurt timp după incident, iar pe de altă parte, datorită agresiunii o lungă perioadă de timp nu a putut să-și desfășoare activitatea în mod corespunzător, fapt ce a determinat scăderea încasărilor și pierderea contactului cu partenerii de afaceri.
Inculpatul a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor în condițiile în care judecarea cauzei în apel a avut loc fără citarea legală a inculpatului. În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea atât a deciziei cât și a sentinței și pronunțarea unei hotărâri de achitare în baza art.10 lit.c Cod procedură penală.
În motivarea recursului se arată, în esență, că judecarea cauzei în apel a avut loc în lipsa inculpatului în condițiile în care, din eroare, a fost citat în loc de. Se mai arată că, referitor la cererea subsidiară, hotărârile sunt nelegale fiind rezultatul unei erori grave de fapt în ceea ce privește modul de apreciere a probelor administrate, fapt ce a dus la greșita condamnare a recurentului.
Examinând hotărârile atacate, prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată că acestea sunt legale și temeinice, iar recursurile apar ca nefondate, astfel că vor fi respinse ca atare în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Instanțele de fond au reținut o stare de fapt bazată pe probe suficiente, concludente și just interpretate.
Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorelor și, și, coroborate cu certificatul medico-legal, experimentul judiciar rezultă că, în data de 15.04.2003, inculpatul i-a aplicat o singură lovitură cu pumnul în obraz părții vătămate, cauzându-i leziuni posttraumatice ce necesită pentru vindecare 65 de zile de îngrijiri medicale. În raport de această stare de fapt, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, pe fondul neînțelegerilor dintre părți generate de faptul că partea civilă a refuzat să-și mute mașina blocând accesul în parcare al inculpatului, persoana inculpatului fără antecedente penale, Curtea apreciază că în mod corect s-au reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante coborându-se pedeapsa sub minimul special al pedepsei.
Pedeapsa aplicată este just individualizată, cu respectarea tuturor criteriile prev. de art.72 Cod penal.
Cât privește latura civilă și aceasta a fost corect soluționată, avându-se în vedere în stabilirea despăgubirilor materiale, declarațiile martorilor precum și chitanțele depuse la dosar de către partea civilă. De asemenea, Curtea apreciază că li daunele morale au fost corect acordate fiind de natură să acopere prejudiciul moral și suferința părții civile.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de a se dispune casarea deciziei și a se trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor deoarece nu a fost legal citat, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată. Astfel, este adevărat că inculpatul a fost citat pe numele în loc de, însă pe citație apar toate celelalte date de identificare ale inculpatului, care au fost trecute corect, respectiv:"fiul lui și al lui, născut la 15.02.1968, în proces cu, pentru vătămare corporală - art.181 Cod penal".
Față de cele arătate, apreciem că în cauză este doar de o eroare materială care însă nu a produs nici o vătămare inculpatului care să nu poată fi înlăturată, deoarece așa cum am arătat celelalte date de identificare ale acestuia au fost corecte, inculpatul putând să-și dea seama că el este persoana citată.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de câte 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de partea civilă și inculpatul împotriva deciziei penale nr.203/A din 11 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 6.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
decizie - jud.- -
În concept - 25.11.2008
Judecători apel -;
Judecător fond -
decizie -
2 ex./ 25.11.2008
Președinte:Marinela CrișanJudecători:Marinela Crișan, Adela Condrovici, Daniela Sotoc
