Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 728/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 728/
Ședința publică de la 13 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Avram
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind judecare recursului declarat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 303 din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal au răspuns recurentul -parte vătămată asistat de avocat G - cu împuternicire avocațială la dosar, pentru intimatul - inculpat, lipsă, a răspuns avocat - apărător ales cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind și intimatul parte civilă Spitalul Județean "Sf. "
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Avocat G, având cuvântul, consideră, sub aspectul laturii penale, că hotărârea pronunțată de Tribunal în apel este nelegală și netemeinică nu cu privire la cuantumul pedepsei aplicată inculpatului de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81,82 Cod penal ci sub aspectul încadrării juridice. Din actele de la dosar rezultă că în urma unei reinternări în spital a părții vătămate numărul zilelor de îngrijiri medicale este peste 65, deci încadrarea juridică este corectă așa cum a apreciat-o Judecătoria Tecuci.
Consideră de asemenea ca nelegală și netemeinică măsura sub aspectul laturii civile luată de către Tribunalul Galați de înlăturare a despăgubirilor cu plată periodică de 240 lei lunar, motiv pentru care solicită admiterea recursului promovat de partea vătămată, în sensul obligării inculpatului la cheltuieli așa cum au fost demonstrate cu acte.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, obligarea inculpatului la cheltuieli de judecată și depune un memoriu la dosar din partea părții vătămate.
Avocat, având cuvântul, arată că instanța de fond a acordat daune morale și materiale și pe bună dreptate a înlăturat obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri periodice lunare în sumă de 240 lei către partea vătămată întrucât aceste despăgubiri erau nejustificate și nu erau dovedite. Partea vătămată are 64 de ani, este pensionar și nu a făcut dovada că realiza venituri suplimentare care să justifice acordarea acestor despăgubiri lunare ca o compensare a pierderii unor venituri lunare. De altfel partea vătămată lucrează în gospodărie și nu a făcut dovada realizării de venituri lunare prin muncă, dacă ar fi fost salariat se puteau realiza aceste despăgubiri periodice lunare.
Solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată ca fiind nefondat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, consideră că recursul formulat de partea vătămată este nefondat. Apreciază că încadrarea juridică a infracțiunii s-a schimbat la fond din art. 181 alin.1 în art. 182 alin.2 cod penal, în mod legal. Arată că în apel s-a menținut această încadrare juridică și s-au modificat doar dispozițiile privind plata unei sume periodice de 240 lei, aceasta în mod justificat întrucât despăgubirile sub forma unei prestații periodice se acordă dacă urmare infracțiunii s-a pierdut sau diminuat capacitatea de muncă a victimei încadrată în muncă la acea dată, ceea ce nu este cazul.
Solicită respingerea recursului formulat de partea vătămată ca fiind nefondat, cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul - parte vătămată, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său ales.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 607/24.11.2008 a Judecătoriei Tecuci, inculpatul a fost condamnat în baza art. 182 alin.2 Cod penal la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă după ce, în prealabil, s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 181 Cod penal.
În baza art. 81 - 82 Cod penal și art. 359 Cod pr.penală s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Pe latură civilă inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 1749,28 lei către partea civilă Spitalul Județean "Sf. " G și 11.000 lei către partea civilă.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă a unei prestații periodice în sumă de 240 lei /lunar.
S-a făcut aplicarea art. 191 și art. 193 Cod pr.penală, inculpatul fiind obligat la cheltuieli judiciare către partea vătămată în sumă de 500 lei și către stat în sumă de 80 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 13.03.2008 în jurul orelor 18,30 cele două părți s-au întâlnit pe ulița pe care locuiesc și, datorită stării tensionate dintre membrii familiilor acestora, inculpatul a aplicat părții vătămate lovituri peste corp și membre cu un corp contondent, cauzându- leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale și internarea în Spitalul Județean " S " G.
Din certificatul medico-legal nr.443/2008 eliberat de Serviciul de Medicină Legală rezultă că partea vătămată a prezentat politraumatism, cu traumatism toraco-abdominal, care au fost cauzate prin lovire repetată cu un corp dur și care au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale.
În drept, având în vedere raportul de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină - Legală G, potrivit căruia partea vătămată a suferit infirmitate fizică permanentă, prima instanță a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare din infracțiunea prevăzută de art. 181 alin.1 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin.2 Cod penal, text de lege în baza căruia a procedat la condamnarea inculpatului.
La acordarea despăgubirilor civile prima instanță a apreciat că acestea sunt justificate raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale precum și la împrejurarea că părții vătămate i-a fost diminuată capacitatea de muncă urmare agresiunii exercitată asupra sa de către inculpat.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal au declarat apel partea vătămată și inculpatul.
Partea vătămată a apreciat sentința penală apelată ca fiind netemeinică sub aspectul laturii penale, pedeapsa aplicată inculpatului fiind modică raportat la urmările faptei sale, solicitând aplicarea unei pedepse mult mai aspre.
Inculpatul a apreciat sentința penală apelată ca fiind netemeinică și nelegală, atât cu privire la latura civilă cât și cu privire la latura penală a cauzei.
În ce privește latura penală, a precizat că fapta s-a petrecut fără să fie percepută de alte persoane, însă a ripostat nu cu intenția de a produce vătămări părții vătămate ci pe fondul unui comportament agresiv verbal și fizic anterior al părții vătămate - aspect dovedit cu probele adminJ. - astfel încât a solicitat reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării.
De asemenea, inculpatul a solicitat reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a,c Cod penal, având în vedere comportamentul corespunzător al acestuia înainte și după săvârșirea faptei, și reducerea pedepsei sub minimul special de 2 ani.
În ce privește latura civilă a cauzei, având în vedere că din noua expertiză medico-legală administrată în apel rezultă că în cauză capacitatea de muncă a părții vătămate a fost diminuată cu 20% iar din actele de puse la dosar rezultă că aceasta își folosește ambele brațe, despăgubirea periodică de 240 lei lunar nu se justifică.
Prin decizia penală nr. 303/19.06.2009 a Tribunalului Galațis -au admis apelurile formulate de inculpat și partea vătămată.
S-a desființat în parte sentința penală nr.607 din 24.11.2008 a Judecătoriei Tecuci și în rejudecare:
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b din Codul penal, iar în baza art. 71 al. 5 din Codul penal a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 4 ani.
A fost înlăturată din dispoziția civilă a sentinței penale mențiunea privind plata de către inculpat despăgubirii periodice lunare de 240 lei RON către partea civilă și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Conform art. 193 din Cod pr.penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1 000 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel către partea vătămată .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 al. 2 Cod pr.penală, Tribunalul a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică în ce privește latura civilă a cauzei și nelegală în ce privește latura penală din perspectiva omisiunii aplicării pedepsei accesorii inculpatului.
Prima instanță, analizând probele adminJ. atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptei reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, precum și a modalității de executare a acesteia.
Cererea inculpatului de a se reține în cauză circumstanța atenuantă legală prevăzută de art.73 lit. b Cod penal nu a fost admisă.
Din probele adminJ. în cauză - respectiv declarații inculpat, declarații parte vătămată, declarațiile martorilor, și audiați atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești - precum și din declarațiile martorilor propuși de inculpat în apărare - și ( 45, 59 dosar fond), audiați în faza de cercetare judecătorească - rezultă că, de față la producerea incidentului nu au fost decât inculpatul și partea vătămată.
Susținerile inculpatului cum că ar fi lovit-o pe partea vătămată doar de două ori cu o scândură - sunt infirmate de concluziile actelor medico-legale aflate la dosarul cauzei - respectiv certificatul medico-legal (11-13 dosar, 21-23 dosar fond), raport de expertiză medico-legală (52-55 dosar fond) raport de nouă expertiză medico-legală (37-44 dosar apel).
Faptul că anterior comiterii faptei au existat neînțelegeri între inculpat și partea vătămată - aspecte susținute de inculpat - dar și de martorii propuși de către acesta precum și de martorul nu conduc la reținerea în cauză a dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal.
Martorul (fiul părții vătămate) a declarat că au existat neînțelegeri între părți cu privire la o suprafață de pământ, din care inculpatul pretindea o suprafață și că inculpatul, pe fondul acestor discuții, o aștepta pe partea vătămată zi de zi pentru a se certa spunându-i că "o să o aranjeze".
Martorii propuși în apărare de inculpat - au susținut că partea vătămată umbla prin sat în stare de ebrietate și amenința familia inculpatului.
Din coroborarea acestor declarații nu s-a putut concluziona că, în ziua incidentului, inculpatul a săvârșit fapta sub stăpânirea unui puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea părții vătămate în condițiile prevăzute de art. 73 lit. Cod penal.
Nici cererea de a se reține în cauză circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 al. 1 lit. a,c Cod penal nu a fost admisă.
Raportat la modalitatea și împrejurările comiterii faptei și mai ales la urmarea produsă s-a reținut că pedeapsa aplicată de prima instanță în cuantumul minim prevăzut de lege este în măsură să asigure scopul prevăzut de art. 52 Cod penal, împrejurările invocate de inculpat (lipsa antecedentelor penale, comportament corespunzător anterior și ulterior comiterii faptei) fiind avute în vedere de către instanța de fond la individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate (suspendarea condiționată conform art. 81-82 Cod penal).
S-a reținut că sentința penală apelată este nelegală, fiind încălcate dispozițiile art. 71 al. 2 Cod penal, instanța de fond omițând să aplice inculpatului pedeapsa accesorie.
În privința pedepsei accesorii ce a fost aplicată în apel inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 71 Cod penal, Tribunalul a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor penale ale inculpatului conduc a concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 71 al. 5 Cod penal.
Din perspectiva laturii civile a cauzei, s-a constatat că sentința penală apelată este netemeinică.
S-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 lei - din care 1000 lei reprezintă cheltuieli de spitalizare și restul daune morale, precum și obligarea inculpatului la plata unei pensii lunare dacă se va dovedi că a rămas cu o infirmitate fizică permanentă.
În privința daunelor materiale, Tribunalul a constatat că prima instanță le-a acordat în limita sumei de 1000 lei - sumă justificată avându-se în vedere perioada în care partea vătămată a fost spitalizată și pentru care este de notorietate că s-au efectuat cheltuieli, precum și ulterior pe perioada cât brațul afectat a fost imobilizat în aparat gipsat.
De asemenea și cuantumul daunelor morale a fost just apreciat de către instanța de fond - avându-se în vedere suferința de ordin psihic a părții vătămate urmare agresiunii inculpatului - acesta rămânând cu o infirmitate fizică permanentă.
Însă acordarea unor despăgubiri periodice lunare în sumă de 240 lei s-a apreciat a fi nejustificată.
Din actele dosarului și declarația părții vătămate rezultă că la momentul incidentului partea vătămată era pensionată, astfel încât nu se poate pune în discuție capacitatea de muncă a acesteia și diminuarea veniturilor lunare urmare diminuării capacității de muncă întrucât partea vătămată nu mai îndeplinea condițiile (având vârsta de 64 de ani) de a fi încadrată în muncă.
Despăgubiri sub forma unei prestații periodice se acordă dacă, urmare infracțiunii s-a pierdut sau s-a diminuat capacitatea de muncă a victimei încadrată în muncă la acea dată, cu consecința reducerii veniturilor sale - situație care nu se regăsește în cauza de față - la momentul săvârșirii infracțiunii partea vătămată nefiind încadrată în muncă - fiind pensionată.
Dacă veniturile părții vătămate nu s-au redus, deși a suferit o vătămare corporală care i-a produs o incapacitate de muncă parțială (în cauza de față apreciată raportat la munca în gospodărie a părții vătămate), inculpatul este obligat la despăgubiri civile, despăgubiri la care a fost obligat prin sentința penală apelată și nu la plata unor prestații periodice (pentru care instanța de fond nici nu a stabilit până la ce moment va fi acordată).
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs partea vătămată criticând-o pentru netemeinicie, susținând că în mod greșit instanța de apel a înlăturat obligarea inculpatului la plata prestației periodice stabilită de prima instanță.
Critica nu este întemeiată, recursul urmând să fie respins ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit art. 14 Cod pr.penală și art. 998 cod civil despăgubirile pentru prejudiciul cauzat prin infracțiune trebuie să constituie o justă reparare a daunelor materiale și morale suferite de partea vătămată.
În cauza de față cuantumul daunelor materiale și morale a fost corect stabilit, ținându-se seama pe de o parte de cheltuielile făcute de partea vătămată, precum și de lipsa aportului său în treburile gospodărești pe întreaga perioadă cât brațul afectat a fost imobilizat.
Pe de altă parte, suferințele de ordin psihic suportate de partea vătămată, atât în timpul imobilizării brațului cât și ulterior, urmare infirmității fizice permanente constatate de medicii legiști, au fost corect cuantificate prin daunele morale acordate.
Cum la data agresiunii partea vătămată era pensionar, în mod corect Tribunalul a constatat că acordarea unei prestații periodice lunare nu se justifică întrucât, deși părții vătămate i s-a produs o incapacitate de muncă parțială, veniturile sale nu au fost afectate.
Pentru aceste considerente, constatând că recursul de față nu este fondat, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod pr.penală va fi respins ca atare cu consecința obligării recurentului la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea recursului, conform dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată, domiciliat în com. jud. G, împotriva deciziei penale nr. 303 din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați ( sentința penală nr. 607 din 24.11.2008 pronunțată de Judecătoria Tecuci ) privind pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 9.05.1951 în com., jud.G, CNP - -) domiciliat în com. jud.
Obligă pe recurentul parte vătămată la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./03.12.2009
Tehnored./2 ex.
Jud.fond:
Jud.apel: Al. -
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Mița Mârza, Marcian Marius
