Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 75/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 75/R/2010
Ședința publică din 4 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean
JUDECĂTORI: Valentin Chitidean, Vasile Goja Maria Boer
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 470/R/4 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, privind pe inculpatul -. lipsă partea civilă SPITALUL MUNICIPAL
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă partea vătămată personal, inculpatul personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Inculpatul invocă excepția inadmisibilității recursului declarat de partea vătămată la recurs.
Partea vătămată arată că nu este mulțumit de soluția primei instanțe.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului declarat în cauză.
Cauza rămâne în pronunțare pe excepția inadmisibilității.
CURTEA
Prin sentința penală nr.137/13.05.2009 pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul penal nr-, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, art. 10 lit. c pr.pen. a fost achitat inculpatul -, fiul lui si, născut la data de 23.06.1977 în T, jud. C, cetățean R, studii școală profesionala, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat in T,- A, jud. C, CNP -, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporala, prevăzuta de art.181 alin. 1.pen. împotriva părții vătămate, domiciliat in T,-, jud. C, CNP -.
În baza art. 346 alin. 3.pr.pen. a fost respinsă acțiunea civila promovata de partea vătămata-parte civila.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a pr.pen. a fost obligată partea vătămata la plata in favoarea statului a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 alin. 5.pr.pen. partea vătămată a fost obligată la plata în favoarea inculpatului a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea penală atașata filei 7 dosarului de urmărire penala, partea vătămata a sesizat organelor de politie faptul ca la data de 21.07.2005, în jurul orelor 11.40 ar fi fost agresat în zona Hotar de inculpatul.
În dovedirea plângerii partea vătămată a atașat la dosar certificatul medico-legal care atesta faptul ca la data examinării prezenta leziuni corporale care s-ar fi putut produce prin lovire cu un corp dur, leziuni care pot data din 21.07.2005 și că pentru vindecare au fost necesare un număr de 21-22 zile îngrijiri medicale (12 p).
Audiat fiind in cauza si confruntat fiind cu partea vătămata, inculpatul nu recunoscut săvârșirea faptei ( 18 p, 21 p, 10 p, 14 fond).
În faza de urmărire penala si ulterior in faza e judecata, singura persoana care l-a văzut pe partea vătămata prezentând leziuni corporale s-a dovedit a fi martora, seful echipei de muncitori care își desfășura activitatea la Halta. Aceasta a relevat faptul ca la data de 21.07.2005 partea vătămata a apărut in halta tumefiat si plin de sânge si ca a afirmat ca ar fi fost agresat de fiul lui din, respectiv inculpatul - fiul numitei. ( 27 p, 31 fond).
La rândul sau, martorul, membru al echipei de muncitori, a arătat ca ar fi auzit de la colegii de ca partea vătămata a făcut afirmația de a fi fost agresat de inculpat ( 31 p, 30-31 fond). Pe de alta parte, martorii si, la rândul lor membri ai echipei de muncitori, au negat a fi luat la cunoștința de astfel de acuzații ( 30 p, 32 p, 83 fond). Mai mult, deși martorii si au indicat faptul ca inculpatul circula in acea perioada cu un, insa au negat sa fi văzut mașina inculpatului sau pe inculpat personal in zona Hotar la data de 21.07.2005.
Partea vătămata a propus in apărare si pe martorul, care audiat fiind in fata instanței a relevat faptul ca a auzit in sat despre faptul ca inculpatul l-ar fi agresat pe partea vătămata, insa întrebat fiind de instanța despre sursa informației, a indicat ca nu își amintește. Astfel fiind, întrucât martorul indirect nu a putut indica sursa informației cunoscute si relevate instanței, reținând si ca potrivit propriei declarații, intre martor si inculpat s-a purtat un proces penal având ca obiect săvârșirea infracțiunii de furt, instanța de fond a înlăturat declarația data de martorul propus de partea vătămata apreciind ca proba a fost administrată pro causa.
Inculpatul, deși nu avea obligația a-si dovedi nevinovăția, a propus probe in apărare, martorii si arătând ca in perioada de referința, respectiv iulie 2005, inculpatul a avut deplasari rare sau chiar inexistente in zona Hotar, întrucât era ocupat cu repararea mașinii proprietate personala (36, 60 fond)
În cursul dezbaterilor partea vătămată prin apărător a pus sub semnul îndoielii sinceritatea martorilor și propuși de inculpat, evidențiind faptul că cel din urmă era angajat al inculpatului și că a dat declarații neverosimile, iar în ceea ce îl privește pe martorul a evidențiat faptul ca potrivit răspunsului furnizat de Serviciul de Stare Civila din cadrul Primăriei C-N, data de 21.07.2005 când ar fi participat personal la repararea mașinii inculpatului, nu se verifica, aspect care denota nesinceritatea martorului.
Asupra acestor susțineri, instanța de fond a reținut in primul rând faptul ca potrivit declarațiilor martorului, oile de la aparțineau mamei inculpatului care a si supravegheat activitatea îngrijitorilor angajați in perioada verii anului 2005 cat inculpatul s-a îndeletnicit cu repararea mașinii, astfel ca declarația data de martor nu apare ca fiind neverosimilă.
În ceea ce îl privește pe martorul, instanța de fond a reținut ca acesta a indicat in mod expres faptul ca nu cunoaște localitatea de naștere a numitului, iar locul decesului a fost Austria, fiind doar înmormântat in
În orice caz insa, instanța de fond a reținut ca potrivit art. 66 alin. 1.pr.pen. inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție si ca atare nu este obligat a face dovada nevinovăției sale. Conform alin. 2 al aceluiași articol, in măsura in care se administrează probe de vinovăție, inculpatul are dreptul de a proba lipsa lor de temeinicie.
Or, în speță, instanța de fond a reținut ca nu au fost administrate probe concludente de vinovăție a inculpatului, martorii audiați in cauza arătând in mod expres ca nu l-au văzut nici pe inculpat si nici mașina condusa de acesta in zona Hotar la data faptei, respectiv 21.07.2005. În aceste condiții, singura proba de incriminare la adresa inculpatului este declarația părții vătămate, care a recunoscut in mod expres faptul ca se afla in relații conflictuale cu inculpatul datorita unor litigii civile mai vechi purtate cu mama inculpatului, respectiv ( 10 p).
Reținând ca potrivit art.75 pr.pen. pentru a putea dobândi eficienta probatorie, declarațiile părții vătămate trebuie sa se coroboreze cu alte mijloace de proba administrate in cauza, instanța de fond a constatat ca nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, motiv pentru care, in baza art. 11 pct 2 lit. a, art. 10 lit. c pr.pen. a achitat pe inculpatul, fiul lui si, născut la data de 23.06.1977 in T, jud. C, cetățean R, studii școala profesionala, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat in T,- A, jud. C, CNP -, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 pen. împotriva părții vătămate, domiciliat in T,-, jud. C, CNP -.
Pe cale de consecință, în baza art.346 alin.3 pr.pen. a respins acțiunea civilă promovată de partea vătămată-parte civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal, partea vătămată (fără a arăta motivele pentru care înțelege să critice hotărârea atacată) și Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda care a criticat hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei decizii penale prin care să se dispună condamnarea inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii pentru care acesta fost trimis în judecată, în motivare arătându-se în esență că hotărârea atacată a fost pronunțată pe fondul unei greșite aprecieri a întregului ansamblu probator, în cauză existând suficiente probe care să dovedească vinovăția inculpatului.
Prin decizia penală nr.470/R din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în baza art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda și partea vătămată,. în T,-, jud. C, împotriva sentinței penale nr.137/13.05.2009 a Judecătoriei Turda, pe care o casează în întregime.
Rejudecând cauza, în baza art.181 alin.1 pen. a fost condamnatp inculpatul -,fiul lui și, născut la data de 23.06.1977 în T, jud. C, cetățean român, studii școala profesională, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale,. în T,-/A, jud. C, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, la pedeapsa de: 1 (un) an închisoare.
În baza art.85 alin.1 pen. s- dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului - prin sentința penală nr.62/17.11.2005 a Tribunalului Militar Cluj, iar în baza art.33 și art.34 lit.b pen. s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de: 2 (doi) ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 și 64 lit.a teza a II-a pen.
În temeiul art.85 alin 3.pen. rap. la art.81 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului -, pe durata termenului de încercare prev. de art.82 pen. respectiv acela de 4 ani, termen care se calculează de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr.62/17.11.2005 a Tribunalului Militar Cluj.
Potrivit art.359 pr.pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art.83 pen.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.5 pen.
În temeiul art.14 și 346.pr.pen. comb. cu art.998 civ.a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 2500 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă,. în T,-, jud.
Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de partea civilă.
Potrivit art.193 alin.1 și 2.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 595 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate la fond, în favoarea părții civile.
În baza art.191 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la fond, în sumă de 500 lei.
În temeiul art.193 pr.pen. s-a respins cererea formulată de inculpat privind obligarea părții civile la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond și în recurs.
Conform art.189 pr.pen. s- stabilit în favoarea Baroului C suma de 100 lei reprezentând onorariul avocațial, parțial, din oficiu, în recurs (cuvenit av. -), care s-a avansat din
Potrivit art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs (în care se include și onorariul avocațial din oficiu) au rămas în sarcina acestuia.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul a constatat că recursurile sunt fondate, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză.
Astfel, în susținerea declarațiilor constante ale părții vătămate (13-17 și 15 dosar instanță, care arată că inculpatul l-a lovit cu pumnii și picioarele la data de 21.07.2005) și a concluziilor certificatului medico-legal eliberat de C-N (12, din care rezultă că, în urma agresiunilor suferite la data 21.07.2005, părții vătămate i-au fost cauzate leziuni vindecabile în 21-22 zile de îngrijiri medicale), la dosar se regăsește declarația martorei (27-29 și 31 dosar instanță), care arată că, în cursul lunii iulie 2005, în jurul orelor 13,00, în timp ce se afla în halta stației CFR, s-a prezentat partea vătămată purtând urme vizibile de agresiune, respectiv având tumefacții la nivelul feței și de sânge pe față și pe haine, care a relatat că a fost bătut de "fiul lui din ", titulatură sub care este cunoscut inculpatul în acea zonă, aspect necombătut de către acesta din urmă. Tot din declarația martorei mai rezultă faptul că, la acea dată, în halta se mai afla impegatul de mișcare care, văzând starea în care se afla partea vătămată, s-a oferit să anunțe poliția, însă a fost oprit în demersul său de către partea vătămată, care a precizat faptul că se va deplasa personal, cu trenul, la sediul poliței pentru a reclama agresiunea pe care a suferit- În legătură cu acest aspect al prezenței impegatului la momentul la care, în halta, s-a prezentat partea vătămată purtând urme vizibile ale unei agresiuni, pledează și declarația martorului care, în faza cercetării judecătorești (30 dosar instanță) arată că, deși nu a văzut-o personal pe partea vătămată, "când m-am întors la stație, mi-a spus impegatul că ar fi venit partea vătămată și că ar fi fost bătută de inculpat".
De asemenea, martorul, care se afla în halta, în calitate de lucrător de întreținere a căii ferate la data producerii incidentului, a arătat că, deși nu a văzut nici o persoană care să prezinte urme de agresiune, "ulterior am văzut un cetățean mai în vârstă, pe care nu-l cunosc și care a căutat-o în gara Câmpia pe numita, afirmând că a fost agresat" (33 ).
La fel, martorul (48 dosar instanță) a arătat că, deși la data săvârșirii faptei nu se afla în zona, la 3-4 zile de la incident, în zona respectivă se vorbea despre faptul că inculpatul ar fi bătut-o pe partea vătămată, iar acesta din urmă i-a spus personal, la câteva luni de la incident, că a fost agresat de inculpat. Mai mult, acest martor, la fel ca și martorul, a declarat că, în perioada lunii iulie 2005, inculpatul obișnuia să se deplaseze în zona la volanul unui autoturism.
În plus, este de precizat faptul că depozițiile martorilor propuși de inculpat în apărare nu au fost în măsură să răstoarne probele de vinovăție precizate mai sus. Astfel, martorul -, cumnatul inculpatului (36 dosar instanță) a arătat că, în acea perioadă, inculpatul nu s-a deplasat în zona, întrucât acesta se afla în T și lucrau amândoi la repararea autoturismului al inculpatului, aspect pe care îl cunoaște cu certitudine pentru că în acea perioadă tocmai revenise din municipiul C-N de la înmormântarea numitului, aspect care a fost ulterior infirmat prin adresa Consiliului local C-N (72 și 80 dosar instanță), din care rezultă că în registrele de stare civilă ale municipiului C-N nu a fost înregistrat decesul numitului, în preajma datei de 20.07.2005, fiind înregistrat un singur act de deces pe numele de -, însă la data de 12.11.2005. De asemenea, și declarația martorului, fost angajat al inculpatului, este nerealistă și neconvingătoare, fiind de notorietate faptul că, în luna iulie, perioadă cu vegetație abundentă, orice proprietar de ovine depune toate diligențele în sensul deplasării, cel puțin săptămânal, dacă nu zilnic, la locul în care se situează ovinele în vederea valorificării produselor rezultate în urma exploatării acestora.
Din coroborarea probelor menționate mai sus rezultă, așadar, că inculpatul -, la data de 21.07.2005, i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 21-22 zile de îngrijiri medicale, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prev. și ped. de art.181 alin.1 pen.
Față de cele menționate mai sus, în baza art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. tribunalul a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda și partea vătămată, împotriva sentinței penale nr.137/2009 a Judecătoriei Turda, care a fost casată în întregime.
Rejudecând cauza, tribunalul a condamnat pe inculpatul -, în baza art.181 alin.1 pen. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, la pedeapsa de 1 an închisoare.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a luat în considerare gradul de pericol social concret, relativ ridicat, al infracțiunii săvârșite, atitudinea nesinceră avută de inculpat pe parcursul procesului penal, precum și faptul că acesta posedă antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prin sentința penală nr.62/2005 a Tribunalului Militar Cluj.
În baza art.85 alin.1 pen. tribunalul a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului - prin sentința penală nr.62/17.11.2005 a Tribunalului Militar Cluj, iar în baza art.33 și art.34 lit.b pen. a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 și 64 lit.a teza a II-a pen.
Apreciind totodată că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate și fiind îndeplinite condițiile prev. de art.85 alin.3 pen. și art.81 pen. tribunalul a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului -, pe durata termenului de încercare prev. de art.82 pen. respectiv acela de 4 ani, termen care se calculează de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr.62/17.11.2005 a Tribunalului Militar Cluj.
Potrivit art.359 pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art.83 pen.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.5 pen.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, fiind îndeplinite în speță condițiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art.14 și 346.pr.pen. comb. cu art.998 civ. inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 2500 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă (apreciind că această sumă este în măsură să asigure o reparație justă și echitabilă a prejudiciilor de ordin nepatrimonial suferite de partea civilă), și au fost respinse ca nedovedite daunele materiale în sumă de 500 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor și costul certificatului medico-legal și neîntemeiate restul daunelor morale până la suma de 4000 lei, formulate de partea civilă.
Potrivit art.193 alin.1 și 2.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 595 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate la fond, în favoarea părții civile.
În baza art.191 pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la fond, în sumă de 500 lei.
În temeiul art.193 pr.pen. s-a respins cererea formulată de inculpat, aflat în culpă procesuală, privind obligarea părții civile la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond și în recurs.
Conform art.189 pr.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului C suma de 100 lei reprezentând onorariul avocațial, parțial, din oficiu, în recurs (cuvenit av. -), care s-a avansat din
Potrivit art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs (în care se include și onorariul avocațial din oficiu) au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs partea vătămată cu motivarea că nu este mulțumită de soluția primei instanțe.
În ședința publică de azi, s-a pus în discuție din oficiu inadmisibilitatea recursului promovat de partea vătămată.
Cu privire la această excepție se rețin următoarele:
Prin sentința penală nr.137/13 mai 2009 Judecătoriei Turdaa fost achitat inculpatul în baza art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.c cu C.P.P. privire la infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 parte Cod Penal vătămată fiind.
A fost respinsă constituirea de parte civilă formulată de partea vătămată, iar acesta din urmă a fost obligat să plătească statului și inculpatului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda și partea vătămată au formulat recurs, care a fost admis prin decizia penală nr.470 din 4 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj și rejudecând cauza a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 la Cod Penal pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.85 alin.1 a Cod Penal fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.62 din 17 noiembrie 2005 Tribunalului Militar Cluj iar în baza art.33 și 34 lit.b au Cod Penal fost contopite cele două pedepse în pedeapsa de 2 ani închisoare care în baza art.81 și 82.Cod Penal a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 4 ani, termen care se calculează de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr.62/17 noiembrie 20005 Tribunalului Militar Cluj.
S- atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și Cod Penal s-a făcut aplicarea art.71 alin.5
Cod PenalÎn baza art.14 și 346.C.P.P. raportat la art.998 civ. inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate suma de 2500 lei cu titlu de daune morale și au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de partea vătămată.
Împotriva acestei decizii partea vătămată a formulat recurs așa cum s-a arătat mai sus.
Recursul formulat de partea vătămată este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art.361 alin.1 lit.a nu C.P.P. pot fi atacate cu apel sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Constituie infracțiunea de vătămare corporală fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile (art.181 alin.1 C.P.P.).
Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate (art.181 alin.2 C.P.P.).
Având în vedere că infracțiunea de vătămare corporală care face obiectul prezentei cauze se judecă în primă instanță de către judecătorie și este supusă unei singure căi de atac a recursului care este soluționat de tribunal în ultimă instanță și că partea vătămată a promovat o cale de atac care nu este prevăzută de lege ( recurs la recurs), în baza art.38515pct.1 lit.a recursul C.P.P. formulat de partea vătămată împotriva deciziei penale nr.470 din 4 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj urmează să fie respins ca inadmisibil.
În baza art.192 alin.2 partea C.P.P. vătămată urmează să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de partea vătămată, domiciliat în T-, jud. C, împotriva deciziei penale nr. 470/R din 4 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj.
Obligă pe partea vătămată să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Valentin Chitidean, Vasile Goja Maria Boer
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
5 ex./12.02.2010.
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Vasile Goja Maria Boer
