Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 113/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 113/
Ședința publică din 11 Februarie 2010
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- --președinte secție
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de partea responsabilă civilmente ASIGURĂRI SA ( FOSTĂ INSURANCE SA ), cu sediul în B,-, sector 1, împotriva deciziei penale nr.182 din 8 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a înregistrtat ședința de judecată potrivit art.304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru intimatul inculpat, avocat ales, în baza delegației de la dosar, intimatul parte civilă, lipsă recurenta parte responsabilă civilmente Asigurări Sa ( fostă Vienna Insurance Sa) și intimat asigurator Sc " Vienna Insurance " Sa, Sucursala Pitești.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar din partea recurentei motivele de recurs.
Avocat și procurorul, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind cereri prealabile, curtea, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat, pune concluzii de respingere a recursului, menținerea deciziei ca legală și temeinică, despăgubirile au fost corect stabilite, inculpatul fiind obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la acestora.
Intimatul parte civilă, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, despăgubirile civile fiind corect stabilite.
CURTEA
Asupra recursului penal, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1209 din 09.07.2009 pronunțată de Judecătoria Pitești, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 06.12.1962 în B, domiciliat în,-, -.A,.43, jud A, cetățean român, studii 12 clase, căsătorit, CNP -, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev și ped de art. 184 slin 2 și 4.pen. în dauna părții vătămate, domiciliat în com. nr.339, jud.
În baza art. 81.pen a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului prin prezenta sentință.
În temeiul art. 82 Cod penal fixat termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83.pen.
În baza art. 14.pr.pen rap la art. 346.pr.pen și art. 998.civ, a admis în parte acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă și a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Vienna Insurance SA, cu sediul ales la Sucursala Pitești, B- -, -a mezanin, jud. A, să plătească acestuia suma de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și 40 000 daune morale.
A respins cererea părții civile având ca obiect obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice lunare.
În baza art. 193 alin 1 și 2.pr.pen. a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de acesta.
În temeiul art.191 alin 1.pr.pen a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 lei constituie cheltuieli de urmărire penală și 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit mențiunilor procesului verbal de cercetare la fața locului întocmit de agenți și experți criminaliști din cadrul IPJ A, în data de 30.10.2006 s-a constatat consumarea unui accident rutier pe DN 73 din raza comunei, în direcția de mers Câmpulung- Pitești. S-a reținut prin același proces verbal că, în evenimentul rutier a fost implicat autoturismul marca Oltcit Club cu nr.de înmatriculare -, condus de către inculpat, acesta observând cu întârziere partea vătămată care circula cu bicicleta în aceeași direcție de mers. Inculpatul a încercat să evite impactul schimbând direcția de mers a autoturismului și a acționat sistemul de frânare, însă manevra a fost nereușită, iar partea din față a autovehiculului a lovit din spate a bicicletei pe care se deplasa partea vătămată. Din cuprinsul aceluiași proces verbal rezultă că s-au identificat la fața locului urme de frânare și s-a procedat la efectuarea de măsurători, s-au ridicat bucăți de material plastic găsite în zona accidentului și s-a constatat avarierea autoturismului condus de inculpat. De asemenea, a fost întocmită schița locului accidentului (fila 8 dos ) și procesul verbal de verificare a stării tehnice a autoturismului (fila 9 dos p), iar acestea, coroborate cu planșele foto efectuate în cauză, atestă situația de fapt consumată.
Conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr.1241/A6/11.01.2007 întocmită de SML A, partea vătămată a suferit, în condițiile accidentului rutier, un traumatism craniocerebral, cu dilacerare cerebrală, fractură deschisă gambă dreaptă, operată, pierderea conștienței, asimetrie facială, afazie, fractură tibie și peroneu imobilizate cu tije metalice centro- medulare în aparat gipsat. În aceeași expertiză se precizează că s-a intervenit chirurgical, practicându-se craniotomie frontal stâng, pentru toate aceste leziuni partea vătămată necesitând aproximativ 120 zile îngrijiri medicale de la producere și s-a concluzionat că prezintă infirmitate, iar leziunile i-au pus viața în primejdie.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnico-judiciară auto de către exp., prin care s-a stabilit că starea de pericol care a condus la producerea accidentului rutier a fost generată de către conducătorul auto, care nu a respectat art. 48 și 51 din OUG nr.195/2002 republicată, în sensul că acesta s- deplasat cu o viteză de 81 Km/ pe un segment de drum unde viteza legală era de 50 Km/ și nu a păstrat o distanță suficientă față de vehiculul care circula în fața sa, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. S-a constatat prin aceeași expertiză auto că partea vătămată, care circula cu bicicleta regulamentar pe partea dreaptă a drumului public, (aceasta fiind semnalizată corespunzător cu dispozitiv reflectorizant-fluorescent), nu a avut nicio posibilitate de a evita producerea accidentului.
Locul consumării evenimentului rutier a fost pe DN 73 din raza comunei, județul A, la o distanță de aproximativ 1,10 față de acostamentul din dreapta, privind direcția de deplasare a autoturismului și a bicicletei, respectiv Câmpulung- Pitești, iar victima nu a apărut în spațiul de siguranță al conducătorului auto.
Din buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie nr.695/03.11.2006 și nr.694/03.11.2006 întocmite de SML A, a rezultat că inculpatul și partea vătămată nu se aflau sub influența băuturilor alcoolice la momentul producerii coliziunii.
Potrivit declarației inculpatului, în data de 30.10.2006 în jurul orelor 7,00 dimineața când s-a consumat impactul, afară era semiîntuneric, iar din constatările personale acesta a susținut că bicicleta pe care se deplasa partea vătămată nu era prevăzută cu elemente de semnalizare corespunzătoare pe timp de noapte. Susținerile inculpatului sunt contrazise de constatările raportului de expertiză tehnică auto efectuată în cauză, coroborate cu mențiunile procesului verbal de cercetare la fața locului întocmit de către organele de poliție. De altfel, inculpatul a precizat că nu a contestat acest raport de expertiză, fiind de acord cu aspectele stabilite prin concluziile expertului.
Având în vedere cele expuse, instanța a reținut că, în data de 30.10.2006, în timp ce conducea autoturismul marca Oltcit Club cu nr.de înmatriculare - pe raza comunei, inculpatul nu a respectat disp. art. 48 și 51 din OUG nr.195/2002 (R), accidentând din culpă pe partea vătămată, care a suferit leziuni traumatice vindecabile într-un număr de cca 120 zile îngrijiri medicale, aceste traumatisme punându-i viața în primejdie.
Fapta inculpatului, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.și ped. de art.184 alin.2 și 4 Cp, i s-a aplicat acestuia pedeapsa închisorii orientată spre minim, la dozarea căreia au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cp, gradul de pericol social al faptei, cu reținerea culpei exclusive a inculpatului în comiterea acesteia, raportat și la persoana inculpatului, care a recunoscut și regretat fapta, a manifestat o atitudine sinceră și cooperantă în fața organelor judiciare, nu posedă antecedente penale și este cunoscut cu un bun comportament în societate.
Cu privire la modalitatea de executare, s-a dat eficiență disp. art. 81.Cod Penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, apreciindu-se că sunt întrunite condițiile prevăzute de textul legal invocat, iar scopul educativ al acesteia poate fi atins și fără privare de libertate, ceea ce constituie un serios avertisment pentru inculpat.
În temeiul art.82 s Cod Penal-a fixat un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
Se vor învedera inculpatului disp.art.83 Cp, în conformitate cu art.359 Cpp.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 30.000 lei reprezentând despăgubiri civile pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de spitalizarea sa, îngrijirile medicale ce i-au fost acordate, costul medicamentelor, transportul la spital pentru consultații și plata însoțitorului pe care l-a necesitat în perioada cât a fost imobilizat la pat în vederea refacerii stării de sănătate. De asemenea, partea civilă a pretins daune morale în sumă de 20.000 lei pentru suferința afectiv-psihică la care a fost expus pe toată durata spitalizării și ulterior și a solicitat obligarea inculpatului de a-i plăti o prestație periodică în cuantum de 300 lei lunar, până la încetarea stării de nevoie, având în vedere că a rămas în urma accidentului cu o infirmitate permanentă ( fil.48 dos jud).
Relativ la pretențiile civile formulate de partea vătămată, instanța a constatat că acestea sunt fondate în parte, pentru următoarele considerente:
Expertiza medico-legală nr.1241/A6/11.01.2007 întocmită de SML Aac onstatat că leziunile traumatice suferite de partea vătămată în condițiile accidentului rutier au necesitat cca 120 zile îngrijiri medicale de la producere, i-au pus viața în primejdie și i-au determinat o infirmitate permanentă.
Din conținutul adresei de relații nr.506/28.01.2009 emisă de către SC UNICO SRL, a rezultat că partea civilă a fost angajat la această societate în perioada 05.07.2005- 20.05.2006, în baza unui contract individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată, ocupând postul de paznic. Din aceeași adresă reiese că, la data producerii accidentului, respectiv 30.10.2006, nu mai era angajat al acestei societăți, întrucât relațiile de muncă au încetat prin demisia acestuia în data de 20.05.2006, aspect rezultat și din decizia nr.691/05.05.2006 ( filele 154 și 157 dos. jud).
Prin decizia nr.7712/19.06.2007 emisă de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulți, rezultă că a fost încadrat în gradul de handicap accentuat. Acest diagnostic a fost menținut printr-o nouă evaluare, din data de 19.06.2008, întocmindu-se de către aceeași comisie certificatul cu nr.8361.
Prin decizia asupra capacității de muncă nr. 827/16.03.2009 emisă de DGMPS s-a constatat că partea vătămată prezintă lipsă substanță osoasă cu diametrul 3- 4 cm, tulburare afectivă organică tip maniacal, fracturi oase gambă dreaptă operate, ce îi conferă deficiență globală accentuată.
În cursul judecății s-a efectuat de către SML A raportul de expertiză medico-legală nr.59/A2/20.03.2009, prin care s-a constatat că partea vătămată prezintă afecțiuni ce îi conferă o deficiență globală accentuată, fiind încadrabil în gradul II de invaliditate, iar lipsa de substanță osoasă craniană reprezintă infirmitate. S-a concluzionat că între afecțiunile constatate și accidentul de trafic rutier din 30.10.2006 există legătură directă de cauzalitate.
Potrivit cuponului de pensie de partea civilă la dosarul cauzei, acesta beneficiază de drepturi bănești pentru persoane cu handicap în cuantum de 217 lei lunar, acordate în baza deciziei mai sus individualizate.
Din examinarea tuturor înscrisurilor medicale atașate la dosar, coroborate cu declarația martorei, precum și în raport cu actele ce atestă veniturile realizate de partea vătămată și cheltuielile efectuate de acesta pentru refacerea stării de sănătate, respectiv chitanțe, adeverințe, bonuri fiscale, a rezultat fără echivoc faptul că, în urma accidentului rutier, acesta a suferit o infirmitate, iar traumatismele ce i-au fost produse i-au pus viața în primejdie.
Apreciindu-se că partea civilă a dovedit în cauză existența unui prejudiciu material, dar și moral, demonstrată fiind și legătura de cauzalitate între pagubele suferite și fapta inculpatului, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale ce obligă pe cel vinovat de producerea acestuia, de a-l repara.
În ceea ce privește prestația periodică lunară pretinsă de partea civilă, instanța a constatat că acesta nu era angajat printr-un contract de muncă la data când a fost victima accidentului rutier și nu realiza venituri lunare certe și determinabile, aspect ce rezultă din contractul de muncă încheiat cu fosta societate angajatoare.
Având în vedere cele expuse, instanța a respins ca nefondată cererea părții civile având ca obiect obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice lunare.
Relativ la prejudiciul material și moral care s-a demonstrat a-i fi fost produs părții civile, instanța reținut însă că întinderea acestuia este mai redusă în raport cu sumele pretinse și urmează să acorde victimei despăgubiri într-un cuantum ce a fost apreciat drept o satisfacție echitabilă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 14.pr.pen rap la art. 346.pr.pen și art. 998.civ, fost admisă în parte acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă și obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Vienna Insurance SA (în condițiile existenței poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto), să plătească acestuia suma de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și 40 000 daune morale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul C și asigurătorul de răspundere civilă ASIGURĂRI SA ( fostă SC INSURANCE SA I) - SUCURSALA
Inculpatul a criticat sentința solicitând admiterea apelului, casarea în parte a sentinței primei instanțe, în sensul reducerii despăgubirilor civile și a cuantumului daunelor. Spune acest lucru motivat de conduita inculpatului atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății.
Asigurătorul de răspundere civilă ASIGURĂRI SA ( fostă SC INSURANCE SA I) - SUCURSALA P, arată că se impune efectuarea unui nou raport de expertiză tehnică auto. Totodată instanța de fond în mod greșit a obligat asigurătorul în solidar cu inculpatul la plata daunelor civile.
Prin decizia penală nr.182 din 8 decembrie 2009, Tribunalul Argeșa respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul, și asigurătorul de răspundere civilă ASIGURĂRI SA ( fostă SC INSURANCE SA I) - SUCURSALA P, cu sediul în B,-, sector 1, obligând apelanți la câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că instanța de fond a stabilit în mod corect vinovăția inculpatului în ce privește săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.și ped.de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, dispunând astfel condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului având în vedere criteriile generale prev.de art.72 cod penal, gravitatea faptei săvârșite, pericolul social concret și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv atitudinea în raport de fapta săvârșită și faptul că este cunoscut fără antecedente penale, instanța de fond a dat eficiență disp.art.52 cod penal atât în ce privește cuantumul pedepsei aplicate cât și în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, stabilind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
Instanța de fond a soluționat în mod corect acțiunea civilă, dispunând obligarea inculpatului în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă la plata despăgubirilor materiale și a daunelor morale și respingând cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata unei prestații periodice lunare, la acest ultim aspect având în vedere că partea civilă beneficiază de drepturi bănești pentru persoane cu handicap.
La stabilirea calculului despăgubirilor materiale în mod corect s-au avut în vedere cheltuielile efectuate de partea civilă pentru tratament și plata însoțitorului pe care l-a necesitat cât a fost imobilizată la pat, iar la stabilirea cuantumului daunelor morale s-au avut în vedere suferințele cauzate părții vătămate care în urma accidentului prezintă infirmitate, iar traumatismele ce i-au fost produse i-au pus viața în primejdie.
În cauză nu se impune efectuarea unei expertize tehnice având în vedere că o astfel de expertiză a fost efectuată la urmărirea penală și expertiza răspuns la obiectivele solicitate.
Cu privire la răspunderea solidară cu inculpatul a asigurătorului de răspundere civilă, tribunalul constată că în mod corect a fost obligat asigurătorul în solidar la plata despăgubirilor civile, deoarece răspunderea contractuală bazată pe contractul de asigurare coexistă cu răspunderea delictuală izvorâtă din infracțiune și în aceste condiții se constituie o adevărată garanție pentru creditorul obligației de despăgubire.
Împotriva deciziei a formulat recurs asigurătorul de răspundere civilă ASIGURĂRI (fostă SC INSURANCE SA I), susținând că în mod greșit a fost obligat în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile. S-a arătat în continuare că, în cauză se impunea efectuarea unei noi expertize tehnice auto, în raport de care să aibă posibilitatea și asiguratul să formuleze obiecțiuni.
Examinând recursul prin prisma criticilor invocate și a cazului de casare prev.de art.385/9 al.2 cod procedură penală, rap.la art.385/9 pct.17 cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Referitor la natura juridică a răspunderii societăților de asigurare, curtea constată că prin Decizia nr.1 din 28.03.2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind că în aplicarea dispozițiilor art.54 al.4 și de art.57 din Legea nr.136/1995 privind asigurările în România, cu modificările ulterioare, societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă.
În considerentele deciziei amintite s-a reținut, drept corectă soluția instanțelor care au apreciat că " raporturile juridice dintre aceste societăți și asigurat au la bază o solidaritate tacită, stabilită prin convenție, care dă dreptul persoanelor păgubite prin producerea accidentelor să pretindă, în baza art.57 alin.1 din Legea nr.136/1995, despăgubiri atât celor răspunzători de producerea acestora, cât și direct asigurătorului de răspundere civilă.
Drept urmare, în condițiile în care în considerentele deciziei instanței supreme se invocă instituția solidarității, este clar că există o obligație solidară de plată a despăgubirilor între societatea de asigurare și inculpat (asigurat) față de cel păgubit, în temeiul dispozițiilor art.1041 Cod civil, asigurătorul având astfel poziția unui codebitor în raport cu partea vătămată.
Așadar, revenind la speța de față, odată constatată existența prejudiciului, trebuie să se dispună obligarea asigurătorului în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor, prin prisma poziției pe care o au în raportul de asigurare - de codebitori, dar și a răspunderii solidare la care s-au angajat.
Cum concluziile desprinse din raportul de expertiză auto efectuat în cauză nu sunt contradictorii și, în plus, cum acestea nu au fost contestate pe parcursul procesului penal, asigurătorul achiesând asupra obiectivelor fixate în cursul urmăririi penale, nu se impunea efectuarea unei noi expertize tehnice. Mai mult, acest motiv de recurs nu se încadrează în cazul de casare invocat prevăzut de art.385/9 pct.10 Cod procedură penală, întrucât instanțele de fond s-au pronunțat motivat asupra acestei cereri în sensul respingerii ei, iar faptul că expertiza auto a fost efectuată a venit în sprijinul drepturilor părților din proces, fără a crea o vătămare procesuală.
Față de argumentele expuse, în temeiul art.385/15 Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurenta va fi bligată la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea responsabilă civilmente ASIGURĂRI cu sediul în B, sector 1,-, împotriva deciziei penale nr. 182/08.12.2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
- -
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./23.02.2010.
Jud.fond:.
Jud.apel:
Gh.
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
