Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 1212/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1212/
Ședința publică din 14 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursurilor formulate de partea civilă, partea responsabilă civilmente SC & SRL A și asigurătorul AG împotriva deciziei penale nr. 263 din 12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru partea responsabilă civilmente recurentă, avocatul, pentru asigurătorul recurent, avocatul, lipsă fiind inculpatul intimat, partea civilă recurentă, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, partea civilă intimată Spitalul Clinic Județean Nr.1 T, partea responsabile civilmente intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul părții civile recurent arată că ambele instanțe au obligat în solidar inculpatul și partea responsabilă civilmente la plata daunelor materiale, morale, a prestației periodice lunare și a cheltuielilor de spitalizare către părțile civile, toate acestea intrând în contradicție cu prevederile art.49 și 50 din Legea nr. 136/1995, care stipulează că asigurătorul suportă atât despăgubirile cât și cheltuielile de judecată față de persoanele păgubite prin accidente de circulație, deoarece, cel ce suportă plata daunelor ce le datorează inculpatul și partea responsabilă civilmente este asigurătorul, în limita maximă admisă de lege. Astfel, apreciază că ambele hotărâri pronunțate în cauză nu pot fi executate pe latura civilă, având în vedere dispozitivul acestora, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. În subsidiar, reținerea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul asiguratorului recurent arată că ambele hotărâri pronunțate în cauză sunt netemeinice sub aspectul laturii civile, apreciind ca nejustificat de mare cuantumul daunelor morale acordate, în sumă de 50.000 euro, încercându-se astfel o îmbogățire fără justă cauză. Astfel, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și reducerea cuantumului despăgubirilor morale la suma de 30.000 lei pe care o consideră o compensație adecvată prejudiciului moral suferit de partea civilă în urma accidentului de circulație. Pune concluzii de respingere a recursului părții civile și părții responsabile civilmente.
Apărătorul părții responsabile civilmente apreciază că se impune soluția de casare cu trimitere spre rejudecare întrucât pe tot parcursul procesului penal nu a fost citat asigurătorul de la sediul societății de asigurat, instanțele de judecată procedând în mod greșit la citarea în cauză a mandatarului societății de asigurare. De asemenea, apreciază că nu sunt îndeplinite pe deplin condițiile legale pentru atragerea răspunderii civile a societății & SRL în calitate de parte responsabilă civilmente, având în vedere că accidentul nu s-a produs în timpul desfășurării activităților în numele sau pe seama angajatorului și s-a realizat în afara programului de lucru al angajatului. Hotărârea instanței este greșită și sub aspectul faptului că a obligat asigurătorul să plătească părții civile doar cheltuielile de spitalizare, deși trebuia să-l oblige să plătească și despăgubirile civile în temeiul art. 54 din Legea nr. 136/1995. Referitor la recursurile declarate de asigurător și partea civilă pune concluzii de admitere a acestora.
Apărătorul părții civile recurente pune concluzii de respingere ca nefondate a recursurilor formulate de asigurător și partea responsabilă civilmente.
Procurorul pune concluzii de respingere a celor trei recursuri pentru următoarele motive: cu privire la recursul părții civile, arată că dispoziția instanței de fond prin care obligă asigurătorul să plătească părților civile în baza și în limitele contractului de asigurare, cheltuielile de spitalizare la care a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, este menită să asigure repararea prejudiciului de către acest asigurător de răspundere civilă; referitor la recursul părții responsabile civilmente, se arată că în mod corect a fost citată SC International România aceasta fiind reprezentanta societății austriece în România; pe de altă parte, susținerea părții responsabile civilmente în nu ne-am afla în situația unui raport de prepușenie este nefondată, răspunderea comitentului se întinde și atunci când prepusul săvârșește fapta prejudiciabilă în exercitarea abuzivă a sarcinilor de serviciu; cu privire la recursul asigurătorului, apreciază că în mod corect instanța de fond a stabilit cuantumul daunelor morale la suma de 50.000 euro, având în vedere că prejudiciul estetic cauzat părții vătămate este definitiv, conform raportului medico-legal efectuat în cauză.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.50 din 24 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Lipova, în dosar nr-, în baza art. 184 al. 2 și 4 Cp a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de6 ( șase ) luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cp s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a Cp.
În baza art. 81 Cp s-a suspendat condiționat executarea pedepsei.
În baza art. 82 al. 2 Cp s- stabilit un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 71 al. 5 Cp s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 al. 1 Cpp s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cp în sensul că, dacă în cursul termenului de încercare, cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În baza art. 14 și art. 346 Cpp, art. 999. civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență T și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC & cu sediul în municipiul A - 21. A. 5. 22, jud. A, să plătească părții civile suma de 12.177,373 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate.
În baza art. 14 și art. 346 Cpp, art. 999. civ. s-a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC & să plătească părții civile suma de 1.000 euro daune materiale, 50.000 euro daune morale și o prestație periodică de 100 euro lunar.
În baza art. 11 din Legea nr. 136/1995, s-a constatat că inculpatul, la data producerii accidentului, conducea un autovehicul care avea asigurare de răspundere civilă valabilă încheiată de către asiguratorul SC INTERNATIONAL ROMÂNIA SRL ÎN CALITATE DE CORESPONDENT AL LUI AG.
În baza art. 41 și art. 42 din Legea nr. 136/1995 a fost obligat asiguratorul SC INTERNATIONAL ROMÂNIA în calitate de corespondent al lui să plătească părților civile, în baza și în limitele contractului de asigurare, cheltuielile de spitalizare la care a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente.
În baza art. 191 al. 1 și al. 3 Cpp a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească statului 500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în data de 31 august 2007, învinuitul a condus pe DN 7, din direcția D spre A, autoutilitara VW cu nr. N-471-
Când a ajuns la km 462+500 pe raza localității de M, învinuitul a intrat în depășirea unui autotren înmatriculat în Bulgaria, fără să se asigure că din sens opus a circulat regulamentar autotractorul Mercedes cu nr. BV-1713, care tracta remorca cu nr. BV-1714.
Între cele două autovehicule a avut loc un impact în urma căruia numitul, pasager în autoutilitara condusă de învinuit, a fost accidentat grav și a avut nevoie de 70-80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, așa cum a rezultat din raportul de expertiză medico-legală nr. 608/A/3 din 23.10.2007.
a fost internat la Spitalul Clinic Județean nr. 1 T în perioada 31.08-21.09.2007.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă la termenul din 15 octombrie 2008, cu suma de 101.000 euro, din care 1.000 euro daune civile, 100.000 euro daune morale, precum și o rentă lunară de 150 euro reprezentând diferența din venitul salarial obținut în perioada în care lucra și pensia la care a fost îndreptățit de 323 lei.
Partea civilă a îndurat suferințe ca urmare a accidentului, fiind internată în spital și, după ieșirea din spital, a fost obligată să rămână în pensie pe motive de boală, a suferit fizic și psihic, i-a fost pusă viața în pericol, având nevoie de îngrijirea și supravegherea permanentă a altor persoane, pentru ameliorare aceasta are nevoie de un tratament medicamentos complex și care necesită cheltuieli financiare, precum și a disconfortului estetic, având tulburări de mers.
La contravaloarea daunelor suferite se mai adaugă cheltuieli de judecată.
S-a efectuat un raport de expertiză medico-legală de către Serviciul Județean de Medicină Legală A, din care se reține că sechelele părții civile sunt definitive și survenite ca urmare a traumatismului prin accident rutier.
Raportul de expertiză nu a fost contestat de inculpat.
Spitalul Clinic Județean de Urgență T s-a constituit parte civilă cu suma de 12.177,373 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate.
Daunele materiale solicitate de către părțile civile și Spitalul Clinic Județean T au fost dovedite cu acte.
Din dosarul cauzei a rezultat că vinovat de accidentul descris mai sus se face vinovat, care a încălcat prevederile art. 45 al. 3 din OUG nr. 195/2002 - care prevede că: " atunci când prin manevra de depășire se trece peste axa care separă sensurile de circulație, conducătorii de vehicule trebuie să se asigure că din sens opus nu se apropie un alt vehicul ".
Inculpatul, audiat de instanță la termenul din 15 octombrie 2008, recunoscut, în parte, învinuirea care i s-a adus, afirmând că, înainte de a efectua manevra de depășire, s-a asigurat, deși a afirmat că în față se afla o curbă.
Cu privire la pretențiile civile, a fost de acord să îi plătească părții civile o sumă stabilită de instanță, și nu suma de 150 euro/lună.
Inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.
În proces a participat, în calitate de asigurator, și SC INTERNATIONAL ROMÂNIA SRL în calitate de corespondent al lui societate de asigurare cu care inculpatul avea încheiată asigurare de răspundere civilă, valabilă la data producerii accidentului, pentru autovehiculul implicat în accident.
Autoturismul condus de inculpat, fiind asigurat pentru răspunderea civilă în baza contractului de asigurare, societatea asiguratoare conform prevederilor Legii nr. 136/1995, va acorda despăgubiri față de terțele persoane păgubite prin accidente de vehicule, în speță, părții civile.
Societatea de asigurare participă în procesul penal doar în calitate de asigurator de răspundere civilă și, în consecință, nu are calitatea de persoană responsabilă civilmente care, în baza sentinței penale, să poată fi obligată la plata daunelor către partea civilă.
Potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Inculpatul a condus un autovehicul fiind în slujba părții responsabile civilmente SC & astfel că va răspunde în solidar cu aceasta.
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de partea responsabilă civilmente SC & aceasta nu a fost primită de instanță.
De asemenea, nici apărările societății vizând faptul că programul de lucru era terminat de patru ore înaintea producerii accidentului, nu pot fi primite de instanță deoarece inculpatul era angajatul societății, opera raportul de prepușenie, deși se deplasa cu autovehiculul proprietatea lui SC.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea civilă, partea responsabilă civilmente SC & SRL A și asigurătorul AG prin SC Internațional România SRL.
Prin motivele depuse în scris partea civilă a criticat hotărârea sub aspectul laturii civile solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și rejudecând obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata unei prestații periodice lunare de 100 euro, a unor daune materiale de 1000 euro, a daunelor morale în cuantum de 100.000 euro sau echivalentul în lei la data plății și a cheltuielilor de judecată. S-a arătat că prima instanță în mod greșit a obligat asigurătorul doar la plata cheltuielilor de spitalizare și a omis a se pronunța asupra cheltuielilor judiciare. De asemenea, s-a arătat că daunele morale solicitate sunt justificate având în vedere sechelele definitive ale părții civile, adică infirmitatea fizică și psihică definitivă.
Apelul declarat de partea responsabilă civilmente SC & SRL nu a fost motivat în scris și deși legal citată nu s-a prezentat în fața instanței de control judiciar.
Asigurătorul AG prin mandatar SC Internațional România SRL a solicitat prin motivele depuse în scris și susținute oral admiterea apelului în latura civilă și rejudecând reducerea daunelor morale pe care le consideră nejustificat de mari raportat la împrejurările cauzei și practica judiciară în cauze similare. Totodată a solicitat modificarea sentinței atacate în privința prestațiilor periodice care reprezintă diferența dintre venitul pe care partea civilă îl realiza anterior accidentului și suma de 323 lei pe care o primește cu titlu de pensie de invaliditate. Un alt aspect de nelegalitate se referă la lipsa calității de asigurător a SC Internațional România societate care are doar calitatea de mandatar comercial urmând ca obligația de plată a despăgubirilor civile să fie stabilită în sarcina AG.
Prin decizia penală nr. 263 din 12 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad, a admis apelurile declarate de partea civilă, partea responsabilă civilmente SC & SRL A și asigurătorul AG prin SC Internațional România SRL împotriva sentinței penale nr.50 din 24 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Lipova în dosarul nr-, privind pe inculpatul, pe care a desființat-o în latura civilă cu privire la prestațiile periodice și cheltuielile judiciare și rejudecând:
A redus de la suma de 100 euro lunar la suma de 337 lei lunar prestația periodică lunară stabilită pentru partea civilă, începând cu data de 31.08.2007 și până la îndeplinirea condițiilor legale pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă de către partea civilă.
A obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părții civile suma de 3600 lei cheltuieli judiciare în primă instanță.
A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
Examinând apelurile declarate în cadrul dat de dispozițiile art. 378 Cpp prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu conform art. 371 alin.2 Cpp, tribunalul a constatat că acestea sunt fondate din următoarele considerente ce urmează a fi prezentate în continuare.
În cazul săvârșirii unei infracțiuni contra persoanei, cauzatoare de vătămări corporale, având drept consecință o invaliditate, inculpatul trebuie obligat la plata unor despăgubiri periodice către partea civilă, până la încetarea stării de invaliditate. La calcularea prestației lunare se va avea în vedere media retribuției anterioare pe care victima, încadrată în muncă, o primea și cuantumul pensiei de invaliditate stabilite, urmând ca inculpatul să fie obligat la plata diferenței dintre cele două venituri lunar, de la data accidentului și până la încetarea stării de invaliditate.
Așadar, față de împrejurarea că partea civilă la data încadrării avea un venit lunar de 660 lei iar pensia de invaliditate stabilită este de 323 lei, se impune reducerea prestației periodice de la suma de 100 euro la suma de 337 lei.
În privința daunelor morale, tribunalul consideră că victima unui accident de circulație, căreia i s-a cauzat o invaliditate permanentă, producându-i-se suferințe fizice și psihice, fiind împiedicată să ducă o viață normală, este îndreptățită a primi de la inculpat daune morale.
Prevederile art. 14 Cpp și art. 998 și 999 cod civil impun ca, pentru o justă și integrală despăgubire a victimei, inculpatul să fie obligat, pe lângă acoperirea pagubei materiale și la plata unor daune morale.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut că în urma accidentului partea civilă a suferit tulburare amnestică post grav, închis cu dilacerări cerebrale frontal dreapta, temporal stânga și fractura temporal stânga; tulburare organică de personalitate post; hemipareza stânga frustra, acestea reprezintă sechele definitive și sunt însoțite de invaliditate permanentă.
În raport de gravitatea suferințelor morale produse părții civile, instanța de control judiciar a apreciat ca fiind corectă suma acordată de prima instanță cu titlu de daune morale, în raport de urmările produse (suferințele provocate victimei accidentului prin fapta inculpatului).
În privința obligației solidare a inculpatului cu partea responsabilă civilmente SC & SRL A la plata despăgubirilor civile tribunalul a constatat că în mod corect prima instanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art.1000 alin.3 Cpp, potrivit cărora temeiul răspunderii comitentului pentru fapta cauzatoare de prejudicii a presupusului îl constituie obligația sa de a garanta despăgubirea celui care a suferit daune prin acțiuni comise de prepus atât în exercitarea atribuțiilor încredințate dar și prin fapte abuzive. Pentru angajarea răspunderii comitentului este necesară existența unei legături între funcția încredințată de comitent și acțiunea păgubitoare prepusului. În speță, între inculpat și societatea parte responsabilă civilmente în proces exista o convenție civilă în baza căreia, aceasta a pus la dispoziția inculpatului un autovehicul, pentru a se deplasa la domiciliu și cu ocazia acestei deplasări, inculpatul, conducând imprudent, a provocat un accident de circulație, în care o persoană a fost grav rănită. Împrejurarea invocată de partea responsabilă civilmente privind proprietarul autovehiculului implicat în accident este lipsită de relevanță sub aspectul răspunderii solidare, întrucât mijlocul de transport i-a fost pus la dispoziție inculpatului de către partea responsabilă civilmente și a avut acordul acesteia pentru a-l folosi. Drept urmare, inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, a fost obligată la plata tuturor despăgubirilor civile acordate părții civile ( prestații periodice lunare, daune materiale, daune morale) și cheltuieli de spitalizare, sens în care urmează a fi menținute dispozițiile primei instanțe.
Referitor la solicitarea SC Internațional România tribunalul a constatat că asigurătorul AG răspunde pentru prejudiciile cauzate părții civile( daune materiale, daune morale, prestații periodice lunare, cheltuieli judiciare și cheltuieli de spitalizare) în baza contractului de asigurare de răspundere civilă auto Carte în conformitate cu dispozițiile art. 48 alin.2 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România și potrivit dispozițiilor art. 54 alin.3 din același act normativ drepturile persoanelor păgubite împotriva asigurătorului se exercită prin reprezentanțele de asigurări, în speță SC Internațional România astfel că s-a apreciat că soluția primei instanțe este legală, urmând a se proceda în consecință conform contractului de mandat.
În privința cheltuielilor judiciare, tribunalul a constatat că partea civilă prin avocat a depus chitanțe privind cheltuielile judiciare constând în onorariu avocațial, a căror plată a solicitat-o primei instanțe care a omis a se pronunța. Drept urmare, s-a apreciat că această cerere este întemeiată potrivit dispozițiilor art.193 alin.1 Cpp.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs partea civilă, partea responsabilă civilmente SC & SRL A și asiguratorul AG.
În motivarea recursului formulat de către partea civilă a fost criticată hotărârea instanței de apel, în sensul că nu s-a dispus obligarea asiguratorului la plata daunelor materiale, morale, precum și a prestației periodice lunare conform Legii 136/1995, deși acest lucru este obligatoriu și, în aceste condiții, hotărârea pronunțată nu poate fi executată pe latură civilă, fiind incident motivul de recurs prev. de art. 3859pct.9 și 10 Cpp, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor, influențând soluția procesului.
Asiguratorul, în motivele de recurs a arătat că decizia recurată este netemeinică deoarece au fost acordate despăgubiri morale părții civile într-un cuantum nejustificat de mare, în raport cu împrejurările cauzei și practica judiciară în cauze similare, existând tendința de îmbogățire fără justă cauză.
În final, s-a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor morale în sumă de 30.000 lei, pentru partea civilă, având în vedere și practica curentă a altor instanțe judecătorești din țară.
În motivele de recurs formulate de către partea responsabilă civilmente, s-a arătat că hotărârile instanței de fond și de apel sunt nelegale sub aspectul necitării în cauză a asiguratorului de la sediul societății de asigurare; de asemenea, instanțele nu au fost preocupate de verificarea îndeplinirii condițiilor legale pentru atragerea răspunderii civile a părții responsabile civilmente, deoarece accidentul s-a produs în afara activităților, în numele sau pe seama angajatorului și în afara programului de lucru; s-a criticat hotărârea instanței sub aspectul întinderii obligației la repararea prejudiciului de către asigurător.
Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că Judecătoria Lipovaa stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, pe baza întregului material probator existent în cauză, dar și a vinovăției inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii, prev. de art. 184 al.2 și 4 Cp, făcându-se o corectă individualizare judiciară a pedepsei aplicate, în cuantum de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, avându-se în vedere criteriile prev. de art. 72 Cp, respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, rezultatul infracțiunii, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, care a fost criticată de cei trei recurenți, a fost soluționată în mod corect de către instanța de apel, în ceea ce privește cuantumul final al despăgubirilor materiale, morale și a prestației periodice stabilite în favoarea lui.
De altfel, prima instanță a stabilit în mod judicios cuantumul despăgubirilor materiale în cuantum de 1.000 euro, care au fost dovedite prin probele depuse la dosarul cauzei, iar în ceea ce privește cuantumul daunelor morale în sumă de 50.000 euro, sunt justificate prin prisma faptului că partea civilă a avut nevoie de 70-80 zile de îngrijiri medicale, a fost internată în spital, a fost pensionat pe motiv de boală, având nevoie de îngrijiri și supraveghere în continuare, i-a fost pusă viața în primejdie, i s-a cauzat un disconfort estetic, în concluzie a suferit fizic și psihic, iar pentru a compensa aceste suferințe, în mod justificat s-a acordat această sumă cu titlu de pretium dolores.
În aceste condiții, criticile formulate de asigurator, în sensul că acest cuantum al despăgubirilor morale este exagerat, nu sunt justificate, având în vedere că suferințele cauzate prin fapta culpabilă a inculpatului au fost și sunt în continuare mari, urmările accidentului de circulație au presupus internări în spital, iar după externarea părții civile din spital, tratament medicamentos, îngrijirea acestuia de către o altă persoană, schimbarea totală a modului de viață, din punct de vedere social, profesional, iar acest lucru nu poate fi minimalizat.
Solicitarea asiguratorului de a reduce daunele morale la suma de 30.000 lei nu este justificată pentru argumentele prezentate mai sus, această sumă nu poate asigura o compensație reală pentru suferințele fizice și psihice cauzate părții civile, fără ca acesta să aibă vreo culpă.
În ceea ce privește prestația periodică lunară, instanța de apel a făcut o corectă recalculare a acestei sume, în funcție de veniturile lunare ale părții civile avute anterior și pensia de invaliditate stabilită în prezent, dispunând reducerea prestației periodice la suma de 337 lei.
Criticile formulate de partea responsabilă civilmente sunt de asemenea neîntemeiate, deoarece, pe parcursul întregului proces penal nu se impune citarea asiguratorului la adresa din străinătate, deoarece acesta este reprezentat de către mandatarul său și doar acesta urmează a fi citat conform normelor legale în vigoare.
Cu privire la critica referitoare la neîndeplinirea condițiilor pentru a răspunde pentru prejudiciul cauzat de către inculpat, instanța apreciază că în speța de față sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, deoarece între inculpat și partea responsabilă civilmente există o convenție civilă în baza căreia aceasta din urmă a pus la dispoziția inculpatului un autovehicul pentru a se deplasa la domiciliu și, cu ocazia acestei deplasări, prin imprudența inculpatului în conducerea mașinii, a provocat un accident de circulație, în care partea civilă a fost grav rănită, fiind irelevante aspectele menționate de către partea responsabilă civilmente, în condițiile în care, pentru angajarea răspunderii comitentului, este necesară existența unei legături între funcția încredințată de comitent și acțiunea păgubitoare a prepusului.
În ceea ce privește recursul formulat de către partea civilă, instanța apreciază că motivul invocat de către acesta este fondat, deoarece nici instanța de fond și nici cea de apel nu au menționat obligațiile asiguratorului cu privire la plata despăgubirilor materiale și morale, respectiv a prestației periodice stabilite în favoarea părții civile, astfel că hotărârea recurată nu poate fi pusă în executare sub aspectul laturii civile.
Totuși, instanța de recurs nu împărtășește în totalitate solicitarea făcută de către partea civilă, respectiv de casare a hotărârii pronunțate în apel și trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanță, deoarece această corecție se poate efectua în calea de atac a recursului și, în consecință va admite recursul formulat de partea civilă, va casa decizia recurată și sentița penală nr. 50/24.06.2009 a Judecătoriei Lipova pronunțată în dosar nr-, în ceea ce privește latura civilă a cauzei și rejudecând, va obliga asigurătorul la plata despăgubirilor materiale și morale, respectiv prestația periodică stabilită în favoarea părții civile, în limita contractului de asigurare existent.
Vor fi menținute în rest celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei hotărâri, deoarece acestea, așa cum s-a arătat mai sus, sunt temeinice și legale.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondate, recursurile formulate de asigurătorul AG și partea responsabilă civilmente Sc & SRL A împotriva aceleiași decizii penale.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 și 3 și art. 193 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.2 lit.d Cpp admite recursul formulat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 263/12.10.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr-.
Casează decizia recurată și sentița penală nr. 50/24.06.2009 a Judecătoriei Lipova pronunțată în dosar nr-, în ceea ce privește latura civilă a cauzei și rejudecând:
Obligă asigurătorul la plata despăgubirilor materiale și morale, respectiv prestația periodică stabilită în favoarea părții civile, în limita contractului de asigurare existent.
Menține în rest celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei hotărâri.
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondate, recursurile formulate de asigurătorul AG și partea responsabilă civilmente Sc & SRL A împotriva aceleiași decizii penale.
În baza art. 192 alin.2 Cpp obligă asigurătorul și partea responsabilă civilmente la câte 100 lei cheltuieli judiciare față de stat, celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 193 Cpp obligă partea responsabilă civilmente și asigurătorul la câte 1100 lei cheltuieli de judecată către partea civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Red. Gh.B/22.12.09
Tehnored. 2 ex./22.12.09
PI. - - Jud.
-; - - Trib. A
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Florin Popescu, Gheorghe Bugarsky
