Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 1214/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1214/
Ședința publică din 14 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 114 din 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește inculpatul recurent, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul inculpatului recurent depune la dosarul cauzei o caracterizare a inculpatului de la locul său de muncă.
Nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, av. solicită admiterea recursului astfel cum a fost motivat în scris și depus la dosarul cauzei: în principal - achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.a Cpp pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin.5 din OUG nr. 195/2002; în subsidiar - reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special către minimul general, cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit.a și c rap. la art. 76 alin.1 lit.d Cp.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, sentința Judecătoriei Reșița, menținută de Tribunalul C-S fiind legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 100 din 30.04.2009 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Reșița, în baza art. 85 alin. 1 din OUG195/2002 republicată, a condamnat pe inculpatul A, la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare.
În baza art. 85 alin. 2 din OUG195/2002 republicată a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 87 alin. 5 din OUG195/2002 republicată a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, b, art. 34 lit. b Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 81 Cp a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în conformitate cu prev. art. 82 Cp.
Potrivit art. 359 Cpp a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 191 alin. 1 Cpp a obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În data de 17.02.2008, în jurul orei 2,00, organele de poliție au oprit pe DN 58 B, pe raza localității, autoturismul marca, cu nr. -, solicitând conducătorului auto să prezinte cartea de identitate, permisul de conducere și certificatul de înmatriculare al autovehiculului.
Întrucât conducătorul auto a declarat că nu are actele la el, a fost condus la sediul Poliției orașului, unde s-a stabilit identitatea conducătorului auto în persoana inculpatului
Solicitându-se inculpatului să fie testat cu aparatul alcooltest, acesta a refuzat testarea, după care i s-a solicitat acordul pentru a fi condus la Spitalul Județean Reșița în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, însă inculpatul a refuzat deplasarea la spital.
Potrivit adresei nr. 32853/27.02.2008 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor C-S, numerele de înmatriculare -, aplicate pe autoturismul marca, la volanul căreia se afla inculpatul, au fost atribuite autoturismului marca VW Golf, culoare neagră, al cărui proprietar este tot inculpatul, iar autoturismul marca nu figurează ca fiind înmatriculat în circulație.
În faza urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că a montat numerele de înmatriculare atribuite autoturismului marca VW Golf pe autoturismul marca, cu care a circulat atunci când a fost oprit de către organele de poliție. A mai declarat că a refuzat testarea cu aparatul alcooltest deoarece suferă de bronșită astmatică, iar organele de poliție nu i-au cerut acordul pentru a fi condus la spital în vederea prelevării probelor biologice.
În faza de judecată inculpatul și-a menținut declarațiile, susținând în plus că a consumat înainte de a se urca la volan două beri cu alcool de 0,5, iar organele de poliție i-au cerut să sufle într-o fiolă alcooltest care nu se mai folosește de multă vreme.
Aspectele privind aparatul de măsurare a alcoolemiei în aerul expirat și cererea organelor de poliție de conducere la spital în vederea prelevării probelor biologice, asupra cărora inculpatul a prezentat o altă stare de fapt decât cea reținută în rechizitoriu, au făcut obiectul audierii martorilor și, aceste persoane fiind de față în momentul în care inculpatul a fost oprit în trafic.
Martorele au arătat că l-au auzit pe inculpat cum spune agenților de poliție că nu acceptă să fie condus la spital pentru prelevarea probelor biologice, refuză prezentarea documentelor sale și ale mașinii. Totodată, inculpatul a refuzat să sufle în etilotest.
Elementul material al infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 republicată se realizează, într-o primă modalitate, atunci când conducătorul auto refuză testarea alcoolului în aerul expirat sau, în cea de a doua modalitate, atunci când conducătorul auto refuză recoltarea probelor biologice.
Inculpatul a recunoscut că a refuzat testarea aerului expirat, iar comiterea infracțiunii și în cea de a doua modalitate normativă a fost dovedită prin declarațiile martorilor oculari.
Instanța de fond a reținut faptul că astm-ul bronșic invocat de către inculpat în apărare nu-l exonera de obligația de a se supune testării alcoolemiei.
Pe baza acestor probe și față de aceste argumente, instanța de fond a constatat că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, urmând a i se aplica sancțiunea penală.
În drept, fapta inculpatului de a conduce autoturismul pe drumurile publice neînmatriculat în circulație întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată.
Pe latură subiectivă, instanța de fond a reținut intenția ca formă a vinovăției.
Urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat a constat în crearea unei stări de pericol pentru siguranța participanților la traficul rutier.
Fapta aceluiași inculpat de a conduce pe drumurile publice un autoturism cu numere false de înmatriculare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 85 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată.
Pe latură subiectivă, instanța de fond a reținut intenția ca formă a vinovăției.
Fapta aceluiași inculpat de a refuza testarea alcoolului în aerul expirat și refuzul prelevării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 republicată.
Pe latură subiectivă, instanța de fond a reținut intenția ca formă a vinovăției.
Urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat a constat în crearea unei stări de pericol pentru siguranța participanților la traficul rutier.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal, care arată că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța de fond a avut în vedere că inculpatul a avut o bună conduită înainte de săvârșirea infracțiunii, dar s-a ținut seama și de atitudinea inculpatului față de infracțiunea de refuz recoltare probe biologice, cu referire la încercarea de a eluda aplicarea legii penale precum și de modul în care au fost comise celelalte două infracțiuni, de natură a atrage agravarea pericolului social al acestora.
În funcție de aceste circumstanțe reale și personale instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea spre minimul special este o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 52 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul -A criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a arătat că la individualizarea pedepsei aplicate, instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a, c raportat la art. 76 lit. d Cod penal; nu s-a avut în vedere faptul că inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, că a avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptei și un comportament sincer pe tot parcursul procesului penal; s-a mai arătat că a refuzat să se supună testării aerului expirat întrucât suferă de astmă bronșic și nu a refuzat să fie condus la o unitate medicală în vederea recoltării probelor biologice, aspecte pe care a dorit să le dovedească la instanța de fond, însă nu i s-a dat curs cererii.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Prin decizia penală nr. 114 din 29 octombrie 2009, Tribunalul C-S, în baza art. 379 pct.1 lit.b Cpp a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul
Analizând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate, de actele și probele dosarului, cât și din oficiu conform art.371 al.3 Cpp, tribunalul a constatat următoarele:
Hotărârea Judecătoriei Reșița este legală și temeinică, pronunțată în conformitate cu dispozițiile legale și în baza probelor administrate.
Inculpatul Aaf ost trimis în judecată și condamnat pentru trei infracțiuni la legea circulației pe drumurile publice și anume: conducere pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat, conducere pe drumurile publice a unui autoturism cu numere false de înmatriculare, precum și refuz recoltare probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 85 alin. 1, art. 85 alin. 2 și art. 87 alin. 5 din OUG195/2002 republicată, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.
Faptele au fost dovedite de probele administrate în cauză și anume: proces-verbal de constatare, declarație de inculpat, declarațiile martorilor; inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege.
În motivarea apelului s- cerut aplicarea de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, c Cod penal și anume: conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, precum și atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii.
Tribunalul apreciază că, în cauză, ținând cont de atitudinea inculpatului A - de recunoașterea doar parțială a săvârșirii faptelor - de natura infracțiunilor săvârșite și de urmările produse nu pot fi reținute "de plano" aceste dispoziții legale.
Scopul pedepsei trebuie avut în vedere în raport de dispozițiile art. 52 Cod penal și trebuie să aibă caracter educativ, dar și corectiv.
Simpla recunoaștere a săvârșirii unei infracțiuni și conduita bună avută anterior săvârșirii faptelor penale dacă nu conduc la un rezultat cert că inculpatul cu totul accidental a săvârșit aceste fapte penale, nu pot fi reținute ca circumstanțe atenuante.
probelor administrate trebuie să convingă instanța că pentru reeducarea sa, inculpatului, i se poate aplica o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege. În acest dosar, probele administrate nu converg în acest sens.
Instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei, respectând criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.
Împotriva deciziei penale nr. 114/A/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- din 24.07.2009 a declarat recurs în termenul legal inculpatul A, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Penală sub nr- din 25.11.2009.
Pentru motivarea recursului, inculpatul a depus la dosar prin registratura instanței la data de 09.12.2009, prin apărător, un memoriu prin care a solicitat ca în baza art. 38515alin. 1 pct. 2 lit. b) și d) raportat la art. 3859alin. 1 pct. 9 și 14 cod pr. pen. să se admită recursul, desființarea în totalitate a deciziei penale nr. 114 din 29 octombrie 2009 Tribunalului C-S și a sentinței penale nr. 100 din 30 aprilie 2009 Judecătoriei Reșița și, rejudecându-se cauza, să se dispună în principal achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. 1 lit. a) cod pr. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002 rep. iar în subsidiar să se rețină circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. I lit. a) și c) rap. la art. 76 alin. 1 lit. d) cod penal și, drept urmare, să se dispună reducerea cuantumurilor pedepselor aplicate sub minimul special către minimul general, arătând că:
- deși prima instanță a reținut intenția ca formă a vinovăției pentru toate cele trei infracțiuni, apreciază că se încadrează în prevederile art. 74 și 76 cod penal, întrucât se află la prima încălcare a legii penale, a avut o atitudine sinceră pe parcursul fazei de urmărire penală și a cercetării judecătorești, în sensul că a recunoscut săvârșirea faptelor de a conduce un autoturism neînmatriculat căruia i-a atribuit numere false de înmatriculare. Totodată, a avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptelor, dovada în acest sens fiind făcută cu cazierul judiciar care relevă faptul că nu are antecedente penale, declarația martorului în circumstanțiere, precum și caracterizarea de la locul de muncă;
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului de apel reprezentând contradicțiile evidente care se găsesc în declarațiile celor două martore audiate în fața primei instanțe și care, în opinia lui, duc la concluzia că aceste martore nu au fost de față în momentul în care a fost oprit de organele de poliție și a fost solicitat să sufle în fiola alcooltest, astfel cum el am susținut în declarația pe care a dat-o în fața primei instanțe. Martora a declarat că organele de poliție i-au solicitat să fie martoră la testarea aerului expirat în jurul orelor 20:00, în timp ce martora a declarat că a fost solicitată ca martoră în jurul orelor 02:00. Având în vedere aceste contradicții între declarațiile acestor martore, a solicitat ca aceste declarații să fie înlăturate din materialul probator, însă instanța de apel a omis a se pronunța asupra acestei solicitări și, implicit, asupra acestui motiv de apel;
- a refuzat să sufle în fiola alcooltest pentru motivul că suferă de astm bronșic încă din copilărie și s-a temut că efortul depus pentru a sufla într-o fiolă i-ar putea declanșa o criză de astm. In dovedirea celor de mai sus, a depus la dosarul de fond mai multe acte medicale. În ceea ce privește cealaltă modalitate normativă de comitere a infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002 rep. face precizarea că nu a refuzat să fie condus la o unitate medicală în vederea recoltării de probe biologice, ci chiar a solicitat aceasta organelor de poliție, însă nu cunoaște motivele pentru care nu s-a dat curs solicitării;
- manifestă regret față de faptele pe care le-a săvârșit. Raportat la circumstanțele reale în care s-au petrecut faptele și la circumstanțele personale ale lui, apreciază că pericolul social al faptelor este mult diminuat, iar pedepsele care i-au fost aplicate sunt prea grele față de aceste aspecte.
La termenul de judecată de azi, inculpatul a depus la dosar prin apărător o caracterizare de la locul de muncă - Management Reșița.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu conform art. 3859alin. 3. proc. pen. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Din probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul recurent a comis infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare și de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzute de art. 85 alin. 1, art. 85 alin. 2 și, respectiv, art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002 aprobată cu modificări și completări și republicată prin Legea nr. 49/2006, reținute în sarcina sa.
Astfel, sub acest aspect, declarațiile inculpatului (în privința infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare - fila 12 dosar de urmărire penală, fila 5 dosar primă instanță) se coroborează cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii ( 8 dosar urmărire penală), procesul-verbal de consemnare a refuzului făptuitorului de a da declarații ( 9 dosar urmărire penală), cu declarațiile martorilor -, - și - ( 14-18 dosar urmărire penală și 17, 18 și 34 dosar primă instanță), cu adresa nr. 32853/27.02.2008 a Instituției Prefectului Județului C-S - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor ( 20 dosar urmărire penală).
De altfel, prin recursul său inculpatul a contestat vinovăția sa doar sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 87 alin. 5 din nr.OUG 195/2002 republicată.
Însă, susținerile sale în acest sens nu sunt întemeiate, întrucât comiterea acestei fapte este probată cu declarațiile martorelor - și -, care se coroborează cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii și cu procesul-verbal de consemnare a refuzului făptuitorului de a da declarații ( 4, 8, 9 dosar urmărire penală). Din probele amintite rezultă fără dubiu că inculpatul a refuzat atât testarea aerului expirat, cât și recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, așa încât, chiar în ipoteza în care s-ar accepta ca justificat refuzul testării aerului expirat, elementul material al laturii obiective a acestei infracțiuni ar fi realizat sub forma alternativă prevăzută de textul incriminator a refuzului recoltării probelor biologice.
Cu toate că inculpatul a susținut în declarația dată la instanță că de față nu s-a mai aflat nimeni, procesele-verbale și declarațiile martorelor infirmă această susținere, ca de altfel și declarația martorului - (aflat în autoturismul condus de inculpat), care arată că "la fața locului au fost chemate două femei pentru a asista la testarea cu aparatul am fost conduși amândoi la sediul poliției împreună cu cele două femei"
Sub nicio formă instanța de recurs nu poate accepta critica inculpatului în sensul de a se înlătura din probatoriu declarațiile celor două martore pe motiv că ar conține contradicții cu privire la ora opririi inculpatului în trafic, respectiv Martora a declarat că organele de poliție i-au solicitat să fie martoră la testarea aerului expirat în jurul orelor 20:00, în timp ce martora a declarat că a fost solicitată ca martoră în jurul orelor 02:00. Văzând declarațiile date de martore în faza de urmărire penală și în fața instanței, reiese în mod evident faptul că în declarația martorei - dată în fața primei instanțe s-a strecurat o eroare de dactilografiere, constând în consemnarea orei ca fiind 20 în loc de 02. Prin urmare, în mod corect instanța de fond și cea de apel nu au înlăturat aceste declarații. Chiar dacă ar fi existat contradicții reale, instanțele ar fi putut să rețină doar declarația uneia din martore sau pe amândouă prin înlăturarea doar a unor aspecte sub care nu se coroborează, dar în nici un caz nu puteau înlătura declarațiile ambelor martore.
Deși instanța de apel nu s-a referit punctual la motivul de apel constând în invocarea de către inculpat a presupusei contradicții anterior analizate, prin modul de motivare a soluției a răspuns indirect și acestui motiv de apel.
Prima instanță și instanța de apel au apreciat în mod corect că faptele au fost comise de către inculpat cu vinovăție și că prezintă pericolul social al unor infracțiuni, întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în actul de sesizare a instanței.
În privința sancțiunilor, instanța de recurs remarcă faptul că prima instanță a stabilit pentru toate cele trei infracțiuni pedepse în cuantumurile minime prevăzute de lege și a aplicat pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare (fără spor), în condițiile în care inculpatul a săvârșit trei infracțiuni intenționate și a avut un comportament procesual corespunzător doar în parte (inițial nu dorit să dea declarații - 9 dosar urmărire penală, apoi a dat o declarație prin care a arătat că nu a știut că autoturismul nu era înmatriculat - 11 dosar urmărire penală, urmată de o declarație în care a recunoscut că știa că autoturismul nu era înmatriculat și a arătat că el i-a pus numerele de înmatriculare ale unui alt autoturism de-al său - 12 dosar urmărire penală; pe tot parcursul procesului penal inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, încercând permanent să inducă în eroare organele judiciare). În atare situație este exclusă reținerea circumstanțelor atenuante, împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale și că a recunoscut săvârșirea a două din cele trei infracțiuni fiind valorificată de instanța de fond prin stabilirea și aplicarea pedepselor în cuantumurile minime speciale, fără spor pentru concursul de infracțiuni, urmată de suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante.
Referitor la individualizarea executării pedepsei închisorii, se constată că în mod corect s-a dispus suspendarea condiționată a executării, văzându-se cuantumul pedepsei rezultante, lipsa antecedentelor penale și aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Instanța de recurs observă că prima instanță nu a aplicat pedepse accesorii, fiind încălcate dispozițiile art. 71 alin. 2. pen. Însă, Curtea nu va putea înlătura această nelegalitate, întrucât doar inculpatul a declarat apel și recurs iar art. 372 alin. 1 și art. 3858alin. 1. proc. pen. prevăd că nu se poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel sau recurs.
Curtea constată că în cauză nu sunt incidente alte motive de recurs ce pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art. 3859alin. 3. proc. pen.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 114/A/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- din 24.07.2009.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 114/A/29.10.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- din 24.07.2009.
În temeiul art. 192 alin.2 Cpp obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Red. /17.12.09
Tehnored. 2 ex./21.12.09
PI - - Jud. Reșița
-; - Trib. C-
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Florin Popescu, Gheorghe Bugarsky
