Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 129/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 129
Ședința publică de la 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Ion
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr.261/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă partea civilă, asistată de avocat ales, lipsă inculpatul recurent, reprezentat de avocat oficiu, lipsă celelalte părți.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se constată depuse prin registratura instanței concluzii scrise, comunicate de SC Asigurări SA, iar apărătorul părții civile depune împuternicire avocațială și acte pentru dovedirea laturii civile.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu pentru inculpat a solicitat admiterea recursului și, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.d p Cod Penal pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin.2,4 p, având în vedere numărul zilelor de îngrijiri medicale ale părții vătămate și încetarea procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin.1,3 p, pe motiv că plângerea a fost formulată tardiv. Solicită respingerea daunelor materiale și morale. În subsidiar, solicită micșorarea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului, iar daunele să fie achitate în întregime de asigurător. Referitor la recursul părții civile a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Apărătorul părții civile a solicitat admiterea recursului acestei părți, casarea deciziei recurată și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe sub aspectul daunelor materiale. A criticat soluția instanței de apel în ce privește diminuarea daunelor materiale, deoarece prejudiciul cauzat părții vătămate era cert și dovedit, la dosar existând înscrisuri din care rezultă că aceasta urma să fie angajată la o firmă cu o retribuție lunară de 1015 Euro. A solicitat respingerea recursului inculpatului ca nefondat, întrucât, pe de o parte, nu se poate susține tardivitatea plângerii atâta timp cât partea vătămată a sesizat organele de urmărire penală când a cunoscut persoana făptuitorului, iar pe de altă parte, criticile aduse de inculpat raportului de expertiză medico legală sunt nefondate.
Procurorul a pus concluzii de respingere a ambelor recursuri, motivat de faptul că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, iar despăgubirile acordate părții civile sunt în cuantumul dovedit.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 59 din 28 mai 2008, Judecătoria Chișineu Criș, în baza art. 184 al. 2 și 4 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul - la 2 (doi) ani de închisoare pentru vătămare corporală din culpă.
În baza art. 184 al.1 și 3 Cod penal același inculpat a fost condamnat, la 1 (un) an de închisoare pentru vătămare corporală din culpă.
În baza art. 33 lit. b, 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând executa 2 (doi) ani de închisoare.
În baza art. 81, 82 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 4 ani și a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Pe durata suspendării pedepsei s-au suspendat inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 30.000 lei daune materiale acordate părții civile -, alături de asigurator " Asigurări" SA - Sucursala I, respingând restul pretențiilor.
A obligat inculpatul la plata sumei de 16.000 lei, daune morale acordate părții civile - alături de asigurătorul " Asigurări" SA - Sucursala
S- constatat că părțile vătămate și Spitalul Clinic nr. 3 I - nu s-au constituit părți civile în cauză.
Inculpatul a fost obligat alături de același asigurător la plata sumei de 230,96 lei în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență A, cu titlul de cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că în data de 03.06.2006 martorul G, care deținea o firmă de transport internațional, s-a deplasat cu un microbuz din Italia cu scopul de a ajunge la I, transportând 7 pasageri, printre care se aflau și cele două părți vătămate. Ajungând în orașul din Austria, microbuzul s-a defectat, iar martorul l-a sunat pe inculpat care se afla în Italia, rugându-l să transporte pasagerii în țară.Inculpatul - a acceptat propunerea martorului, astfel că din localitatea a luat pasagerii și pe martor, și i-a transportat cu autoturismul marca "VW" cu nr. de înmatriculare -, conducând autoturismul până în localitatea Sopron din Ungaria. Din această localitate autoturismul a fost condus de către martorul G, până în stația " Lukoil" din Chișineu-C, iar de acolo autoturismul a fost condus de către inculpat din nou.Ajungând în apropierea km 51 + 700 pe N 79, în condițiile în care afară ploua abundent, iar carosabilul era lunecos, inculpatul a pierdut controlul volanului, autoturismul a ieșit în afara părții carosabile, răsturnându-se într-un canal situat în partea dreaptă a direcției de mers Chișineu-C - În urma producerii accidentului patru persoane din autoturism printre care și cele două părți vătămate, au fost transportate la Spitalul din Chișineu-C, unde li s-au acordat primele îngrijiri medicale, iar numiții și au refuzat internarea și prezentarea la medicul legist în vederea constatării leziunilor suferite și eliberarea actelor medico-legale.În urma impactului, partea vătămată a suferit leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 100-120 zile de îngrijiri medicale, iar partea vătămată a suferit leziuni corporale pentru vindecarea cărora au fost necesare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale.
Referitor la asigurătorul " Asigurări" SA - Sucursala I, prima instanță a constatat că potrivit poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto (fila 70 dosar ), autoturismul implicat în accident a fost asigurat de către asigurător, pe numele. Polița de asigurare are valabilitate din 01.01.2006 la data de 31.12.2006, deci și la data producerii faptei.
Sub aspectul laturii civile, partea civilă a suportat cheltuielile de îngrijiri medicale, medicamentație, tratament și a pierdut contractul de muncă ca urmare a imposibilității de a presta muncă fizică, astfel că prima instanță a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 30.000 lei - daune materiale, alături de asigurătorul " Asigurări" SA - Sucursala I, respingând restul pretențiilor.
Prima instanță a apreciat că au existat și prejudicii morale, decurgând din internarea în spital a părții vătămate, traumele fizice și psihice suferite, care afectează negativ participarea părții vătămate la viața socială, profesională, comparativ cu situația sa anterioară vătămării produse prin fapta inculpatului, care rezultă din constatările medicale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și asigurătorul SC Asigurări SA Sucursala
Prin motivele depuse în scris inculpatul a solicitat admiterea apelului și în principal achitarea sa în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală privitor la partea vătămată, lipsind unul din elementele constitutive - respectiv zilele de îngrijiri medicale necesare punerii în mișcare a acțiunii penale, respingerea ca tardivă a plângerii penale formulate de partea civilă și în subsidiar menținerea hotărârii atacate în latura penală iar în latura civilă obligarea asigurătorului la plata daunelor materiale, morale și cheltuieli de judecată. S-a arătat în motivare că în privința stabilirii corecte a numărului de zile de îngrijiri medicale necesare părții vătămate sunt dubii, acestea fiind stabilite de medicul legist pe baza diagnosticelor medicale ale Spitalului Clinic I și A, fără examinarea fizică a leziunilor cauzate și acestea profită inculpatului. Se apreciază că prezumția de nevinovăție nu a fost înlăturată iar partea vătămată a declarat că nu depune plângere împotriva inculpatului și nu are pretenții de la acesta.
Referitor la plângerea penală formulată de partea vătămată s-a arătat că aceasta a fost formulată abia la 11.11.2006, inițial aceasta îl viza pe G, astfel că este tardivă iar împrejurarea că partea vătămată nu a cunoscut identitatea șoferului nu a fost verificată. Pe de altă parte, certificatul medico-legal eliberat de medicul legist la 7.06.2006, la trei zile după accident a concluzionat că a necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale și prin folosirea verbului "a necesita" la timpul trecut se creează dubii cu privire la acestea și se impune excluderea.De asemenea, s-a invocat faptul că acuzarea nu a dovedit culpa inculpatului în producerea accidentului, făcându-se referire doar la încălcarea dispozițiilor legale de către acesta. În privința laturii civile s-a considerat că trebuia obligat doar asigurătorul la plata despăgubirilor civile, inculpatul urmând să răspundă doar în măsura depășirii plafonului maxim stabilit de lege.
Prin motivele depuse în scris asigurătorul SC Asigurări SA Sucursala Aas olicitat admiterea apelului în latura civilă cu consecința reducerii daunelor materiale acordate părții civile, întrucât nu au fost pe deplin dovedite și a daunelor morale, care să corespundă prejudiciului moral suferit de aceasta.
Prin decizia penală nr. 261/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis apelul declarat de inculpatul și asigurătorul SC Asigurări SA Sucursala A împotriva sentinței penale nr. 59 din 28 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr-, care a fost desființată în latura civilă cu privire la despăgubirile materiale și rejudecând, s-a dispus reducerea de la 30.000 lei la 5374 USD sau contravaloarea în lei la data executării, daunele materiale acordate părții civile -.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
Instanța de apel a apreciat că în mod corect prima instanță a analizat și interpretat probațiunea administrată în cauză și a reținut o stare de fapt corespunzătoare adevărului, susținută de probatoriul cauzei atât cel administrat în faza de urmărire penală cât și cel desfășurat în fața instanței și anume: proces verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului, planșa foto, adrese, plângerea părții vătămate, declarația părții vătămate, raport de constatare medico-legală, certificat medico-legal, buletin de analiză toxicologică, declarațiile martorilor G, declarațiile inculpatului.
Reținând vinovăția inculpatului sub forma culpei cu previziune Judecătoria Chișineu Crișa procedat la o justă încadrare juridică a faptelor penale, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal și art. 184 alin. 2, 4 Cod penal.
Critica adusă de inculpat plângerii părții vătămate, s-a apreciat că este neîntemeiată întrucât din raportul de constatare medico-legală nr. 1192/OF din 17.08.2006 întocmit de IML I - Serviciul Medico-Legal rezultă că partea vătămată a fost examinată la această dată și concluziile sunt rezultatul examinării acesteia și a înscrisurilor medicale prezentate, astfel încât se apreciază că numărul de îngrijiri medicale este corect stabilit.
Referitor la plângerea părții vătămate, tribunalul a reținut că aceasta a formulat plângere prealabilă împotriva numitului G la data de 28.07.2006, pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal, susținând că acesta a condus autoturismul în momentul producerii accidentului. Față de data evenimentului rutier - respectiv 4.06.2006 - se constată că plângerea a fost depusă în termenul legal de 2 luni prevăzut de art. 284 alin. 1 Cod procedură penală. Acest termen începe să curgă de la data când s-a când s-a săvârșit infracțiunea, dacă aceasta cunoaște cine este făptuitorul sau de la data când acesta, inițial neidentificat, a fost apoi identificat și cunoscut de persoana vătămată. După ce organele de poliție au comunicat numele persoanei care a condus autovehiculul în momentul producerii accidentului, partea vătămată a precizat că menține plângerea penală prealabilă formulată astfel că se apreciază că a fost introdusă în termenul legal.
Sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate, instanța de apel a apreciat că acestea sunt bine dozate, fiind adaptate gravității infracțiunilor comise, prima instanță ținând seama la stabilirea lor de dispozițiile art. 72 Cod penal privitor la gradul de pericol social, limitele de pedeapsă stabilite de lege, modul și mijloacele de săvârșire a infracțiunilor, urmarea produsă precum și cele privind persoana și conduita inculpatului. Așadar, s-a considerat că în cuantumul și modalitatea stabilită de prima instanță pedeapsa este aptă în realizarea scopului preventiv educativ al acesteia, astfel cum este definit de art. 52 Cod penal.
Tribunalul Arada constatat că apelurile sunt fondate cu privire la latura civilă a cauzei din următoarele considerente: partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 6000 euro reprezentând îngrijirile medicale și medicamentația în România cât și îngrijirile medicale de specialitate în și cu suma de 4000 euro reprezentând contravaloarea contractului de muncă din Italia, pe care l-a pierdut pentru că nu s-a putut prezenta la data stabilită. Prima instanță a acordat părții civile suma de 30000 lei cu titlu de daune materiale deși din înscrisurile depuse la dosar rezultă că doar suma de 5374 USD este dovedită prin înscrisul de la fila 140 dosar (contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții civile în urma spitalizării în ). Înscrisurile de la filele 141-144 dosar nu prezintă relevanță și nu au putere probatorie întrucât nu rezultă autoritatea emitentă, sunt doar formulare completate pe numele părții civile iar contractul colectiv aplicat (fila 144) în care apare suma de 1015 euro, nu are înscris numele acesteia.Ca atare se impune reducerea daunelor materiale acordate părții civile.
Referitor la daunele morale tribunalul a constatat că acestea sunt menite să contribuie la reducerea compensatorie a suferințelor fizice și psihice de excepție cauzate părții vătămate ca urmare a activității infracționale a inculpatului și cuantumul acordat de prima instanță este suficient dar și necesar reparării prejudiciului moral.
Împotriva deciziei penale nr. 261/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- au declarat recurs în termen inculpatul și partea vătămată .
În motivarea recursului declarat de către inculpat se solicită admiterea acestuia, casarea hotărârilor și achitarea sa, întrucât lipsește numărul de zile de îngrijiri medicale necesare punerii în mișcare din oficiu a acțiunii penale, în condițiile în care plângerea părții vătămate este tardivă, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei și înlăturarea obligării plătii daunelor morale și materiale, deoarece în privința părții vătămate, certificatul medico legal nu cuprinde constatările directe ale medicului ca urmare a analizării părții vătămate, numărul de zile îngrijiri medicale fiind stabilit pe baza diagnosticelor medicale ale Spitalului Clinic I și A, fără a se ține seama de procesul anatomo - clinic al pacientului, certificatul medico legal fiind singura probă pentru începerea urmăririi penale și trimiterea sa în judecată. Se mai arată că medicul legist nu a stabilit criteriile legale pentru numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării, astfel că așa cum s-a statuat în cauza Anghel contra României sarcina probei aparține celui ce acuză, prezumpția de nevinovăție nefiind răsturnată. În privința părții vătămate, inculpatul apreciază că plângerea formulată de aceasta este tardivă, întrucât plângerea inițială a fost îndreptată împotriva numitului
La termenul de judecată din 12.02.2009 partea vătămată a depus concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de instanța de apel, și menținerea hotărârii primei instanțe, deoarece a făcut dovada prejudiciului cauzat, iar înlăturarea înscrisurilor aflate la dosar nu poate lipsi partea vătămată de repararea prejudiciului cauzat.
La termenul de judecată din 12.02.2009 asigurătorul SC a formulat concluzii scrise prin care a susținut recursul declarat de inculpat, solicitând reanalizarea stării de fapt și a concordanței între cuantumul daunelor materiale și morale acordate părții civile și prejudiciul cert suferit de aceasta, raportat la vătămările produse și urmările acestora.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate, din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu potrivit art. 38566.p Cod Penal, instanța de recurs apreciază că recursul declarat de inculpat este neîntemeiat, în timp ce, cel declarat de partea vătămată este fondat pentru motivele ce vor fi prezentate.
În privința recursului declarat de inculpat, instanța de recurs constată că aceleași motive au făcut obiectul căii de atac a apelului, motivarea deciziei apelate, pe care instanța de recurs și-o însușește cu precizările ce vor fi efectuate. Curtea apreciază că susținerile inculpatului recurent nu sunt fondate. Așa cum reiese din analiza raportului de constatare medico legală din 17.08.2006 întocmit de Serviciul Medico Legal I rezultă că părții vătămate i s-a recomandat un număr de 100-120 zile îngrijiri medicale, urmare a celor constatate personal de către medicul legist ce a examinat partea vătămată, astfel încât susținerea inculpatului recurent în sensul că la baza întocmirii acestui certificat medico legal au stat exclusiv actele medicale eliberate de alte unități medicale, fără a exista o examinare personală a medicului legist ce a întocmit actul sunt nefondate. De altfel, inculpatul avea posibilitatea de a se înscrie în fals cu privire la conținutul informațiilor cuprinse în actul medical, contestațiile sale excedând obiectului sesizării instanței.
În privința termenului înlăuntrul căruia partea vătămată a formulat plângere penală împotriva numitului G, respectiv data de 28.07.2006, instanța de recurs apreciază că plângerea este formulată în termenul prevăzut de lege. Este de menționat că accidentul rutier a avut loc la drumul de întoarcere din Italia, martorul G, proprietar al unei firme de transport internațional deplasându- se cu un microbuz din Italia având destinația I, transportând cei 7 pasageri. Pe drumul de întoarcere în orașul din Austria, microbuzul martorului s-a defectat, astfel că a fost contactat inculpatul, care se afla în Italia și care a acceptat să transporte pasagerii în țară, autoturismul inculpatului, marca WV fiind condus până în localitatea Sopron din Ungaria de către inculpat, apoi de către martor până la Chisineu C, când s-a urcat din nou inculpatul la volan. Aspectul necontestat este acela că persoanele aflate în autoturism au dormit pe parcursul traseului pe care îl parcurgeau, partea vătămată nemaiștiind exact care dintre cei doi au condus autoturismul și de aceea s-a îndreptat cu plângere penală împotriva persoanei cu care luase legătura inițial pentru a asigura transportul în țară. Așa se explică faptul că la o lună de la accident partea vătămată a formulat plângere penală împotriva martorului, plângere precizată ulterior așa cum cer dispozițiile art. 284.C.P.P.
În privința vinovăției inculpatului, instanța retine că în mod corect s-a dispus condamnarea sa pentru săvârșirea celor două infracțiuni, culpa sa în producerea accidentului fiind cauzată de neadaptarea vitezei la condițiile de drum, respectiv, ploaie abundentă și carosabil umed, ce a avut ca urmare pierderea controlului volanului și răsturnarea în șanț. De altfel, martorul G a confirmat condițiile meteo existente la acea dată care impuneau din partea inculpatului o conduită conformă condițiilor existente.
În privința recursului declarat de către partea vătămată, instanța de recurs apreciază că acesta este întemeiat și în mod greșit instanța de apel a procedat la diminuarea cuantumului daunelor ce i se cuveneau acesteia. Repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune are menirea de a asigura celui vătămat acoperirea integrală a daunelor suferite, fiind singura modalitatea de restabilire a consecințelor unei activități ilicite. La filele 141- 144 se găsesc înscrisurile care dovedesc cuantumul prejudiciului material suferit de către partea vătămată, respectiv contractul colectiv încheiat și în care se menționează suma lunară pe care partea vătămată urma să o câștige, pe durata contractului încheiat pe o durată determinată de timp. Astfel, partea vătămată urma a fi angajată în Italia în sezonul 2006 pe o perioadă de 3 luni și neîncheierea contractului se datorează conduitei ilicite a inculpatului care prin fapta sa a produs părții vătămate traumatismele ce au necesitat 50- 55 zile de îngrijiri medicale și pentru care au fost nevoie de tratamente și intervenții chirurgicale, fapt ce a făcut imposibilă prezența la serviciu a părții vătămate în vederea prestării muncii convenite. prin urmare, este evident că ne aflăm în fața unui prejudiciu cert suferit de partea vătămată urmare a împrejurării că nu și-a putut derula contractul în termenii conveniți fiind prin urmare lipsită de remunerația corespunzătoare, locul de muncă al părții vătămate fiind asigurat pe intervalul de timp menționat. Din actele depuse și în fața instanței de recurs, reiese că reprezentantul legal al firmei la care urma să lucreze partea vătămată era, iar retribuția lunară brută era de 1.015 Euro, prejudiciul cauzat având caracter de certitudine.
Astfel, în temeiul prevederilor art.38515alin.1 pct.1 lit.d p Cod Penal se va admite recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr.261/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Se va casa decizia penală recurată și se va menține ca temeinică și legală sentința penală nr.59/28 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș, în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art.38515alin.1 pct.1 lit.b p Cod Penal, se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva aceleiași decizii penale.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 p Cod Penal inculpatul recurent va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar în temeiul prevederilor art.192 alin.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de partea civilă vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art.38515alin.1 pct.1 lit.d p Cod Penal admite recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr.261/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și menține ca temeinică și legală sentința penală nr.59/28 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș, în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art.38515alin.1 pct.1 lit.b p Cod Penal, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva aceleiași decizii penale.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar în temeiul prevederilor art.192 alin.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de partea civilă rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 12 Februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.AN/16.02.09
Tehnored AJ/24.02.09
Prima instanță: Judec. Chisiuneu C -
Apel: Trib. A _,
24 Februarie 2009
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin, Ion
