Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 132/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 132
Ședința publică din data de 19 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru Judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpata și partea responsabilă civilmente SC SRL B (cu sediul în B,--9) împotriva deciziei penale nr. 403/28.10.2009 a Tribunalului Galați -dosar nr- (sentința penală nr. 38/25.02.2009 pronunțată de Judecătoria L în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns: recurenta inculpată în stare de libertate, asistată de avocat - apărător ales, avocat cu delegație pentru recurenta parte responsabilă civilmente SC SRL B și intimata parte civilă personal.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
La întrebarea instanței, intimata parte civilă precizează că nu consideră necesar să-și angajeze avocat și nu are cereri de formulat în cauză.
Recurenta inculpată prin apărător și avocatul recurentei părți responsabile civilmente SC SRL având pe rând cuvântul, solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu au cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentei inculpate solicită admiterea recursului declarat de aceasta în cauză, întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de achitare a inculpatei, în baza art. 11 pct. 2 litera a în referire la art. 10 lit. c Cod procedură penală, în sensul că fapta reținută nu a fost comisă de aceasta.
Solicită să se constate că în mod greșit instanța de apel a reținut că s-a solicitat achitarea în baza temeiului mai sus indicat, deși a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. d Cod procedură penală. Consideră că în mod corect, instanța de apel ar fi trebuit să constate că în fața instanței fondului s-a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. c și în subsidiar în baza art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. d - cereri respinse fără să se arate care sunt probele avute în vedere la stabilirea vinovăției. Se arată că instanța de apel trebuia să verifice dacă din probele administrate la fond rezultă fătă dubii culpa inculpatei și dacă soluția de respingerii a cererii de achitare este corectă.
Referitor la cel de a-l doilea temei în baza căruia a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. d Cod procedură penală, se arată că Tribunalul a reținut că cererea a fost formulată pentru prima dată în fața instanței de apel, nu și la fond, fiind respinsă în mod greșit, întrucât a avut în vedere o altă situație de fapt.
Se mai arată că instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepsei, având în vedere că nu rezultă dacă s-au reținut sau nu, circumstanțe atenuante, aspect cu privire la care instanța de apel nu s-a pronunțat.
Pe latură civilă, solicită să se constate că instanța de fond nu a motivat în sensul că nu a arătat ce acte a avut în vedere la stabilirea despăgubirilor materiale, respectiv greșita modalitate de acordare a acestora, invocând și o cauză care înlătură caracterul ilicit al faptei - consimțământul victimei, aspecte cu privire la care instanța de apel nu s-a pronunțat. Se invocă faptul că în cauză se reține o contradicție între actele de la dosar, respectiv conținutul adreselor de la fila 61 și respectiv 64, referitor la gradul de handicap, cu privire la care s-a solicitat efectuarea unei expertize medicale pentru a se stabili dacă vătămările suferite de partea civilă atrag sau nu încadrarea acesteia într-un grad de handicap, cerere respinsă de instanța de apel, deși se impunea a fi admisă.
Față de aceste motive, se solicită admiterea recursului declarat de inculpată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța a cărei hotărâre a fost atacată.
Avocatul recurentei părți responsabile civilmente SC SRL B susține că a formulat recurs pe latură civilă în temeiul art. 3859al. 1 pct. 10 Cod procedură penală, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale de natură să garanteze drepturi esențiale ori care ar fi influențat soluția procesului. Consideră că instanța de apel a încălcat rolul activ, ignorând caracterul devolutiv al apelului, cât și prevederile art. 6 al. 1 din CEDO și se arată că în fața instanței de apel, prin motivele invocate s-au indicat erorile comise de instanța fondului, precizând că în cauză operează cauza care înlătură caracterul ilicit al faptei ale cărei condiții de existență sunt îndeplinite, sens în care invocă consimțământul victimei în vederea desfășurării activității ce a produs vătămarea, cât și existența celei de a doua condiții anume, ca fapta, sub aspectul formei de vinovăție, să fie săvârșită din culpă, cerere ce a fost ignorată.
Mai arată că instanța de apel a încălcat dreptul la apărare al părții responsabile civilmente și față de motivele de recurs invocate, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimiterea dosarului spre rejudecare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, în cauză nefiind incidente prevederile art. 3859al. 1 pct. 10 Cod procedură penală. Consideră că din motivele de apel rezultă că s-a răspuns în concret la solicitările părților pe latură penală și civilă.
Intimataparte civilăprecizează că nu a fost ajutată cu nimic de către inculpată și partea responsabilă și urmează a suporta o operație chirurgicală și solicită a fi respinse recursurile formulate în cauză.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurentei inculpate care solicită admiterea recursului.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința penală nr. 38/25.02.2009 pronunțată de Judecătoria L, a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4.pen. - parte vătămată - faptă din 08.11.2007.
S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b, pen. - pe durata executării pedepsei.
În baza disp. art. 81-82.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată prin prezenta hotărâre, pe durata termenului de încercare de 2 ani plus pedeapsa aplicată, în total pe o durată de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 71 alin. 5.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatei, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Conform disp.art. 359.pr.pen, s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării disp. art. 83.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei pe durata termenului de încercare.
În baza art. 14.pr.penală, raportat la art. 998-999.civil, s-a admis în parte cererea părții civile și în consecință, a fost obligată inculpata împreună cu partea responsabilă civilmente - să achite părții civile - suma de 2.000 lei cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli transport, spitalizare, medicamente) și 10.000 lei - daune morale.
A fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente să achite părții civile - suma de câte 150 lei lunar, cu titlu de pensie viageră.
În baza disp. art. 189, 191.pr.pen. a fost obligată inculpata să achite suma de 600 lei - cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria L nr. 306/P/2008, înregistrat la această instanță sub nr- din 18.11.2008, inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alineat 2, 4 Cod penal.
Fiind terminată cercetarea judecătorească și din examinarea întregului material probator de la dosar -a reținut că în cursul anului 2007, partea vătămată a fost angajată a B, desfășurându-și activitatea la punctul de lucru din comuna, județul G, în calitate de muncitor necalificat.
Activitatea de bază a Bo constituie confecționarea de produse manufacturiere din lemn, societatea având în competență câte o secție de tâmplărie, artizanat și lăcuit.
În dimineața zilei de 08.XI.2007, în jurul orelor 06,00, partea vătămată și-a început activitatea în cadrul schimbului coordonat de ajutorul șef de echipă, inculpata.
În jurul orei 06,30, partea vătămată a fost distribuită de inculpată să lucreze împreună cu martora în secția artizanat, la o mașină de prelucrat 4 fețe ce avea instalația de exhaustare defectă. Datorită acestei defecțiuni, lucrul la acest utilaj era dificil întrucât praful și rumegușul rezultat în urma prelucrării nu erau evacuate automat. Pentru a putea lucra, partea vătămată și martora au ridicat dispozitivul de protecție al mașinii și în timp ce prima alimenta utilajul cu scândură, colega sa îndepărta praful și rumegușul rezultat în urma prelucrării cu ajutorul unui furtun cu aer comprimat îndreptat către cuțitele mașinii.
S-a reținut că activitatea a decurs în acest mod până în jurul orei 7,30, când, la un moment, datorită faptului că praful creat de utilaj a ajuns în ochii părții vătămate, aceasta a împins scândura cu mâna foarte aproape de cuțitele mașini, cuțite care i-au amputat degetele II - IV de la mâna. Deși părții vătămate i-au fost acordate îngrijiri medicale în cel mai scurt timp, aceasta a rămas cu degetele II - IV amputate, traumatism care potrivit concluziilor certificatului medico-legal eliberat de Serviciul de Medicină Legală G, reprezintă o infirmitate fizică permanentă.
Din adresa nr. 270/28.VII.2008 a B, rezultă că schimbul în care își desfășoară activitatea partea vătămată la data de 08.XI.2007 era coordonat de inculpata, aceasta din urmă având dreptul să distribuie lucrătorii din schimb la utilajele din unitate.
Defecțiunea existentă la utilajul de prelucrat 4 fețe era cunoscută în unitate atât de inculpată, cât și de directorul tehnic, martorul -, care dăduse dispoziție verbală șefilor din cele 2 schimburi de a nu se mai lucra la această mașină.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză rezultă că inculpata, în calitate de ajutor șef de echipă, a încălcat dispozițiile art. 83 din Instrucțiunile de Securitate și Sănătate în muncă ce prevăd "interzicerea utilizării echipamentelor de muncă, dacă acestea nu au montați toți protectorii și dacă dispozitivul de protecție și/sau avertizare sau aparatele de măsură și control din dotarea acestora nu funcționează sau funcționează defectuos" și art. 13 litera l din Legea 319/2006, ce prevăd obligativitatea asigurării funcționării permanente și corecte a sistemelor și dispozitivelor de protecție, a instalațiilor de captare, reținere și neutralizare a substanțelor nocive degajate în desfășurarea proceselor tehnologice.
La acestea se adaugă și încălcarea dispoziției verbale dată de directorul tehnic al unității, de a nu se lucra la utilajul defect.
Cu privire la latura civilă, s-a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 Euro, din care suma de 100.000 lei reprezintă despăgubiri civile iar restul daune morale și a mai solicitat 1.000 Euro/lună pensie viageră.
S-a constatat că din probatoriul administrat, respectiv actele depuse de partea vătămată (chitanțe și bilete de transport), rezultă că aceasta a făcut o serie de cheltuieli de transport, spitalizare și medicamente, urmând a admite în parte cererea formulată de partea civilă urmând a obliga inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la acoperirea cheltuielilor efectuate de partea civilă în măsura dovedită prin acte.
Având în vedere concluziilor certificatului medico - legal eliberat de Serviciul de Medicină Legală G, de unde rezultă că părții vătămate i-au fost amputate degetele II - IV, instanța a apreciat că partea vătămată este îndreptățită a fi despăgubită cu o sumă de bani care să-i aline suferința fizică și mai ales trauma psihică suferită, ca urmare a accidentului produs la data de 08.11.2007. Din certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 6439 din 05.11.2008, depus la 64 dosar, rezultă că amputarea degetelor II și IV, reprezintă o infirmitate fizică permanentă, încadrându-se într-un grad de handicap ușor, nerevizuibil.
Situația de fapt și vinovăția inculpatei sunt dovedite cu probele administrate la dosar.
La dozarea și individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal,persoana inculpatei și lipsa antecedentelor penale.
Împotriva acestei soluții au declarat apel inculpata, partea civilă și partea responsabilă civilmente SC SRL B criticând soluția pronunțată de instanța de fond pe motive de nelegalitate și netemeinicie invocând următoarele aspecte:
Inculpata a solicitat achitarea sa în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. c din cu C.P.P. motivația faptului că a probat la instanța de fond că nu a comis infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată. Precizează faptul că această soluție de achitare a cerut-o la instanța de fond, iar în apel solicită achitarea sa în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. d din pr.penală (faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii).
Pe latura civilă a cauzei, a solicitat să fie înlăturată obligația financiară cu titlu de rentă viageră la care a fost obligată față de partea civilă și micșorarea sumei ce reprezintă despăgubiri civile.
Apelanta parte civilă în motivarea apelului declarat a precizat faptul că este nemulțumită de suma acordată du titlu de pensie viageră, solicitând majorarea acesteia la venitul mediu pe economia națională.
Partea responsabilă civilmente ca motiv de apel invocă faptul că suma de 2000 lei acordată cu titlu de despăgubire civilă părții vătămate nu este justificată, fiind prea mare.
Prin decizia penală nr. 403/28.10.2009 a Tribunalului Galația fost admis apelul declarat de partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 38/25.02.2009 pronunțată de Judecătoria L, s-a desființat în parte sentința penală apelată numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei și numai cu privire la cuantumul sumei cu titlu de pensie viageră la care a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente să o achite părții civile în sensul că o majorează de la 150 lei lunar la 250 lei lunar.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate și s-au respins ca fiind nefondate apelurile declarate de inculpata, și partea responsabilă civilmente SC SRL B, iar conform disp. art. 192 alin. 2 din pr.penală a obligat inculpata și partea responsabilă civilmente la plata a câte 50 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se fi pronunțat astfel, instanța de fond a reținut că, avându-se în vedere certificatul medico legal din care rezultă că părții civile i-au fost amputate degetele II - IV încadrându-se în grad de handicap, aceasta nu va mai putea îndeplini și alte îndeletniciri necesare traiului de zi cu zi ca înainte de accident, aspect ce justifică ca pensia viageră să fie majorată.
Cu privire la apelul declarat de inculpat se arată că achitarea inculpatei pentru fapta comisă nu are suport probator și că au fost încălcate regulile de protecție a muncii, punând-o pe partea vătămată să lucreze la o mașină defectă, iar dispozițiile date de șefii ierarhici superiori trebuie respectate dar în conformitate cu legea.
Referitor la latura civilă, instanța de apel precizează că despăgubirile civile au fost individualizate judicios și în raport de probele depuse.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege au declarat recurs inculpata și partea civilă SC SRL
Inculpata prin apărător critică hotărârea instanței de apel în sensul că nu s-a pronunțat asupra cererii de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. c Cod procedură penală - că fapta nu a fost comisă de inculpată și că în mod greșit s-a reținut că s-a solicitat achitarea în baza temeiului de mai sus, deși a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a ref. la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Se mai susține că din probe rezultă dubii cu privire la fapta inculpatei dar și că s-a făcut o greșită individualizare a pedepselor.
Pe latură civilă se susține că nu s-au indicat probele care să motiveze prejudiciul suferit de partea civilă.
S-a invocat și faptul că există și o contradicție la dosar între adresele de la fila 61 și 64 privind gradul de handicap.
Se solicită ca în rejudecare să se caseze hotărârile atacate și să se trimită cauza spre rejudecare la instanța a cărei hotărâre a fost atacată.
Partea responsabilă civilmente prin apărătorul său susține că în speță operează cauza care înlătură caracterul ilicit al faptei sub aspectul formei de vinovăție, cu trimitere la culpă, cerere care a fost ignorată.
Se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursurile declarate de inculpată și partea responsabilă civilmente sunt nefondate.
Din verificarea hotărârilor recurate și analiza probelor, Curtea constată că hotărârea instanței de apel care reformează hotărârea instanței de fond în parte, este legală și temeinică.
Situația de fapt ca și încadrarea juridică a faptei au fost corect reținute iar sancțiunea aplicată a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal pe care le-a evaluat corect.
Din probe rezultă cu claritate că inculpata în exercitarea atribuțiilor de serviciu în legătură cu respectarea și punerea în aplicare a normelor de protecție a muncii specifice locului de muncă a părții vătămate, aceasta nu a respectat întocmai regulile și dispozițiile legale pentru a se preveni accidentul în care a fost inclusă partea vătămată.
Instanța de apel verificând și analizând motivele de apel în baza probelor de la dosar a răspuns la problemele ridicate de apelantă, punctual și pe bază de argumente.
În cauză nu se poate pune problema achitării inculpatei sau atragerea răspunderii penale cu reținerea culpei, întrucât cunoștea că utilajul la care trebuia să lucreze prezenta unele defecțiuni, situație în care potrivit atribuțiilor de serviciu trebuia să prevadă și să ia măsurile necesare, de orice natură pentru a preîntâmpina evenimente neprevăzute sau nedorite, cum de altfel s-a și întâmplat.
Apărarea inculpatei că a respectat dispozițiile șefului său, nu o exonerează de răspundere, fiindcă dispoziția primită dacă contravenea regulilor de protecție a muncii putea fi refuzată, refuz pe care trebuia să-l aducă la cunoștința conducerii, arătând și motivele neexecutării acestei dispoziții, or din probe nu rezultă acest aspect.
Pe de altă parte, atâta timp cât din probe rezultă cu claritate că s-a comis o faptă prevăzută de normele ce reglementează protecția muncii, sancționată de lege, motivarea achitării solicitată de inculpată pe un temei sau altul este inoportună.
Cu privire la reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei, acesta este un atribut ce revine instanței, pe care-l analizează în contextul general probator, cu efecte directe asupra dozării și individualizării sancțiunii aplicate.
Instanța de apel a achiesat la modul corect privind evaluarea criteriilor de individualizare de către instanța de fond, întrucât sancțiunea este la limita prevăzută de lege și care este în măsură să asigure un grad de coerciție ce reprezintă un echilibru între gradul de pericol social al faptei și răspunderea inculpatei.
Cu privire la pierderea degetelor de la mâna și cum rezultă din acte și faptul că există sau nu un handicap și că undele adrese ( fila 61 și 64) se contrazic în parte, acest aspect trebuie analizat nu numai prin ceea ce se arată într-o adresă, că prin consecințele imediate ca prejudiciul fizic cert și consecințele în timp.
Partea vătămată prin prejudiciul fizic (pierderea degetelor) suferit funcțiile mâinii stângi sunt diminuate evident și irecuperabil pentru tot restul vieții, așa încât faptul că într-o adresă se precizează că nu se încadrează în grad de invaliditate și în altă adresă este considerat un grad de invaliditate, astfel este o problemă de apreciere și interpretare a specialistului căruia i s-a cerut să se pronunțe.
În ce privește recursul părții responsabile civilmente Curtea constată că instanța de apel a răspuns la problematicele ridicate, și a confirmat în parte hotărârea de la instanța de fond, modificând-o parțial pe latură civilă, având în vedere aceleași probe, existente la dosar, care au determinat și aplicarea unei sancțiuni inculpatei dar și probele administrate pe latură civilă.
Nu rezultă din probe că instanța nu și-a exercitat un rol activ moderat, echidistant și echilibrat.
Din probe nefiind elemente din care să rezulte că fapta a fost comisă din culpă, soluția dată în apel în reformarea hotărârii instanței de fond este legală și temeinică.
Față de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează să se respingă ca nefondate recursurile inculpatei și părții responsabile civilmente.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală vor fi obligate recurentele la cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate deinculpata( nume anterior "", fiica lui - și, născută la data de 2.07.1975 în G, CNP:-, domiciliată în comuna, județul G)și partea responsabilă civilmente SC SRL(cu sediul în B,--9) împotriva deciziei penale nr. 403/28.10.2009 a Tribunalului Galați - dosar nr- ( sentința penală nr. 38/25.02.2009 pronunțată de Judecătoria L în dosarul nr-.
În baza dispozițiilor art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă recurenta parte responsabilă civilmente la 60 lei iar pe inculpata recurentă la 60 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. -/25.02.2010
Tehn. /4.03.2010
Apel: -
Fond: M:
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Maria Tacea, Ion Avram
