Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 137/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 137/R/2009
Ședința publică din 3 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan Valentin Chitidean
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare pentru pronunțare recursul declarat de către partea responsabilă civilmente SC SRL - împotriva deciziei penale nr. 73 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.și ped.de art.184 alin.2 și 4.penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură la data de 3 martie 2009 concluzii scrise de către partea responsabilă civilmente SC SRL, prin avocat, solicitând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 17 februarie 2009, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 3 martie 2009.
CURTEA
Prin sentința penală nr.163 din 15 mai 2008 Judecătoriei Zalău, inculpatul - a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1(un) an pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 184 al. 2, 4 Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate de 1 an pe durata unui termen de încercare de 3 ani, atrăgând atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
Conform art. 71 al. 5 Cod penal, pe aceeași durată s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a, b Cod penal.
Reținând culpa comună a inculpatului și a părții civile în producerea accidentului, în proporție de 25% partea civilă și 75% inculpatul, în baza art. 14 raportat la art. 346 Cod procedură penală și 998 și următ. Cod civil, s-au admis cererile părții civile și a fost obligat inculpatul să-i plătească despăgubiri în solidar cu partea responsabilă civilmente Z și alături de asiguratorul de răspundere civilă -Z, acesta din urmă numai în limita contractului de asigurare, după cum urmează: 2014 lei și 5871 lei Euro, plătibili în lei la cursul oficial de la data plății efective, cu titlu de despăgubiri materiale; 30000 lei cu titlu de daune-morale.
S-a dispus din oficiu indreptarea erorii materiale din sentinta penala nr. 163/15.05.2008 a Judecatoriei Z, in sensul ca in dispozitivul sentintei la alin. 5 în loc de "În baza art. 313 din OUG 72/2006 obliga inculpatul sa plateasca părții civile Spitalul Judetean S suma de 139,48 lei cu titlu de despagubiri materiale si pe partea civilă, suma de 46,49 lei cu acelasi titlu. Obligă inculpatul să plătească părții civile Spitalul de Urgență C, Secția de Neurochirurgie II suma de 663,3 lei cu titlu de despăgubiri materiale și pe partea civilă suma de 221,1 lei, cu același titlu, la care se vor adăuga majorări de întârziere începând cu prima zi următoare externării părții vătămate calculate până la data plății integrale a debitului." se va trece: "În baza art. 313 din OUG72/2006 obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL și alături de asiguratorul SC SA Z, acesta din urmă în limita contractului de asigurare, și având în vedere culpa comună cu partea vătămată în proporție de 25%, inculpatul 75% să plătească părții civile după cum urmează:
- Spitalul Județean S suma de 139,48 lei cu titlu de despăgubiri materiale și pe partea civilă, suma de 46,49 lei cu același titlu" așa cum este corect.
- Spitalul de Urgență C, Secția de Neurochirurgie II suma de 663,3 lei cu titlu de despăgubiri materiale și pe partea civilă suma de 221,1 lei, cu același titlu, la care se vor adăuga majorări de întârziere începând cu prima zi următoare externării părții vătămate calculate până la data plății integrale a debitului.
De asemenea, în antepenultimul alineat în loc de "În baza art. 191 Cod procedură penală obliga inculpatul la plata sumei de 1000 lei catre stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, si in baza art 193 Cpp catre partea civilă suma de 1500 lei, cu acelasi titlu" se va trece "În baza art. 191 Cod procedură penală obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata sumei de 1000 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, și în baza art. 193 Cod procedură penală către partea civilă suma de 1500 lei, cu același titlu", așa cum este corect.
Hotărârea s-a dat cu apel în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
În rejudecarea cauzei s-a avut în vedere motivul casării, citându-se toate părțile, în speță, unități prestatoare de servicii medicale, unde partea vătămată a beneficiat de îngrijiri.
Din probatoriul administrat s-a reținut ca stare de fapt că în data de 18.06.2005, inculpatul conducea autoturismul cu număr de înmatriculare - pe strada - din Z cu intenția de a intra pe Bulevardul.
La intersecția celor două străzi, pentru inculpat era valabil indicatorul " cedează trecerea ". Inculpatul, ignorând acest semn, a intrat pe bulevardul în condițiile în care aici circulau 3 motociclete, dinspre gară spre centru. Primul din cei 3 motocicliști, aflați pe bulevardul cu prioritate era victima, care deși a frânat văzând autoturismul inculpatului nu a putut să evite impactul în urma căruia a fost proiectat pe carosabil suferind leziuni grave, care au necesitat 80-85 zile de îngrijiri medicale, punându-i-se și viața în primejdie.
Urmare a accidentului, partea vătămată a beneficiat de serviciile Ambulanței din Z precum și a Spitalului Județean S și a Spitalului de Urgență C, secția Neurochirurgie II.
În faza de urmărire penală s-au efectuat două expertize tehnice auto, care concluzionează că inculpatul a ignorat semnificația semnului "cedează trecerea", angajându-se în schimbarea direcției de mers, de pe strada secundară pe bulevardul principal, astfel că a intrat pe bulevard unde circula partea vătămată cu motocicleta, producându-se coliziunea.
În cele două expertize efectuate în faza de urmărire penală se stabilesc două valori diferite ale vitezei de circulație a motociclistului, aproximativ 65 km/, respectiv circa 95 km/.
Cele două expertize mai diferă și prin stabilirea locului de producere a impactului dintre autoturism și motocicletă, una apreciind că s-a petrecut pe I, cealaltă pe a-II-a, în sensul de deplasare gară-centru.
Cu privire la posibilitățile de evitare a producerii accidentului, ambele expertize concluzionează că inculpatul, în primul rând putea face acest lucru prin respectarea indicatorului " cedează trecerea", dar, și partea vătămată dacă respecta viteza legală, sau dacă accidentul s-ar fi produs pe I, prin manevră de ocolire. Trebuie menționat că această din urmă variantă, de evitare, pornește de la premisa că impactul s-a produs pe a II-a de mers.
Față de aceste concluzii, coroborate cu restul probatoriului, inculpatul a fost trimis în judecată, apreciindu-se de parchet că îi revine în întregime culpa în producerea accidentului.
În rejudecarea cauzei, având în vedere aspectele contradictorii din cele două expertize efectuate anterior, s-a dispus efectuarea unei a treia expertize.
În aceasta se concluzionează că impactul s-a produs categoric pe a II-a de mers, sensul gară-centru, și că viteza de deplasare a motocicletei era de 69 km/.
În aceste condiții, pe lângă culpa inculpatului constând în încălcarea semnificației indicatorului "cedează trecerea", expertul apreciază că accidentul putea fi evitat și de victimă în condițiile în care ar fi circulat cu o viteză de 50 km/, maxim permisă pe segmentul de drum în discuție.
În legătură cu probatoriul sunt necesare câteva observații pentru motivarea culpei comune reținute de instanță.
Astfel, în două expertize se susține că impactul s-a produs pe a doua bandă, iar în una pe prima.
Concluziile a doi experți, potrivit cărora accidentul s-a produs pe a II-a sunt susținute și de restul probelor, declarații martori, cercetări la fața locului, care coroborate duc la concluzia că într-adevăr accidentul s-a produs pe a-II-
Mai trebuie menționat că există un martor ocular care afirmă că imediat producerii accidentului inculpatul a împins mașina lui în spate, fapt care a putut influența stabilirea exactă a locului impactului.
Separat însă de aspectul puțin controversat al locului impactului, I sau II, instanța a apreciat că indiferent de acesta culpa inculpatului este evidentă, încălcând semnificația semnului "cedează trecerea", angajându-se în schimbarea direcției de mers și obturând astfel circulația autovehiculului de pe drumul cu prioritate.
În ceea ce privește culpa părții civile, instanța a apreciat că există și ea, însă într-o proporție mai mică, și constă în încălcarea limitelor de viteză impuse pe segmentul de drum unde s-a produs accidentul.
În două dintre expertizele efectuate în cauză s-a apreciat că în condițiile unei viteze de deplasare de 50 km/ sau sub viteza permisă, impactul putea fi evitat și de către motociclist.
În prima expertiză s-a apreciat că impactul față de o viteză de circulație a motocicletei, de 65 km/ putea fi evitat de victimă numai prin ocolire, dacă aceasta ar fi avut loc pe I fără să se rețină vreo legătură de cauzalitate cu viteza peste limita legală.
Ori, și în această expertiză s-a reținut ca loc al accidentului a II-
După cum s-a menționat mai sus, instanța în baza ansamblului probelor, apreciază că depășirea vitezei legale de către victimă are legătură de cauzalitate cu accidentul.
Admițând că nici la 65 km/ viteză a motocicletei coliziunea nu putea fi evitată, așa cum stabilește doar una dintre cele 3 expertize efectuate în cauză, s-a apreciat că ar fi fost un impact cu consecințe mult mai puțin grave pentru victimă.
Reținându-se că inculpatul a încălcat prevederile art. 167 lit. c din Regulamentul de Aplicare a OUG195/2002, constând în încălcarea semnificației indicatorului "cedează trecerea", acesta va fi condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al. 2, 4 Cod penal.
Având în vedere cuantumul pedepsei aplicate și lipsa unor condamnări anterioare, instanța a constatat întrunite primele două cerințe ale art. 81 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În raport de persoana inculpatului, instanța a apreciat că scopurile pedepsei, stabilite de art. 52 Cod penal: reeducarea și prevenția, vor putea fi atinse și fără executarea pedepsei aplicate, în regim de penitenciar.
Pentru aceste motive, având în vedere și prevederile art. 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate de 1 an, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării, prevăzute de art. 83 Cod penal.
Executarea pedepsei principale fiind suspendată, conform art. 71 al. 5 Cod penal, pe aceeași durată se suspendă și executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, Cod penal.
Referitor la soluționarea laturii civile, pentru început s-a impus mențiunea că s-a reținut culpa comună a părților implicate în accident în proporție de 75 % - inculpatul și 25 % - victima.
A doua precizare se referă la faptul că inculpatul se afla în timpul serviciului fiind angajat al firmei de taximetrie " " la volanul taximetrului.
În cauză au fost citate două părți responsabile civilmente, societăți de taximetrie fiind proprietarul taximetrului, însă inculpatul aflându-se în raporturi de muncă cu " ", situație în care solidaritatea răspunderii civile delictuale operează numai cu aceasta.
De asemenea, trebuie menționat că în cauză a fost citat și asiguratorul de răspundere civilă Z, cu respectarea prevederilor Legii 136/1995, în acest sens.
Având în vedere aspectele menționate anterior cu privire la proporțiile culpei, partea responsabilă civilmente și asigurator, s-au admis cererile părții civile, și inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și alături de asigurator, acesta numai în limita contractului de întreținere, vor fi obligați la plata despăgubirilor solicitate, evident diminuate cu 25%, procent de culpă reținut în sarcina victimei, conform cu dispozitivul.
Chiar dacă s-a reținut un procent de 25% culpa victimei la producerea accidentului, instanța apreciază că se impune și acordarea de daune morale.
Acesta a suferit urmări grave, atât pe plan fizic, cât și psihic, care trebuie compensate prin acordarea de daune morale, însă diminuate corespunzător procentului de culpă reținut.
În cauză s-au constituit părți civile și unitățile sanitare care au acordat îngrijiri medicale părții civile, solicitând plata contravalorii acestor servicii.
Cererile acestor părți civile sunt întemeiate și având în vedere și prevederile art. 313 din OUG72/2006, vor fi admise, iar inculpatul, dar și partea vătămată, în raport de proporția culpei vor fi obligate la plata lor conform dispozitivului.
În cauză s-a constituit parte civilă și Serviciul de Ambulanță S, solicitând despăgubiri care reprezintă contravaloarea transportului victimei de la locul accidentului la spital și a îngrijirilor de urgență acordate la fața locului.
Cererea acestei părți civile, având în vedere prevederile art. 15 Cod procedură penală a fost respinsă ca tardivă, fiind formulată ulterior citirii actului de sesizare, cu toate că a fost informată prin adrese repetate despre posibilitatea constituirii ca parte civilă. Mai mult, într-un prim răspuns ( 259), Serviciul de Ambulanță arată că nu se constituie parte civilă, apoi revine, însă după termenul stabilit de art. 15 Cod procedură penală, solicitând despăgubiri.
Inculpatul fiind condamnat, în baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în solidar cu partea responsabilă civilmente " ", cu care a fost la fel obligat la despăgubiri, și conform art. 193 Cod procedură penală și la plata cheltuielilor judiciare ale părții vătămate, conform dispozitivului.
Împotriva sentinței au declarat apel,cu privire la latura civilă a cauzei, în termen legal, inculpatul -, asigurătorul de răspundere civilă SC Românească INSURANCE SA - Sucursala S și partea responsabilă civilmente SC SRL Z, cu motivarea că despăgubirile materiale și morale acordate de către instanța de fond sunt cu mult prea mari față de pagubele suferite de partea civilă.
Partea responsabilă civilmente a invocat în susținerea acestui motiv de apel documentele justificative prin care partea vătămată a dovedit prejudiciul produs ca urmare a accidentului.
Cu privire la daunele morale se susține că acestea trebuiau acordate în raport de culpa reținută în sarcina părții vătămate.
Analizând actele și lucrările dosarului se reține că sub aspectul laturii civile, Judecătoria Zalăua reținut culpa comună a inculpatului și a părții civile în producerea accidentului, în proporție de 25% partea civilă și 75% inculpatul.
Astfel, aceasta a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, alături de asigurător, la plata sumei de 2.014 lei și 5871 euro cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli pe care partea civilă le-a efectuat cu spitalizarea, medicamente, drumuri la Spital și valoarea pieselor și a manoperei necesară reparațiilor.
Inculpatul a mai fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente și alături de asigurător la plata daunelor morale în sumă de 30.000 lei.
Judecătoria Zalăua pronunțat o hotărâre temeinică, bazându-și soluția pe probatoriul administrat în cauză, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, rapoarte de expertiză tehnică, declarații martori, declarația părții vătămate și rapoarte medico-legale, pe baza căruia a determinat culpa comună a părților implicate în accident și a aportului fiecăruia la producerea acestuia.
Astfel, având în vedere aspectele contradictorii din cele două expertize efectuate anterior rejudecării, a dispus efectuarea unei a treia expertize.
Ținând seama că prin concluziile a doi experți s- stabilit că impactul s-a produs pe a doua bandă care sunt susținute de declarațiile martorilor și de rezultatele cercetării de la fața locului, instanța a apreciat, în mod corect, că indiferent de locul impactului, culpa inculpatului este evidentă pentru că a încălcat semnificația semnului "cedează trecerea", angajându-se în schimbarea direcției de mers și obturând astfel circulația autovehiculului pe drumul cu prioritate.
Tot pe baza rezultatelor expertizelor s-a apreciat și culpa părții vătămate constând în încălcarea limitelor de viteză impuse pe segmentul de drum unde s-a produs accidentul și care are legătură de cauzalitate cu acesta.
Așadar, la soluționarea laturii civile prima instanță a reținut culpa comună a părților implicate în accident în proporție de 75% - inculpatul și 25% victima, după o analiză obiectivă a tuturor probelor administrate în cauză.
Critica apelantului - partea responsabilă civilmente SC SRL Z - privind despăgubirile materiale și morale acordate este neântemeiată în raport cu materialul probator administrat în cauză: declarații de martor, expertizele tehnico-judiciare efectuate în faza de urmărire penală și în faza de judecată precum și cercetarea de la fața locului, probe pe baza cărora instanța a stabilit o stare de fapt reală precum și de vinovăție a inculpatului și a părții vătămate.
La stabilirea întinderii acestora s-a reținut atât culpa autorului cât și culpa proprie a victimei însăși.
Referitor la critica părții responsabile civilmente privind factura proformă existentă la dosar, fila 75, instanța a reținut că într-adevăr factura proformă nu este un documente de plată, însă în cazul în speță aceasta cuprinde contravaloarea pieselor deteriorate la motocicleta implicată în accident, constatate prin procesele verbale de cercetare la fața locului (4-6 dosar de urmărire penală), prin expertizele tehnice efectuate în cauză și este emisă de un vânzător autorizat în comerțul cu astfel de piese, respectiv SC Com SRL B, la cererea părții vătămate.
Cu toate că, potrivit art.63 din Codul d e procedură penală, proba criticată nu are o valoare dinainte stabilită, partea responsabilă civilmente s-a limitat în această cale de atac la o apreciere teoretică fără să probeze lipsa de temeinicie a probelor prin care partea vătămată a dovedit întinderea prejudiciului ca urmare a accidentului atât cu privire la despăgubirile materiale cât și la cele morale.
Sentința instanței de fond este legală și temeinică și sub aspectul obligării inculpatului, în solidar cu partea civilă și alături de asigurator, la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale.
Principiul reparației prin daune morale este recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirile acordate având rolul de a da o compensare victimei.
Din probele administrate în cauză rezultă că, pe lângă daunele patrimoniale suferite de partea civilă au existat și prejudicii morale, decurgând din internarea în spital, traumele fizice și psihice suferite, sechelele posttraumatice care au afectat negativ participarea părții civile la viața socială, profesională și de familie, comparativ cu situația anterioară vătămării produsă prin fapta inculpatului.
Prin prisma celor relevate mai sus, rezultă că apelurile inculpatului, părții responsabile civilmente SC SRL Z și asigurătorului de răspundere civilă SC Românească INSURANCE SA - Sucursala S nu sunt fondate și ca atare au fost respinse în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs in termen legal partea responsabilă civilmente SC SRL Z criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de recurs partea responsabilă civilmente SC SRL Zas olicitat diminuarea cuantumului despăgubirilor materiale acordate raportat la prejudiciul efectiv suferit și dovedit. S-a susținut de asemenea că, daunele morale acordate în cauză depășesc cu mult rolul lor de compensare pentru suferințele cauzate de accident și devin un mijloc de îmbogățire nejustificat.
Recursul declarat în cauză de partea responsabilă civilmente este fondat pentru următoarele considerente.
Temeiul răspunderii civile pentru prejudiciile cauzate în urma săvârșirii unei infracțiuni îl constituie, conform art.14 alin. 3 din codul d e procedură penală, dispozițiile civile de drept material care reglementează răspunderea civilă delictuală și anume art. 998-1003 din codul civil precum și cele de drept procesual civil.
Potrivit art. 998 din codul civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara iar conform art. 999 din același cod omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa dar și pentru acela cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
Aceste texte de lege care folosesc termenul general de "prejudiciu", fără a distinge în raport cu caracterul moral sau material al acestuia, trebuie interpretate în sensul că urmează să fie reparate atât prejudiciile materiale cât și cele morale cauzate prin fapte ilicite.
În speță, din probatoriul administrat s-a reținut că în data de 18.06.2005, inculpatul conducea autoturismul cu număr de înmatriculare - pe strada - din Z cu intenția de a intra pe Bulevardul. La intersecția celor două străzi, pentru inculpat era valabil indicatorul " cedează trecerea " însă ignorând acest semn, acesta a pătruns pe bulevardul în condițiile în care aici circulau 3 motociclete, dinspre gară spre centru. Primul din cei 3 motocicliști, aflați pe bulevardul cu prioritate era victima, care deși a frânat văzând autoturismul inculpatului nu a putut să evite impactul în urma căruia a fost proiectat pe carosabil suferind leziuni grave, care au necesitat 80-85 zile de îngrijiri medicale, punându-i-se și viața în primejdie.
Expertizele efectuate în cauză precum și celelalte probe administrate au condus la concluzia că se impune a fi reținută culpa comună a inculpatului și a părții civile în producerea accidentului, în proporție de 25% partea civilă și 75% inculpatul, soluția pronunțată fiind legală și temeinică sub acest aspect.
Sub aspectul evaluării daunelor suferite de partea civilă se reține că potrivit facturii proforma contravaloarea pieselor necesare efectuării reparațiilor la motocicleta părții civile se ridică la suma de 7.828 euro. Dincolo de faptul că factura proforma nu face dovada plății efective și nici a caracterului cert și efectiv al prejudiciului suferit, suma stabilită este exagerată. Astfel, partea civilă conducea o motocicletă 600 3 HE fabricată în anul 1990 (fila 99 din dosarul instanței de fond) iar contravaloarea pieselor stabilită la suma de 7828 euro ar depăși cu mult valoarea de înlocuire a acesteia. Din verificările efectuate( filele 46-50) rezultă că prețul de vînzare cumpărare al unei motociclete similare este cuprins între 1000-2250 euro. În consecință instanța va lua in calcul un preț mediu de 1800 euro la calcularea valorii pagubei materiale produse părții civile, având în vedere și gradul de culpă de 25% reținut în sarcina acestuia, urmând ca inculpatul să fie obligat la plata sumei de 1350 euro, reprezentând contravaloarea reparațiilor la motocicleta avariată plătibili în lei la cursul oficial de la data plății efective.
Sub aspectul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul se reține că, victima unei infracțiuni de natura celei comise de inculpat este îndrituită și la repararea prejudiciului nepatrimonial constând în suferințele fizice și psihice pe care le-a suportat ca urmare a comiterii faptului ilicit. Suportarea mediului spitalicesc, conștiința de a fi bolnav și suferința de a fi privat de o viață normală implică și o suferință psihică ce presupune o compensație sub formă de daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, prejudiciu care în cuantum de 30.000 lei apare pe deplin justificat.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art. 385/15 pct. 2 lit C.P.P. recursul declarat în cauză de partea responsabilă civilmente SC SRL Z va fi admis în limitele expuse, efectele acestuia fiind extinse și față de inculpat și va fi redus cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL și alături de asigurătorul de răspundere civilă SC SA Z de la 5871 euro plătibili în lei la cursul oficial de la data plății efective la 1350 euro plătibili în lei la cursul oficial de la data plății efective, corespunzător culpei inculpatului de 75% și a victimei de 25%..
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
În temeiul art. 192 alin 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC SRL Z, recurs pe care îl extinde și cu privire la inculpatul în ceea ce privește latura civilă a cauzei, recurs declarat împotriva deciziei penale nr.73 din 3.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj.
Casează decizia penală atacată împreună cu sentința penală nr.163/15 mai 2008 a Judecătoriei Zalău și reduce cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL și alături de asigurătorul de răspundere civilă SC SA Z de la 5871 euro plătibili în lei la cursul oficial de la data plății efective la 1350 euro plătibili în lei la cursul oficial de la data plății efective, corespunzător culpei inculpatului de 75% și a victimei de 25%.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Stabilește onorariu avocațial în favoarea Baroului C în sumă de 200 lei, sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.
Respinge cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI GREFIER,
- - - - - - - -
Red.MB/CA
05.03.2009 - 3 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Iuliana Moldovan Valentin Chitidean
