Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 14/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 184 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 14
Ședința publică din 12 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Sandu Geta
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de Societatea de asigurare - Reasigurare " - Sucursala S, cu sediul în municipiul S,-, - 10,. B,.2. județul S, prin reprezentanții săi legali și partea vătămată, domiciliat în municipiul R,-, județul S, împotriva deciziei penale nr. 326 din 04 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic, pentru societatea recurentă și avocat ales, pentru partea vătămată recurentă, lipsă fiind aceasta. Se prezintă, de asemenea, avocatul ales G, pentru inculpatul intimat, lipsă fiind acesta și reprezentantul părții responsabile civilmente intimate ""
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că în cauză nu mai sunt cereri de formulat iar recursurile se află în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru Asigurare - Reasigurare " A - Sucursala S, solicită admiterea recursului, desființarea în parte a sentinței pronunțată de instanța de fond și, în rejudecare, să se dispună - cu privire la latura civilă - respingerea despăgubirilor de agrement, despăgubiri a căror acordare nu se justifică și care nu sunt prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data producerii daunei, respectiv Legea nr. 136/1995 și Ordinul 113 - 133/2006 al CSA, precum și reducerea cuantumului daunelor morale la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente. De asemenea, înțelege să critice soluția instanței de apel și pentru faptul că în mod greșit a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata prestațiilor periodice calculate în mod greșit de la data accidentului și nu de la data pronunțării soluției.
Reprezentanta societății recurente mai învederează că prejudiciul de agrement reprezintă imposibilitatea desfășurării unor activități culturale, sportive sau artistice, acest tip de daune reprezentând imposibilitatea victimei de a practica activitățile pe care le desfășura înainte de accident, de natură culturală sau de petrecere a timpului liber (dauna suferită de schiorul care nu mai poate să-și îndoaie genunchiul sau de pianistul căruia i-a fost amputată o falangă). Ori, activitatea părții civile prestată înainte de accident nu justifică și acordarea acestor despăgubiri. În schimb, consideră că simpla pierdere a plăcerii vieții normale nu poate determina repararea prejudiciului de agrement. Mai mult, pentru a obține această indemnizare, victima trebuia să dovedească atât existența anterioară a unor activități specifice, cât și imposibilitatea de aop ractica în continuare, dar nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens. Ca urmare, apreciază că acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul de agrement nu se justifică (acestea au fost stabilite de prima instanță, deși partea civilă nu a făcut nicio dovadă în acest sens) și solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata acestor despăgubiri, cu precizarea că inculpatul, partea responsabilă civilmente și asigurătorul nu pot fi obligați la acoperirea acestui tip de daune.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că prima instanță a adăugat la lege acolo unde legea nu dispune, întrucât despăgubirile care nu se acordă pe cale amiabilă la această formă de asigurare, respectiv asigurarea obligatorie, nu pot fi acordate nici prin hotărâre judecătorească. acordă despăgubiri în baza unei legi speciale, asigurarea obligatorie având la bază clauze ferme, una dintre ele - limitarea despăgubirilor din asigurare - fiind prevăzută pe categoriile de despăgubiri care se pot acorda, iar prejudiciul de agrement nefiind risc asigurat.
Consideră că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea asigurătorului la acoperirea integrală a prejudiciul cauzat prin fapta inculpatului, invocându-se practica judiciară, întrucât nu are cunoștință despre sentințe definitive prin care asigurătorul să fie obligat la acoperirea acestor despăgubiri, care nu sunt prevăzute de actele normative ce reglementează această formă de asigurare (care are la bază clauze ferme).
Solicită, totodată, reducerea cuantumului despăgubirilor morale la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, cu precizarea că nu există dispoziții legale în stabilirea cuantumului daunelor morale, dar raportându-le la situația de fapt și la împrejurarea că accidentul s-a produs din culpă, consideră că suma acordată de prima instanță nu se justifică.
De asemenea, apreciază că este nelegală soluția instanței de apel prin care inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la acoperirea prestațiilor periodice de la data accidentului și nu de la data pronunțării hotărârii primei instanțe.
Avocat ales, pentru partea vătămată recurentă, solicită respingerea recursului declarat de societatea de asigurare ca fiind nefondat, motivat de faptul că, în ceea ce privește primul motiv de recurs - greșita acordare a prejudiciului de agrement - este de notorietate că prejudiciul de agrement este acordat, fiind prevăzut atât în doctrină, cât și în practica judiciară. Învederează că prejudiciul de agrement, așa cum a fost definit de către reprezentata societății asiguratoare, este dat cu titlu de exemplu, dar exemplele nu pot fi limitate doar la cele prezentate de reprezentanta societății de asigurare. Apreciază că și în cauza de față se poate acorda prejudiciul de agrement, chiar dacă este vorba de o simplă persoană (dar care are dreptul la o viață privată) și nu sportiv de performanță. Faptul că partea vătămată a primit 550 zile de îngrijiri medicale pentru leziunile suferite este suficient pentru a înțelege că acesta nu s-a bucurat de o plimbare alături de soție sau de prieteni, nu a mai putut fotbal și consideră că acest lucru nici nu trebuia dovedit cu martori. Mai mult, nici până în prezent, partea vătămată nu se poate deplasa.
În ceea ce privește daunele periodice, despre care societatea recurentă a afirmat că în mod greșit au fost acordate de către instanța de apel d e la data producerii accidentului și nu de la data pronunțării hotărârii judecătorești, învederează că atât doctrina, cât și practica judiciară au statuat în mod corect că aceste daune trebuie date nu din momentul în care se pronunță hotărârea judecătorească, ci din momentul în care s-a produs accidentul, pentru că leziunile și suferințele sunt din acel moment. Ca atare, consideră că daunele periodice trebuie acordate așa cum a stabilit Tribunalul Suceava. Apărătorul părții vătămate solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar o serie de înscrisuri (ce urmează a-i fi comunicate în zilele următoare), pentru a face dovada faptului că se află în situația de a-și pierde piciorul.
Referitor la recursul declarat de partea vătămată, apărătorul acesteia arată că vizează doar latura civilă, apreciindu-se că daunele au fost acordate într-o proporție prea mică în comparație cu prejudiciul suferit, respectiv prejudiciul moral (psihic și fizic) care nu poate fi cuantificat și rămâne la aprecierea instanței. Depune la dosarul cauzei o hotărâre judecătorească rămasă definitivă în penal, care se referă la un caz asemănător, cu precizarea că victima unui accident de circulație care a necesitat îngrijiri medicale de 115-120 zile fiind despăgubită cu suma de 400.000.000 RON. Cum, în speță, partea vătămată a primit pentru suferințele sale un număr de 500 zile de îngrijiri medicale, apreciază că ar trebui să-i fie acordate cel puțin dublu din suma menționată.
Față de cele de mai, solicită admiterea recursului declarat de partea vătămată, casarea deciziei penale atacate și, în rejudecare, admiterea cererii privind pretențiile civile așa cum a fost modificată la instanța de fond. Precizează că la fila 73 din dosarul primei instanțe, partea vătămată a depus - în termen - o cerere de constituire ca parte civilă, indicând anumite sume, iar la data de 13 martie 2008 și-a modificat aceste pretenții în sensul majorării acestora (aspect consemnat în încheierea de ședință de la acea dată), aspecte care nu au fost luate în considerare de către instanțele de fond și apel. Nu solicită cheltuieli judiciare.
Avocat ales G, pentru inculpatul intimat, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului declarat de partea civilă.
Referitor la recursul declarat de societatea asiguratoare, solicită admiterea acestuia în ceea ce privește valoarea despăgubirilor materiale. Învederează că partea vătămată a solicitat instanței de fond acordarea sumei de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, sumă reținută și acordată ca atare, dar, ulterior, instanța de apel a modificat hotărârea, în sensul că a menținut această sumă de 5.000 de lei, dar a precizat că despăgubirile materiale trebuie acordate nu de la data pronunțării hotărârii, ci de la data producerii accidentului. Ori, trebuie de observat că pentru perioada februarie 2007 - mai 2008 s-au acordat de două ori despăgubiri materiale, respectiv o sumă fixă de 5.000 de lei și o sumă de 250 lei/lunar drept despăgubiri periodice și apreciază că prin această modalitate de acordare a pretențiilor civile s-a ajuns la o îmbogățire fără just temei a părții vătămate.
În ceea ce privește valoarea despăgubirilor materiale, trebuie de reținut că - așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului - partea vătămată a depus câteva documente din care rezultă că în perioada de la producerea accidentului și până la pronunțarea hotărârii primei instanțe, partea responsabilă civilmente i-a achitat lunar diferite sume de bani, care depășesc cu mult valoarea despăgubirilor materiale stabilite de prima instanță, cuantumul total al acestora fiind 15.500 lei. Solicită admiterea recursului declarat de societatea asiguratoare cu privire la acest aspect și arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a celorlalte motive de recurs invocate.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondate, a ambelor recursuri.
În ceea ce privește recursul declarat de către Asigurare - Reasigurare " A - Sucursala S, solicită a se avea în vedere faptul că, în literatura de specialitate, prejudiciul de agrement este calificat drept specie a prejudiciului moral și, în aceste condiții, apreciază că o persoană nu poate fi privată de unele activități de plăcere pe care le desfășura în mod obișnuit. Când instanța de apel a hotărât să acorde aceste daune cu titlu de prejudiciu de agrement, a avut în vedere vârsta părții civile, care desfășura anumite activități de agrement, acesta fiind principala rațiune pentru care a acordat acest prejudiciu. De fapt, prejudiciul de agrement vine să compenseze într-o oarecare măsură frustrarea celui îndrituit, pe care acesta o suferă atunci când nu mai poate să desfășoare anumite activități. Nu este acea suferință psihică datorată vătămării corporale pe care persoana a suferit-o, fiind oarecum distinct de daunele morale, dar este o specie a celor dintâi, așa cum este calificat în doctrina de specialitate.
Referitor la data de la care încep să curgă despăgubirile periodice, consideră că în mod corect tribunalul a apreciat că acestea se plătesc (sunt cuvenite) de la data producerii faptului generator de prejudiciu, respectiv de la data producerii accidentului și nu de la data rămânerii definitive a hotărârii primei instanțe.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor materiale, apreciază că instanța de apel a apreciat în mod corect cuantumul acestora, astfel încât neexistând motive de nelegalitate care pot fi invocate din oficiu, hotărârea atacată este temeinică și legală.
Pentru aceleași considerente, pune concluzii de respingere și a recursului declarat de către partea civilă, având în vedere cuantumul judicios stabilit de către instanța de apel cu privire la despăgubirile civile.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 461 din 17.06.2008, Judecătoria Rădăuțil -a condamnat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 184 al.2 și 4 Cod penal la pedeapsa de 1 an închisoare, parte vătămată fiind, parte responsabil-civilmente fiind SC "" R, iar asigurator, Societatea de Asigurare - Reasigurare " - Sucursala.
În baza disp. art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani prev. de art. 82 Cod penal.
Pe aceeași durată, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. "a" teza a-II- și lit. "b" Cod penal.
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabil-civilmente SC "" R, asigurator fiind Societatea de Asigurare - Reasigurare " - Sucursala S, să plătească părții civile sumele de: 5000 lei cu titlu de daune materiale, 20.000 lei daune morale, 10.000 lei daune pentru prejudiciul de agrement și câte 250 lei cu titlu de despăgubiri periodice începând cu data de 5 mai 2008, pe toată durata incapacității temporare de muncă.
Inculpatul și partea responsabilă civilmente au fost obligați să plătească statului câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că inculpatul, în după amiaza zilei de 22.02.2007, în calitate de șofer la "" R, a plecat în cursă cu autoutilitara Mercedes -, proprietatea firmei, pentru a transporta materiale de construcție în comuna. Ajungând pe raza orașului de, pe DN 2 E, la km 82+70m, în timp ce circula pe un drum cu zăpadă pe o vreme cu ninsoare abundentă, a încercat să intre în depășirea unui autoturism de pe sensul său de mers, dar pătrunzând pe contrasens, a intrat în coliziune cu autotractorul marca nr. -, condus regulamentar de către.
În urma accidentului, inculpatul a suferit leziuni ușoare, iar pasagerul din față dreapta, respectiv partea vătămată, a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 90-100 zile îngrijiri medicale, fiind internat în Spitalul Municipal R în perioada 22.02- 3.04.2007.
Deși organele de cercetare penală l-au anchetat pe inculpat și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 38 din Legea 319/2006, a rezultat că fapta nu întrunește elementele constitutive ale acesteia, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Din raportul întocmit de Serviciul de Medicină Legală S, nr. 206/A/2008, rezultă că timpul îngrijirilor medicale se apreciază la 500-550 zile cu incapacitatea de muncă corespunzătoare, iar leziunile prezentate îi conferă o infirmitate cu invaliditate temporară de 40% conform baremului pentru 2 ani de la data procedurii accidentului, după care partea vătămată urmează a reveni pentru aprecierea sechelelor definitive.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul, partea vătămată, partea responsabilă civilmente SC "" R și asiguratorul Asigurare - Reasigurare "
Inculpatul, prin apărătorul său, a criticat sentința pentru netemeinicie, solicitând coborârea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege, prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante, având în vedere poziția procesuală corectă, precum și faptul că până în prezent acesta a avut o comportare bună. S-a avut în vedere că autoutilitara pe care o conducea inculpatul nu era prevăzută cu dispozitiv de asigurare a materialului de construcții, iar partea vătămată îi este prieten. Totodată, s-a solicitat ca instanța de control judiciar să aibă în vedere faptul că suma de 5000 lei la care a fost obligat cu titlu de daune materiale a fost deja achitată de către partea responsabilă civilmente, astfel încât se impune înlăturarea acestei mențiuni.
Partea vătămată, deși a declarat apel, nu a depus în scris motivele acestuia și nici nu au fost susținute oral de către apărătorul său ales. Totuși, a arătat că este de acord cu reducerea pedepsei aplicată inculpatului și a solicitat respingerea apelului declarat de către acesta sub aspectul laturii civile, precum și a celorlalte apeluri.
Asiguratorul Asigurare - Reasigurare " a solicitat înlăturarea dispoziției privind opozabilitatea sentinței față de acesta în privința daunelor acordate pentru prejudiciu de agrement, despăgubiri care nu sunt prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data accidentului, respectiv Legea nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare și Ordinul nr. 113.133/2006 al, precum și reducerea cuantumului daunelor morale la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente.
În apelul său, partea responsabilă civilmente "" Raa rătat că în mod greșit instanța de fond a obligat-o în solidar cu inculpatul la plata sumei de 5000 lei daune materiale, de vreme ce acestea au fost deja plătite, în sensul că, deși partea vătămată a fost în concediu medical, i-a plătit salariul integral, chiar mai mult decât acesta. Daunele morale și prejudiciul pentru agrement au fost stabilite într-un cuantum mult prea mare și, de aceea, se impune reducerea lor la o sumă rezonabilă.
Prin decizia penală nr. 326 din 04 noiembrie 2008, Tribunalul Suceavaa admis apelurile declarate de inculpatul și de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 461 din 17 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr-; a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Asiguratorul Societatea de Asigurare - Reasigurare " Sucursala și partea responsabilă civilmente "" R împotriva aceleiași sentințe penale, a desființat în parte sentința penală apelată, în sensul că a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 5 luni închisoare în loc de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 184 alin. 2,4 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, c Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 81, 82 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani și 5 luni (în loc de 3 ani).
În baza art. 71 al. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
A înlăturat din sentința penală apelată dispoziția: Pe aceeași durată suspendă și executarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
A obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente "" R, asigurator fiind Societatea de Asigurare - Reasigurare "" Sucursala S, să plătească părții civile sumele de 5.000 lei cu titlu de daune materiale, 20.000 lei daune morale, 10.000 lei daune pentru prejudiciul de agrement și câte 250 lei cu titlu de despăgubiri periodice, începând cu data de 22.02.2007 (în loc de 05 mai 2008), pe toată durata incapacității temporare de muncă.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu sunt contrare deciziei.
A obligat pe asiguratorul Societatea de Asigurare - Reasigurare " - Sucursala S și partea responsabilă civilmente " COM" R la plata cheltuielilor judiciare către stat din apel în sumă de câte 50 lei fiecare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, în raport de condițiile în care s-a produs accidentul, respectiv pe un drum cu zăpadă, pe o ninsoare abundentă, de poziția procesuală corectă a inculpatului și de faptul că nu mai are antecedente penale, s-a impus reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a, c Cod penal și efectele acestora prev. de art. 76 lit. e Cod penal, în vederea aplicări unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Chiar dacă societatea la care inculpatul era angajat i-a plătit părții vătămate unele sume de bani (potrivit tabelului anexat), acestea nu acoperă cheltuielile pe care le-a efectuat cu ocazia tratamentului și a recuperării. Cu toate că în dosar nu s-au administrat probe pentru a dovedi daunele materiale în sumă de 5.000 lei acordate de către instanța de fond, este de notorietate faptul că pentru refacerea sănătății (în spital și ambulatoriu) se efectuează mult mai multe cheltuieli, dar care de fapt nu pot fi dovedite.
În mod greșit instanța de fond l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor periodice începând cu data de 5 mai 2008.
Referitor la apelul declarat de către asiguratorul Asigurare - Reasigurare " Sucursala S, sub aspectul motivelor invocate, Tribunalul a apreciat că acesta este nefondat din următoarele considerente:
Ținând cont de numărul de 500-550 zile îngrijiri medicale necesare părții vătămate, cu incapacitate de muncă corespunzătoare pe toată această perioadă și de faptul că leziunile îi conferă o infirmitate cu invaliditate temporară de 40% conform baremului pentru 2 ani de zile, după care se impune revenirea la SML S în vederea aprecierii sechelelor definitive, s-a justificat faptul că instanța de fond l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata daunelor morale, asigurator fiind Asigurare - Reasigurare " Sucursala
Chiar dacă în contractul de asigurare nu sunt prevăzute și despăgubiri cu titlu de prejudiciu de agrement, Tribunalul a constatat că acestea au fost acordate de către instanța de fond tot în cadrul daunelor morale, însă au fost departajate sub această denumire pentru a acoperi în parte imposibilitatea părții vătămate de a merge la plimbare, în concediu, la discotecă, la plajă sau a fotbal. Cuantumul de 20.000 lei daune morale a fost stabilit pentru a asigura o ușurare și compensare a suferințelor fizice și sufletești îndurate de partea vătămată care, la vârsta de 26 ani, a suferit un grav accident rutier, soldat cu o infirmitate de 40%, fiind nevoit a se deplasa cu ajutorul unui. De altfel, este de subliniat faptul că suferințele respective nu pot avea echivalent bănesc, așa încât, în raport de numărul foarte mare de zile de îngrijiri medicale și de infirmitatea produsă, suma de 30.000 lei daune morale care include și prejudiciul de agrement, nu constituie o îmbogățire fără justă cauză așa cum a invocat asiguratorul, motiv pentru care tribunalul nu a procedat la diminuarea acestora.
Cu privire la apelul declarat de partea responsabilă civilmente " COM" R, tribunalul a constatat că accidentul în care au fost implicați inculpatul și partea vătămată, a avut loc în timpul programului de serviciu al acestora și în interesul societății respective, motiv pentru care evenimentul rutier a fost declarat accident de muncă, așa cum s-a consemnat la "capitolul q" în procesul-verbal de cercetare din 30.03.2007 (filele 46-51 dosar cercetare penală).
De aceea se explică faptul că societatea angajatoare i-a plătit părții vătămate diverse sume de bani după ce aceasta a suferit accidentul respectiv.
Cum inculpatul era angajatul părții responsabile civilmente, se justifică faptul că prima instanță, în temeiul art. 1000 al. 3 Cod civil, a dispus obligarea comitentului, în solidar cu prepusul, la recuperarea prejudiciului material și moral.
Din considerentele arătate la analizarea apelului asiguratorului, tribunalul a arătat că nu poate modifica cuantumul daunelor acordate părții vătămate de prima instanță, deoarece aceasta nu le-a solicitat în vederea unei îmbogățiri fără just temei, așa cum le-a apreciat partea responsabilă civilmente, ci doar pentru a-și recupera o parte din prejudiciul material și moral suferit.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs Societatea de Asigurare - Reasigurare " Sucursala S și partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, partea vătămată a arătat că hotărârea instanței de apel este netemeinică deoarece daunele ce i s-au acordat sunt prea mici în comparație cu prejudiciul ce i s-a produs raportat la numărul de 360 de zile îngrijiri medicale.
Asiguratorul a criticat decizia atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, considerând că în mod eronat a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune pentru prejudiciu de agrement, deși acordarea acestor daune nu se justifică; în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea asiguratorului la acoperirea integrală a prejudiciului cauzat prin fapta inculpatului iar daunele morale acordate au fost prea mari.
Examinând recursurile declarate în raport de criticile formulate, Curtea constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În ceea ce privește recursul declarat de către Asigurare - Reasigurare " Sucursala S, Curtea apreciază că este nefondat, deoarece, în literatura de specialitate, prejudiciul de agrement este calificat drept specie a prejudiciului moral și în mod corect instanța de fond a acordat aceste despăgubiri părții vătămate, având în vedere numărul foarte mare de zile de îngrijiri medicale și consecințele pe care accidentul le-a avut asupra stării psihice și fizice a acestuia.
Referitor la data de la care încep să curgă despăgubirile periodice, Curtea consideră că acestea sunt datorate părții civile din momentul producerii accidentului, deoarece din acel moment a intervenit incapacitatea de muncă a acesteia.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor materiale considerat prea mic de către partea civilă și prea mare de către asigurator, Curtea, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea civilă și leziunile suferite, apreciază că instanța de apel a stabilit în mod corect acest cuantum necesar înlăturării măcar în parte a consecințelor accidentului suferit.
Față de aceste considerente, Curtea reține că recursurile sunt nefondate și, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, le va respinge.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de asiguratorul - Societatea de Asigurare - Reasigurare " - Sucursala S și partea vătămată, împotriva deciziei penale nr. 326 din 4.11.2008 a Tribunalului Suceava (sentința penală nr. 461 din 17 iunie 2008 Judecătoriei Rădăuți ).
Obligă fiecare recurent să plătească statului câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.01.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Judecători - fond -
- apel -
-
.
2 ex. / 26 ianuarie 2009
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Androhovici Daniela, Sandu Geta
