Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 143/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-(2486/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 143
Ședința publică de la 25 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și părțile civile STĂNEL și împotriva sentinței penale nr. 233 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Fetești în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 138/A din 9 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea acest termen pentru când a hotărât următoarele.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința penală nr.233 din 18.11.2008, pronunțată în dosarul penal nr- Judecătoria Fetești, a dispus după cum urmează:
În baza art. 184 alin.2 și 4 Cod penal a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În temeiul art. 184 alin.2 și 4 din Codul penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 33 lit. - 34 Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea și anume 10 luni închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal și art. 3 Protocolul 1 CEDO i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. cu excepția dreptului de a participa la alegerile legislative și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus față de inculpat suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 10 luni stabilit conform art. 82 Cod penal.
S-a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 359 Cod procedură penală și art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
A fost admisă în parte cererea de pretenții civile formulată de partea civilă.
A fost admisă în parte cererea de pretenții civile formulată de partea civilă Stănel.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală a fost obligat inculpat la plata sumei de 80.000 lei cu titlu de cheltuieli materiale către partea civilă (domiciliat în comuna lui -,-, județul C) și la plata sumei de 30.000 lei către partea civilă Stănel (domiciliat în mun. C,-, - 29,. D,.58, județul C).
A fost obligat inculpat la plata sumei de 80.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă și la plata sumei de 30.000 lei către partea civilă Stănel.
În temeiul acelorași texte de lege a fost obligat inculpat la plata sumei de 7890,86 lei cheltuieli spitalizare cu dobânda legală la zi către partea civilă Spitalul de Ortopedie, și Recuperare Medicală Sud, Județul C, la plata sumei de 1025, 15 lei cu dobânda legală la zi către partea civilă Spitalul de Urgență " - " (cheltuieli de spitalizare) și la plata sumei de 7.200 lei cu dobânda legală la zi către Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probatoriului administrat în cauză, instanța de fond a reținut că în noaptea de 14/15.08.2005 în timp ce se deplasa conducând autoturismul proprietate personală, dinspre C spre B, după ieșirea din localitatea F, la Km 73+775 a intrat în coliziune cu o semiremorcă staționată pe partea sa de mers, ocazie cu care a accidentat pe părțile vătămate Stănel și și martorul.
Din expertizele medicale efectuate în cauză rezultă că partea vătămată Stănel a suferit leziuni care au necesitat 150 zile de îngrijiri medicale și care au produs infirmitate cu invaliditate de gradul III și incapacitate adaptativă de 55% iar partea vătămată a rămas cu un prejudiciu estetic, cu o infirmitate fizică permanentă.
Situația de fapt a fost stabilită de instanța de fond pe baza proceselor-verbale de constatare la fața locului, de experiment judiciar, planșe fotografice, acte medicale (certificate și expertize medico-legale), raport de expertiză tehnică judiciară auto, declarații martori, declarații părți vătămate și declarațiile inculpatului.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute d eart.72 Cod penal, reținându-se alături de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările concrete în care au fost comise infracțiunile și urmările acestora și circumstanțele personale ale inculpatului.
La soluționarea laturii civile instanța de fond a avut în vedere actele doveditoare depuse de părțile civile iar cu privire la daunele morale instanța a luat în considerație suferințele și disconfortul lungilor perioade de spitalizare la care au fost obligate victimele accidentului rutier.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât inculpatul, cât și părțile vătămate Stănel și.
În apelul inculpatului critica poartă asupra temeiniciei hotărârii sub aspectul duratei termenului de încercare și cu privire la omisiunea pronunțării asupra opozabilității sentinței față de asiguratorul SA
Deasemenea, inculpatul critică și faptul reținerii culpei sale exclusive deși din probele dosarului ar fi rezultat culpa comună.
În apelul părții civile sunt formulate critici soluției adaptate cu privire la latura penală cât și la latura civilă a cauzei cu susținerea că pedeapsa aplicată este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea faptelor iar sumele acordate cu titlu de daune materiale și morale sunt insuficiente pentru a constitui o justă reparație materială și morală.
În apelul inculpatului Stănel critica poartă numai asupra soluției adoptată pe latura civilă a cauzei susținându-se că daunele materiale și morale acordate nu sunt compensatoare în raport cu urmările prejudiciante.
Prin decizia penală nr.138/A din 9.120.2009, Tribunalul Ialomițaa dispus după cum urmează:
În baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală a fost admis apelul formulat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.233/18 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Fetești, pe care a desființat-o cu privire la durata termenului de încercare și opozabilitatea asigurătorului și, rejudecând:
În baza art.82 Cod penal s-a stabilit termenul de încercare pentru pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată inculpatului la 2 ani și 10 luni.
S-a constatat că sentința penală apelată este opozabilă asigurătorului SC SA
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de părțile civile Stănel și împotriva aceleiași sentințe.
Au fost menținute celelalte dispoziții.
Au fost obligați apelanții părți civile Stănel și la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că apelul inculpatului este fondat sub aspectul ambelor critici.
Astfel, asiguratorului SA B, (care a fost introdus în procesul penal și a fost citat legal) trebuie să-i fie opozabilă hotărârea în virtutea dispozițiilor art.54 alin.4 și art.57 din Legea nr.136/1995 privind asigurările, precum și a deciziei nr.1 din 28.03.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
În ceea ce privește termenul de încercare, instanța de apel a constatat că în aplicarea dispozițiilor art.82 Cod penal instanța de fond în mod greșit a stabilit termenul de încercare la 3 ani în loc de 2 ani.
Cu privire la chestiunea culpei comune, instanța de apel, în urma propriului examen asupra probatoriului administrat în cauză, a concluzionat în sensul că în mod corect a fost stabilită culpa exclusiv în sarcina inculpatului.
Cu privire la apelurile părților civile, tribunalul a apreciat, în esență că în raport cu actele doveditoare a prejudiciilor materiale și cu concluziile actelor medicale cu relevanță asupra leziunilor și traumelor suferite de părțile civile, victime ale accidentului rutier sumele acordate de instanța de fond cu titlu de despăgubiri materiale și morale sunt judicios stabilite.
În ceea ce privește critica formulată de partea vătămată referitor la pedeapsa stabilită inculpatului, tribunalul a apreciat că s-a realizat o individualizare corespunzătoare criteriilor prev.de art. 72 Cod penal.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât inculpatul cât și părțile civile Stănel și.
În recursul părții vătămate întemeiat pe dispozițiile art.3852raportat la art.362 alin.1 lit.c și art.3859pct.14, 171și 18 Cod procedură penală, hotărârea instanței de apel este criticată pentru:
- greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului în raport cu consecințele grave sub aspectul numărului victimelor și leziunilor suferite de acestea;
- greșita aplicare a dispozițiilor art.54 și 57 alin.1 și art.481alin.2 din Legea nr.136/1995 în sensul că răspunderea asiguratorului trebuia angajată în solidaritate cu inculpatul în limita prevăzută de Legea nr.136/1995, situație care s-ar subsuma cazurilor de casare prev.de art. 3859pct.171și 18 Cod procedură penală.
În recursul părții civile Stănel critică soluția instanței de apel numai cu privire la latura civilă.
Astfel recurentul consideră că inculpatul a fost obligat la despăgubiri morale și materiale cu sume insuficiente pentru acoperirea prejudiciului real, motivul de casare invocat fiind prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală.
Recursul inculpatului este întemeiat pe dispozițiile art.3859pct.2 pct.9, 10, 18, 21 din Codul d e procedură penală.
Astfel, inculpatul susține că actul de inculpare nu a fost avizat corespunzător, instanța de apel nu și-a motivat soluția adoptată iar aceasta este rezultatul unei grave erori de fapt prin evaluarea subiectivă a probatoriului.
Examinând decizia atacată din perspectiva criticilor formulate, Curtea constată că atât recursurile părților civile cât și recursul inculpatului sunt nefondate pentru considerentele care succed:
1. Recursul părții vătămate.
Cu privire la motivul prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală. În raport cu criteriile prevăzute de art.72 Cod penal pedeapsa rezultantă stabilită inculpatului respectiv 10 luni închisoare cu aplicarea art.81 Cod penal, termen de încercare 2 ani și 10 luni este legală și temeinică.
Deși este adevărat că părțile vătămate și Stănel au suferit vătămări corporale importante, acest aspect nu este singurul de care s-a ținut seama de individualizarea pedepsei.
Astfel, este evident că instanța de fond a avut în vedere pe lângă limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările concrete în care s-a produs accidentul rutier și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv absența antecedentelor penale, situația familială, nivelul de instrucție școlară, atitudinea cooperantă și pro activă în limitele dreptului său la apărare.
Așa fiind instanța va privi ca nefondat acest motiv de casare.
Referitor la motivul prevăzut de art.3859pct.171Cod procedură penală, Curtea notează că nu a fost invocat în condițiile prevăzute de art.38510alin.2 și 21Cod procedură penală și dealtfel instanța de apel a rezolvat corect chestiunea opozabilității asigurătorului SA
Referitor la motivul prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală, astfel cum a fost susținut de recurenta parte vătămată cu privire la omisiunea obligării asiguratorului la plata despăgubirilor morale și materiale alături de inculpat, Curtea cu motivarea că instanțele s-au aflat în eroare asupra modului de aplicare a Deciziei nr.1 din 28.03.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, Curtea constată că acest caz de casare nu poate fi incident întrucât se referă la eroarea gravă de fapt și nu la modul de aplicare a legii.
Cu privire la recursul părții civile întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală.
Eroarea gravă de fapt ca motiv de casare privește exclusiv cazul în care situația de fapt stabilită de instanță este în vădită discordanță cu probele administrate în cauză și nu afectează dreptul de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Cu alte cuvinte acest caz de casare nu creează posibilitatea controlului judiciar asupra evaluării concludenței și utilității probelor de către instanțele anterioare.
Or, cum critica părții civile poartă tocmai asupra modului "subiectiv și superficial" în care instanța de fond ar fi evaluat prejudiciul moral și material, iar prin invocarea acestui caz de casare nu se poate realiza o reinterpretare și reevaluare a probelor, recursul fiind vădit nefondat.
De altfel, aprecierea cuantumului despăgubirilor (pretium doloris) pentru daunele morale este exclusiv la latitudinea instanței iar daunele materiale au fost stabilite, avându-se în vedere cheltuieli dovedite.
În ceea ce privește recursul inculpatului - referitor la cazul de casare prevăzut de art.3859pct.2 Cod procedură penală.
În sensul acestui motiv de casare recurentul a susținut că omisiunea avizării rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior ar atrage nelegala sesizare a instanței cu consecința restituirii cauzei la procuror.
Motivul este nefondat întrucât în intervalul de timp ce a urmat modificărilor operate asupra codului d e procedură penală prin Legea nr.356/2006 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.60/2006 și până la Decizia nr.9/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite ( Of. nr.831/2008), deci în intervalul în care a fost întocmit rechizitoriul, în realitate nu a existat o reglementare expresă a formei în care trebuia să se materializeze verificarea procurorului ierarhic superior. De altfel acesta este și motivul care a dat naștere unei practici neunitare ce a fost rezolvată prin decizia instanței supreme, mai sus invocate, care produce efecte numai pentru viitor.
Motivul de casare prevăzut de art. 3959pct.9 Cod procedură penală este vădit nefondat întrucât considerentele deciziei atacate conțin o discuție amplă asupra probelor și aspectelor cauzei atât în cea ce privește latura penală cât și cu privire la latura civilă.
Neîntemeiat este și motivul de casare prevăzut de art.3859pct.10 Cod procedură penală, astfel cum a fost invocat de recurent cu referire la actele întocmite în cursul cercetării la fața locului (filele 5-8 ) întrucât nu există nici un element de natură a le pune sub semnul dubiului.
Oricum, motivul invocat se referă la omisiunea discutării unei probe esențiale și cum atât instanța de fond cât și instanța de apel a avut în vedere în mod explicit, între altele și această probă, susținerile recurentului sunt neîntemeiate.
Privitor la motivul de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală.
Păstrând perspectiva considerațiilor referitoare la aplicativitatea acestui motiv de casare, expusă în cazul recursului părții vătămate, Curtea constată că excede controlului judiciar solicitarea reinterpretării probelor care au determinat stabilirea cuantumului prejudiciului moral și material.
De altfel, este în afara oricărui dubiu că leziunile ocazionate de accidentul rutier produs de inculpat a determinat nu numai mari suferințe victimelor dar și internării repetate cu lungi perioade de recuperare care au necesitat eforturi financiare pe care le-au susținut inclusiv prin împrumuturi.
Curtea mai constată că părțile vătămate au dovedit pretențiile materiale, dovezile referitoare la cheltuieli (bonuri, facturi, declarațiile martorilor care i-au împrumutat) fiind atașate dosarului.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, Curtea constată că decizia atacată este temeinică și legală, motiv pentru care în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge recursurile părților civile cât și recursul inculpatului, ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul și părțile civile Stănel și împotriva sentinței penale nr.233 din 18.11.20098 pronunțată de Judecătoria Fetești și a deciziei penale nr.138/A din 9.10.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița.
Obligă recurenții la câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./1.03.2010
I - jud.:;
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru
