Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 142/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (195/2010)
DECIZIA PENALĂ NR.142
Ședința publică de la 25 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 14 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat,în stare de arest și asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2010 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, cercetarea inculpatului în stare de libertate ținând cont de faptul că acesta a recunoscut fapta, a colaborat cu organele de anchetă și prejudiciul a fost acoperit. Consideră că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către inculpat ca nefondat întrucât această măsura preventivă a fost în mod legal menținută în prezenta cauză, în condițiile în care pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului este dovedit de probele aflate la dosarul cauzei, probe referitoare atât la circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, de o gravitate mare, dar mai ales probe referitoare la circumstanțele personale ale inculpatului, acesta neavând o locuință stabilă, este consumator de substanțe halucinogene și are antecedente penale pentru fapte similare.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, regretă fapta și solicită cercetarea în stare de libertate. După 7 luni de arest și-a dat seama de consecințele faptei sale.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului formulat, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 14.01.2010, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția a II-a Penală s-a dispus, în baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160balin. 1, 3.C.P.P. menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului .
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma complicității, prevăzută de art. 26.Cod Penal rap. la art. 211 alin. 2 lit. c și alin. 21lit. a Cod Penal, reținându-se că, la data de 08.06.2009, în jurul orelor 17.00-17.30, în loc public, a ajutat-o pe făptuitoarea minoră să o deposedeze pe partea vătămată, prin smulgere de la gât, de două lănțișoare din aur în valoare de 600 lei.
Tribunalul a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f atât C.P.P. în ceea ce privește cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea presupus comisă, cât și sub aspectul existenței probelor că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, s-a avut în vedere că inculpatul a mai comis fapte similare, că nu are o locuință stabilă, fiind copil al străzii (deși beneficia de o măsură socială de protecție nu s-a supus acesteia, preferând să fugă din centrul respectiv), că inculpatul este consumator de substanțe halucinogene și neșcolarizat, ceea ce denotă periculozitate și justifică o reacție fermă din partea autorităților statului, lăsarea sa în libertate creând riscul de a-și relua activitatea infracțională.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal,inculpatul,care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs, inculpatul a susținut, în esență, că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, deoarece față de atitudinea sa sinceră și de acoperirea prejudiciului, se poate dispune cercetarea în stare de libertate.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a analizat în mod corect ansamblul circumstanțelor cauzei și a apreciat justificat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea inculpatului de libertate.
Astfel, probele pe care se întemeiază soluția de condamnare dispusă prin sentința penală nr. 769/11.12.2009 a Judecătoriei Sectorului 1 B constituie cel puțin indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul minor a desfășurat acte de complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prin ajutorul dat făptuitoarei minore să o deposedeze prin violență pe partea vătămată de două lănțișoare din aur.
Totodată, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f ce C.P.P. au stat la baza arestării preventive, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, are în vedere natura și circumstanțele concrete ale comiterii faptei, împrejurarea că, deși este minor, inculpatul este lipsit de orice supraveghere parentală și a refuzat în mod constant sprijinul și măsurile de protecție oferite de organizațiile de specialitate, optând în schimb pentru un stil de viață parazitar. Totodată, consumul de substanțe halucinogene, lipsa de școlarizare și implicarea sa în săvârșirea altor fapte penale aflate în curs de cercetare constituie elemente ce evidențiază predispoziția inculpatului spre comiterea de fapte antisociale și justifică temerea că lăsarea sa în libertate ar genera un sentiment pregnant de nesiguranță membrilor comunității.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că menținerea stării de arest preventiv este justificată de motive pertinente și suficiente, nicio altă măsură preventivă mai puțin restrictivă neavând aptitudinea de a asigura buna desfășurare a procesului penal și executarea sancțiunii ce va fi aplicată recurentului.
Luând în considerare și stadiul actual al procedurii - cauza aflându-se în curs de soluționare a apelului declarat de inculpat - constată, totodată, că perioada în care minorul a fost privat de libertate (începând cu data de 08.06.2009) nu este de natură să aducă atingere rezonabilității detenției preventive în cursul procesului penal.
În acest context, atitudinea procesuală a recurentului-inculpat ori modul de acoperire a prejudiciului sunt lipsite de relevanță asupra temeiniciei măsurii arestării preventive, ele fiind deja avute în vedere la luarea/menținerea acestei măsuri și urmând a fi valorificate cu ocazia soluționării căilor de atac.
Pentru aceste considerente, apreciind legală și temeinică încheierea recurată, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 14.01.2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurentul la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 14.01.2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.01.2010.
Președinte Judecător Judecător
procesv-verbal
pentru jud.- aflat în
, semnează, PREȘEDINTE SECȚIE
Grefier
Red.SC/15.02.2010
Th.red.SC/2 ex.
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu
