Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 146/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 184 Cod Penal-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 146
Ședința publică de la 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Iriza Aurel Ilie vicePREȘEDINTE: Constantin Iriza Aurel Ilie
- - - - JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
- - - - judecător
Grefier: -
.
Ministrul Public a fost reprezentat de procuror
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate în încheierea de ședință din 13 februarie 2008 ce face parte integrantă din prezenta hotărâre privind judecarea recursurilor formulate de inculpații și și de partea vătămată împotriva nr. 241 din 12.09.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică cu ocazia pronunțării au lipsit părțile.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față.
Constată că, prin nr. 1095 din 17 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosar nr- au fost dispuse următoarele:
În baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal condamnă inculpatul, fiul lui - și, născut la data de 14.06.1960 în comuna, județul G, cu domiciliul în Târgu-J, strada - -, Bl.1,.1,.17, județul G, fără antecedente penale, mecanic în cadrul SC SA, CNP -, la 6 luni închisoare.
În baza art.35 din Legea nr.90/1996 condamnă același inculpat la 3 luni închisoare.
În baza art.33-34 Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prev. de art.82 Cod penal.
Pune în vedere inculpatului disp.art.83 Cod penal.
În baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal condamnă inculpatul, fiul lui și, născut la data de 12.11.1950, în comuna -J, județul G, cu domiciliul în comuna, sat de, județul G, fără antecedente penale maistru în cadrul SC SA, CNP -, la 6 luni închisoare.
În baza art.35 din Legea nr.90/1996 condamnă același inculpat la 3 luni închisoare.
În baza art.33-34 Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prev. de art.82 Cod penal.
Pune în vedere inculpatului disp.art.83 Cod penal.
Admite în parte acțiunea civilă a părții civile.
Obligă inculpații în solidar cu partea responsabil civilmente SC SA la plata către partea civilă a sumelor de 2000 lei RON daune morale și 200 lei RON rentă periodică începând cu data producerii accidentului și până la încetarea stării de nevoie.
Respinge cererea părții civile privind despăgubirile civile ca nedovedită.
Obligă inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumelor de 1.377,43 lei RON către Spitalul de Urgență " " B și 1.012,68 lei RON către Spitalul Județean Târgu-J, sume actualizate la data plății.
Obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă a sumei de 600 RON cheltuieli de judecată.
Obligă pe fiecare din inculpați la câte 250 lei RON cheltuieli judiciare statului.
În fapt prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu -J 1598/P/II/1/2005 au fost trimiși în judecată, inculpații și, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 184 alin. 2 și 4 pen. și art. 35 din Lg. Nr. 90/1996 cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
S-a reținut în fapt că, partea vătămată este angajat la SC SA în calitate de sudor cu o vechime în muncă de 27 ani, iar în ocupație de 23 ani.
În data de 19.05.2004 echipa condusă de inculpatul, angajat al aceleiași unități, în calitate de i mecanic și numit prin decizie șef de echipă, precum și de maistrul, a primit drept sarcină de muncă dezmembrarea canalului de aer aferent grupei nr. 4 arzător păcură al cazanului nr. 3 amplasat la cota 32 metri aparținând SC ENERGETIC SA ( ).
În componența echipei de muncitori a fost inclus ca sudor și parte vătămată .
După dezmembrarea izolației termice de pe tronsonul canalului de aer acesta a fost asigurat cu ajutorul unui gambet de cârligul unei macarale manuale pentru ca respectivul canal să fie tăiat cu aparatul cu flacără oxiacetilenică (flacără deschisă). Totodată s-a procedat în acest mod pentru a preveni căderea bruscă și pentru ca acel canal să fie coborât pe cota inferioară după operațiunea de tăiere.
de aer se afla așezat în poziție verticală iar la fiecare cotă de înălțime era împrejmuit cu grătare de rezistență.
S-a procedat la tăierea canalului din poziția în picioare, la distanța de aproximativ 1,5 metri față de baza picioarelor, fiind așezat pe grătarele de rezistență (metalice).
După tăierea canalului pe trei laturi s-a continuat această operațiune și pe cea de-a patra latură (ultima).
La finalizarea tăierii pe cea de-a patra latură acest tronson s-a deplasat în datorită elasticității cablului de la macaraua manuală în cârligul căreia era fixat și a determinat un șoc pendulat în urma căruia cele două grătare metalice pe care se afla s-au basculat iar acesta a căzut de la cota 32 la cota 28.
Observând producerea accidentului inculpatul împreună cu martorul l-au condus pe accidentat până la Dispensarul medical al unității, unde i- fost acordat primul ajutor fiind trimis la Spitalul Județean Tg pentru îngrijiri medicale.
În perioada 20.05.2004 -15.06.2004, partea vătămată a fost internată în Spitalul Clinic de Urgență " Dr. B" iar din raportul de constatare medico-legal nr. 707/2005 al SML a rezultat că sus numitul a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin cădere de la un nivel la altul, necesitând de la producere un nr. de 70-80 zile îngrijiri medicale.
În urma efectuării cercetării administrative a accidentului de muncă, s-a stabilit că inculpatul a încălcat prevederile art. 398 din Normele generale de protecție a muncii iar inculpatul, ca și primul inculpat, nu a respectat disp. art. 1pct. 34 din 205/1981, care precizează că "sunt răspunzătoare direct de asigurarea măsurilor de protecție a muncii la pregătirea și executarea lucrărilor de reparații următoarele persoane: persoanele de conducere din compartimentele de întreținere și reparații în conformitate cu atribuțiunile de serviciu ale acestora și persoana care conduce echipa".
Drept cauză favorizantă, s-a reținut neasigurarea prin legare din două laturi paralele tronsonului din canalul de aer împotriva căderii și a balansului în cârligul macaralei manuale,iar cauză directă, căderea de la înălțime ca urmare a organizării necorespunzătoare a locului de muncă și folosirea unei tehnologii de lucru neadecvate.
Inițial Judecătoria Târgu -J, prin sentința penală nr. 1480/04.04.2006 a dispus condamnarea celor doi inculpați la pedepse rezultante de câte 6 luni închisoare având ca modalitate de executare suspendarea condiționată și a admis cererile privind acordarea despăgubirilor civile și daunele morale formulate de partea civilă.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații, partea vătămată, partea responsabilă civilmente și casa Județeană de Pensii G criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 264 din 31.05.2006 Tribunalul Gorja admis apelurile formulate de către părți, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, indicând ca la rejudecare să se pună în discuția părților pertinența efectuării unei expertize tehnice de specialitate pentru a se stabili cu certitudine gradul de culpă al fiecărui inculpat și eventualitatea existenței unei culpe a părții vătămate în producerea accidentului de muncă.
Cu ocazia rejudecării, s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice de specialitate din concluziile căreia a rezultat că de producerea accidentului de muncă au fost vinovați atât inculpații, care nu au stabilit un cadru adecvat pentru efectuarea operațiuni pe care o executa partea vătămată în virtutea atribuțiilor de serviciu, dar și partea vătămată care nu a respectat indicațiile pe care i le trasase șeful de echipă cu privire la modalitatea de executare a operațiunii.
Pentru a reține aceste aspecte prima instanță a avut în vedere probele administrate, atât la urmărirea penală cât și în faza de judecată, în primul ciclu procesual și în cel de-al doilea, respectiv: procesul verbal de cercetare administrativă, raportul de constatare medico legal nr. 707/2005 al SML G, copia fișei de instructaj protecția muncii, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor și declarațiile inculpaților, toate din faza de urmărire penală, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în faza cercetării judecătorești și raportul de expertiză tehnică.
Pe baza acestora prima instanță a concluzionat că instanța că faptele inculpaților prin neluarea măsurilor prevăzute de dispozițiile legale cu privire la protecția muncii, deși aveau îndatorirea de a lua aceste măsuri, și având drept urmare vătămarea corporală a lui, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 35 din Legea nr.90/1996 privind protecția muncii și art. 184 alin 2 și 4 pen.
La individualizarea pedepselor aplicate fiecărui inculpat, instanța de fond a ținut seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de dispozițiile părții speciale a Codului penal cu referire la limitele pedepsei prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 pen. limitele pedepsei prevăzute la art. 35 din Legea nr. 90/1996, de persoana fiecărui inculpat, de pericolul social al faptelor infracționale săvârșite și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală pentru faptele săvârșite, dar și la faptul că a existat și culpa părții vătămate în producerea accidentului de muncă.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a reținut că partea vătămată, în ședința publică din 15.11.2005, s-a constituit parte civilă cu suma de 350.000.000 lei daune morale și 100.000.000 lei despăgubiri civile.
Prima instanță a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SA la plata sumei de 2000 lei RON daune morale și de 200 lei RON rentă periodică reprezentând o compensație a surplusului de efort pe care a trebuit să-l realizeze partea vătămată de la data producerii accidentului și până la încetarea stării de nevoie.
La stabilirea acestor sume, instanța de fond a arătat că are în vedere și gradul de culpă al părții vătămate în producerea accidentului.
Prima instanță a respins cererea părții civile privind acordarea despăgubirilor civile întrucât existența acestora nu a fost dovedită iar din actele depuse la dosarul cauzei de către SC SA a rezultat că, după producerea accidentului, partea vătămată a încasat, ca și drepturi salariale, sume de bani egale cu cele care le-ar fi încasat dacă ar fi continuat activitatea la vechiul loc de muncă.
De asemenea, prima instanță a arătat că nu poate acorda compensații bănești echivalente salariului minim pe economie, pentru activitatea de îngrijire realizată de fiul părții vătămate, pe perioada când acesta a fost spitalizat, întrucât nu s-a dovedit că fiul părții vătămate ar fi realizat aceste sume dacă nu survenea accidentul tatălui său.
Au fost obligați în solidar inculpații și în solidar și cu partea responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor civile reprezentând cheltuieli de spitalizare către părțile civile Spitalul de Urgență - B și Spitalul Județean Târgu-J, sume ce vor fi actualizate la data plății.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, partea vătămată și partea responsabilă civilmente SC ȘI SERVICII SA.
S-a reținut că partea vătămată criticat sentința atât sub aspectul laturii penale cât și civile - susținând că în mod greșit fost reținută culpa comună în producerea accidentului de muncă, aspect ce s-a repercutat și asupra laturii De asemenea arătat că renta periodică lunară este neîndestulătoare.
S-a reținut că partea vătămată a mai susținut că în mod greșit procedat instanța respingând cererea privind acordarea unor compensații bănești pentru fiul său, echivalente cu venitul minim pe economie, deoarece în perioada cât a fost spitalizat acesta l-a îngrijit efectiv, fiind lipsit practic de posibilitatea de realiza venituri proprii și în mod greșit nu i-au fost acordate cheltuielile judiciare solicitate.
Apelanții inculpați au criticat sentința sub aspectul greșitei condamnări lor deoarece au apreciat că nu au culpă în producerea accidentului, astfel că se impune achitarea lor în temeiul art. 10 lit. cod pr. penală iar sub aspectul laturii civile respingerea cererilor formulate de partea vătămată, culpa aparținând acestuia în exclusivitate.
Cu privire la partea resp. civilmente s-a reținut că aceasta a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei soluționări laturii civile, apreciind că nu se impunea acordarea de daune morale, culpa revenind mai ales părții vătămate, că despăgubirile civile acordate sunt exagerate iar renta periodică lunară fost greșit stabilită, până la încetarea stării de nevoie, fără ca instanța să arate condițiile în care va înceta această stare de nevoie.
Apelurile inculpaților, părții civile și ale părții responsabile civilmente au fost respinse ca nefondate prin nr. 241 A din 12 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Instanța de apel a arătat că, avându-se în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică, în mod corect instanța de fond a reținut că atât inculpaților, cât și părții vătămate le revine culpă în egală măsură în producerea accidentului de muncă, astfel că în mod corect s- procedat la condamnarea celor doi inculpați pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 184 al. 2 și 4 cod penal și art. 35 din Legea nr. 90/1996.
Totodată instanța de apel a apreciat că, reținând corect culpa comună, în mod corect fost soluționată și latura civilă a cauzei, despăgubirile civile, daunele morale și renta periodică acordată fiind reduse proporțional cu culpa dar și în concordanță cu probatoriul administrat în cauză.
Referitor renta periodică lunară, s-a arătat că nu poate fi reținută apărarea părții resp. civilmente referitoare la stabilirea în concret a condițiilor încetării stării de nevoie, aceste condiții fiind aleatorii, putând fi stabilite ulterior pe baza unei noi expertize medico-legale solicitată de părțile interesate, aspect care poate conduce la modificarea condițiilor în care s- cuantificat renta periodică.
S-a mai arătat că nu poate fi reținută nici susținerea părții vătămate referitoare la greșita respingere a cererii de acordare a unei compensații bănești pentru fiul său în echivalentul salariului minim pe economie, pentru perioada în care l-a îngrijit în spital, întrucât nu s-au produs dovezi în cauză că s-ar fi realizat aceste sume de bani dacă nu ar fi survenit accidentul de muncă.
Cât privește cuantumul daunelor morale s-a reținut că a fost just apreciat de prima instanță.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă și inculpații și.
În recursul părții civile decizia a fost criticată sub aspectul laturii civile solicitându-se casarea atât a acesteia cât și a sentinței primei instanțe, înlăturarea culpei comune și acordarea integrală a despăgubirilor civile, daunelor morale și majorarea rentei periodice. Totodată s-a menționat faptul că nu au fost acordate integral cheltuielile judiciare.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat în esență că nu a avut nici o culpă în producerea accidentului deoarece nu a fost prevăzută o documentație detaliată pentru executarea lucrării iar el a fost lăsat să taie acea piesă "cum s-a priceput mai bine".
A mai arătat că neexistând o documentație tehnică i s-a făcut greșit instruirea de protecție a muncii numai din prevederile PE 205/1981 care nu conțin dispoziții referitoare la lucrările de demolare, astfel că, cu atât mai puțin i s-ar putea reține vreo culpă.
A argumentat că cei doi inculpați se fac vinovați și pentru faptul că nu trebuiau să efectueze lucrarea cu ajutorul unui troliu manual
Cu privire la cei 10.000 lei RON solicitați ca și despăgubiri civile arătat că aceștia se compun din: contravaloarea tratamentului recuperator la care a fost supusă. contravaloarea pierderii bonurilor de masă, beneficiul nerealizat (munci agricole pe care le desfășura la țară), contravaloarea a 6 zile de concediu anual (avându-se în vedere faptul că în prezent beneficiază de 32 de zile față de 38 cât avea înainte), contravaloarea zilelor de muncă care trebuiau să-i fie plătite de partea responsabilă civilmente în zilele când a fost prezent la proces, acordarea unei sume de bani pentru fiul său (raportat la salariul minim pe economie), o rentă periodică în cuantum de 500 lei lunar (întrucât i s-a diminuat capacitatea de muncă).
Inculpații și au criticat decizia și sentința pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că în mod greșit s-a reținut că ar fi vinovați de producerea accidentului de muncă. Se menționează că deși se face trimitere la atribuțiile de serviciu, la dosar nu există fișa postului nici a lor și nici a părții vătămate.
Au mai arătat că nu a existat o documentație tehnică elaborată de o unitate specializată și nici nu s-au asigurat condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată iar acest lucru se datorează culpei angajatorului SC SA.
S-a făcut referire la prevederile art. 22 și 23 din Legea nr. 316/2006 în raport de care s-a apreciat că inculpații nu au culpă în producerea acestui accident.
În teză subsidiară s-a solicitat să se constate faptul că partea vătămată are o culpă mai ridicată și să se reducă corespunzător cuantumul despăgubirilor.
Analizând recursurile formulate în raport cu actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
În primul rând se constată faptul că partea vătămată invocă neacordarea în totalitate de către prima instanță și de instanța de apel a unor despăgubiri civile detaliind ce anume reprezintă acestea.
Instanța de recurs constată că partea vătămată a făcut aceiași detaliere și în motivele de apel și a criticat punctual sentința primei instanțe solicitând acordarea c/val tratamentului recuperator, a bonurilor de masă pierdute, beneficiul nerealizat constând din prestarea unor munci agricole la țară, c/val a 6 zile de concediu anual, c/val unor zile de muncă ce trebuiau plătite de unitate la datele la care a participat la proces, un salariu minim pe economie pentru fiul său (cel care l-a îngrijit pe perioada spitalizării), o rentă periodică lunară de 500 lei și majorarea daunelor morale.
În aceste condiții instanța de apel avea obligația de a se pronunța pentru fiecare cerere de despăgubiri în parte - mai ales că apelul este o cale devolutivă de atac și se pot administra probe - lucru pe care nu l-a făcut, analizând numai ultimele trei solicitări din cele arătate mai sus.
Acest lucru atrage incidența cazului de casare prev. de art. 3859pct. 10 teza finală și casarea cu trimitere la rejudecare, conform art. 38515pct. 2 lit. c
C.P.P.În al doilea rând, în ceea ce privește recursurile inculpaților, acestea sunt fondate dar pentru alt considerent. Astfel, se constată faptul că Legea nr. 90/1996 a fost abrogată prin Legea nr. 319/2006 ( și nu 316/2006 cum în mod greșit au indicat inculpații în motivele de recurs) situație în care trebuia analizată incidența legii penale mai favorabile.
Față de cele de mai sus, instanța va admite toate recursurile formulate, va casa în totalitate decizia instanței de apel și va trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor la Tribunalul Gorj.
Cu ocazia rejudecării instanța de apel va avea în vedere și celelalte critici formulate de părți.
Văzând și disp. art. 192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de inculpații și și de partea vătămată împotriva nr. 241 din 12.09.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-.
Casează decizia.
Trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor la Tribunalul Gorj.
Cheltuielile judiciare în faza de recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 februarie 2008.
- - - - - -
Grefier,
Red. Jud.
3 ex.
14 aprilie 2008
Președinte:Constantin Iriza Aurel IlieJudecători:Constantin Iriza Aurel Ilie, Tatiana Rădulescu
