Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 147/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 178 Cod Penal-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 147
Ședința publică de la 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Iriza Aurel Ilie vicePREȘEDINTE: Constantin Iriza Aurel Ilie
- - - - JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
- - - - judecător
Grefier: -
.
Ministerul publica fost reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate în încheierea de ședință din 13 februarie 2008 ce face parte integrantă din prezenta hotărâre privind judecarea recursurilor declarate de partea civilă, inculpatul G și asigurătorul SC SA împotriva nr. 229 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față.
Constată că, prin sentința penală nr.549 din data de 25 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul penal nr- s-a dispus, în baza art. 178 alin.2 cu Cod Penal aplic.art.74 lit.a,c și Cod Penal art.76 lit.d a Cod Penal fost condamnat inculpatul G, la 1 (un)an închisoare.
În baza art.81-82.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani, care constituie termen de încercare.
În baza art.359 s C.P.P.-a atras atenția inculpatului asupra dispoz.art.83
Cod PenalÎn baza art.14, 346.C.P.P. coroborat cu art.998-999.civ. și art.49-55 din Legea nrt.236/1995 - modificată, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, atât în nume propriu cât și ca reprezentant legal al minorilor A și și obligat asigurătorul SC Asigurări SA - Agenția - B la -5873 lei reprezentând despăgubiri civile (, cheltuieli de înmormântare și parastasele ulterioare până la 1 an), (10837 lei conform actelor de la dosar - 5000 lei achitați anterior de inculpat): - 50.000 lei cu titlul de daune morale pentru aceeași parte civilă, atât în nume propriu, cât și în calitate de reprezentant legal al celor 2 minori A (12 ani) și (3 ani); -6370 lei sumă globală corespunzătoare prestației periodice între perioada 26.05.2006 (decesul victimei ) și 26.06.2007 (638 lei venit net - 148 lei pensie acordată celor doi minori = 490 x 13 luni) pentru minorii și; - la câte 245 lei pentru fiecare minor, respectiv A și, reprezentând prestație periodică (638 lei - 148 lei) de la data de 26.06.2007 și până la încetarea stării de nevoie a acestora.
Pentru pronunțarea sentinței s-a reținut că în dimineața zilei de 26 mai 2006 în jurul orelor 3,00, inculpatul Gap lecat din mun.B pentru a se deplasa la domiciliul său din mun.L, la volanul autoturismului marca Skoda cu număr de înmatriculare B-03-, iar pe DN 65, în zona comunei M, județul O, ca urmare a oboselii acumulate, a ațipit pierzând controlul autoturismului, a pătruns pe contra sens și a lovit frontal autoturismul Super cu număr de înmatriculare - condus regulamentar din direcția opusă de către victima.
În urma impactului cele două autoturisme au părăsit partea carosabilă și s-au oprit pe câmpul de la marginea drumului național, iar ca urmare a acestui impact victima a suferit leziuni traumatice grave, soldate cu explozia cordului datorită traumatismului toracic forte cu fracturi multiple costale, leziuni care au avut legătură directă și necondiționată de cauzalitate cu decesul acestuia, situație confirmată de raportul de Constatare medico-legală nr.164/27.06.2006 a Serviciului Județean de Medicină Legală
La stabilirea situației de fapt s-au avut în vedere declarațiile martorilor, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa cu fotografii judiciare, raportul de expertiză tehnico-auto, raportul de constatare medico-legală.
Referitor la individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere dispoz.art.52 și 72.Cod Penal reținând și circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a și c datorită Cod Penal conduitei bune manifestate de inculpat atât anterior cât și ulterior comiterii faptei.
Privitor la latura civilă, instanța de fond, a reținut că partea civilă a cheltuit cu ocazia înmormântării victimei și a efectuării pomenilor până la un an suma de 10.837 lei, însă pentru că inculpatul a plătit cu ocazia înmormântării suma de 5.000 lei, s-au stabilit despăgubiri materiale în sumă de 5.837 lei.
Întrucât victima avea în întreținere pe minorii A și, s-a stabilit o sumă globală, cu titlul de prestație periodică, în cuantum de 6.370 lei, până la data pronunțării sentinței, la calcularea acesteia s-a avut în vedere faptul că victima realiza la data producerii accidentului un venit de 638 lei lunar, iar minorilor li s-a stabilit pensie de urmaș de 148 lei lunar, prin decizia nr.-/2006 de către Casa Județeană de Pensii
Pentru acoperirea prejudiciului creat minorilor s-a acordat diferența dintre pensia stabilită și venitul realizat de către tatăl acestora.
În continuare s-a acordat prestație periodică pentru fiecare minor de câte 245 lei lunar până la încetarea stării de nevoie.
Având în vedere dispoz. art. 55 alin. 1 din Legea 136/1995 modificată, care preved că "despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice păgubite" instanța de fond a obligat asigurătorul C Asigurări - Agenția - B, direct, la plata sumelor menționate.
Totodată asigurătorul a fost obligat și la plata sumei de 50.000 lei cu titlul de daune morale către, soția victimei, și cei doi minori, având în vedere că acestora li s-au produs suferințe de ordin psihic, cauzate ca urmare a accidentului de circulație.
Împotriva acestei sentinței au declarat apel părțile civile și inculpatul.
Părțile civile au criticat sentința cu privire la modul de soluționare a laturii civile arătându-se că nu s-au acordat toate sumele solicitate prin cererea de constituire ca parte civilă, că instanța nu a avut în vedere declarațiile martorilor potrivit cărora victima la data decesului mai realiza și venituri în cuantum de 9-15 milioane lei din diverse activități, că suma stabilită cu titlul de prestație periodică a fost stabilită într-un cuantum mic ca urmare a faptului că nu s-a luat în calcul venitul realizat în realitate de către victimă și de asemenea s-a susținut că trebuia să se acorde și suma de 20.000 lei pentru achiziționarea unei locuințe.
Inculpatul nu a formulat motive scrise de apel, nu s-a prezentat în instanță în vederea susținerii acestuia, însă prin apărător s-a solicitat reducerea pedepsei la care acesta a fost condamnat.
Prin nr. 229 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr- au fost admise apelurile părților civile A, desființată în parte sentința sub aspect civil și majoreate despăgubirile pentru daune morale în sarcina asigurătorului către apelanții părți civile de la 50.000 lei, la 200.000 lei.
Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
Instanța de apel a reținut, în esență că despăgubirile materiale au fost corect stabilite prin luarea în considerare a actelor aflate la dosar, acte prin care se face dovada cheltuielilor efectuate cu ocazia înmormântării și pomenirilor ulterioare ale victimei, până la 1 an, precum și a faptului că inculpatul a achitat 5.000 lei.
Totodată s-a reținut ca fiind corect stabilită și prestația periodică cuvenită fiecărui minor prin luarea în calcul venitului realizat de victimă în ultima lună din-naintea decesului.
S-a arătat că nu se puteau lua în calcul și alte sume realizate din alte activități, deoarece nu s-a făcut dovada cu certitudine că victima realiza și alte venituri, simplele declarații de martori nefiind suficiente.
S-a apreciat apelul părților civile ca întemeiat cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, considerându-se în raport de intensitatea durerilor psihice suferite de către soția și copii victimei, se impune o majorare a acestora. S-a apreciat astfel că suma de 200.000 lei este în măsură să compenseze prejudiciul moral și în consecință asigurătorul a fost obligat la plata acestei sume.
S-a menționat că în raport de relațiile de rudenie existente între victimă și părțile civile, sumele acordate cu titlul de daune morale vor fi egale.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă, în nume propriu și ca reprezentant legal al minorilor A și, inculpatul G și asigurătorul SC SA.
Partea civilă, în motivarea recursului a solicitat desființarea în parte, pe latură civilă, atât a deciziei cât și a sentinței instanței de fond și majorarea cuantumului prestației periodice la suma de 100 euro/lunar, pentru fiecare din cei doi minori. S-a cerut ca pentru acest lucru instanța să ia în considerare nu doar salariul victimei ci și celelalte venituri curente - obținute din reparații TV - totalul veniturilor lunare atingând 9 - 15 milioane lunar.
Inculpatul, în recursul formulat a criticat decizia instanței de apel cu privire la majorarea daunelor morale arătând că apelul părții civile nu a vizat acest aspect ci cuantumul despăgubirilor civile și al prestației periodice acordate minorilor.Ca atare, s-a arătat că instanța de apel a acordat "plus petita" și s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
S-a arătat și faptul că totalul despăgubirilor acordate părților civile depășesc plafonul maxim al asigurărilor obligatorii de răspundere civilă delictuală.
S-a menționat că deși la plata despăgubirilor a fost obligat numai asigurătorul, inculpatul justifică un interes în recursul formulat datorită existenței acțiunii în regres prin care asigurătorul va cere în final aceste sume de la inculpat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 3859pct. 14 și 18
C.P.P.Societatea asigurătoare SC SA a depus recursul la data de 16 ianuarie 2008 invocând dispozițiile art. 3853rap.C.P.P. la art. 365 privind C.P.P. recursul peste termen.
Pe fond s-a invocat nelegalitatea și netmeinicia ambelor hotărâri arătându-se în primul rând că instanța de fond și instanța de apel au reținut, în mod nelegal, calitate procesuală unei unități fără personalitate juridică - Agenția.
În al doilea rând s-a arătat că art. 53 din Legea nr. 136/1995 prevede că nivelul despăgubirilor pentru accidentele de circulație, în cazul asigurării obligatorii, va fi stabilit prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor iar potrivit normelor în vigoare la data accidentului, plafonul maxim era de 200.000 lei / persoană accidentată.
S-a arătat că instanța de apel stabilind numai cuantumul daunelor morale la suma de 200.000 lei a făcut ca totalul acestor despăgubiri să depășească acest plafon.
Analizând recursurile formulate în raport cu actele și lucrările dosarului instanța de recurs constată următoarele:
Cu privire la recursul societății asigurătoare se reține că la prima instanță a fost citată atât la sediul Agenției cât și la sediul Sucursalei B sau chiar la sediul central din B (fila 161 dosar de fond).
Scopul citării îl constituie înștiințarea părții despre locul și ora la care urmează să aibă loc procesul ori, este evident că, prin realizarea citării cel puțin la sediul Sucursalei, asigurătorul a cunoscut despre desfășurarea acestui proces.
Pe de altă parte, orice viciu al procedurii de citare nu atrăgea decât nulitatea relativă, nulitate ce trebuia invocată în condițiile art. 197 al. 1, 4
C.P.P.Ori, se constată că societatea asigurătoare nu a formulat apel împotriva sentinței instanței de fond. Cu toate că nu există o comunicare a sentinței către sediul central al asigurătorului acesta a fost citat la judecarea apelurilor declarate de partea civilă și de inculpat (fila 14, 24, 31, 37 dosarul instanței de apel) și putea declara apel invocând eventualul viciu de procedură.
Invocarea în fața instanței de recurs a unui viciu de procedură de la instanța de fond (cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 21 C.P.P.) s-ar fi putut face numai dacă partea ar fi invocat același lucru în fața instanței de apel, apelul ar fi fost respins, iar instanța de recurs constata justețea susținerii părții.
Întrucât asigurătorul nu a procedat în acest fel, în ceea ce îl privește, sentința primei instanțe s-a consolidat cu privire la modul de rezolvare al laturii civile. Ca atare asigurătorul nu mai poate critica latura civilă a cauzei decât sub aspectul modificărilor aduse de instanța de apel.
Privitor la acest aspect se constată, în primul rând, că recursul asigurătorului nu este unul peste termen așa cum a invocat ci un recurs în termen întrucât deși instanța de apel a citat societatea asigurătoare la trei sedii diferite (Agenția, Sucursala B și sediul central), comunicarea nu a fost făcută și la sediul central.
De data aceasta, întrucât asigurătorul a invocat acest viciu al procedurii de comunicare, instanța de recurs apreciază recursul formulat de asigurător la data de 16 ianuarie 2008 ca fiind unul în termen și nu peste termen.
În al doilea rând se constată că recursul este fondat, cel puțin în ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, întrucât potrivit Anexei nr. 3 la Ordinul 3108/2004 limita maximă a despăgubirilor în cazul accidentelor produse în anul calendaristic 2006 este de 2 miliarde lei ROL (200.000 lei RON) pentru fiecare persoană dar nu mai mult de 10 miliarde lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate.
Din modul de formulare a textului rezultă că se are în vedere numărul persoanelor accidentate (decedate sau în viață) și nu numărul persoanelor păgubite care uneori poate fi mai M decât cel al persoanelor accidentate (de exemplu în cazul accidentelor soldate cu mai multe victime decedate și unde părți civile se constituie moștenitorii ).
Din acest punct de vedere, hotărârea instanței de apel d e majorare a cuantumului daunelor morale în sarcina asigurătorului la suma de 200.000 lei RON este greșită întrucât daunele morale însumate cu celelalte categorii de daune depășesc limita legală la care am făcut referire.
Instanța de recurs reține și faptul că, potrivit disp. art. 54 din Legea nr. 136/1995, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 304/2007, drepturile persoanelor păgubite prin accidente de circulație, se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului
În aceste condiții obligarea și a inculpatului (pentru că în definitiv el este autorul delictului ce dă naștere dreptului la despăgubire) este lăsată la latitudinea părții civile. Cu alte cuvinte instanța apreciază că în situația dată partea civilă ar fi putut să ceară în mod expres obligarea și a inculpatului la plata despăgubirilor sau obligarea lui la eventuala diferență (pentru partea ce ar fi exces plafonului acoperit de asigurător).
Ori, în speța de față, despăgubirile au fost acordate părții civile numai față de asigurător iar în apel partea civilă nu a criticat și neobligarea inculpatului ci numai cuantumul lor.
Prin urmare, instanța de recurs nu mai poate dispune, eventual, obligarea și a inculpatului alături de asigurător, așa cum a solicitat reprezentantul parchetului, sau suplimentar, pentru eventuala diferență.
În ceea ce privește solicitările reprezentantului parchetului în fața instanței de recurs este de observat și faptul că Parchetul nu a exercitat căi de atac iar în recursul părții civile nu poate veni decât în susținerea motivelor de recurs formulate de aceasta, fără a le putea suplimenta.
Parchetul nu poate invoca faptul că în speță, fiind vorba de minori, acțiunea civilă se exercită și din oficiu și nu poate, pe acest temei, să aducă critici proprii hotărârilor anterioare întrucât nu ne aflăm în situația neexercitării acțiunii civile de către persoanele lipsite de capacitate ci în situația în care acțiunea civilă a fost exercitată de reprezentantul legal iar Parchetul nu poate decât să susțină interesele acestuia fără a aduce critici proprii.
Privitor la recursul părții civile se constată faptul că aceasta nu a mai reluat toate motivele din fața instanței de apel, instanței de recurs solicitându-i numai majorarea prestației periodice la suma de 100 euro/lunar pentru fiecare copil.
Instanța de recurs constată faptul că, în materia răspunderii civile delictuale, la acoperirea pagubei se are în vedere prejudiciul produs, prejudiciu transpus în starea de nevoie pe care o prezintă partea vătămată.
Cu toate acestea, în cazul infracțiunilor ce au avut ca urmare moartea victimei, starea de nevoie în care se găsesc moștenitorii acestuia trebuie însă esențialmente raportată și la venitul pe care victima îl avea înainte de deces întrucât, în primul rând, nu li s-ar putea acorda moștenitorilor prestații periodice mai mari decât venitul victimei anterior decesului. În al doilea rând, pentru evaluarea prestațiilor periodice trebuie să se facă o apreciere asupra cuantumului din venit pe care victima îl afecta pentru întreținerea persoanelor aflate în îngrijirea sa întrucât este evident că nu toată suma servea acestui scop, o parte fiind destinată consumului propriu.
Față de cele de mai sus, revenind la datele speței de față, se reține că prima instanță a stabilit în mod just cuantumul prestațiilor periodice în raport de veniturile dovedite ale victimei și de cuantumul pensiei de urmaș de care cei doi copii beneficiază.
După cum arăta și instanța de apel, nu pot fi luate în calcul sume rezultate din alte activități pe care victima le presta în mod aleatoriu și pentru care nu s-a făcut dovada unui cuantum lunar cert.
Referitor la recursul inculpatului se constată că acest prezintă interes în formularea căii de atac întrucât asigurătorul se poate îndrepta împotriva sa cu acțiune în regres, pentru recuperarea despăgubirilor plătite.
Totodată, așa cum a arătat și inculpatul în recursul său, instanța de recurs constată faptul că instanța de apel a depășit limitele investirii sale astfel cum sunt conturate de disp. art. 371
C.P.P.Astfel se observă faptul că partea civilă a solicitat de la instanța de fond doar suma de 50.000 lei daune morale, atât în nume propriu cât și pentru cei doi minori pe care îi reprezintă.
Prima instanță a acordat integral suma cerută astfel că apelul părții civile nu a vizat cuantumul daunelor morale.
În aceste condiții instanța de apel nu putea acorda mai mult decât s-a cerut întrucât latura civilă a procesului penal este guvernată de principiul disponibilității, ca orice acțiune civilă.
Nu poate fi luată în considerare nici ipoteza în sensul că instanța de apel a majorat suma, din oficiu, ca urmare a faptului că existau doi minori, persoane fără capacitate de exercițiu.
Exercitarea acțiunii civile din oficiu în cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate restrânsă, conform art. 17 C.P.P. are în vedere ipoteza în care acțiunea civilă nu se exercită deloc (iar instanța este datoare să se pronunțe din oficiu) nu și ipoteza în care acțiunea civilă este exercitată de reprezentantul legal al persoanei lipsite de capacitate de exercițiu (așa cum este cazul în speță) situație în care instanța este obligată să respecte principiul disponibilității și să nu acorde mai mult decât ceea ce cere reprezentantul legal.
Față de toate aceste considerente instanța constată ca fiind fondate recursul inculpatului și asigurătorului și nefondate recursurile părților civile.
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b și pct. 2 lit. d vorC.P.P. fi așadar respinse recursurile părților civile și admise recursurile inculpatului și asigurătorului.
Se va casa decizia instanței de apel în parte în sensul că se vor menține dispozițiile sentinței în ceea ce privește soluționarea laturii civile.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Văzând și disp. art. 192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul inculpatului G și asigurătorului SC SA declarate împotriva nr. 229 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-.
Respinge recursurile părților civile, în nume propriu și ca reprezentant legal al minorilor A și.
Casează decizia instanței de apel în parte în sensul că menține dispozițiile sentinței penale nr.549 din data de 25 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul penal nr-, în ceea ce privește soluționarea laturii civile.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Obligă pe partea civilă la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare statului.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 20 februarie 2008.
- - - - -
Grefier,
Red. Jud.
3 ex.
17 martie 2008.
Președinte:Constantin Iriza Aurel IlieJudecători:Constantin Iriza Aurel Ilie, Tatiana Rădulescu
