Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 147/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 147/
Ședința publică din 06 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de inculpatul și de partea civilă -, domiciliată în C,-, bloc 41, scara 1,.26, jud. D, împotriva deciziei penale nr.189 din data de 18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat, personal și asistat de avocat, care substituie pe avocat, intimatele și, personal și asistate de avocat, conform delegației avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind intimatul parte civilă și intimata parte responsabilă civilmente ASIGURĂRI (fostă asigurarea )
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție audierea inculpatului, învederând acestuia dreptul de a nu da declarație și că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.
Recurentul arată că este de acord să dea declarație.
Curtea, procedează la audierea recurentului, declarațiile acestuia fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Avocat învederează instanței că la dosar se află o cerere de recurs formulată de, care poartă primire și dată certă. Curtea constată că, într-adevăr, cererea de recurs are primire și dată certă, considerând că este valabilă, astfel că va fi conceptată în calitate de recurentă.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și acordă părților prezente cuvântul asupra recursurilor.
Avocat depune la dosar motivele de recurs. Solicită
admiterea recursului părții vătămate, casarea deciziei tribunalului și pe fond menținerea hotărârii Judecătoriei Curtea d Argeș. Consideră că în mod greșit tribunalul a diminuat daunele, motivând că nu s-a făcut dovada certă a prejudiciului. S-au depus la dosar chitanțe de la cabinete stomatologice, însă prin cererea de constituire de parte civilă s-au solicitat daune pentru a se suporta cheltuielile de implant a 4 dinți, având în vedere că în afară de propriu zis mai sunt necesare și alte medicamente. Solicită majorarea cuantumului deoarece, chiar dacă nu există dovada sumei respective, s-a făcut dovada pierderii danturii. Instanța în mod greșit a calculat matematic suma pentru că în raport de motivare se scade o sumă, iar totalul este altul decât cel precizat. Referitor la daunele morale susține că există prejudiciu estetic având în vedere că partea vătămată avea 16 ani. Există la dosar documente din care rezultă că aceasta a suferit operații la superioară. De asemenea, mai arată că la implanturile dentare se anesteziază partea superioară a corpului, iar instanța de fond nu a avut în vedere nici faptul că partea vătămată a fost imobilizată la pat și a trebuit să poarte proteză o perioadă de 90 zile. Nu dorește nici un în plus, ci doar inculpatul să suporte contravaloarea implanturilor.
Avocat, pentru inculpat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare motivat de faptul că motivarea deciziei contrazice dispozitivul. Se observa că apelul inculpatului a vizat alte aspecte, iar motivarea hotărârii este în sensul respingerii apelului acestuia. Susține de asemenea, că potrivit art. 3859pct. 17 Cod procedură penală, faptei inculpatului i s-a dat o greșită încadrare juridică. Instanțele de fond și apel au considerat că nu se impune schimbarea încadrării, dar în prezenta cauză expertiza a stabilit că nu există sluțire.
Instanțele de fond au nesocotit probatoriul, dar dacă se analizează în concret cauza, concluziile raportului de expertiză și dacă se are în vedere că prin operații se pot reface fața și dinții, în cauză nu ar mai fi vorba despre sluțire. Susține că în raport de probe s-ar fi putut dispune schimbarea încadrării juridice în art.184 alin1 și 3 Cod penal.
Arată că nu s-au reținut circumstanțe atenuante și trebuie să se aibă în vedere faptul că inculpatul s-a interesat de partea vătămată. Solicită aplicarea unei amenzi considerând că este îndeajuns pentru a se atinge scopul pedepsei. Recurentul inculpat a încercat să dea părții civile suma de 40 de milioane lei, dar aceasta nu a vrut să îi primească pe motiv că suma este prea mică. Solicită ca pedeapsa să fie orientată spre minim. De asemenea, mai susține că inculpatul a făcut împrumut bancar și că poate oferi părților civile suma de 100 de milioane lei.
Cu privire la recursul părții civile solicită respingerea acestuia raportat la probele administrate în dosar. Consideră că ar fi trebuit să se depună la dosar chitanțele din care să rezulte contravaloarea implanturilor celor 4 dinți.
Avocat, pe recursul inculpatului, susține că nu solicită ca inculpatul să fie tras la răspundere penală, fiind chiar de acord cu schimbarea încadrării juridice. Inculpatul a spus că poate oferi 100 de milioane părților civile, dar nu a încercat să dea efectiv banii acestora.
Avocat pentru inculpat arată că acesta poate oferi chiar în fața instanței de judecată în ședința de astăzi suma de 100 de milioane lei vechi, părților civile.
Partea civilă arată că primește banii, dar mai solicită o diferență de 65 de milioane lei vechi.
Partea civilă, mama părții civile, arată că solicită suma totală de 16.500 lei, atât ca daune morale cât și ca daune materiale, sumă din care a primit suma de 10.000 lei în ședința de astăzi.
Recurentul arată că este de acord să plătească părților civile diferența de 65 de milioane lei vechi.
Reprezentantul parchetului asupra recursului inculpatului, pune
concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei. nu este o vindecare totală, ci se face doar reconstrucția estetică. Leziunile și suferințele fizice nu s-au pus la socoteală. Fapta săvârșită de inculpat este corect încadrată și pedeapsa aplicată este just individualizată. Asupra recursului părții civile reprezentantul parchetului pune
concluzii de admitere a recursului, să se stabilească cuantumul solicitat la acest termen, respectiv acela de 165 milioane lei vechi, așa cum părțile civile au solicitat, inculpatul fiind de acord să plătească suma solicitată.
Partea civilă, susține că dorește să se împace cu inculpatul având în vedere că acesta a achitat suma de 100 de milioane lei vechi și s-a obligat să plătească și diferența de 65 de milioane lei.
Partea civilă arată că dorește să se împace cu inculpatul.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, învederează instanței că va plăti și diferența de 65 de milioane lei vechi.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.180 din 29 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Curtea d e A, în baza art.334 Cod pr.penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, în cea prevăzută de art.184 alin.l și 3 Cod penal.
În baza art.184 alin.2 și 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui - și, născut la 27.06.1959, în comuna, județul A, fără antecedente penale, domiciliat în Curtea de A, Str.- -, -.A,.2, județ A, CNP --, la 2 ani închisoare, iar în baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art.83 și 84 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.14 și art.346 Cod pr.penală, rap.la art.1041 Cod civil, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Garancia Asigurări, să-i plătească părții civile - sumele de 15.179 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale, și părții civile să-i plătească 8087 lei daune materiale.
S-a dispus menținerea măsurii sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența valorii pagubei, 34.152 lei.
In baza art.193 alin.4 Cod pr.penală, rap.la art.50 din Legea nr.136/1995, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la 886 lei cheltuieli de judecată părții civile -, iar n baza art.191 alin.l Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
În noaptea de 15/16.04.2006, în jurul orei 1,40 noaptea, în timp ce conducea autoturismul pe strada -, la intersecția cu strada ce face legătura cu str.- -, inculpatul a virat la stânga fără să se asigure și fără să acorde prioritate de trecere autoturismului Opel Astra cu nr. -, care circula regulamentar din sens invers și în care se aflau trei persoane, printre care și partea vătămată -.
Cele două autoturisme au intrat în coliziune, iar cea mai mare parte din ocupanții lor au suferit vătămări corporale. Din autoturismul condus de inculpat, numiții T și au suferit vătămări corporale ce au necesitat câte 55 zile îngrijiri medicale, -8 zile îngrijiri medicale și -- 6 zile îngrijiri medicale
Dintre persoanele aflate în autoturismul -, -, în vârstă de 17 ani, a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 35-38 zile îngrijiri medicale, precum și pierderea a trei dinți din față, martorele a și - au suferit vătămări corporale ce au necesitat 8 -9 zile și respectiv 5-6 zile îngrijiri medicale, iar persoana care conducea autoturismul, martorul, a suferit vătămări corporale ce nu au necesitat îngrijiri medicale.
Pe parcursul urmăririi penale, persoanele vătămate T, a-, - au declarat că nu înțeleg să formuleze plângere penală prealabilă împotriva lui, fiind înlăturată răspunderea penală, altfel, în cazul persoanelor vătămate care au suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare mai puțin de 10 zile de îngrijiri medicale, fapta nu este incriminată de legea penală.
Minora - a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare 35-38 zile îngrijiri medicale, precum și pierderea dinților 11,13, 41 situați în partea din față a cavității bucale. Atât pe parcursul urmăririi penale cât și în primă instanță, partea vătămată, de mamă, a solicitat tragerea la răspunderea penală a autorului infracțiunii și obligarea acestuia la plata sumelor de 15.17 9 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale.
Pe parcursul urmăririi penale, proprietarul autoturism Opel Astra, avariat în accident, a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma ce va rezulta din evaluarea pagubei, iar în instanță și-a menținut cererea de constituire ca parte civilă cu suma de 8.087 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului.
In ceea ce privește încadrarea juridică a faptei inculpatului în cea prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, instanța de fond a apreciat că parchetul a făcut o încadrare corectă. ărții vătămate - i-au fost cauzate vătămări corporale care au condus la pierderea a trei dinți i din față și, ulterior, la extracția a încă unui din față, fracturat în timpul accidentului.
Deși raportul de expertiză medico-legală menționează că din punct de vedere medico-legal leziunile traumatice suferite de partea vătămată minoră nu reprezintă sluțire, practica judiciară preponderentă și constantă este în sensul că pierderea a doi sau mai multor dinți din față constituie sluțire în înțelesul legii penale. Prin decizia nr.II din 28.10.2002, Curtea Supremă de Justiție - Secțiile Unite - a respins recursul în interesul legii declarat de procurorul general cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 182 alin.2 din Cod penal, în cazul faptei care a avut ca urmare pierderea a unuia sau a mai multor dinți.
Ca urmare, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prev. de art.184 alin 2 și 4 Cod penal, respingând astfel cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 184 alin.l și 3 Cod penal.
La stabilirea și individualizarea pedepsei pentru fapta menționată, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art.72 Cod penal, cu referire la gradul de pericol social al faptei săvârșite, la persoana și conduita infractorului, atitudinea acestuia față de părțile civile.
Existând convingerea că scopul pedepsei, așa cum este definit de art.52 Cod penal, poate fi atins chiar fără executarea acesteia instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării, pe durata termenului de încercare stabilit conform art. 82 din Cod penal.
In ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că, urmare accidentului de circulație produs de inculpat, părții civile - i s-au produs daune materiale și morale, iar părții civile, proprietarul autoturismului avariat i s-au produs daune materiale.
S-a arătat că, societatea de asigurări SC Garancia Asigurări răspunde, în solidar cu inculpatul, întrucât întocmai ca în cazul răspunderii pentru fapta altuia, instituția părții responsabile civilmente se bazează pe ideea de garanție, în speță, garantarea și protejarea intereselor persoanelor păgubite, dar și pe ideea de risc asumată.
Partea civilă - s-a constituit parte civilă în cauză și cu suma de 10.000 lei daune morale, reprezentând evaluarea pecuniară a prejudiciului moral suferit ca urmare a săvârșirii infracțiunii de către inculpat. Prima instanță, a reținut că suferința fizică și psihică a părții civile a fost dovedită pe deplin, zilele de îngrijiri medicale, leziunile suferite, durata și complexitatea tratamentelor ulterioare efectuate atât în orașul de domiciliu, cât și în B, prejudiciul estetic (cu deosebire accentuat deoarece partea vătămată este o minoră de sex feminin), costul deosebit de ridicat al intervențiilor medicale suferite până în acest moment (mama părții vătămate fiind nevoită să apeleze la împrumuturi bancare), justifica suma solicitată, prin traumele fizice și psihice la care partea vătămată a fost supusă.
In consecință, în temeiul textelor de lege anterior menționate, inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să-i plătească părții civile - suma de 10.000 lei daune morale.
Pentru partea civilă, al cărui autoturism Opel Astra cu număr de înmatriculare -, fost avariat în accident, cuantumul despăgubirilor acordate este cel indicat de societatea de asigurare, de 8087 lei, sumă pe care inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, a fost obligat să i-o plătească părții civile.
In temeiul art. 343 alin.3 Cod pr.penală, rap.la art.163 alin.6 lit.b Cod pr.penală, a fost menținută măsura sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența valorii pagubei, 34.152 lei.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpatul și partea responsabilă civilmente SC" Garancia Asigurări"SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului declarat de inculpat, s-a arătat că în mod greșit prima instanță a apreciat că fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.184 alin. 2 și 4 Cod penal, întrucât fapta săvârșită de acesta nu a produs niciuna din consecințele prevăzute de art. 182 Cod penal. De asemenea, ca o consecință a schimbării încadrării juridice ce se solicită, inculpatul a arătat că se impune în cauză, încetarea procesului penal prin împăcarea părților. Într-un al doilea motiv de apel, inculpatul a susținut că pedeapsa aplicată de prima instanță este mult prea mare, în raport cu criteriile prevăzute de art.72 Cod penal.
Partea responsabilă civilmente a criticat sentința primei instanțe pentru că în mod greșit a fost conceptată în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente și a fost obligată în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile, s-au acordat părții civile cheltuieli materiale în cuantum mai mare decât pretențiile acesteia, cuantumul cheltuielilor materiale și morale acordate părții civile sunt prea mari, greșita obligare a inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.189 din 18 octombrie 2007, dmis apelurile inculpatului i al părții responsabile civilmente SC " Garancia Asigurări ", a desființat în parte sentința, în sensul reducerii cuantumului despăgubirilor civile la care inculpatul a fost obligat către partea civilă -, respectiv daunele materiale de la 15179 lei la 8640 lei și daunele morale de la 10.000 lei la 6.000 lei și a menținut măsura sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența valorii de 22.727 lei, menținând în rest dispozițiile sentinței.
Pentru a decide astfel, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului care, prin nerespectarea regulilor privind conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, a produs părții vătămate - leziuni corporale și pierderea a trei dinți din față, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal, pedeapsa fiind corect individualizată.
În ceea ce privește apelul formulat de societatea de asigurări, tribunalul a apreciat că acesta este întemeiat, numai în privința cuantumului despăgubirilor acordate părții civile. Conform declarației de la fila 34 din dosarul primei instanțe, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu 15.000 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale. Prin urmare, hotărând obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în cuantum de 15.179 lei daune materiale, prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut, situație ce atrage desființarea sentinței, sub acest aspect.
Tribunalul a apreciat că, în mod greșit, prima instanță a hotărât obligarea inculpatului la suma de 9.000 lei contravaloarea ui dentar, întrucât, în cauză, nu s-a făcut dovada decât a sumei de 3.400 lei, pentru diferența de 5.600 lei, partea civilă nedepunând dovezi. De asemenea, s-a apreciat că prima instanță a supraevaluat prejudiciul moral suferit de partea civilă, având în vedere numărul zilelor de îngrijiri medicale (35-38 zile), situație față de care s-a constatat ca fiind suficientă suma de 6.000 lei pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de partea civilă.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul și partea civilă.
Inculpatul a criticat decizia tribunalului, considerând că, deși a dispus admiterea apelului său, care privea greșita încadrare juridică a faptelor și individualizarea pedepsei, instanța a dispus doar micșorarea despăgubirilor civile, considerând că există contrarietate între motivare și dispozitivul hotărârii.
De asemenea, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.184 alin.2 și 4 în cea prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod penal, și să se constate că a intervenit împăcarea părților, urmând să se pronunțe încetarea procesului penal, deoarece practica instanțelor judecătorești este neunitară, stabilind că pierderea unuia sau mai multor dinți, poate să nu reprezinte sluțire. Inculpatul a arătat că în speță, toți dinții părții vătămate au putut fi înlocuiți, fără modificarea fizionomiei victimei și fără vreo diminuare a funcțiilor fiziologice.
Inculpatul a mai criticat decizia și pentru faptul că a menținut o pedeapsă greșit individualizată, în raport de prevederile art.72 Cod penal, solicitând să i se aplice o pedeapsă cu amenda, urmare reținerii circumstanțelor atenuante personale și reale.
Partea vătămată a susținut că în mod greșit instanța de apel a redus despăgubirile materiale la care fusese obligat inculpatul, în condițiile în care în mod cert partea vătămată va avea nevoie de înlocuirea dinților pierduți, iar împrejurarea că până la momentul judecării apelului nu se finalizase această înlocuire, ține doar de procedura medicală care presupune realizarea fiecărei etape după un anume interval de timp, dar cheltuielile pentru înlocuirea dinților cu proteze implant era certă, depunând la dosar oferte ale diferitelor cabinete stomatologice care realizează astfel de implant, din care rezultă prețul lor.
Analizând recursurile, curtea constată că acestea sunt întemeiate, pentru considerentele care urmează:
In fața instanței de recurs, inculpatul a plătit, în mod direct suma de 10.000 lei (100.000.000 lei vechi) și a fost de acord să plătească părții vătămate și diferența de 6.500 lei, solicitată de către partea vătămată.
Față de împrejurarea că inculpatul a fost de acord să achite suma de 16.500 lei precizată de partea vătămată ca reprezentând despăgubiri totale (daune morale și materiale), din care a și achitat în fața instanței de recurs suma de 10.000 lei, curtea va lua act de precizarea părții vătămate și de acordul inculpatului în ce privește soluționarea laturii civile și îl va obliga pe inculpat la plata sumei totale, din care va constata achitată suma menționată.
Constatând că daunele solicitate de către partea vătămată reprezintă o justă despăgubire pentru suferința fizică și psihică suportată urmare accidentului, curtea va obliga și societatea de asigurare, în solidar cu inculpatul, la plata sumei totale de 16.500 lei, urmând ca inculpatul să recupereze de la societatea de asigurare suma plătită anticipat părții vătămate, respectiv cei 100.000.000 lei vechi.
In această modalitate, practic, recursul părții civile urmează a fi admis, ca și recursul inculpatului. Cum instanța de fond a dispus menținerea sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența sumei de 34.152 lei, în care sunt incluse nu doar obligațiile de plată către partea civilă, ci și cele către partea civilă, scăzând din suma datorată primei părți civile suma deja achitată și adunând această diferență cu suma la care a fost obligat către cea de-a doua parte civilă, curtea va menține sechestrul până la concurența sumei de 14.587 lei.
Recursul inculpatului privește însă și latura penală a cauzei. In ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, curtea constată că în mod corect instanțele care au soluționat cauza anterior au respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prev. de art.184 alin.2 și 4 în art.184 alin.1 și 3 Cod penal.
Infracțiunea prevăzută de alin.2 al art.184 trimite la consecințele prevăzute de art.182 Cod penal, iar pierderea a 4 dinți din față constituie, în opinia curții, un prejudiciu estetic care poate fi asimilat alin.2 al art.182. Aceasta, deoarece redobândirea aspectului inițial al gurii și refacerea funcției masticației nu se poate realiza printr-un proces de vindecare, ci, numai prin intervenția unor tehnici medicale avansate. O astfel de împrejurare a fost reținută în mod constant ca reprezentând o vătămare corporală gravă în toată practica judiciară, instanțele care au soluționat cauza anterior motivând detaliat și pertinent acest aspect.
Recursul inculpatului este nefondat și în ce privește critica privind contradicția dintre dispozitiv și motivarea deciziei. Chiar dacă motivele de apel ale inculpatului vizau, în special, latura penală, micșorarea daunelor la care a fost obligat acesta către partea civilă, reprezintă un mod de soluționare favorabil pentru inculpat, chiar dacă în considerarea argumentelor din motivarea apelului părții responsabile civilmente. De altfel, instanța de apel era obligată să examineze cauza sub toate aspectele, conform art.371 alin.2 Cod pr.penală și să înlăture orice aspecte de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii instanței de fond.
In ce privește, însă, individualizarea pedepsei inculpatului, recursul acestuia este fondat și impune reținerea incidenței cazului de casare prevăzut de art.385/9 pct.14 Cod pr.penală.
Astfel, prima instanță a stabilit o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, în condițiile în care limitele de pedeapsă pentru această infracțiune erau de la 6 luni la 3 ani închisoare. Instanța de fond a stabilit această pedeapsă orientată către maximul pedepsei închisorii, deși inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, avea caracterizări pozitive încă din dosarul de urmărire penală (114), avea circumstanțe personale favorabile, respectiv nu are antecedente penale până la vârsta de 49 de ani, este căsătorit, are copii, era angajat în muncă și a regretat sincer săvârșirea faptei.
Dată fiind atitudinea sa în cursul procesului penal, precum și străduința depusă pentru acoperirea prejudiciului cauzat părții vătămate (oferindu-i de la bun început suma de 40.000.000 lei vechi și, apoi, plătindu-i, efectiv, suma de 100.000.000 lei vechi), dar și atitudinea față de celelalte persoane vătămate în accident, cu care a soluționat amiabil pretențiile acestora, curtea apreciază că în cauză se impune a se reține circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a,b,c Cod penal.
In consecință, urmează să fie redusă pedeapsa, conform art.76 alin.1 lit.e Cod penal, care permite inclusiv aplicarea amenzii penale, sancțiune ce va fi aleasă, apreciindu-se că scopul educativ, punitiv și preventiv al pedepsei, poate fi atins și prin aplicarea amenzii penale în cuantum de 1000 lei
Art.63/1 Cod penal, prevede că dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii, astfel că se va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor acestui articol.
In considerarea celor expuse anterior, curtea va admite recursurile declarate de inculpat și de partea civilă, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, va casa în parte decizia și în parte sentința, va înlătura condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, cu toate consecințele și, reținând circumstanțe atenuante, îl va condamna pe acesta la amendă penală. Latura civilă va fi soluționată în sensul obligării inculpatului, în solidar cu societatea de asigurare, la despăgubiri totale de 16.500 lei, constatându-se achitată suma de 10.000 lei și se va menține sechestrul asigurător.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui - și, născut la 27.06.1959, în comuna, județul A, fără antecedente penale, domiciliat în Curtea de A, Str.- -, -.A,.2, județ A, CNP-- și de partea civilă -, împotriva deciziei penale nr.189 din 18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală în dosarul nr-.
Casează în parte decizia sus-menționată și sentința penală nr.180 din 29 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Curtea d e A, în dosarul nr-, atât pe latura penală, cât și pe latura civilă a cauzei.
Înlătură condamnarea inculpatului în condițiile art.81 Cod penal, cu toate consecințele și, făcând aplicarea art.74 lit.a, b, c și art.76 lit.e Cod penal, condamnă inculpatul la amenda penală în cuantum de 1.000 lei pentru infracțiunea prev.de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
Atrage atenția asupra prevederilor art.63/1 Cod penal.
Obligă pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la 16.500 lei despăgubiri totale către partea civilă și menține sechestrul asigurător până la concurența sumei de 14.587 lei.
Constată că inculpatul a achitat, din despăgubirile totale, suma de 10.000 lei către partea civilă -.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 martie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored.
ex.2/21 martie 2008
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Corina
