Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 154/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.154
Ședința publică de la 17 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea în cauza penală, având ca obiect judecarea recursurilor formulate de inculpata, curatorul și asigurătorul - -, împotriva DP nr. 138/14.10.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Dată fără citarea părților.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință, din data de 09 februarie 2009, când, având în vedere complexitatea cauzei și timpul scurt pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 17 februarie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.223 din 31.05.2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Caransebeș, în baza art.184 al.2 și 4 Cod penal, condamnat pe inculpata -ia (născută ) la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art.1 din Legea nr.543/2002, a constatat grațiată pedeapsa, atrăgându-i-se atenția inculpatei asupra disp. art.7 din legea sus-menționată.
În baza art.184 al.1 și 3 Cod penal, a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.1 din Legea nr.543/2002, modificată, a constatat grațiată pedeapsa, atrăgându-i-se atenția inculpatei asupra disp. art.7 din legea sus-menționată.
În baza art.184 al.2 și 4 Cod penal, a condamnat inculpatul-parte vătămată G la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art.1 din Legea nr.543/2002, modificată, a constatat grațiată pedeapsa, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra disp. art.7 din legea sus-menționată.
În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, combinat cu art.998-999 Cod civil, a obligat pe inculpații (inculpata -ia, în solidar și cu asigurătorul M - în limita asigurării - și partea responsabilă civilmente. Dr. Tr. S, reprezentată prin - curator -ia) la câte 20.000 Ron fiecare inculpat, despăgubiri civile reprezentând daune materiale și morale, către partea civilă (), respingând totodată celelalte pretenții ale acesteia din urmă.
În baza acelorași texte de lege, a obligat inculpata (în aceleași condiții de solidaritate) la 7.000 Ron despăgubiri, reprezentând daune materiale și morale, către partea vătămată - inculpat
A obligat inculpații (inculpata -ia, în aceleași condiții de solidaritate) la câte 260,4 Ron fiecare inculpat, cheltuieli de spitalizare către Spitalul Jud. M, la câte 1025,48 Ron fiecare, cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgență B Secția Chirurgie Plastică și câte 601,38 Ron fiecare către Spitalul Clinic de Urgență
A obligat inculpata -ia (în aceleași condiții de solidaritate) la 195,3 Ron cheltuieli de spitalizare către Spitalul Județean
Onorarul avocațial, pentru av. din oficiu, cu ocazia primei judecăți, în fond a cauzei pentru partea civilă, în sumă de 400 Ron, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
A dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a obligat inculpații la câte 400 Ron fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel,prima instanță a reținut următoarele:
La data de 21 aprilie 2002, inculpata -ia împreună cu soțul său și cu familia s-au deplasat cu autoturismul înmatriculat sub nr.- pe segmentul de drum public DTS - In orașul M familia a coborât din autoturism, iar familia și-a continuat drumul în localitatea, județul G, la numitul, unde au consumat suc și cafea, după care, s-au deplasat în satul la familie. Pe ruta M - -, autoturismul a fost condus de către inculpata -ia. La întoarcere în orașul M familia au luat din nou familia, deplasându-se spre Municipiul DTS. In timp ce se deplasau spre DTS, la ieșirea din localitatea, autoturismul condus de inculpata -ia a intrat în coliziune cu doua căruțe,care circulau pe același sens de mers, în prima căruță condusă de inculpatul G, se mai aflau - soția acestuia, C,si, iar in cea de a doua căruță nu se afla decât cel care o conducea, respectiv.
Ca urmare a coliziunii a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale, 7- 8 zile îngrijiri medicale, 8-9 zile îngrijiri medicale, 8-9 zile îngrijiri medicale, -G 50-55 zile îngrijiri medicale, iar - 120-140 zile îngrijiri medicale. autoturismului, respectiv, -ia, si -, au declarat că in momentul accidentului la volan se afla inculpata -ia, care ea însăși a recunoscut acest fapt, însă ulterior la finalizarea urmăririi penale, aceasta a revenit asupra declarației inițiale, arătând că nu ea a condus autoturismul ci soțul său -în prezent decedat, însă ea a acceptat să recunoască faptul că a condus autoturismul ca urmare a presiunilor si a amenințărilor din partea soțului său, de care ulterior a și divorțat.
Inculpatul G, conducătorul căruței implicat în accident, s-a apărat cu aceea că avea căruța echipată cu triunghi reflectorizant, însă nu avea felinar deoarece afară nu se înserase si era suficientă lumină.
Prin sentința penală nr.3024/8.11.2005 pronunțată în dosarul sus menționat, instanța a dispus condamnarea inculpatei -ia în baza textelor de lege sus menționate, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea disp. art.81-83 cod penal, iar pe inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare în baza textului de lege reținut în sarcina sa, tot cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile art.81-83 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile instanța a obligat inculpații, asiguratorul și partea responsabilă civilmente - SRL la despăgubiri materiale către Spitalul Județean M, Spitalul Clinic de Urgență B - Secția Chirurgie Spitalul Clinic de Urgență B, precum si la daune materiale si morale către partea vătămată, iar inculpata -ia a fost obligată și la daune materiale și morale către inculpatul-parte vătămată
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât inculpații cât și Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.S, apeluri care prin decizia penală nr.84/A/20.03.2006 din dosar nr.215/2006 al Tribunalului Mehedinți, au fost admise, sentința fiind desființată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceiași instanță.
S-a reținut in considerentele deciziei de casare că instanța a introdus în cauză pe fiica minora a inculpatei în calitate de moștenitoare a tatălui său decedat proprietar al Firmei - SRL, parte responsabilă civilmente, fără a fi instituită curatela față de minoră. De asemenea s-a mai reținut faptul că prima instanța nu a avut un rol activ și a încălcat dreptul la apărare a inculpatei -ia prin respingerea cererii de propunere si administrare a probelor în apărare. S-a mai reținut și faptul că instanța nu a făcut aplicarea legii nr.543/2002 cu privire la grațierea unor pedepse și care era incidentă în cauză, având în vedere faptul că accidentul s-a produs înainte de apariția legii mai sus menționată.
Cauza s-a reînregistrat la Judecătoria Dr.Tr.S sub nr.3954 la data de 12 aprilie 2006.
Prin încheierea nr.3809/14.06.2006, din dosar nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admisă cererea de strămutare formulată de către inculpata -ia, cauza fiind trimisă spre soluționare la această instanță cu păstrarea actelor îndeplinite până la data strămutării.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Caransebeș sub nr- la data de 18 iulie 2006.
După înregistrarea cauzei la Judecătoria au mai fost administrate probe cu înscrisuri, au fost reaudiați martorii, și, de asemenea, au mai fost audiați martorii,
De asemenea, s-a dispus instituirea curatelei pentru minora în persoana doamnei -ia.
Din analiza întregului material probatoriu administrat în cauză, instanța a constatat în fapt următoarele:
Din declarațiile date în faza de urmărire penală de către inculpata -ia, filele 101-104 dosar urmărire penală, rezultă că aceasta recunoaște că în data de 21 aprilie 2002, in jurul orelor 21,15, conducea autoturismul marca Volkswagen Golf cu numărul de înmatriculare - din direcția M spre Dr.Tr.S, în autoturism aflându-se ea la volan, soțul său în dreapta față, stânga spate, si in dreapta spate, precum si fiica sa în vârstă de 5 ani. Fiind întuneric deja, circula cu farurile aprinse și din sens opus circulau si alte autoturisme cu farurile aprinse. In aceste condiții a observat abia în ultimul moment căruțele care circulau pe sensul ei de mers, căruțe care nu erau echipate corespunzător, respectiv cu elemente reflectorizante și felinar. A încercat să evite impactul frânând și trăgând volan stânga, însă impactul nu a mai putut fi evitat, autoturismul condus de ea acroșând căruța din față. Nici cea de a doua căruță nu era echipată corespunzător. Inculpata mai arată că se deplasa cu viteza de 60- 70 km/. Aceeași poziție o menține inculpata și în declarațiile următoare. Până la data de 9 decembrie 2003, când, prin declarația de la fila 217 dosar urmărire penală, și-a schimbat complet declarația, arătând că de fapt la momentul producerii accidentului autoturismul era condus de către soțul său, care a făcut presiuni asupra ei să ia fapta asupra sa, deoarece el consumase băuturi alcoolice și ea nu, și cunoscând că soțul său este o fire agresivă și că ar putea să o bată a recunoscut cele declarate anterior. Această susținere a inculpatei este contrazisă de declarația martorului, fila 202 dosar urmărire penală, care arată că după ce familia a plecat de la domiciliul său inculpata a fost cea care s-a urcat la volan, iar soțul ei pe scaunul din dreapta față. De asemenea, si martorul, fila 201 dosar, arată textual că "am coborât din căruță și în timp ce m-am apropiat mai mult am văzut coborând din mașină, de la volan, o femeie blondă, iar din partea dreapta față un și din spate un și o femeie". De asemenea, și coinculpatul G -fila 200 dosar, arată că "am văzut că mașina se oprise iar de la volan a coborât o femeie iar din partea dreaptă un ". Mai mult chiar acest martor arată că la un moment dat acea femeie împreună cu tatăl ei și o persoană necunoscută -, s-au dus la soția martorului și a rugat-o să spună că soțul ei a condus mașina si nu ea, textual martorul mai arată că "personal am rămas surprins de acest fapt, pentru că eu am văzut-o după producerea accidentului coborând de la volan și tot ea a venit la mine la spital și mi-a cerut scuze pentru accidentul produs", iar "la reconstituirea efectuată de organele de poliție a fost și învinuita, care a plâns și a recunoscut fapta comisă."
Inculpata s-a mai apărat și cu aceea că toate persoanele au coborât din autoturism pe partea, deoarece ușile de pe partea dreaptă se blocaseră, lucru infirmat atât de martorii mai sus arătați cât și de planșele foto de la locul accidentului filele 9-22, unde se vede clar că pe partea dreaptă ușile nu erau blocate ci doar fața de ușă era ușor înfundată.
Audiat și inculpatul-parte vătămată, filele 69- 70, in faza de urmărire penală recunoaște implicarea lui în accidentul soldat cu vătămările corporale arătate în rechizitoriu, însă apreciază că el nu se face vinovat de producerea accidentului, deoarece căruța pe care o conducea avea un triunghi reflectorizant iar felinarul nu era necesar, deoarece încă nu era întuneric. Apărarea acestuia nu poate fi luată în considerare, întrucât așa zisa plăcuță reflectorizantă, de la fila 273 dosar, este o tabla romboidală de dimensiuni reduse, vopsită în culori roșu și galben iar din adresa Institutului de pe lângă Academia Română de la fila 162, rezultă că la ora 21,39 minute din seara critică era întuneric.
Din raportul de constatare medico-legală al Serviciului de Medicină Legala M, de la filele 38-39, rezultă că partea vătămată a suferit în urma accidentului leziuni, ce au necesitat inițial 50-55 zile îngrijiri medicale, pentru ca ulterior printr-un nou raport de expertiză medico-legală, fila 54, să se stabilească că numărul de zile de îngrijiri medicale este de 120-140 zile, iar pentru stabilirea unei eventuale infirmități este necesar reexaminarea după 6 luni sau 1 an. Deși s-a constituit parte civilă în cauza, aceasta parte vătămată nu a făcut demersurile necesare pentru a se stabili dacă în urma accidentului a rămas cu infirmități.
In cauză au fost efectuate expertize tehnice auto de către experții (filele 148-160), -, cu un supliment la acest raport (filele 185-200, 206-214), și (filele 253-264), concluziile fiind de culpă comună in producerea accidentului de către cei doi coinculpați, inculpata -ia prin neadaptarea vitezei la condițiile de trafic si luminozitate, iar inculpatul G prin faptul că a condus pe drum public căruța care nu era echipată corespunzător.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului G, rezultă că acesta a mai săvârșit până în prezent fapte penale, însă nu se află în stare de recidivă.
Din fișa de cazier a inculpatei -ia de la fila 97, rezultă că aceasta nu a mai săvârșit până în prezent fapte penale.
Din probele mai sus arătate instanța a apreciat ca dovedit faptul că în producerea accidentului culpa aparține atât inculpatei -ia născută, care se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art.184 al.2 și 4 Cod penal, art.184 al.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a cod penal, inculpatul G se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsit de art.184 al.2 și 4 cod penal.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, conform disp. art.362-363 Cod procedură penală, inculpații -ia și G, asigurătorul. - Sucursala M, partea responsabilă civilmente. Dr.Tr. și moștenitoarea părții responsabile civilmente prin -ia.
Inculpata -ia a criticat sentința apelată, deoarece instanța de fond nu a ținut "seama de probele testimoniale administrate în cauză, dar și de modalitatea concretă a comiterii faptei", mai precis nu s-a lămurit cine a condus mașina implicată în accident (soțul, decedat ulterior, sau inculpata), solicitând în acest sens, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, achitarea sa, conform art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală. De asemenea, s-a învederat faptul că inculpatului G îi aparține culpa exclusivă în producerea accidentului și că nu era îndreptățit, astfel să i se rețină calitatea de parte civilă și să beneficieze de despăgubiri.
-ia, curatorul moștenitoarei părții responsabile civilmente - minora, a criticat sentința apelată, în sensul că în mod greșit aceasta a fost obligată la plata sumei de 20.000 RON, întrucât astfel se încalcă dreptul copilului, iar vinovat exclusiv de producerea accidentului este inculpatul
Asiguratorul - - - Sucursala Mas olicitat admiterea apelului său, desființarea sentinței și achitarea inculpatei -ia, în temeiul art.10 al.1 lit.c Cod procedură penală, în principal, iar în subsidiar, achitarea acesteia în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală.
În motivarea acestor susțineri s-au invocat declarațiile martorilor și, care au "confirmat categoric identitatea" celui aflat la volanul autoturismului și imposibilitatea teoretică și practică a inculpatei -ia de a evita accidentul.
Celelalte părți nu și-au motivat în scris apelul.
La dosarul cauzei, conform art.378 Cod procedură penală, s-a luat declarație inculpatei -ia și au fost depuse următoarele înscrisuri (în copie): de la fila 304 până la fila 347 și răspunsul formulat de Oficiul registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Mehedinți.
Prin DP nr. 138/14.10.2008, pronunțată de Tribunalul C - S, n baza dispozițiilor art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații -ia, asigurătorul. - Sucursala M, partea responsabilă civilmente. (prin -ia) și moștenitoarea părții responsabile civilmente, prin curator -ia, împotriva sentinței penale nr.223/31.05.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-.
În baza dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare apelant (minora moștenitoare în solidar cu -ia - curator) la plata sumei de 200 lei - cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, xaminând sentința atacată față de cererile de apel, cât și din oficiu, sub toate aspectele legalității și temeiniciei, prin prisma disp. art.371, 378 Cod procedură penală, s-a constatat că apelurile declarate în cauză sunt nefondate.
Astfel, din studiul actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a apreciat că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, conformă probelor și dispozițiilor legale în materie, stabilind o stare de fapt și drept, corespunzătoare acestora, atât în ceea ce privește latura penală: existența faptelor, vinovăția inculpaților, cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei, cât și în ceea ce privește latura civilă: existența prejudiciilor, cuantumul acestora,existența legăturii de cauzalitate cu faptele inculpaților.
De asemenea, în mod corect s-a dispus și cu privire la calitatea părților și la obligațiile lor civile.
Astfel din studiul actelor și lucrărilor dosarului, s-a constatat că, din ansamblul probatoriului, mai precis din coroborarea probelor administrate în cauză, rezultă vinovăția inculpaților -ia și G în producerea accidentului.
Referitor la apărarea inculpatei -ia (susținută și la cercetarea judecătorească de la instanța de fond), în sensul că nu ea se afla la volanul autoturismului implicat în accident, tribunalul a constatat că din probele efectuate, respectiv declarațiile martorilor, declarația inculpatului G, procesul-verbal de confruntare dintre cei doi coinculpați, declarațiile martorilor, și, nu în ultimul rând, declarațiile inculpaților din faza de urmărire penală rezultă că la volanul autoturismului s-a aflat o femeie, respectiv inculpata -ia.
În ceea ce privește declarația martorului, în mod corect, instanța de fond nu a luat-o în considerare, întrucât, pe de o parte, nu se coroborează cu restul probelor din dosar, iar pe de altă parte, este infirmată de declarațiile martorilor, și și nu este "serioasă" întrucât se contrazice.
Cât privește imposibilitatea teoretică și practică a inculpatei -ia de a evita coleziunea, nu a putut fi reținută în sarcina sa, probele fiind în "sprijinul" culpei sale, în sensul că viteza excesivă în condițiile concrete ale traficului a fost cauza directă și demonstrată a producerii accidentului.
În fine, cu privire la reținerea de către instanță în argumentarea soluției pronunțate, doar a unora din declarațiilor martorilor audiați în cauză, tribunalul a constatat că activitatea de apreciere a probelor este atributul exclusiv al acesteia, iar reținerea sau înlăturarea unora dintre ele se face în măsura în care acestea se coroborează și conduc la aflarea adevărului din cauză. Atâta vreme cât unele dintre ele sunt vădit neserioase, se contrazic sau încearcă a denatura adevărul (s-a avut în vedere declarația aceluiași martor), instanța de apel a apreciat care dintre acestea pot fi reținute în sprijinul lămuririi cauzei sub toate aspectele și aflării adevărului (așa se explică de ce au fost luate în considerare declarațiile martorilor - familiei sau, de exemplu).
Referitor la reținerea greșită în sarcina inculpatei -ia a nerespectării disp. art.48 al.1 din regulamentul de aplicare a Decretului nr.328/166, respectiv a neadaptării vitezei încât să poată opri autovehiculul în fața oricărui obstacol previzibil, tribunalul a apreciat că prezența "ilegală" a celor două căruțe nu trebuie interpretată în sensul imprevizibilității acestora, ci dimpotrivă noțiunea de obstacol previzibil se referă la orice mijloc de transport ce ar putea să se afle pe un drum național (și chiar european), chiar în situația existenței unui "drum paralel pe ".
Circulația altor "obstacole" pe drumurile naționale (sau europene) ține de educația rutieră a cestora, iar încălcarea normelor ce reglementează circulația lor, conduce la sancționare (în speță) reținerea culpei inculpatului
În fine, în ceea ce privește apelul declarat de inculpatul G, tribunalul a apreciat că în mod corect a fost reținută și culpa sa la producerea accidentului, în sensul că a condus pe un drum public căruța care nu era echipată corespunzător, așa încât sunt justificate (datorită legăturii de cauzalitate) și daunele la care acesta a fost obligat către partea civilă.
În ceea ce privește apelul curatorului -ia, de asemenea, s-a apreciat că este nefondat, întrucât, așa cum rezultă din probele dosarului, minora este moștenitoarea, în calitate de fiică, a lui, iar din masa succesorală a acestuia face parte și firma "partea responsabilă civilmente. Dr.Tr.S".
Referitor la contestarea calității de parte vătămată a inculpatului G de către coinculpata -ia, tribunalul a apreciat că față de obiectul și condițiile concrete din cauză dubla calitate a acestuia este corect reținută (faptul că partea adversă a suferit un prejudiciu nu are niciun fel de relevanță, aceasta având posibilitatea constituirii sale ca parte civilă, conform disp. art.15 al.2 Cod procedură penală).
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că apelurile declarate în cauză sunt nefondate, că probele administrate sunt suficiente și relevante sub toate aspectele laturii penale și civile și nu există niciun motiv, din cele prevăzute de art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, de desființare a sentinței și rejudecare și, în consecință, potrivit disp. art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații -ia, asigurătorul. - Sucursala M, partea responsabilă civilmente. (prin -ia) și moștenitoarea părții responsabile civilmente, prin curator -ia, împotriva sentinței penale nr.223/31.05.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-.
În baza dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare apelant (minora moștenitoare în solidar cu -ia - curator) la plata sumei de 200 lei - cheltuieli judiciare față de stat.
Împotriva deciziei Tribunalului C S au declarat recurs inculpata -ia, - -- Sucursala jud. M, în calitate de asigurător și partea responsabilă civilmente - SRL reprezentată de moștenitor prin curator -ia.
Inculpata și partea responsabilă civilmente au criticat decizia și sentința instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate motivând printr-o interpretare eronată a probelor cele două instanțe au stabilit că și inculpata este vinovată de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 cpp deși singura încălcare a legii a venit din partea inculpatului G care deși putea să circule cu căruța pe drumul de ce ara paralel cu șoseaua nu a respectat regulile care reglementează circulația pe drumurile publice deplasându-se cu căruța pe un asemenea drum fără a fi semnalizată corespunzător întrucât nu avea felinar aprins și nici dispozitiv reflectorizant omologat.
Se mai menționează că legea a fost încălcată cu ocazia judecării cauzei de către instanțele de judecată întrucât instanțele au obligat la plată numai pe minora ca moștenitoare a defunctului deși acesta avea trei copii care nu sunt amintiți de nici una dintre instanțe, în dispozitiv a fost obligată la plata doar minora, prin curator care a și fost obligat la plata cheltuielilor judiciare.
În plus inculpata mai arată că nu ea se afla la volanul autoturismului la momentul în care a avut loc accidentul fiind dovedit că atât inculpata cât și soțul acesteia au coborât pe partea a autoturismului întrucât partea dreaptă a fost înfundată în urma comiterii accidentului aspecte dovedite cu martorii, și.
- - a criticat hotărârile pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că nu inculpata a fost la volanul autoturismului implicat în accidentul de circulație ci soțul acesteia. În subsidiar se arată că întreaga vinovăție o poartă conducătorii căruțelor care au circulat pe drumurile publice pe timp de noapte deși exista un drum paralel iar pe de altă parte aceste căruțe nu erau dotate cu felinar și elemente reflectorizante.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu, conform prev. art. 38510al.21cpp, se constată că recursul părții responsabile civilmente - SRL reprezentată de moștenitor prin curator -ia este fondat pentru următoarele considerente:
Din conținutul deciziei recurate rezultă că în temeiul prev. art. 192 al.2 cpp curatoarea -ia a fost obligată, în solidar, cu partea responsabilă civilmente - SRL reprezentată de la plata cheltuielilor judiciare.
Obligarea curatoarei la plata cheltuielilor judiciare este nelegală întrucât acesta nu este parte distinctă în procesul penal astfel că nu poate fi obligată nici în nume propriu și nici în solidar cu partea pe care o reprezintă. Potrivit prev. art. 155 din Codul familiei în cazurile în care se instituie curatela, se aplică regulile de la mandat astfel că pentru actele pe care el îndeplinește curatorul răspunde doar față de persoana pe care o reprezintă astfel că nici un caz nu poate fi culpabilizată pentru producerea unor cheltuieli judiciare în cadrul procesului penal.
În ce privește celelalte motive de apel se constată că sunt nefondate.
Starea de fapt și vinovăția inculpatei au fost în mod corect stabilite de instanța de fond, încadrarea juridică este legală și s-a procedat la o justă individualizare a pedepselor ținându-se seama de criteriile generale prev. de art. 72 cp.
Potrivit Raportului de expertiză tehnică judiciară întocmită de expertul tehnic - inculpata a încălcat prev. art. 48 al.1 din Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 329/1966 întrucât nu a adaptat viteza de deplasare a autovehiculului astfel încât să poată opri în limita său de vizibilitate către înainte.Totodată instanța a reținut vinovăția și a inculpatului G întrucât căruța sa nu era echipată corespunzător circulației pe drumurile publice pe timp de noapte deoarece nu avea felinar aprins.
Raportul de expertiză criminalistică efectuat de Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice B din cadrul Ministerul Justiției are aceleași concluzii în sensul stabilirii vinovăției atât al inculpatei recurente cât și a conducătorului atelajului hipo cu aceiași motivație.
Chiar dacă din fotografiile anexate, făcute la fața locului, rezultă existența unui drum paralel pe nu se poate stabili vinovăția doar a conducătorului căruței pentru că nu a circulat pe acest drum în condițiile în care era întuneric întrucât nu s-a dovedit că acest drum era unul special amenajat pentru circulația unor astfel de vehicule.
Cu privire la persoana care se afla la volanul autoturismului rezultă fără nici un dubiu că inculpata se afla la volan. Această împrejurare rezultă din declarația inculpatei dată imediat după producerea accidentului în care a recunoscut că ea a condus autoturismul în momentul coliziunii cu căruța cât și din declarațiile martorilor,coinculpatul G care au declarat că, după accident, au văzut-o pe inculpată coborând din mașină pe partea iar din partea dreaptă un.
La scurt timp după producerea accidentului martorii și au declarat că se aflau în autoturismul condus de inculpată când a avut loc accidentul pentru ca ulterior după ce inculpata a revenit asupra recunoașterii să declare și ei că la volan se afla soțul inculpatei.
Apoi martorul a declarat că în seara zilei de 21.apr.2002 inculpata și soțul acesteia au fost cu autoturismul Volkswagen la domiciliul său și de unde au plecat în jurul orelor 20 la volan fiind inculpata iar în partea dreaptă s-a urcat soțul acesteia. La fel a declarat și martorul care arătat că inculpata cu soțul său au fost la domiciliul său din loc. și de acolo autoturismul a fost condus de inculpată. Chiar dacă în declarație se consemnează că această vizită a avut loc la data de 22.04.2004 este clar că este vorba de o eroare materială și că data reală este 21.04.2002 pentru că la data menționată mai sus autoturismul era avariat în urma accidentului astfel că deplasarea nu putea să aibă loc.
Față de numărul martorilor din a căror declarații rezultă că inculpata se afla la volanul autoturismului în momentul producerii accidentului în mod corect fost înlăturate declarațiile martorilor și care nu se coroborează cu nici una din probele administrate.
Nici susținerea inculpatei că ușa din față a fost înfundată astfel că persoanele care se aflau în față au fost nevoite să coboare pe ușa stânga față nu pate fi reținută având în vedere declarația martorului care este mecanic auto și a reparat mașina inculpatei implicată în accident și care a declarat că ambele uși din față se puteau deschide în momentul în care mașina a fost adusă la el.
În mod nefondat se mai susține în recursul inculpatei a părții responsabile civilmente că decizia tribunalului este nelegală pe motiv că ceilalți doi fii majori ai defunctului nu au fost citați și obligați la despăgubiri pentru partea responsabilă civilmente - SRL.
Din examinarea dosarului instanței de fond și de apel rezultă că au fost citați toți cei trei moștenitori ai defunctului însă citarea acestora trebuia făcută doar pentru opozabilitate și nu se impunea obligarea acestora în nume personal la plata despăgubirilor.
Calitatea de parte în proces o are doar - SRL, ca parte responsabilă civilmente, și aceasta poate fi obligată la despăgubirilor civile împreună cu celelalte părți vinovate astfel că menționarea numelor reprezentaților acestei societăți comerciale nu mai este necesară.
Față de considerentele mai sus menționate, 38515, pct. 2 lit. d cpp, va fi admis recursul părții responsabile civilmente - SRl reprezentată de moștenitor prin -ia, se va casa decizia recurată și rejudecând cauza se va înlătura dispoziția de obligare a curatoarei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se vor menține în rest dispozițiile deciziei recurate.
În baza art. 38515, pct. 1 lit. cpp se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpata -ia și - --Sucursala M împotriva aceleiași decizii.
Văzând și prev. art. 192 al.2 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d C.P.P. admite recursul declarat de partea responsabilă civilmente - SRL reprezentată de moștenitor prin curator -ia împotriva deciziei penale nr.138/2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Casează decizia recurată și rejudecând cauza înlătură dispoziția de obligare a curatorului -ia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Menține în rest dispozițiile deciziei recurate.
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpata -ia și - - - Sucursala M împotriva aceleiași decizii.
Obligă inculpata și - - - Sucursala M la câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 17 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED: CC
Dact: 2 exempl/ 16 Februarie 2009
Primă instanță: Judecătoria Caransebeș
Jud: tin
Apel: Tribunalul C -
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
