Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 156/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 184 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 156
Ședința publică de la 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: Valentina Trifănescu
JUDECĂTOR 3: George Ciobanu
Judecător - -
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierile de amânare a pronunțării din data de 29 ianuarie 2010, respectiv 04 februarie 2010, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect recursurile penale promovate de inculpatul, partea civilă, asigurătorul -. "" - Sucursala DTS și partea responsabilă civilmente DTS, împotriva deciziei penale nr. 115/A din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura completă din ziua dezbaterilor.
Deliberând;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 503 din 05 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S, în dosar nr-, în baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare, în condițiile art. 64 lit. a teza a II-a și b, art. 71 cod penal, iar în baza art. 81, 2 cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
Prin aceeași sentință, i s-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 cod penal, iar în baza art. 71 alin. 5 cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b cod penal.
S-a luat act că Spitalul Județean de Urgență nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă SC Reasigurare "Astra" SA la 3.221,36 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență T, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu victima.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă - și obligat asigurătorul de răspundere civilă SC Reasigurare "Astra" SA la 20.000 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli cu medicamente și transport, 1.552 lei reprezentând diferența dintre salariu și pensie în intervalul noiembrie 2007-februarie 2009 și la o prestație periodică lunară de 388 lei, începând cu februarie 2009 și până la momentul îndeplinirii condițiilor pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă și muncă depusă și la 10.000 lei daune morale către partea civilă -.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL, la 1.000 lei cheltuieli de judecată către partea civilă - și la 2.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.S a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.2 și 4 cod penal, constând în aceea că la data de 20 noiembrie 2006, inculpatul - angajat al SC SRL - transporta 25 tone cărbune cu autotractorul cu semiremorcă, de la punctul de lucru la Romag și, la km 12 + 430, într-o curbă la dreapta, ansamblul pe care îl conducea s-a răsturnat și, prin târâre pe carosabil, a lovit autoremorcherul condus de partea vătămată -, aceasta din urmă suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 9,5 - 10 luni îngrijiri medicale, potrivit raportul medico legal 137/22.02.2008 emis de Serviciul de Medicină Legală
Expertiza tehnică auto efectuată în cauză a constatat că viteza autotractorului cu semiremorcă, condus de inculpat în momentele premergătoare impactului, a fost de 78,74 km/. iar viteza autoremorcherului condus de victima - era de 39,52 km/, momentul apariției stării de pericol fiind acela în care inculpatul a abordat curba cu o viteză mai mare decât viteza limită de derapare, întrucât, dacă acesta ar fi circulat cu o viteză mai mică de 67,33 km/ și nu efectua manevra de viraj brusc, semiremorca nu intra în derapaj. S-a mai constatat că încărcătura de cărbune nu a fost peste limita admisă, astfel că nu s-a mai pus problema raportului de cauzalitate dintre producerea accidentului și încărcătura semiremorcii.
Instanța de fond a reținut astfel culpa în producerii accidentului rutier aparținând în exclusivitate inculpatului, care nu a redus viteza la intrarea în curbă - așa cum era obligat în temeiul art. 48 din OUG 195/2002 și art. 123 lit. b din Regulamentul de aplicarea OUG 195/2002, potrivit căruia, conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/. în localități sau de 50 km/ în afara localității, în curbe deosebit de periculoase, semnalizate ca atare sau în care vizibilitatea este mai mică de 50 metri.
În drept, prima instanță a constatat că fapta inculpatului - astfel cum a fost descrisă anterior - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 cod penal, precum și că inculpatul a săvârșit aceasta faptă cu vinovăție, iar la individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere următoarele: inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, pe parcursul cercetărilor a avut o conduită sinceră și cooperantă, are un grad de instrucție școlară mediu - școala profesională auto, este conducător auto la SC SRL, căsătorit și un copil minor în întreținere, precum și gradul de pericol social al faptei, urmările produse și frecvența accidentelor de circulație.
Cu privire la latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut că partea vătămată - a fost internat la Spitalul Județean DTS - Secția Chirurgie, în intervalul 20.11.2006-30.11.2006, precum și în Spitalul Județean de Urgență T în intervalul 30.11.2006-15.12.2006 - Secția Chirurgie IV, cu diagnosticul "politraumatism prin accident rutier-hemotorax stâng masiv, fractură cominutivă 1/3 medie femur drept, volet costal stâng, fractură luxație epifiza distală radius drept, fractură cominutivă bifocală cubitus stâng, fractură tibie ", cheltuielile de spitalizare în cuantum de 3.221,36 lei nefiind achitate, motiv pentru care Spitalul Clinic Județean de Urgență T s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma menționată; astfel, s-a dispus obligarea asigurătorului de răspundere civilă, la plata acestor cheltuieli.
Totodată, s-a luat act de împrejurarea că Spitalul Județean de Urgență Dr.Tr.S nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, în evidențele instituției medicale nefigurând ca debitor partea vătămată -. Acesta din urmă s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei daune materiale și suma de 50.000 lei daune materiale, susținând că i s-a cauzat un prejudiciu constând în suferințe fizice și psihice pe care le-a suportat urmare a faptului că a fost internat o lungă perioadă de timp în spital, suferind mai multe intervenții chirurgicale și tratamente.
Cu privire la cererea de acordarea daunelor morale, prima instanță a apreciat-o ca întemeiată, însă s-a considerat că suma solicitată (50.000 lei) este exagerată, fiindcă, deși este de necontestat că partea vătămată a suferit o traumă fizică și psihică, însă, raportat la intensitatea și durata suferințelor ce i s-au cauzat, acordarea integrală a sumei solicitate ar fi nejustificată. Prin urmare, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă - și a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă SC Reasigurare "Astra" SA la 20.000 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli cu medicamente și transport; 1.552 lei reprezentând diferența dintre salariu și pensie în intervalul noiembrie 2007-februarie 2009 și la o prestație periodică lunară de 388 lei, începând cu februarie 2009 și până la momentul îndeplinirii condițiilor pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă și muncă depusă; 10.000 lei daune morale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul, partea vătămată -, partea responsabilă civilmente și asigurătorul de răspundere civilă. - Sucursala Dr.Tr.
În motivarea apelului declarat de inculpat, s-a arătat în esență că a fost reținută greșit starea de fapt, întrucât, la data producerii evenimentului rutier, ansamblul de vehicule condus de el transporta o cantitate de cărbune peste valoarea maximă admisă de lege; că în mod greșit s-a reținut de prima instanță că ar fi condus acel ansamblu de vehicule cu depășirea limitei de viteză, maximă admisă de lege (din expertiză rezultând că aceasta avea în momentul impactului 78,74 km/, în vreme ce limita maximă de viteză în afara localității era de 90 km/); a fost efectuată o greșită individualizare a pedepsei, deoarece, deși prima instanță a constatat incidența dispozițiilor art. 74 -76.Cod Penal, nu a ținut cont de aceste aspecte la stabilirea în concret a pedepsei aplicate. A mai arătat că nu s-a ținut cont de faptul că a contractat un credit bancar, oferind părții vătămate suma contractată pentru a acoperi parte din cheltuielile de spitalizare, sumă de bani ce a fost refuzată de partea vătămată, a vizitat partea vătămată la spital, s-a interesat în permanență de starea acestuia de sănătate, oferindu-și sprijinul material și moral, pentru a depăși consecințele acestui accident.
Partea civilă - a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, deoarece s-a realizat un calcul greșit al daunelor materiale constând în diferența dintre salariu și pensie pe intervalul noiembrie 2007 (data accidentului) - februarie 2009 (data pronunțării sentinței); la stabilirea sumei reprezentând daunele morale nu s-au avut în vedere toate suferințele fizice ale traumatismului accidental, operațiile chirurgicale efectuate, precum și cele pe care le va efectua pentru extragerea celor două tije (de la mână și picior), toate neplăcerile izolării în imobilitatea patului de spital, toată dezintegrarea vieții familiale și sociale, prejudiciul de agrement ce i s-a cauzat.
În motivarea apelului declarat de asigurătorul de răspundere civilă. prin sucursala Dr.Tr.S, s-a arătat că prin hotărârea primei instanțe s-au încălcat prevederile legale ce reglementează domeniul asigurării obligatorii auto, respectiv Ordinul CSA nr. 3108 din 10.12.2004 în vigoare la data producerii accidentului, anexa 9 cap. 1, în sensul că au fost depășite limitele despăgubirilor de asigurare prin obligarea asigurătorului la plata unei prestații periodice lunare, fără a fi stabilită limita valorică a acestora.
Prin decizia penală nr. 115 din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Penală, s-a dispus: admiterea apelului declarat de partea civilă -; desființarea parțială a sentinței, în ce privește latura civilă, în sensul că a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă - Reasigurare să plătească părții civile - suma de 8.924 lei. despăgubiri civile reprezentând diferența dintre salariu și pensie pentru perioada noiembrie 2007- la zi și prestația periodică lunară de 388 lei, plătită începând cu luna octombrie 2009, până la încetarea stării ce a cauzat incapacitatea de muncă.
S-a majorat cuantumul daunelor morale la suma de 15.000 lei și a fost obligat asigurătorul la plata acestei sume, către aceeași parte civilă.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Totodată, prin aceeași decizie, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de asigurătorul de răspundere civilă, partea responsabilă civilmente - și inculpatul și a fost obligat fiecare dintre acești apelanți la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a constatat în esență că instanța de fond, în mod corect a înlăturat apărările petentului, pe de o parte deoarece, din expertiza efectuată în cauză a rezultat că momentul apariției stării de pericol a fost cel în care inculpatul, aflat la conducerea unui ansamblu de vehicule, a abordat curba la dreapta cu viteză mai mare decât cea maximă admisă de lege (avea în momentele premergătoare impactului 78,74 km/, viteza maximă în zonă fiind conform art. 123 alin.1 lit.b din HG 1391/2006 de 50 km/), că dacă ar fi circulat cu o viteză mai mică de 67,33 km/ și nu ar fi efectuat manevra de viraj brusc, semiremorca nu ar fi intrat în derapaj, că partea vătămată (care la acel moment circula cu 39,52 km/) nu a avut nici o posibilitate de a evita accidentul, că în condițiile date centura de siguranță ar fi îngrădit libertatea de mișcare a acestuia, creând posibilitatea unei vătămări mai grave a părții vătămate, precum și că nu se pune problema unui raport de cauzalitate între producerea accidentului și încărcătura semiremorcii, iar inculpatul a arătat în mod constant că a circulat cu o viteză de peste 50 km/.
Susținerea acestuia din urmă, potrivit căreia limita maximă de viteză - în acel sector de drum - era de 90 km/, s-a reținut ca fiind contrară prevederilor legale în vigoare, respectiv art. 35(1) și 48 din OUG 195/2002 și ale art.123(1-b) din HG 1391/2006, dispoziții care îi stabileau obligația de a avea un comportament care să nu afecteze siguranța circulației, să nu pună în pericol integritatea altei persoane, să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a constatat că în mod corect s-a reținut de prima instanță că fapta inculpatului întrunește elementele art. 184 alin. 2 și 4 cod penal, că această faptă constituie infracțiune și a fost comisă cu vinovăție sub forma culpei, apreciind și că pedepsele aplicate acestuia respectă prevederile art. 72, 71 - 64 lit. a teza a II a și lit. b, art. 81-82, art.83, art. 71 alin.5 Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei, în baza probelor administrate în cauză, tribunalul a constatat că în mod corect s-a reținut de prima instanță faptul că Spitalul Clinic Județean de Urgență Dr.Tr.S nu s-a constituit parte civilă și a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă . la plata sumei de 3221,36 lei, către Spitalul Clinic de Urgență T, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare cu partea vătămată, sub acest aspect, nici una dintre părțile din litigiu neavând obiecțiuni de formulat.
Prin hotărârea primei instanțe a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă - și obligat asigurătorul de răspundere civilă SC Reasigurare "Astra" SA la 20.000 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli cu medicamente și transport, 1.552 lei reprezentând diferența dintre salariu și pensie în intervalul noiembrie 2007-februarie 2009 și la o prestație periodică lunară de 388 lei, începând cu februarie 2009 și până la momentul îndeplinirii condițiilor pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă și muncă depusă și la 10.000 lei daune morale către partea civilă -, aspect ce s-a apreciat de tribunal că ar fi parțial netemeinic, în sensul că, deși este indiscutabil faptul că, după pensionarea părții vătămate (survenită în luna noiembrie 2007), aceasta a suferit o diminuare a veniturilor cu 388 lei/lună, prima instanță a efectuat un calcul greșit al sumei globale la plata cărora a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă (suma stabilită - 1552 lei - fiind echivalentul diferenței de venit pe aproximativ patru luni).
Dat fiind caracterul devolutiv al apelului, tribunalul a admis apelul declarat de partea civilă -, dispunând obligarea asigurătorului de răspundere civilă SC -Reasigurare SA la plata către - a sumei de 8.924 lei. despăgubiri civile reprezentând diferența dintre salariu și pensie pentru perioada noiembrie 2007 la zi, precum și la o prestație periodică lunară de 388 lei, care să fie plătită începând cu luna octombrie 2009, până la încetarea stării ce a cauzat incapacitatea de muncă.
De asemenea, prin raportare la urmările produse, la numărul mare de zile de îngrijiri medicale, la suferința cauzată în mod cert părții vătămate, la prejudiciul de agrement, precum și la efortul suplimentar depus de acesta, instanța de apel a apreciat că se impune majorarea cuantumului daunelor morale ce vor fi acordate părții civile la suma de 15.000 lei, motiv pentru care a fost obligat asigurătorul și la plata acestei sume, către partea vătămată -.
Tribunalul constată că este neîntemeiată critica asigurătorului de răspundere civilă SC - Reasigurare SA, referitoare la depășirea limitei maxime a despăgubirilor de asigurare deoarece, pe de o parte, în fapt, limita despăgubirilor nu a fost depășită în cauza de față, iar pe de altă parte, suma de 388 lei stabilită cu titlu de prestație periodică lunară, urmează a fi plătită doar până la încetarea stării ce a cauzat incapacitatea de muncă, conform art. 47 din Ordinul CSA 3108/10.12.2004 invocat de asigurătorul de răspundere civilă în motivele de apel.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpatul, partea civilă -, asigurătorul -. "" - Sucursala DTS și partea responsabilă civilmente DTS.
Partea vătămată - a criticat hotărârea pentru că instanța de apel a omis să acorde cheltuielile de judecată și pentru că daunele morale nu au fost apreciate în concret în raport de suferințele fizice și tratamentele medicale încercate de partea vătămată și în consecință, solicitând majorarea acestora.
Inculpatul a criticat hotărârea pentru netemeinicie, invocând cazul de casare prev.de art.3859pct.14 p, deoarece s-ar fi reținut o greșită stare de fapt și nu s-a avut în vedere acest lucru, alături de poziția procesuală parțial sinceră și cooperantă la individualizarea pedepsei.
Recurentul asigurator SC. a criticat hotărârea pentru netemeinicie, deoarece instanța de fond și de apel au acordat sume reprezentând daune materiale, daune morale și prestații periodice, fără ca acestea din urmă să fie cuantificate și fără a se vedea și dacă totalul despăgubirilor acordate depășesc sau nu limitarea valorică prev.de art.47 din Ordinul CSA nr.3108/2004.
Partea responsabilă civilmente SC SRL nu și-a motivat recursul.
Recursurile inculpatului, ale părții civile și ale părții responsabile civilmente sunt nefondate și vor fi respinse, iar recursul asiguratorului SC. SA este fondat și va fi admis cu motivarea motivare.
În ceea ce privește recursul inculpatului, care critică greșita individualizare a pedepsei în raport de culpa procesuală și în raport de datele personale pozitive, acesta este nefondat și va fi respins, deoarece așa cum rezultă din probatoriul administrat constând în acte de cercetare la fața locului, expertize tehnice auto, declarații ale părților și declarații de martori, în producerea accidentului de circulație, culpa aparține în exclusivitate inculpatului recurent, care circulând pe drumurile publice cu un autovehicul, nu a adaptat viteza la condițiile de trafic și datorită vitezei prea mari, s-a răsturnat într-o curbă, intrând în coliziune cu un alt autovehicul,condus regulamentar de partea civilă -.
De altfel, expertiza accidentului de circulație a stabilit fără dubiu că răsturnarea vehiculului condus de inculpat, s-a datorat unei viteze excesive în curbă, care a fost superioară limitei de 67,33 km/oră, limită care, prin depășire conducea la răsturnarea autovehiculului.
De asemenea, în raport de prevederileart.72 p, instanțele au făcut o legală și temeinică proporționalizare a pedepsei, ținând seama și de datele pozitive ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, poziția cooperantă și sinceră, în condițiile în care inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă orientată către minimul special, a cărei executare a fost suspendată condiționat în temeiul art.81 p, fără stabilirea în sarcina acestuia a unor obligații suplimentare din cele prevăzute de art.861
În ceea ce privește valoarea despăgubirilor, acestea pot fi cuantificate doar în raport de culpa părților și de prejudiciul real încercat de victimă și nu în raport de situația materială a inculpatului.
Cu privire la recursul părții civile - și acesta este nefondat și urmează a fi respins, deoarece valoarea daunelor morale s-a stabilit ținându-se seama așa cum s-a arătat, de culpa exclusivă a inculpatului, dar și de numărul de zile de îngrijiri medico-legale, cât și de tratamentul medical, inclusiv de numărul intervențiilor chirurgicale, la care a fost supusă aceasta.
Curtea reamintește că daunele materiale care sunt cuantificate în sume de bani, nu pot să ducă la o îmbogățire fără justă cauză a părții care le solicită și că o componentă a acestei desdăunări morale o reprezintă și recunoașterea vinovăției exclusive a inculpatului și aplicarea acestuia, a unei pedepse cu închisoarea.
De asemenea, nu este fondată nici critica neacordării cheltuielilor de judecată de către instanța de apel, atât timp cât la dosarul cauzei nu există dovada plății prestației apărătorului ales în faza procesuală amintită.
În ceea ce privește recursul părții responsabilă civilmente care este nemotivat, instanța constată că această parte nu a indicat vreun caz de casare și examinând din oficiu hotărârile pronunțate, în raport de disp.art.3856alin.1 și 2 p, și art.3857alin.1 p, reține că recursul acesteia este nefondat.
Cu privire la recursul asiguratorului SC. SA, Curtea reține că acesta este fondat deoarece instanțele au omis să fixeze ca valoare maximă suma stabilită prin Ordinul CSA nr.3108 din 10 decembrie 2004 cu completările până la data de 27 februarie 2006, (Anexa nr.3 la norme), respectiv până la suma de 2.000.000.000 lei pentru fiecare persoană vătămată, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.
În condițiile în care s-a stabilit o prestație periodică lunară de 388 lei pentru victima accidentului de circulație, până la încetarea stării ce a cauza incapacitatea de muncă, fără să se menționeze că totalul despăgubirilor atât cele reprezentând prezenta prestație periodică, cât și daunele morale și cele materiale nu pot depăși suma stabilită prin Ordinul menționat, hotărârea este nelegală, deoarece nu stabilește o valoare certă a prejudiciului și a obligației de plată în sarcina recurentului asigurator.
Curtea reține că formularea până la încetarea stării ce a cauzat incapacitatea de muncă, în lipsa criteriului stabilit prin ordinul menționat, nu determină o cuantificare certă a drepturilor și obligațiilor părților.
Cu motivarea reținută, în temeiul art.38515alin.1 pct.1 lit.b p, recursurile declarate de inculpat, partea civilă și partea responsabilă civilmente vor fi respinse ca nefondate, iar în temeiul art.38515alin.1 pct.2 lit.d p, existând cazul de casare prev.de art.3859pct.18 p, recursul asiguratorului va fi admis, se va casa decizia și sentința pe latură penală și în rejudecare, va fi obligat asiguratorul către partea civilă - la o prestație periodică lunară de 388 lei, până la reducerea sau încetarea stării de nevoie ori a incapacității de muncă, fără a se depăși limita maximă de 200.000 lei despăgubiri totale.
Totodată se vor menține celelalte dispoziții ale laturii penale și ale celei civile.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și 3 p;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite, ca fondat, recursul penal promovat de asigurătorul -. "" - Sucursala DTS împotriva deciziei penale nr. 115/A din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Penală, în dosarul nr-.
Casează decizia penală nr. 115/A din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți și sentința penală nr. 503 din 05 martie 2009 Judecătoriei Drobeta Turnu S, pe latură civilă.
Obligă asigurătorul - recurent către partea civilă - la o prestație periodică lunară de 388 lei, până la reducerea sau încetarea stării de nevoie ori a incapacității de muncă, fără a se depăși limita maximă de 200.000 lei despăgubiri totale.
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente DTS împotriva deciziei penale nr. 115/A din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Penală, în dosarul nr-.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei recurate.
Obligă recurentul - inculpat, partea responsabilă civilmente DTS și partea civilă -, fiecare, la câte 89 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud.: -
Jud. fond:
Jud. apel:
Dact. 3 ex./T/IS/15.04.2010
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, Valentina Trifănescu, George Ciobanu
