Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 157/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 157/
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Aurel președinte secție
Grefier:
.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror general adjunct
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de părțile civile - - prin reprezentanți legali legali Stănel și, și de și STĂNEL, împotriva deciziei penale nr. 24 din 23.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, privindu-l pe inculpatul C, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 Cod penal.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc la data de 5.11.2009, când s-au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea în cauză la data de 13 noiembrie 2009, 19 noiembrie 2009, după care:
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1818/2008 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-, în baza art.11 pct. 2 lit. a în C.P.P. referire la art. 10 lit. e și C.P.P. art. 47 s Cod Penal-a dispus achitarea inculpatului C privind săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 al.2 și 4 asupra Cod Penal părții vătămate și a fost respinsă cererea de despăgubiri civile.
A fost obligată partea vătămată la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 03.07.2006, în jurul orei 19,10, dispeceratul Poliției Rutiere a fost sesizat despre faptul că pe DE 577, în localitatea a avut loc un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a unei persoane, victima fiind transportată la Spitalul Județean de urgență - Corp
Deplasându-se la locul indicat, lucrătorii de poliție au stabilit că evenimentul rutier s-a produs la km 27+75, pe sensul de mers - La locul evenimentului au găsit în poziție de staționare autoutilitara Peugeot cu număr de înmatriculare B-39- și au identificat conducătorul acesteia în persoana inculpatului C. Fiind testat cu aparatul nu a fost evidențiat alcool în aerul expirat, iar buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 288/2006 rezultă că la ora recoltării probei de sânge, inculpatul nu avea alcool în sânge.
La Spitalul Județean de Urgență Corp Aaf ost identificată victima accidentului în persoana minorei în vârstă de 7 ani.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 571/2006 din 06.07.2007, emis de Serviciul de Medicină legală B, rezultă că victima a suferit leziuni care s-au putut produce prin lovire proiectare în cadrul unui accident rutier, a necesitat 100-120 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile suferite au pus în primejdie viața victimei.
Din cercetările efectuate s-a stabilit că la data de 03.07.2006, în jurul orei 19,00, inculpatul C conducea autoutilitara cu nr. B-39- pe DE 577 în direcția - municipiul În acest timp, autofurgonul cu număr de înmatriculare - condus de care se deplasa în direcția B-, ajungând în dreptul imobilului nr. 661 oprit pentru a coborî niște pasageri, în acest loc nefiind stație pentru autobuze.
După oprirea autofurgonului, din imobilului cu nr. 661 aparținând lui, a ieșit minora, în vârstă de 10 ani, ținându-se de mână cu minora, cu intenția de a traversa drumul european de la stânga la dreapta în sensul de deplasare al autoutilitarei. În acest timp, s-a apropiat de autofurgon și autoutilitara condusă de învinuit.
Cele două minore s-au angajat în traversarea drumului, prin spatele autofurgonului, în fugă și fără să se asigure și din partea dreaptă.
Inculpatul, pentru a evita producerea accidentului, a acționat sistemul de frânare, singura posibilitate avută.
Înainte ca autoutilitara care se deplasa cu sistemul de frânare în stare de funcționare să ajungă la locul producerii impactului, minora s-a smuls din mâna lui, rămânând în urma acesteia, pe direcția de deplasare a autoutilitarei. Autoutilitara a lovit-o pe minora cu partea din față, puțin spre dreapta, în timp ce aceasta se deplasa cu roțile blocate, preluând-o pe motor. După impact, autoutilitara s-a mai deplasat cu roțile blocate până la oprire, când victima, din inerție a fost proiectată înaintea autoutilitarei, pe acostament.
Pentru stabilirea împrejurărilor producerii accidentului rutier, s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice auto. Față de expertul tehnic, desemnat de organul de cercetare penală, fiecare parte implicată a avut expert tehnic asistent, raportul de expertiză fiind întocmit și avizat de cei trei experți.
Din expertiză, rezultă că partea carosabilă a drumului în zona unde a avut loc accidentul este în linie dreaptă, acoperită cu asfalt, are o lățime de 7,2 iar la ora producerii accidentului era uscat.
Impactul dintre autoutilitară și victimă a avut loc pe partea carosabilă a DE 577, pe sensul de deplasare al autoutilitarei, când victima se afla la o distanță de 5,4 față de limita părții carosabile din stânga, în sensul de deplasare al autoutilitarei și la o distanță de 3,80 de la începutul urmelor de frânare spre
Autoutilitara, în momentele apariției pericolului de accident se deplasa cu o viteză de 59 km/ iar în momentul impactului cu o viteză de 52 km/.
Accidentul de circulație a avut loc datorită nerespectării prevederilor legale privind traversarea drumului de către victima și a colegei sale, traversând drumul prin loc nepermis și fără să se asigure, creând astfel pericolul de accident în sine.
În condițiile concrete în care a avut loc accidentul de circulație, aceste nu putea fi evitat de către inculpatul C prin nici o manevră. Acesta putea evita accidentul numai dacă în momentele anterioare apariției pericolului de accident se deplasa cu o viteză de sub 38 km/.
Nici dacă circula cu o viteză legală de 50 km/, conducătorul auto nu putea evita producerea accidentului.
Accidentul putea fi evitat în totalitate numai de victimă dacă nu se angaja în traversarea drumului prin loc nepermis, prin spatele autofurgonului, fără să se asigure și în fugă.
După primirea unui exemplar al raportului de expertiză, reprezentantul părții vătămate, Stănel, prin apărătorul ales a formulat obiecțiuni la raport, iar martorul propus, a declarat că autofurgonul se afla staționat pe DE 577 în altă poziție față de cea stabilită anterior.
În aceste condiții, în prezența părților, apărătorilor și experților s-a efectuat la fața locului o poziționare descriptivă și de fixare pe schița plan a locului de staționare a autofurgonului, în funcție de intersecția DE 577 cu drumul comunal ce separă imobilele 661 de 662 și vizavi de declarațiile martorilor.
După efectuarea activităților s-a solicitat experților punctul de vedere în referire la cele constatate.
Din suplimentul de expertiză rezultă că față de măsurători, poziționarea autofurgonului indicată de martorii și nu poate fi reală, cele stabilite în expertiza tehnică corespunzând realității.
Stănel - reprezentantul părții vătămate a luat la cunoștință de suplimentul de expertiză tehnică-auto, nu a fost mulțumit, solicitând o expertiză la INEC
Prin ordonanță, solicitarea acestuia a fost respinsă având în vedere că obiectivele menționate au fost analizate în cadrul expertizei tehnice auto. La cererea sa, pe timpul cercetărilor s-a efectuat un experiment judiciar care a materializat poziția autofurgonului în momentele producerii accidentului și nu există dubii cu privire la corectitudinea materialului întocmit de cei trei experți tehnici stabiliți în cauză.
Acest aspect i-a fost adus la cunoștință reprezentantului părții vătămate.
Din adresele nr. 92832/27.07.2006 și 19659/18.01.2007 emise de Casa de Asigurări de Sănătate B și Spitalul Clinic de Urgență rezultă că aceste instituții medicale se constituie parte civilă cu sumele de 178,94 lei și respectiv 3082, 55 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea vătămată.
Față de actele de cercetare efectuate în cauză, s-a constatat că inculpatul nu a avut nici o culpă în producerea accidentului din data de 03.07.2006 din care a rezultat vătămarea minorei si in aceste condiții, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive pentru a constitui infracțiune (art.249 Cod procedură penală, în referire la art.11 litera "b" Cod procedură penală și art.10 litera "d" Cod procedură penală).
Împotriva soluției de netrimitere in judecata, în baza dispozițiilor art.278 cod procedura penala, s-a formulat plângere, care a fost respinsa prin rezoluția nr.487/II/22007 din data de 17 august 2007 Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila; reținându-se că în mod legal și temeinic s-a apreciat ca inculpatul nu se face vinovat de producerea accidentului rutier soldat cu vătămarea minorei.
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.09.2007, petenta prin reprezentant legal a formulat plângere împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală dispusă de Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila în dosar nr.1416/P/2006 față de făptuitorul C sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.184 al.2-4.penal.
În motivarea plângerii s-a arătat că din probele administrate în cauză rezultă o culpă comună, atât a părții vătămate, cât și a învinuitului în producerea accidentului de circulație. De asemenea, petenta mai critică și raportul de expertiză întocmit în cauză, întrucât expertul s-a raportat la date nereale, fiind necesara reaudierea martorilor, a conducătorului auto pentru a se stabili poziționarea celor două autovehicule, și în final efectuarea unei noi expertize.
La dosar a fost atașat dosarul de urmărire penala nr. 1416/P/2006 al Parchetului de pe linga Tribunalul Brăila.
Instanța a constatat că în cuprinsul raportului de expertiză, se arată că făptuitorul C în momentul apariției pericolului de accident se deplasa cu o viteză de 59 km/ iar în momentul impactului cu o viteză de 52 km/, deși circula în interiorul unei localități - loc.din jud.B - unde viteza maximă prevăzută de lege era și este de 50 Km/.
În aceste condiții - se arata in actul de sesizare al instanței - nu se poate spune că făptuitorul nu a avut nici o culpă în producerea accidentului, câtă vreme nu a respectat una dintre cele mai elementare reguli de circulație - viteza- iar accidentul de circulație s-a produs implicit și din această cauză. Susținerea că accidentul putea fi evitat doar dacă făptuitorul rula cu o viteză sub limita legală, respectiv sub 38 Km/ nu are nici o relevanță, din această interpretare rezultând că oricine ar putea circula cu orice viteză și eventual să accidenteze mai multe persoane, fără a fi considerat vinovat dacă s-ar stabili că accidentul putea fi evitat doar dacă avea o viteză sub limita legală.
Pe de altă parte, - se arata in continuare - potrivit art 72 alin 4 din OUG195/2002 republicată surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector.
Aceste dispoziții - s-a susținut - deși nu existau la data faptei-03.07.2006, fiind introduse prin modificările aduse Codului rutier la data de 1.12.2006, rezultau implicit și din reglementările anterioare.
În baza acestor considerente, instanța a apreciat că accidentul s-a produs din culpa comună - a inculpatului, care nu a respectat regimul legal de viteză și a părții vătămate, care a traversat strada în fugă și prin loc nepermis.
Văzând aceste considerente, instanța n baza art. 2781alin.8 lit. "c" Cpp a admis plângerea formulată de petenta prin reprezentant Stănel, împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală nr.1416/P/2006 din 06.06.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila dispusă față de inculpatul C sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prevăzută de art. 184 alin.2-4 Cod penal, a desființat rezoluția de scoatere de sub urmărire penală nr.1416/P/2006 din 06.06.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăilaa reținut cauza spre judecare, în complet legal constituit.
În cauză a fost audiat reprezentantul părții vătămate care a declarat ca se constituie parte civila cu suma de 85.000 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu îngrijirile medicale necesitate de partea vătămată și suma totala de 200.000 lei reprezentând daune morale.
În dovedirea pretențiilor civile (daune materiale), s-a administrat proba testimoniala (martorii G si -) și proba cu înscrisuri.
De asemenea, s-a procedat la audierea martorilor:, si, audiați șsi in faza de urmărire penala.
Potrivit dispozițiilor art.47 cod penal: " Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută."
O fapta prevăzută de legea penala se considera ca fiind săvârșită datorita cazului fortuit atunci când acțiunea sau inacțiunea unei persoane a produs un rezultat vătămător pe care acesta nu l-a prevăzut și nu l-a dorit, ca urmare a intervenției unui factor exterior ce nu a putut fi, în mod obiectiv, prevăzut.
Analiza situației de fapt - așa cum aceasta a fost mai sus prezentata - releva împrejurarea ca cele două minore (partea vătămată și ) s-au angajat în traversarea drumului, prin spatele autofurgonului, în fugă și fără să se asigure și din partea dreaptă.
Aceste aspecte - angajarea traversării în fuga; prin loc nepermis si apariția intempestiva acestora din spatele unui autofurgon in fata autoutilitarei condusa de inculpat - sunt de natura sa confere împrejurării un caracter imprevizibil.
Elementul determinant care a stat la baza desființării soluțiilor de netrimitere in judecata a inculpatului C, a fost acela ca inculpatul a condus autoutilitara in interiorul localității cu o viteza de 59 km/, in condițiile in care limita de viteza maxim admisa pe sectorul de drum pe care s-a produs accidentul era de 50 km/. împrejurare de fapt care a fost coroborata cu dispozițiile art. 72 alin 4 din OUG195/2002 potrivit căruia "surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector."
Instanța a apreciat că problema corelației dintre ultima parte a textului de lege mai sus citat - "în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector." -si viteza cu care se deplasa autoutilitara condusa de inculpat este transata de expertiza auto, care a concluzionat ca:"În condițiile concrete în care a avut loc accidentul de circulație, aceste nu putea fi evitat de către inculpatul C prin nici o manevră. Acesta putea evita accidentul numai dacă în momentele anterioare apariției pericolului de accident se deplasa cu o viteză de sub 38 km/."
Prin urmare, nici dacă circula cu viteza legală de 50 km/, conducătorul auto (inculpatul) nu putea evita producerea accidentului. Accidentul putea fi evitat în totalitate numai de victimă dacă nu se angaja în traversarea drumului prin loc nepermis, prin spatele autofurgonului, fără să se asigure și în fugă.
In consecință, expertiza auto efectuata, prin concluziile sale, il plasează pe inculpat într-o situație similara cu cea a conducătorului auto care a respectat întocmai prevederile legale privind circulația prin acel sector.
de deplasare a autofurgonului, deși superioara limitei legal admise pe sectorul de drum, este un element care nu se înscrie în antecedenta cauzala a accidentului soldat cu vătămarea minorei.
Potrivit dispozițiilor art.10 litera "e" cod procedura penala: "Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă:există vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei" ; iar potrivit dispozițiilor art.11 punctul 2 litera "a" cod procedura penala: "Când se constată existența vreunuia din cazurile prevăzute în art. 10;in cursul judecății instanța pronunță:achitarea în cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e); "
Prin urmare, avându-se in vedere ca pe baza materialului probator administrat s-a constatat existenta cazului fortuit așa cum acesta este reglementat de art.47 cod penal, in baza dispozițiilor art.11 punctul 2 litera "a" cod procedura penala combinat cu art.10 litera "e" cod procedura penala si art.47 cod penal, instanta a achitat pe inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, in modalitatea prevăzută de art. 184 alineatele 2 si 4 cod penal, parte vătămată fiind .
Potrivit dispozitiilor art.346 alineatele 1 si 2 cod procedura penala: "În caz de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, instanța se pronunță prin aceeași sentință și asupra acțiunii civile. Când achitarea s-a pronunțat pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. 1 lit.1)ori pentru că instanța a constatat existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei sau pentru că lipsește vreunul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, instanța poate obliga la repararea pagubei materiale și a daunelor morale, potrivit legii civile."
Analizând sub aspect civil împrejurările în care s-a produs accidentul rutier, prin raportare la poziția psihica a inculpatului, instanța reține ca acestuia nu i se poate angaja răspunderea civila întrucât cazul fortuit exclude vinovăția inculpatului - condiție esențiala în angajarea răspunderii civile delictuale în baza dispozițiilor art.998-999 cod civil.
Așa după cum s-a subliniat in literatura juridica - acolo unde încetează culpa începe cazul fortuit - astfel ca inculpatul nu va putea fi obligat la plata despăgubirilor solicitate de partea vătămată prin reprezentant legal si de unitățile sanitare care au acordat îngrijiri medicale acesteia.
Așa fiind, instanța a respins cererile de acordare a despăgubirilor civile sub forma daunelor morale și materiale, formulate de părțile civile.
Văzând și dispozițiile art.189 și următoarele cod procedura penala, instanța a obligat partea vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În termen legal împotriva acestei sentințe a declarat apel partea vătămată prin reprezentanții legali Stănel și.
În motivarea apelului, apelanta apreciază că prima instanță a apreciat în mod netemeinic și nelegal probele administrate în cauză, pronunțând astfel o sentință netemeinică și nelegală.
Apelanta susține că din toate probele administrate în cauză, respectiv faptul că inculpatul C conducea prin localitate, autoturismul cu 59km/h, rezultă că acesta a avut o culpă în producerea accidentului, așa cum a reținut instanța în prima fază, când a admis plângerea formulată împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și în rejudecare condamnarea inculpatului și soluționarea laturii civile a cauzei.
Prin decizia penală nr. 24/03.01.2009 a tribunalului Brăilas -a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă prin reprezentanți legali și Stănel, ambii domiciliați în M, b-dul -, -. 21, jud. C împotriva sentinței penale nr. 1818/14.09.2008 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr- privind pe inculpatul C (fiul lui și, ns. la data de 11.09.1961 în B, cetățean român, domiciliat în B,-, -. 36, CNP--).
S-a menținut sentința apelată.
A fost obligată apelanta la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, s-au reținut următoarele:
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate prin prisma motivelor de apel invocate și din oficiu sub toate aspectele potrivit prevederilor art. 371 pct. 2 C.P.P. tribunalul a constatat că prima instanță, în baza analizei juste și complete a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, a stabilit corect situația de fapt și dispus în mod legal achitarea inculpatului.
Astfel, așa cum reține și instanța de fond, deși autovehiculul condus de inculpat se deplasa cu o viteză superioară limitei legale, s-a arătat că nu diferența dintre viteza de deplasare (59km/h) și viteza legală (50km/h) reprezintă cauza producerii accidentului, acest aspect rămânând în sfera contravențională.
În acest sens, din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de un expert tehnic desemnat de organul judiciar și doi experți tehnici desemnați de părți, precum și din suplimentul la raportul de expertiză semnat fără obiecțiuni de aceeași experți, rezultă fără dubiu că nici în situația în care autovehiculul s-ar fi deplasat cu viteza legală de 50km/h conducătorul auto nu putea evita producerea accidentului, acesta putând fi evitat numai dacă s-ar fi deplasat cu o viteză de sub 38 km/
Din concluziile aceluiași raport de expertiză, coroborat cu celelalte probe administrate în cauză s-a mai arătat că rezultă că accidentul a avut loc datorită nerespectării prevederilor legale privind traversarea drumurilor de către victima, care a traversat drumul prin loc nepermis și fără să se asigure.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea vătămată prin reprezentanți legali Stănel și, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că din probele administrate în cauză rezultă că și inculpatul a avut o culpă în producerea accidentului, acesta conducând în localitate autoturismul cu 59 km/.
Față de toate acestea, s-a solicitat admiterea recursului promovat, casarea atât a deciziei, cât și a sentinței pronunțate și în rejudecare, condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art.184 alin.2,4 Cod penal. S-a solicitat totodată și soluționarea laturii civile a cauzei.
Recursul formulat e nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivului de recurs invocat, constatăm că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, în mod corect instanțele reținând în urma analizei materialului probator existența cazului fortuit prev. de art.47 Cod penal și dispunând achitarea inculpatului în conformitate cu disp.art.11 pct.2 lit.a în ref.la art. 10 lit.e Cod pr.penală.
Potrivit dispozițiilor art.47 Cod penal: " Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală,al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută".
O faptă prevăzută de legea penală se consideră ca fiind săvârșită datorită cazului fortuit atunci când acțiunea sau inacțiunea unei persoane a produs un rezultat vătămător pe care acesta nu l-a prevăzut și nu l-a dorit, ca urmare a intervenției unui factor exterior ce nu a putut, în mod obiectiv, prevăzut.
Analiza situației de fapt - relevă împrejurarea că cele două minore și s-au angajat în traversarea drumului, prin spatele autofurgonului, în fugă și fără să se asigure și din partea dreaptă.
Angajarea traversării în fugă, prin loc nepermis și apariția intempestivă a acestora din spatele unui autofurgon în fața autoutilitarei condusă de inculpat, apreciem că sunt de natură să confere împrejurării un caracter imprevizibil.
Potrivit art. 72 alin.4 din OUG nr.195/2002: " surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere sa accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector".
Considerăm că în mod corect s-a apreciat că problema corelației dintre ultima parte a textului de lege mai sus citat -"în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector " - și viteza cu care se deplasa autoutilitara condusă de inculpat, este clar lămurită de expertiza auto, care a concluzionat că " În condițiile concrete în care a avut loc accidentul de circulație, acesta nu putea fi evitat de către inculpatul C prin nici o manevră. Acesta putea evita accidentul numai dacă în momentele anterioare apariției pericolului de accident se deplasa cu o viteză de sub 38 km/".
Deci, nici dacă circula cu viteza legală de 50 km/h, inculpatul nu putea evita producerea accidentului. Accidentul putea fi evitat în totalitate numai de victimă,dacă nu se angaja în traversarea drumului prin loc nepermis, prin spatele autofurgonului, fără să se asigure și în fugă.
Considerăm că susținerile reprezentantului Parchetului care a apreciat că se impune condamnarea inculpatului, arătând că acestuia îi revine o culpă de 10 % în producerea accidentului, nu pot fi reținute, fiind contrazise de concluziile probei științifice - raportul de expertiză. Din concluziile acestui raport de expertiză tehnică efectuat în cauză coroborat cu celelalte probe administrate rezultă că accidentul s-a produs datorită nerespectării prevederilor legale de către partea civilă, care a traversat drumul prin loc nepermis și fără să se asigure.
Față de toate acestea, apreciem că în mod corespunzător s-a constatat existența cazului fortuit reglementat de art.47 al.2 Cod penal și s-a dispus achitarea inculpatului în conformitate cu disp.art.10 lit. e cod pr.penală.
Totodată, considerăm că în mod just s-a apreciat că nu se poate angaja răspunderea civilă a inculpatului, având în vedere disp.art.346 Cod pr.penală și împrejurările în care s-a produs accidentul.
Față de toate acestea, apreciem că recursul formulat de partea civilă prin reprezentanții legali și Stănel e nefondat, urmând a fi respins pe acest considerent.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod pr.penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată /civilă -, prin reprezentanți legali și STĂNEL ( CNP - ), domiciliați în M, b-dul -, - 33,.B,.1,. 21, jud. C, împotriva deciziei penale nr. 24/23.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- ( sentința penală nr. 1818/14.09.2008 a Judecătoriei Brăila ), privind pe inculpatul C (fiul lui și, ns. la data de 11.09.1961 în B, cetățean român, domiciliat în B,-, - 22,. 36,județ B, CNP--).
În temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală,obligă partea vătămată /civilă -, prin reprezentanți legali și Stănel la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 19.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.dec. jud./07.12.2009
Jud.apel -
Jud. fond
Tehnroed. CG/2 ex./16.12.2009
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Aurel
