Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 160/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 184 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 160
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Constantin Mereanu JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe
Judecător G
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Pe rol, soluționarea recursurilor penale promovate de inculpatul A și asigurătorul de răspundere civilă ASIGURĂRI B, împotriva deciziei penale nr. 150 de la 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Penală, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat asistat de avocat desemnat din oficiu, intimatul - parte civilă asistat de avocat ales; au lipsit recurenta - asigurător de răspundere civilă ASIGURĂRI B și intimații - părți civile Spitalul Clinic Județean de Urgență C și Spitalul Clinic de Urgență
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, apărătorul recurentului - inculpat depune la dosar motivele de recurs, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra dezbaterilor.
Avocat, pentru recurentul - inculpat, susține motivele de recurs depuse la dosar și critică decizia pentru nelegalitate, sub aspectul soluționării laturii civile.
În acest sens, învederează instanței că obligarea recurentului - inculpat la plata despăgubirilor civile pentru daune materiale și morale, alături de asigurător, este nelegală în opinia sa, prima instanță reținând numai obligarea asigurătorului de răspundere civilă la plata despăgubirilor, acesta acordând despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile pe care asigurații le produs facă de terțe persoane prin evenimente rutiere.
Concluzionează în sensul admiterii recursului și casări deciziei cu privire la soluționarea laturii civile, apreciind că există o culpă concurentă a inculpatului și a părții civile, în proporție egală, de câte 50%, pentru prejudiciul reținut în sarcina inculpatului urmând să răspundă asigurătorul de răspundere civilă.
În ceea ce privește recursul declarat de asigurătorul de răspundere civilă ASIGURĂRI B, pune concluzii de respingere a acestuia, ca nefondat.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - parte civilă, învederează instanței că recursul declarat de inculpat este nefondat, decizia fiind legală și temeinică sun aspectul soluționării laturii civile, criticile invocate de inculpat fiind neîntemeiate.
Se susține că, în mod legal a fost reținută culpa recurentului în producerea evenimentului cauzator de prejudicii, acesta fiind obligat în mod corespunzător la despăgubiri, alături de asigurător.
În ceea ce privește recursul asigurătorului de răspundere civilă, pune concluzii de respingere a acestuia, ca nefondat.
Solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare făcute de intimatul - parte civilă în recurs, respectiv onorariul de avocat, conform chitanței depusă la dosarul cauzei.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a recursurilor, ca nefondate, apreciind că decizia recurată este legală și temeinică, criticile formulate de inculpat sub aspectul laturii civile, fiind nefondate, iar recursul asigurătorului fiind nemotivat.
Având cuvântul, recurentul - inculpat A lasă la aprecierea instanței soluționarea recursurilor.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 3054 din data de 18.12.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 184 alin. 2,4.Cod Penal cu aplic. art. 74 lit. a,c și Cod Penal art. 76 lit. e Cod Penal, condamnarea inculpatului A - fiul lui și, născut la 12.01.1979, în com., D, CNP -, cetățenia română, studii liceu, stagiul militar satisfăcut, ocupația agent vânzări, căsătorit, domiciliat în C,-, - 24,. 1,. 15, D - la pedeapsa de 4 luni închisoare; a interzis inculpatului, în temeiul 71.Cod Penal, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal, pe durata executării pedepsei; a suspendat condiționat, în temeiul art. 81.Cod Penal, executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, calculat conform art. 82.Cod Penal; a suspendat executarea pedepselor accesorii, în temeiul art. 71 alin. 5.Cod Penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83.
Cod PenalS-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă; a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă Asigurări SA cu sediul în B la plata către partea civilă a sumei de 12.760, 5 lei, din care 7760, 5 lei reprezentând daune materiale și 5.000 lei daune morale; s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C și a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă la plata către aceasta a sumei de 45.093, 05 lei, reactualizată până la data plății efective a debitului; s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B și a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă, la plata către aceasta a sumei de 11.339, 96 lei, reactualizată până la data plății efective a debitului; a fost obligat inculpatul, în temeiul art. 191.C.P.P. la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat și respectiv la suma de 1.000 lei, către partea civilă, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a reținut că prin rechizitoriul nr. 6366/P/2007 al Parchetului de pe lîngă Judecătoria Craiova, a fost trimis în judecată - în stare de libertate - inculpatul A pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2, 4.Cod Penal, constând în aceea că în ziua de 25.05.2007, organele de poliție din cadrul D - Serviciul Poliției Rutiere au fost sesizate telefonic că pe str. - din mun. C s-a produs un accident de circulație soldat cu victime omenești.
Cu ocazia cercetărilor efectuate la fața locului, s-a stabilit că accidentul s-a produs ca urmare a coliziunii dintre ciclomotorul condus de partea vătămată, care se deplasa pe str. -, din direcția " " către, și autoutilitara Du- 2820/09.04 condusă de inculpatul A, care se deplasa pe str. - -, dinspre B-dul - -, acesta din urmă angajându-se în traversarea intersecției cu str. -.
S-a stabilit că pe direcția str. - Islaz dinspre B-dul - - - de pe care se deplasa inculpatul A - se afla montat indicatorul rutier,Stop", iar str. - (pe care rula partea vătămată ) este drum cu prioritate.
In urma accidentului de circulație, partea vătămată - conform raportului de constatare medico-legală nr. 2841/Al/24.08.2007 eliberat de C - a suferit leziuni de violență ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 80 - 90 zile îngrijiri medicale, de la data producerii lor.
De asemenea din actele medicale depuse de partea vătămată, rezultă că aceasta a fost internată în perioada 28.05. - 29.06.2007 la Spitalul Clinic de Urgență B, iar în perioadele 21.08.2007 - 03.09.2007, 18.09. - 01.10.2007, 03.12. - 21.12.2007, 10.01-21.01.2008, 05.02. - 15.02.2008 la Spitalul de Urgență
Conform rezultatelor testelor alcool test nr. 00039 și 00041 clin 25.05.2007, a rezultat că atât inculpatul A, cât și partea vătămată nu au consumat anterior producerii accidentului alcool.
Conform raportului întocmit de expertul tehnic desemnat de Biroul de Expertize Judiciare de pe lângă Tribunalul Dolj, precum și a suplimentului la acesta, s-a concluzionat că accidentul de circulație s-a datorat culpei inculpatului A, care nu a respectat semnificația indicatorului "Stop" montat pe str. - Islaz de pe care acesta se deplasa, având obligativitatea să se asigure că poate traversa intersecția fără să stânjenească circulația celorlalte autovehicule, sau să pună în pericol viața sa și a celorlalți participanți la trafic. Astfel, s-a reținut că inculpatul Aaî ncălcat dispozițiile art. 57 alin. 2 din OUG195/2002, care prevede că la intersecțiile cu circulație dirijată prin indicatoare, semafoare sau de către polițistul rutier, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația sau indicația acestuia.
În ceea ce privește opinia separată a expertului asistent desemnat de inculpatul A, în sensul că accidentul de circulație se datorează culpei exclusive a părții vătămate, aceasta nu a putut fi reținută de către instanța de fond, avându-se în vedere probatoriul administrat în cauză, singura împrejurare determinantă a evenimentului rutier fiind nerespectarea de către inculpat a semnificației indicatorului "Stop" montat pe direcția sa de mers, indicator care îl obliga pe acesta să acorde prioritate tuturor participanților la trafic, indiferent de direcția de deplasare a acestora.
Prima instanță a reținut culpa comună, în proporție 50%-50%, a inculpatului A și a părții vătămate în producerea accidentului de circulație.
În drept, a reținut că fapta inculpatului A întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2, 4.Cod Penal, iar la individualizarea pedepsei a avut în vedere criterile generale de individualizare prev. de art. 72.Cod Penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, culpa concurentă a victimei în producerea accidentului de circulație, persoana inculpatului (necunoscut cu antecedente penale, cu o atitudine relativ sinceră pe parcursul procesului penal, conduită bună și înainte de săvârșirea faptei), reținând circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a și c și Cod Penal apreciind în final că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, cu aplicația dispozițiilor art. 81 - 83 Cod penal.
Pe latură civilă, prima instanță a apreciat că față de pericolul social concret al faptei săvârșite, de natura și împrejurările comiterii acesteia, de numărul mare de zile de îngrijiri medicale, operația suferită, de timpul în care a fost internată în spital, partea vătămată a suferit un prejudiciu moral și necesită o reparație bănească de 10.000 lei; de asemenea, s-au constatat dovedite daunele materiale solicitate de partea civilă, în cuantumul de 15.521 lei (1.500 lei, contravaloarea primelor neîncasate; 2021 valoarea tichetelor de masă pe anul 2008; 12.000 lei diferența dintre salariul încasat și pensia actuală - 12 luni X 1.000 lei -data ivirii invalidității fiind 01.11.2007, conform deciziei privind acordarea pensiei de invaliditate depusă la fila 61 din dosar), însă nu s- făcut dovada, prin nici un mijloc de probă, a cuantumului prejudiciilor invocate de partea civilă cu privire la cheltuielile efectuate cu operația, cu spitalizarea sau contravaloarea ciclomotorului distrus.
A apreciat că, prejudiciul suferit de partea vătămată se ridică la suma de 25.521 lei, din care 10.000 lei reprezintă daune morale, iar 15.521 lei reprezintă daune materiale, dar, față de culpa concurentă și egală a inculpatului și victimei accidentului, instanța de fond a acordat aceste despăgubiri bănești în limita a din valoarea dovedită a daunelor suferite de partea civilă, respectiv 12.760, 5 lei.
A reținut că autoturismul condus de inculpat în momentul producerii accidentului era asigurat la Asigurări SA și astfel a obligat asigurătorul la despăgubiri civile către partea civilă, în sumă de 12.760, 5 lei, din care 7760, 5 lei reprezentând daune materiale și 5.000 lei daune morale și respectiv la cheltuieli de spitalizare către partea civilă.
A obligat asigurătorul de răspundere civilă și la plata către Spitalul Clinic de Urgență Bas umei de 11.339, 96 lei, reactualizată până la data plății efective a debitului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, pe latură civilă, partea civilă și asiguratorul SC ASIGURĂRI SA, ambele solicitând admiterea apelului și desființarea în parte a sentinței penale.
În motivele scrise de apel, asigurătorul a arătat că suma acordată Spitalului Clinic Județean de Urgență C dintr-o eroare materială strecurată în constituirea de parte civilă, prima instanță a considerat greșit că suma aferentă ultimei perioade de spitalizare este de 41107,88 lei, în loc de 1107,88 lei și,ca atare, stabilind greșit cheltuielile de spitalizare, se impune reducerea lor la suma de 5093,05 lei; o altă critică a privit faptul că deși prima instanță a reținut culpa comună a celor două părți implicate în accident, a omis să diminueze sumele care trebuia să le plătească asiguratorul cu proporția de ; referitor la despăgubirile acordate părții vătămate, s-a arătat că tichetele de masă sunt acordate în baza unei Legii speciale - nr.142/1998 - și nu sunt considerate venituri, așa încât nu se impozitează și se acordă numai pentru hrana zilnică a salariaților, însă partea vătămată numai avea această calitate; primele neîncasate nu au caracter cert, fiind doar prezumtive și puteau fi acordate în funcție de mai mulți factori.
In motivele de apel depuse de partea vătămată, s-a solicitat modificarea sentinței și respectiv reținerea culpei exclusive a inculpatului în producerea accidentului, față de probatoriul administrat, cu consecința acordării în totalitate a despăgubirilor civile solicitate, respectiv a sumei de 10.000 euro cu titlu de despăgubiri morale, considerând că suma de 10.000 lei este mică raportat la suferințele fizice și psihice suferite, dat fiind că a fost nevoită să suporte două intervenții chirurgicale, rămânând cu anumite sechele pe viață (tijă metalică în piciorul drept), nemaiputând revini la condiția anterioară producerii accidentului.
Prin decizia penală nr. 150 de la 11 mai 2009, Tribunalul Dolja dispus respingerea cererii formulată de inculpatul A referitoe la introducerea în cauză a Oficiului de Protecție a Victimelor Infracțiunilor.
S-au admis apelurile declarate de partea civilă și asiguratorul SC Asigurări SA cu sediul în B; s-a desființat în parte sentința penală nr. 3054/18.12.2005 pronunțată de Judecătoria Craiova, în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, pe care a modifict-o în sensul admiterii în parte a acțiunii civile formulată de partea civilă și obligării inculpatului și alături de asiguratorul SC Asigurări SA la plata sumelor de 14.092 lei daune materiale, la 20.000 lei daune morale, în favoarea părții civile și a sumelor de 11.339,96 lei, reactualizată la data plății efective a debitului, în favoarea Spitalului Clinic de Urgență B și la 5092,42 lei, suma ce se va reactualiza la data plății efective a debitului, în favoarea Spitalului Clinic Județean de Urgență
A fost obligat inculpatul și alături de asiguratorul SC Asigurări SA, la plata sumei de 500 lei, în favoarea părții civile, reprezentând cheltuieli judiciare în apel.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate, iar cheltuielile judiciare din apel, au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a constatat în esență că accidentul în cauză s-a produs nu ca urmare a culpelor concurente ale inculpatului și părții vătămate, ci datorită culpei exclusive a inculpatului, sens în care s-a reținut că accidentul de circulație s-a produs pe I-a a străzii -, având în vedere poziția în care a rămas ciclomotorul după impact, conform schiței locului faptei și planșei fotografice, a declarațiilor martorilor de mai sus, precum și declarațiilor inițiale ale inculpatului (care a arătat că aproape trecuse de intersecție când a auzit impactul și, mai mult; că nici nu a văzut ciclomotorul venind din dreapta sa).
Conform raportului de expertiză tehnică și a suplimentului de expertiză, instanța de apel a concluzionat că accidentul de circulație s-a datorat culpei inculpatului, care nu a respectat semnificația semnalului STOP montat pe str. - -, de pe care acesta se deplasa, deși avea obligativitatea să se asigure că poate traversa intersecția fără să stânjenească circulația celorlalte autovehicule, fără a pune în pericol viața celorlalți participanți la trafic, și care a încălcat astfel dispozițiile art. 57 al. 2 din OUG 195/2002.
Totodată, din același raport de expertiză, nu a rezultat vreo împrejurare determinantă a evenimentului rutier constând în nerespectarea de către partea vătămată a vreunei norme legale, sau a încălcării acestei norme.
Cu privire la constituirea de parte civilă, instanța de apel a reținut că prima instanță a avut în vedere întreg probatoriul administrat care probează prejudiciile materiale suferite, însă a acordat în mod eronat contravaloarea tichetelor de masă solicitate la suma de 2021 lei la fel și contravaloarea primelor neîncasate acordate la suma de 1500 lei, partea vătămată fiind la repararea întregului prejudiciu cauzat, prejudiciu care constă și în contravaloarea unor tichete masă neîncasate, acestea reprezentând un drept al salariatului pentru hrana zilnică, de care a fost lipsit tocmai datorită consecințelor suferite în urma accidentului rutier.
La stabilirea cuantumului contravalorii acestor tichete, instanța de apel a avut în vedere perioada mai - noiembrie 2007, respectiv de la data producerii accidentului și până la data pensionării (noiembrie 2007), acestea fiind strict în drept acordate salariaților, iar contravaloarea lor pentru această perioadă fiind suma de 1.169 lei (7 luni x 20 tichete/lună x 83,5 lei = 1,169 lei).
În ceea ce privește prima de vacanță, s-a reținut de tribunal că aceasta este anuală, accidentul rutier având loc la data de 25.05.2007 iar inculpatul beneficiază de pensie de invaliditate din noiembrie 2007. Ca atare, nu a rezultat nici perioada și nici modul de calcul pe baza căreia prima instanță a acordat părții vătămate suma de 1500 lei reprezentând contravaloarea primei neâncasate, acesta din urmă având dreptul la o singură primă de vacanță neîncasată, în calitate de salariat, care s-a constatat - potrivit adresei CFR Marfă SA - că a fost în sumă 924 lei, până la 01.07.2008.
Sub aspectul daunelor morale, având în vedere traumele fizice și psihice suferite de partea vătămată ca urmare a accidentului rutier, aceasta suportând două intervenții chirurgicale, prezentând tijă metalică în piciorul drept, faptul că activitatea sa socială a fost redusă, consecința vătămărilor adusă sănătății corporale, precum și necesitatea compensării imposibilității părții vătămate de a participa și a-și desfășura în mod norma viața, s-a considerat de către tribunal că se justifică acordarea cuantumului daunelor morale până la suma de 20.000 lei.
În ceea ce privește apelul declarat de către asigurător, instanța de apel a reținut că, într-adevăr, în mod eronat prima instanță a stabilit cheltuielile de spitalizare în favoarea Spitalului Clinic Județean de Urgență C, acestea ridicându-se - conform decontului depus la dosar _ la suma de 5092, 42 lei, calculul instanței pornind de la eroarea că suma aferentă ultimei perioade de spitalizare ar fi fost de 41007,88 lei, în loc de 1107,88 lei.
Altă critică a asigurătorului - referitoare la faptul că, în condițiile în care prima instanță a reținut culpa comună, a omis să mai diminueze sumele pe care trebuia să le plătească către cele două spitale - s-a apreciat a fi, însă nu mai subzistă datorită împrejurării că, rejudecând cauza sub aspectul laturii civile, tribunalul a reținut culpa exclusivă a inculpatului, iar cheltuielile de spitalizare trebuie deci acordate în cuantumul integral dovedit prin deconturile depuse la dosar.
Totodată, instanța de apel a reținut că, în speță, partea vătămată s-a constituit parte civilă, instanța de fond fiind deci investită cu soluționarea acțiunii civile pe temeiurile legale diferite.
Dispozițiile art. 54 din Legea specială, în sensul că dreptul păgubiților se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă în limitele obligației acestuia, nu exclud exercitarea persoanelor responsabile pentru pagubele provocate, cele două răspunderi (delictuală, întemeiată pe art. 998 -999 civ și art. 1000 civ și cea contractuală, întemeiată pe contractul de asigurare obligatorie, încheiat în baza legii 136/1995) coexistând, inculpatul răspunzând nelimitat pentru întreaga pagubă, iar asiguratorul în limitele contractului încheiat în baza legii și a hotărârii de Guvern în limitele plafonului maxim legal.
Ca atare, tribunalul a admis în parte acțiunea civilă și a considerat necesar a obliga inculpatul și alături asigurător la plata despăgubirilor materiale arătate mai sus, a daunelor morale și a cheltuielilor de spitalizare în favoarea celor două spitale, precum și la plata cheltuielilor judiciare efectuate în apel, în favoarea părții civile.
În ceea ce privește cererea formulată de inculpat privind introducerea în cauză a Oficiului de Protecție a Victimelor Infracțiunii în temeiul Legii 211 /2004, s-a constatat de către tribunal că nu există nici un argument de fapt sau drept pentru această cerere, legea respectivă având un alt domeniu de aplicare - reglementând acordarea unor compensări de la stat unor categorii de victime, cu privire la anumite infracțiuni și în anumite condiții - și fiind un drept prevăzut pentru anumite categorii de victime îndreptățite la o asemenea solicitare, așa încât nu există nici cadrul legal pentru a fi citată în cauză instituția menționată anterior și nici un interes al inculpatului.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs - în termen legal - atât inculpatul A, cât și asigurătorul de răspundere civilă ASIGURĂRI
Inculpatul critică decizia pronunțată de instanța de prim control judiciar, pentru nelegalitate, sub b aspectul soluționării laturii civile.
Astfel, se susține, pe de o parte, că instanța de apel nu a reținut culpa concurentă a intimatului - parte civilă în producerea evenimentului rutier, cu consecința diminuării sumei la care a fost obligat recurentul - inculpat, în proporție de .
De asemenea, se susține că în mod nelegal recurentul a fost obligat la despăgubiri civile alături de asigurătorul de răspundere civilă, deși în cauză erau incidente dispozițiile art. 54 alin. 2 din Lg. 136/1995 modificată prin nr.OUG 61/2005, care stipulează că asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile produse de asigurați, față de terțe persoane păgubire prin accidente de circulație.
Asigurătorul de răspundere civilă, recurent în cauză, nu a formulat motive privind nelegalitatea sau netemeinicia hotărârilor pronunțate.
Recursurile sunt nefondate.
Criticile formulate de inculpat, sub aspectul laturii civile, sunt neîntemeiate, având în vedere constituirea de parte civilă a persoanei vătămate.
Astfel, conform art. 24 Cod Procedură penală cu raportare la art. 54, art. 49 și 43 din Lg. 136/1995 modificată prin nr.OUG 61/2005 și Legea nr. 283/205, cu modificările ulterioare dispuse prin Legea nr. 304/2007, se constată că acțiunea civilă exercitată în procesul penal de către partea vătămată, comportă două modalități, respectiv: exercitarea drepturilor persoanelor vătămate împotriva celor răspunzători de producerea pagubelor și exercitarea directă a acțiunii civile împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele legii.
Prin urmare, instanța a fost investită cu soluționarea laturii civile atât în conformitate cu dispozițiile art. 54 din Lg. 136/1995, deci împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, dar și pentru răspundere civilă delictuală în condițiile art. 998 - 1000 Cod civil.
În consecință, recurentul - inculpat s-a constatat în mod legal că răspunde în mod nelimitat pentru întreaga pagubă produsă intimatului, iar asigurătorul de răspundere civilă numai în limitele contractului încheiat pe baza legii, în limitele plafonului maxim.
Ori, evaluând în mod corespunzător materialul probator administrat în cauză, instanța de apel a soluționat în mod legal cauza sub aspectul despăgubirilor civile, reținând culpa inculpatului în producerea evenimentului cauzator de prejudicii, angajând răspunderea acestuia alături de asigurătorul de răspundere civilă pentru despăgubiri civile și daune morale.
În ceea ce privește recursul asigurătorului, se constată că acesta este nemotivat, instanța de recurs examinând cauza în baza art. 38514alin. 1 Cod Procedură penală, constatându-se legalitatea și temeinicia acesteia, astfel că, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, recursurile urmează să fie respinse, ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de inculpatul A și asigurătorul de răspundere civilă ASIGURĂRI B, împotriva deciziei penale nr. 150 de la 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Penală, în dosarul cu nr-, ca nefondate.
Obligă recurentul - inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul de avocat din oficiu, va fi achitată din fondurile Ministerului Justiției.
Obligă recurentul - asigurător de răspundere civilă la 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
Obligă recurentul inculpat și recurentul asigurător de răspundere civilă, în solidar la 500 lei cheltuieli judiciare - în recurs - către intimatul parte civilă.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - G
Grefier,
Red. jud.: C-tin. -
Jud. apel:
Dact. 2 ex./ - 16 Martie 2010
Președinte:Constantin MereanuJudecători:Constantin Mereanu, Tamara Carmen Bunoiu, Gheorghe
