Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 186/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.186/
Ședința publică din data de 15 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 2: Lucia Dragomir
JUDECĂTOR 3: Marius Cristian Epure
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin
Procuror -
S-au luat in examinare recursurile penale declarate de:
- inculpatul - domiciliat in C,- și
- partea vătămată - domiciliat în C, str. - nr. 37, -.3,.B,. 36, împotriva deciziei penale nr. 9 din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 1113 din 29 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Constanta, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2, 4 cod penal.
În conformitate cu disp. art. 297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat si intimat, personal și asistat de avocat ales G - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Se constată lipsa:
- recurentei parte vătămată și intimată pentru care răspunde avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008 emisă de Baroul de Avocați C - Cabinet Individual de Avocat.
- intimaților asiguratori "Astra" B și "Astra" Sucursala C și lipsa intimatei parte civilă Sud și intimatul parte responsabilă civilmente " " SRL
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp. art. 301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat și intimat, precizează că recursul declarat de clientul său vizează atât acțiunea penală cât și acțiunea civilă.
Întrucât a depus concluzii scrise în celelalte faze procesuale, precizează că în prezentele concluzii orale se va rezuma la două aspecte esențiale și anume își va menține punctul de vedere în sensul că inculpatul nu se face vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa întrucât, în opinia sa, partea vătămată trecea strada neregulamentar prin mijlocul intersecției și nu pe trecerea de pietoni cum în mod greșit s-a reținut în hotărârile judecătorești atacate.
Precizează că în motivarea deciziei Tribunalului Constanța se arată că unul din argumentele este acela că pe trecerea de pietoni s-au găsit cioburi de sticlă de la parbrizul autoturismului inculpatului.
Arată că cioburile existente pe trecerea de pietoni nu reprezintă un indiciu absolut și indubitabil că accidentul s-a petrecut în acel loc.
Este bine știut că, în asemenea situații cioburile se împrăștie la o anumită distanță, în jurul mașinii.
Consideră că elementul esențial ce trebuie avut în vedere este acela că, autoturismul condus de inculpat a fost localizat și poziționat, atât de către organele de poliție cât și de către expert, la 6,10 metri de trecerea de pietoni, deci în mijlocul intersecției unde s-a produs și impactul, întrucât partea vătămată traversa în diagonală intersecția, dintr-un în celălalt, grăbindu-se să ajungă acasă deoarece era o zi de.
Această motivare a instanței, în sensul că cioburile indică locul impactului, apreciază că nu se justifică.
Precizează că a solicitat efectuarea unei noi expertize auto, atât la instanța de fond cât și la instanța de apel, probă ce a fost respinsă și rămânând a fi valorificată în cauză, singura expertiză efectuată în faza de urmărire penală.
A solicitat efectuarea acestei expertize pentru stabilirea faptului dacă impactul s-a produs dincolo de trecerea de pietoni.
Consideră că dacă impactul ar fi avut loc pe trecerea de pietoni ar fi trebuit să existe urme de frânare iar instanța de apel motivează că la viteza de 33 Km/h nu se putea opri instantaneu o mașină prin acționarea frânei.
Solicită a se avea în vedere acest mult discutat care se afla pe 1 de mers întrucât impactul s-a produs pe 2 de mers.
-ul se afla în mișcare, trecuse de marcajul pietonal iar partea vătămată a apărut brusc în fugă după ce a trecut prin fața -ului, care și-a continuat deplasarea.
Precizează că martorii și nu au perceput în mod direct impactul, întrucât martorul care citea ziarul a afirmat, nu întâmplător, că autoturismul inculpatului s-a oprit la aproximativ 80 cm după trecerea de pietoni, aspect total nereal întrucât intenția sa a fost de a plasa locul impactului pe trecerea de pietoni.
Cu privire la martorul, precizează de asemenea că acesta nu a produs în mod corect impactul produs.
Declarațiile celor doi martori sunt pline de subiectivism întrucât sunt vecini cu partea vătămată iar acești martori au fost procurați ulterior de partea vătămată, în schimb martorii oculari nu sunt luați în considerare.
Pe cale de consecință, solicită achitarea inculpatului întrucât nu se face vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa deoarece fapta nu s-a petrecut pe trecerea de pietoni iar responsabil de producerea accidentului este parte vătămată.
Avocat, apărător ales al recurentei parte civilă și intimată, având cuvântul, precizează că recursul declarat vizează atât acțiunea penală cât și acțiunea civilă.
Cu privire la acțiunea penală
Arată că -ul are o lungime și dacă partea vătămată ar fi trecut prin fața lui, aceasta ar fi fost aruncată exact în fața acestuia.
Cu privire la cei doi martori nominalizați de apărătorul ales al inculpatului, precizează că aceștia nu sunt vecini cu partea vătămată ci sunt taximetriști, iar dacă partea vătămată locuia în zonă nu are nimeni nicio vină.
În atare situație, urmează ca instanța să analizeze situația de fapt raportată la poziția nesinceră a inculpatului.
Cu privire la acțiunea civilă
Precizează că partea vătămată dintr-un om a ajuns să fie "o epavă" întrucât din raportul de expertiză medico-legală, rezultatele sunt "cutremurătoare": fractură femur stâng; operat, fixare cu tije și șuruburi care încă nu au fost extrase până în prezent, cu toate urmările negative ce pot avea loc; bazin operat; entorsă gravă genunchi drept - operat; hipotrofie musculară membrele inferioare cu 7 luni îngrijiri medicale.
Faptul că din caseta vizionată și fotografii rezultă că partea vătămată lovea într-o minge, consideră că acesta era un strigăt la viață.
Apreciază că daunele morale acordate au fost minime și departe de a satisface suferințele părții vătămate.
În atare situație, solicită majorarea daunelor morale întrucât partea vătămată nu se mai poate bucura de viață, urmează a mai suferi unele intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea elementelor de susținere ale oaselor membrelor inferioare.
Solicită admiterea acestora cu cheltuieli de judecată.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat și intimat, solicită respingerea recursului declarat de parte vătămată cu privire la acțiunea civilă și admiterea recursului declarat de inculpat cu privire atât la acțiunea penală cât și la acțiunea civilă.
Cu privire la acțiunea civilă
Precizează că lucrurile nu sunt cutremurătoare așa cum se susține de apărătorul ales al părții vătămate:
Precizează că la instanța de fond, partea vătămată, pentru a face ca lucrurile să pară într-adevăr cutremurătoare, venea sprijinit de două persoane și cererea scaun pentru a putea sta în fața completului de judecată.
La un moment dat inculpatul i-a spus că situația nu este reală întrucât partea vătămată aleargă, joacă fotbal și nu înțelege cum poate veni în fața instanței pentru "a face teatru", motiv pentru care i-a spus clientului său să îl filmeze.
Din caseta vizionată nu rezultă acel strigăt la viață la care făcea referire colegul său, ci este "strigătul" la a obține niște bani nemunciți, pentru că probitatea morală a părții vătămate este îndoielnică și a vrut să înduioșeze și să influențeze instanța în sensul că se află într-o situație destul de gravă.
Precizează că momentul în care s-a administrat ca probă și a fost vizionată acea casetă, și a văzut ce alerga și bătea mingea partea vătămată, spune totul despre modul cum a vrut să inducă în eroare pe toată lumea.
Nu contestă faptul că partea vătămată a suferit niște leziuni dar apreciază că acestea din fericire nu au fost ireversibile, nu a fost o leziune traumatică la nivelul cutiei craniene.
De asemenea, precizează că partea vătămată a suportat o singură intervenție chirurgicală, la care a participat și inculpatul, din toate punctele de vedere.
Faptul că s-au solicitat despăgubiri civile care depășesc cu mult cuantumul normal care se acordă în asemenea situații, instanța de apel neprocedând corect atunci când a majorat consistent aceste despăgubiri, trecând de la sumele care au fost acordate de instanța de fond, la niște sume mult prea mari, consideră că aceste despăgubiri sunt mult prea mari pentru fapta dedusă judecății.
Consideră că a veni în fața instanței și să spui că mama părții vătămate a plătit-o pe bunica pentru a sta cu nepotul, este puțin forțat.
De asemenea, a partea vătămată a venit cu niște bilete de transport care nu au nicio dată și din care nu rezultă că acele transporturi au fost efectuate la, în acea perioadă.
Nu există nici un suport real că acele bilete au fost folosite în acea perioadă și momentul internării acestuia în spital, nu pot fi considerate ca mijloace de probă suficiente, pentru a se admite o cerere de despăgubiri civile.
Pe cale de consecință, pe latură penală, indică temeiul juridic al achitării - art.11 pct.2 lit."a" raportat la art. 10 lit."d" Cod procedură penală.
În situația în care instanța va considera că acest temei nu este corespunzător și că în dosar nu există probe care să ducă la asemenea soluție, supune atenției un alt temei al achitării și anume disp.art.10 lit."1" Cod procedură penală, întrucât inculpatul este la o vârstă destul de fragedă și a fost traumatizat și el de acest accident, lucrează la o societate unde are nevoie de permisul de conducere și este la primul contact cu legea penală.
Pe latură penală, solicită casarea și trimiterea spre rejudecare pentru efectuarea expertizei pe care a solicitat-o în mod constant atât la instanța de fond cât și la instanța de apel, pentru a se stabili cu certitudine - locul unde s-a petrecut accidentul și dacă la acea viteză de 33 Km/h se putea efectua o manevră de oprire și în ce interval în momentul acționării frânării.
Pe latură civilă, solicită respingerea recursului declarat de partea civilă.
După pledoaria apărătorului ales al inculpatului, se prezintă în instanță recurenta parte civilă și intimată.
Avocat, apărător ales al recurentei parte civilă și intimată, având din nou cuvântul, precizează că nu poate fi contestat raportul de expertiză medico-legală întrucât acesta spune totul.
Procurorul, având cuvântul, cu privire la recursul declarat de inculpat, solicită respingerea cererii principale de achitare în baza art.10 lit."d" Cod procedură penală cât și pentru subsidiarul de achitare în baza art.10 lit."1" Cod procedură penală, solicitare care a fost formulată și în fața instanței de apel, cu aceleași argumente, în sensul că accidentul s-ar fi consumat după trecerea de pietoni.
Apreciază că solicitările inculpatului, de achitare, de exonerare de răspundere penală pentru că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sau pentru că lipsește gradul de pericol social al faptei comise, sunt nefondate.
Cu privire la acțiunea civilă,
Solicită respingerea recursului inculpatului atâta timp cât se invocă ca și în fața instanței de apel, împrejurarea că despăgubirile civile solicitate de partea civilă și acordate de instanță, ar fi neprobate, că acele bilete de transport către nu poartă dată, deși partea vătămată a făcut dovada că a fost internat în nenumărate rânduri, a suferit leziuni vindecabile în 7 luni de îngrijiri medicale, a suferit mai multe intervenții chirurgicale, inculpatul necontestând că aceasta a fost internată în acea unitate spitalicească în cât mai multe rânduri.
Cu privire la recursul declarat de partea civilă
Solicită admiterea acestuia și majorate numai daunele morale atâta timp cât daunele materiale suplimentare nu au putut fi probate, nu s-a făcut dovada programării la o intervenție chirurgicală.
Însă, suferința cauzată în tot acest interval din anul 2004 până în anul 2006, când a fost supus mai multor intervenții chirurgicale, consideră că nu a fost reparată corespunzător prin suma de 20.000 lei, acordată de instanțe, reprezentând daune morale.
Recurentul inculpat și intimat, având ultimul cuvânt, precizează că nu se consideră vinovat.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.1113 din data de 29 iunie 2007 pronunțată în dosarul penal nr.848/2006, Judecătoria Constanța, În baza art. 184 al.2, 4 od penal, a condamnat inculpatul, fiul lui si, născut la data de 27.11.1982 in C,studii medii, cetățean R, serviciul militar nesatisfăcut, operator roboți industriali, necăsătorit, fără copii, domiciliat în mun. C Al. ului nr.1-21.B,.B,.15, având CNP - -, la pedeapsa de 6 luni inchisoare.
În baza art. 81 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 6 luni, stabilit in cond În baza art. 184 al. 2, 4.pr.pen. condamna inculpatul, fiul lui si, nascut la data de 27.11.1982 in C,studii medii, cetățean R, serviciul militar nesatisfăcut, operator roboți industriali, necăsătorit, fără copii, domiciliat în mun. C Al. ului nr.1-21.B,.B,.15, având CNP - -, la pedeapsa de 6 luni inchisoare.
În baza art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de incercare de 2 ani si 6 luni, stabilit in conditiile art. 82.pen.
În baza art. 359 Cod procedură penală, a pus in vedere inculpatului prevederile art. 83.pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
A admis in parte acțiunea civilă a părții civile.
În baza art. 14 Cod procedură penală, art. 346 od procedură penală, art. 998 si urm. cod civil, a obligat inculpatul in solidar cu partea responsabilă civilmente " C și alături de asigurătorul Astra la plata sumei de 1.615,3 lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune materiale si la plata sumei de 6.000 lei, reprezentand despagubiri civile pentru daune morale.
A respins restul pretentiilor civile ca nefondate.
A admis actiunea civila a partii civile Sud.
A obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente C si alaturi de asiguratorul Astra la plata catre partea civila Sud a sumei de 4.757,58 lei, reprezentand despagubiri civile pentru daune materiale.
În baza art. 193 al. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente C si alaturi de asiguratorul Astra la plata catre partea civila a sumei de 410 lei, reprezentand cheltuieli judiciare facute de aceasta.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente C si alaturi de asiguratorul Astra la plata sumei de 150 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
În ziua de 26.10.2004, inculpatul se afla la volanul autoturismului marca cu număr de înmatriculare -, pe care il conducea pe soseaua din mun. C, având sensul de deplasare catre gara CFR Este de menționat ca inculpatul se afla in exrcitiul atribuțiilor de serviciu, efectuând un transport de marfa cu autoturismul proprietatea societarii angajatoare
Inculpatul de deplasa pe a doua a direcției sale de mers. In apropiere de intersecția cu strada - se afla o trecere de pietoni, unde circulația autoturismelor este dirijata prin semafor, insa in acea zi, acesta funcționa pe culoarea galben intermitent. In aceeași direcție de deplasare cu a inculpatului, insa pe intai a șoselei, se deplasa un alt autoturism, autotir, rămas neidentificat.
La trecerea de pietoni menționata, partea vătămata s-a angajat in traversare in mod regulamentar pe marcajul pietonal, autotirul oprind pe intai pentru a-i ceda prioritate. Partea vătămata s-a ngajat in traversare dinspre partea dreapta spre stânga, raportat la sensul de deplasare al inculpatului, motiv pentru care inculpatul nu a sesizat prezenta parții vătămate pe trecerea de pietoni, vizibilitatea fiind obturata de autotirul aflat pe numărul unu, paralel cu inculpatul. Întrucât inculpatul nu a oprit la marcajul pietonal, a acroșat si accidentat pe partea vătămata, care a fost proiectat pe si apoi pe carosabil.
Partea vătămată a fost transportată la spital, rezultând ca, in urma accidentului, acesta a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare circa 7 luni de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legala nr. 600 AC/2004.
Ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești, la solicitarea parții vătămate instanța a dispus efectuarea unei completări a raportului inițial, stabilindu-se ca numărul de zile de îngrijiri medicale a rămas neschimbat la durata de 7 luni.
Pentru a retine starea de fapt expusa anterior, instanța de fond a avut in vedere următoarele probe: declarația parții vătămate, care in mod constant a arătat ca s-a angajat in traversare in mod regulamentar, pe la marcajul pietonal. Fiind audiat, inculpatul a susținut ca partea vătămata ar fi traversat in mod neregulamentar, prin mijlocul intersecției, cam la o distanta de 10 metri după trecerea de pietoni, astfel incat producerea accidentului nu i-ar fi imputabila. Nu s-au avut insa in vedere aceste susțineri, întrucât împrejurarea ca partea vătămata s-a angajat in traversare in mod regulamentar rezulta din declarațiile martorilor, si -. Astfel, martorii si, prezenți la fata locului, au declarat ca au observat cum un ce rula pe numarul unu a oprit la trecerea de pietoni pentru a da prioritate unui pieton si imediat au auzit o bubuitura, observând ca partea vătămata fusese lovita de către inculpatul ce rula pe a doua, fiind proiectat in mijlocul intersecției, pe mijlocul benzii numărul unu. Ambii martori au declarat ca, in mod evident partea vătămata traversa pe la marcajul rutier, altfel nu s-ar fi justificat oprirea tirului. Susținerile inculpatului in sensul ca in situația in care tirul rula pe numărul unu, acesta nu si-ar fi putut continua înaintarea pe carosabil din cauza parții vătămate care ar fi obturat numărul unu, au fost apreciate ca nefondate, in condițiile in care, astfel cum s-a reținut anterior, martorii au arătat ca tirul rula puțin in fata inculpatului, astfel încât, in mod evident la momentul accidentării parții vătămate, acesta părăsise deja intersecția, continuându-si rularea pe aceeași numărul unu. Aceeași varianta a fost prezentata si de martorul -, prezent si el la fata locului, acesta susținând ca in mod cert partea vătămata s-a angajat in traversare pe la marcajul pietonal.
Prin decizia penală nr.9 din data de 16 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanța, în baza art. 379 pct.2 lit."a". Cod procedură penală:
A admis apelul declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr.1113 din 29 iunie 2007 pronunțata de Judecătoria Constanța in dosarul penal nr-.
În baza art. 382 alin 2 Cod procedură penală, a desființat sentința penală apelată în ce privește latura civilă și rejudecând a dispus:
A majorat despăgubirile civile datorate părții civile de la 1.615,3 lei la2.055, 80 leireprezentând daune materiale și de la 6.000 lei la20.000 leireprezentând daune morale.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 379 pct.1 lit."b" Cod procedură penală:
A respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul, partea responsabilă civilmente SRL și asigurătorul SOCIETATEA DE asigurare REASIGURARE împotriva sentinței penale nr.1113 din 29 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Constanța in dosarul penal nr-.
În baza art.193 Cod procedură penală,
A obligat inculpatul, partea responsabilă civilmente SRL și asigurătorul SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE la plata sumei de câte 100 lei către partea civilă reprezentând cheltuieli judiciare avansate în apel.
În baza art.192 al.2 cod procedură penală,
A obligat inculpatul, partea responsabilă civilmente SRL și asigurătorul SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE la plata sumei de câte 65 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva deciziei penale nr.9 din 16 ianuarie 2008 a Tribunalului Constanța și a sentinței penale nr.1113 din data de 29 iunie 2007 a Judecătoriei Constanța au declarat recurs inculpatul și partea vătămată, criticându-le ca nelegale și netemeinice.
1. În motivele de recurs ale inculpatului se solicită casarea celor două hotărâri penale și rejudecând să se dispună achitarea în baza art.11 pct.2 lit."a" raportat la art. 10 lit."d" Cod procedură penală iar în subsidiar, aplicarea prevederilor din art.10 lit."1" Cod procedură penală, iar pe latură civilă menținerea despăgubirilor acordate de instanța de fond.
2. În motivul de recurs al părții vătămate se solicită majorarea daunelor morale acordate de instanța de apel.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor penale recurate, prin prisma criticilor aduse, din probele dosarului, se constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța nr.10271/P/2004 din 11.04.2006, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiuni prevăzută de art.184 al.2 și 4 Cod penal, reținându-se că la data de 26.10.2004 din culpă, în urma unui accident rutier a provocat părții vătămate, vătămări ce au necesitat pentru vindecare un număr de 7 luni de îngrijiri medicale.
În fapt, din probele administrate rezultă că, în ziua de 26.10.2004, inculpatul se deplasa cu autoturismul marca "" cu număr de înmatriculare - pe șoseaua M din municipiul C, cu sensul de deplasare către Gara CFR C pe a doua, a sensului său.
În aceiași direcție, pe întâi se deplasa un alt autoturism, al cărui număr a rămas neidentificat.
La trecerea de pietoni, aflată la intersecția șoselei M cu strada -, care era semaforizată, dar care în acea zi funcționa pe culoarea galben intermitent, autoturismul de pe I-a a oprit în vederea acordării priorității de trecere a părții vătămate și care se angajase în trecere pe marcaj, dinspre dreapta spre stânga, față de sensul de deplasare a inculpatului.
Inculpatul ignorând, faptul că în acea zonă era trecere și fără a se asigura, a continuat să se deplaseze, lovind partea vătămată.
Vinovăția inculpatului este probată indubitabil prin declarațiile părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, declarațiile martorilor -, și, care aflați la locul faptei au confirmat că inculpatul a accidentat-o pe partea vătămată pe trecerea de pietoni.
Aceste probe se mai coroborează și cu expertiza tehnică auto care arată că inculpatul putea evita accidentul de circulație, dacă frâna, dar si partea vătămată dacă se asigura că o poate face în siguranță, întrucât semaforul nu funcționa.
Pentru aceste considerente, se apreciază că instanța de fond și apel, în mod corect au interpretat și aplicat criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal în raport de împrejurările în care s-a săvârșit fapta și consecințele sale asupra părții vătămate.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
În ce privește recursul părții vătămate, în raport de concluziile raportului de expertiză medico-legală și din care rezultă că acesteia de pe urma accidentului de circulație, i s-a cauzat un poli traumatism membrelor inferioare și bazin operat și pentru care a necesitat și necesită în continuare circa 7 luni de îngrijiri medicale, fiind internat la Sud de mai multe ori, traume fizice și psihice suferite, sechele post traumatice care afectează negativ participarea acesteia la viața socio-profesională și de familie, comparativ cu situația sa anterioară vătămării, se vor majora daunele morale de la 20.000 lei la 25.000 lei, obligându-l pe inculpat către partea vătămată.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat la 40 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului.
În baza art.193 al.1,5 Cod procedură penală și art.274 Cod procedură civilă recurentul inculpat va fi obligat la 350 lei către partea vătămată, reprezentând onorariu avocat ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.2 lit."d" Cod procedură penală, art.3859pct.18 Cod procedură penală,
Admite recursul părții civile - domiciliat în C, str. - nr. 37, -.3,.B,. 36, declarat împotriva deciziei penale nr. 9 din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 1113 din 29 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Constanta, în dosarul penal nr-.
Casează, în parte, hotărârile recurate și rejudecând dispune:
Majorează cuantumul daunelor morale acordate părții civile, de la 20.000 lei la 25.000 lei.
Menține celelalte dispoziții.
În temeiul art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat in C,-, împotriva deciziei penale nr. 9 din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 1113 din 29 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Constanta, în dosarul penal nr-.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală,
Obligă pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 40 lei.
În temeiul art.193 al.1,5 Cod procedură penală, art.274 Cod procedură civilă,
Obligă recurentul inculpat la plata către intimata parte civilă a cheltuielilor de judecată (onorariu avocat), în sumă de 350 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Jud.fond escu
Jud.apel;
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref.-/ 3 ex.
Data: 17.04.2008
Președinte:Valentin IancuJudecători:Valentin Iancu, Lucia Dragomir, Marius Cristian Epure
