Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 201/2009. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.201/

Ședința publică din data de 23 Martie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător

JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă PREȘEDINTE SECȚIE PENALĂ

JUDECĂTOR 3: Mița

Grefier -

Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor penale formulate de recurentul-inculpat, trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.184 Cod penal, și de recurenta-parte responsabilă civilmente "" SRL împotriva Deciziei penale nr.210/17.10.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 18 martie 2009, fiind consemnate în incheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 23.03.2009.

Ulterior deliberării

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față,

Prin sentința penală nr. 1382/22.06.2007 pronunțată de Judecătoria Brăilas -a dispus, în baza dispozițiilor art.184 al. 2 și 4 Cod penal, condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă împotriva părții vătămate, faptă săvârșită la data de 30.10.2002.

În baza dispozițiilor art. 36 din Legea nr.90/1996 republicată s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a prevederilor referitoare la protecția muncii, faptă săvârșită la data de 30.10.2002.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. "a" Cod penal și art. 34 lit. "b" Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare.

Potrivit dispozițiilor art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 Cod penal.

Potrivit dispozițiilor art. 71 al.5 Cod penal s-a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii să se suspende și executarea pedepsei accesorii privind drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal.

Potrivit dispozițiilor art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza dispozițiilor art. 14 al.3 lit. "b" Cod procedură penală și art. 346 Cod procedură penală, art. 998 și următoarele din Codul civil au fost admise în parte pretențiile civile, inculpatul fiind obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente - SRL B să plătească părții civile suma totală de 32.000 lei despăgubiri civile din care suma de 12.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale.

Potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată și completată prin OUG nr. 72/2006 inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente - SRL B să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență B suma de 17.778,31 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate.

Instanța de fond a constatat că - G nu are calitate de parte responsabilă civilmente în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 198-191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat și s-a dispus avansarea din fondul Ministerului Justiției a onorariului avocatului din oficiu în sumă de 100 lei către avocat din Baroul Brăila.

În baza dispozițiilor art. 193 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente - SRL B să plătească părții vătămate cheltuieli judiciare în sumă de 400 lei reprezentând onorariu avocat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 30 octombrie 2002, partea vătămată - angajată din anul 1972 pe post de marinar la societatea G- s-a îmbarcat pe gabara nr.7903, cu care urma să efectueze transporturi de bușteni de la exploatarea forestieră P 296 -comuna, Jud. B, situată pe a la punctul de preluare.

pilotată de partea vătămată, împreună cu celelalte două gabere pilotate de colegii săi de serviciu, și, erau tractate de remorcherul, proprietatea G și au fost închiriate de B pentru efectuarea activităților de transport material lemnos.

Pe puntea gaberei pilotate de partea vătămată se aflau două utilaje noi, ce urmau a fi debarcate la punctul de lucru. După acostarea la mal a gaberei, în jurul orei 11,00, au fost coborâte rampele de acces pe gabară și așezate pe poziții pentru debarcarea celor două utilaje. După descărcarea utilajelor s-a procedat la pregătirea gaberei pentru încărcare.

În scopul pregătirii gabarei pentru operațiunea de încărcare bușteni se efectuau următoarele operațiuni:

amararea gabarei( legarea la mal),

amenajarea rampei la mal și fixarea trapelor metalice de acces la gabară.

Partea vătămată a legat pe mal sârmele de ancorare și apoi a urcat pe puntea gabarei pentru a lega celălalt capăt al sârmei la babord. Astfel, partea vătămată a așezat un genunchi pe binta pe care urma să înfășoare sârma și a început să o tragă dinspre mal.

Între timp, inculpatul, angajat al societății B pe postul de șofer a început operațiunea de încărcare a buștenilor pe gabară cu ajutorul unui utilaj tip IFRON pe care îl conducea.

Inculpatul a luat în greiferul utilajului un mai mare care urma să fie așezat pe gabară ca o de sprijin pentru ceilalți bușteni pe care urma să-i stivuiască pe puntea gabarei.

După ce a încărcat ul pe utilaj, inculpatul s-a îndreptat spre puntea gabarei, având greiferul (cupa) utilajului ridicat la o înălțime de aproximativ 1 deasupra solului, tocmai pentru a nu-l lovi de bintele gabarei.

Fără a verifica dacă pe puntea gabarei se mai afla vreo persoana și din cauza greiferul (cupa) ridicat la înălțime, inculpatul nu a observat-o pe partea vătămată care stătea în poziția ghemuit pe puntea gabarei, astfel că unul din capetele ului i-a zdrobit piciorul drept părții vătămate, ce a fost prins între capătul ului și binta gabarei.

Imediat, inculpatul a efectuat manevra de mers înapoi a oprit și i-a acordat primul ajutor părții vătămate, care ulterior a fost internată în spital o lungă perioadă de timp.

Urmare accidentului de muncă, partea vătămată a suferit leziuni ce s-au putut produce prin comprimare între planuri dure și a necesitat 250- 300 zile îngrijiri medicale de la data producerii acestora, leziuni care au pus în primejdie viața victimei și constituie infirmitate fizică permanentă cu grad de invaliditate potrivit raportului de constatare medico-legală nr.1053/26.11.2004 întocmit de Serviciul de Medicină Legală

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu sumele de 12.000 lei ron daune materiale reprezentând medicamente, plata însoțitorului pe timp de un an, cheltuieli cu întreținerea, transportul și 40.000 lei daune morale( fila 80 dosar instanță).

Spitalul Județean de Urgență B s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 17.778, 31 lei ron reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate cu precizarea fiecărei perioade de internare a victimei însoțite de foile de observație și deconturile justificative (filele 249-253 dosar).

Instanța a reținut că inculpatul a încălcat prevederile art.407 din "Normele generale de protecția muncii" care stabilesc că " dacă operatorul unui echipament tehnic destinat ridicării sarcinilor neghidate nu poate observa întregul traseu al sarcinii, fie direct, fie prin intermediul unui echipament auxiliar, care furnizează informațiile necesare, atunci o persoană competentă trebuie să comunice cu operatorul pentru a-l ghida și trebuie luate măsuri organizatorice pentru a se preveni ciocnirile cu sarcina, care pot să pericliteze angajații". În cazul dedus judecății, inculpatul nu s-a asigurat înaintea operațiunii de încărcare pe rampă, în sensul de a verifica dacă este cineva în zona de încărcare, în condițiile în care vizibilitatea sa era mult redusă, iar manevra în sine inițiată a fost necorespunzătoare, întrucât, indiferent dacă partea vătămată se afla sau nu pe punte, ul tot ar fi lovit binta gabarei.

Acest aspect al culpei inculpatului este evidențiat în procesul verbal de cercetare încheiat la data de 29.11.2004 de o comisie mixtă din partea societăților G și B și înaintat spre avizare la Inspectoratul Teritorial d e Muncă B( județ pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de muncă).

în fața instanței, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa în sensul că nu a respectat prevederile referitoare la protecția muncii, împrejurare în care a produs accidentul de muncă soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate. Inculpatul a declarat că nu este de acord să despăgubească părțile civile constituite în cauză întrucât este nevinovat, însă confirmă faptul că în momentul în care a coborât ul pe rampe nu a fost atent și nu a văzut vreo persoană pe punte.

Situația de fapt expusă mai sus și care evidențiază vinovăția inculpatului în săvârșirea celor două infracțiuni este dovedită și cu următoarele mijloace de probă; plângerea și declarațiile părții vătămate, raport de constatare medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală B, adrese de constituire parte civilă a Spitalului Județean de Urgență B, dosarul de cercetare a accidentului suferit de partea vătămată avizat de B și declarații de martori.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului de a nu respecta prevederile referitoare la protecția muncii, împrejurare ce a avut ca urmare la data de 30.10.2002 un accident de muncă și vătămarea corporală a părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.36 din legea nr.90/1996.

Fapta inculpatului de a produce din culpă, la data de 30.10.2002 vătămarea corporală a părții vătămate, care a necesitat pentru vindecare 250-300 zile de îngrijiri medicale, leziunile punând în primejdie viața victimei, urmare căreia aceasta prezintă o infirmitate fizică permanentă cu grad de invaliditate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.184 al.2 și 4 Cod penal.

Întrucât cele două infracțiuni au fost săvârșite de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele în cauză sunt incidente disp. art.33 lit.a Cod penal privind concursul real de infracțiuni.

În stabilirea răspunderii penale ce revine inculpatului instanța de fond a analizat; împrejurările concrete în care s-au săvârșit faptele corelat cu gradul lor de pericol social concret, dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate de norma incriminatoare, cauzele care atenuează sau agravează răspunderea penală precum și aspectele privind persoana inculpatului.

Sub aspectul circumstanțelor reale, faptele săvârșite de inculpat prezintă un grad de pericol social relativ ridicat întrucât au adus atingere atât relațiilor sociale ce reglementează normele de protecția muncii cât și cele care privesc ocrotirea integrității corporale a victimei și urmare a nerespectării prevederilor referitoare la protecția muncii inculpatul a produs un accident de muncă soldat cu vătămarea corporală.

Referitor la circumstanțele personale instanța de fond a reținut că inculpatul are studii 7 clase, ocupația șofer la B, are din concubinaj doi copii, nu are antecedente penale, iar pe parcursul cercetărilor a adoptat o atitudine relativ sinceră.

În ceea ce privește introducerea în cauză ca parte responsabilă civilmente a societății G instanța de fond a reținut că s-a încuviințat această cerere (de introducere în procesul penal) cu încălcarea disp. art.16 al.(1) Cod procedură penală, întrucât se depășise faza citirii actului de sesizare (interogarea inculpatului a avut loc la data de 09.01.2006), iar solicitarea apărătorului părții responsabile civilmente B s-a produs în ședința din 30.01.2006.

Pe de altă parte, între inculpat și G nu au existat raporturi de muncă (relații de prepușenie) - inculpatul fiind angajat al societății B - pentru a fi angajată răspunderea delictuală a acestei societăți pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a inculpatului în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, considerent pentru care G nu poate avea această calitate în cauză, sens în care instanța a constatat acest aspect.

Analizând circumstanțele expuse mai sus, din care desprinde vinovăția inculpatului, instanța de fond i-a aplicat acestuia câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare din infracțiunile săvârșite prev. de art.184 al.2 și 4 Cod penal și art.36 din Legea nr.90/1996 într-un cuantum prevăzut de lege și proporțional cu gravitatea faptelor săvârșite.

Stabilind câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare din infracțiunile săvârșite, instanța de fond în baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal i-a aplicat inculpatului în urma contopirii, pedeapsa cu închisoarea cea mai grea.

Ca modalitate de executare a pedepsei instanța de fond a apreciat că scopul acesteia - de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni - se poate realiza în cazul inculpatului în condiții de libertate, astfel că în baza art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare prev. de art.82 Cod penal.

În baza art.71 al.(5) Cod penal a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii să se suspende și executarea pedepselor accesorii privind drepturile prev. de art.64 lit.a,b,c Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra consecinței nerespectării disp. art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În soluționarea laturii civile a cauzei, pentru dovedirea daunelor materiale solicitate de partea vătămată s-a administrat proba cu înscrisuri (filele 85, 86 și 87- declarația însoțitorului ) și cea testimonială.

Din declarația olografă a numitei a rezultat că în perioada 30.10.2002- 31.12.2003 a participat ca însoțitor a părții vătămate, fiind plătită cu 100.000 lei rol/zi.

Martorul a declarat că soția sa, ce a fost însoțitor a părții vătămate, a primit de la aceasta în jur de 35-36 milioane lei rol.

Probatoriul administrat în cauză dovedește în totalitate pretențiile civile sub forma daunelor materiale în cuantum de 12.000 lei ron solicitate de partea vătămată.

Sub aspectul daunelor morale solicitate, instanța de fond le-a stabilit într-un cuantum suficient pentru a compensa imposibilitatea victimei de a participa la viața socială, respectiv de a face excursii, vizite, plimbări etc. și la activitatea din gospodăria proprie, despăgubiri care urmează a-i crea o ambianță aptă să suplinească bucuriile firești ale existenței care îi sunt în prezent refuzate datorită infirmității fizice permanente.

Astfel, în baza art.14 al.3 lit.b și art.346 Cod procedură penală, art.998 și urm. din cod civil instanța a admis în parte pretențiile civile solicitate de partea civilă în sensul că inculpatul va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente B la plata sumei de 32.000 lei ron despăgubiri civile din care suma de 12.000 lei reprezintă daunele materiale, iar suma de 20.000 lei reprezintă daune morale.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel partea responsabilă civilmente - SRL B criticând hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 210/17.10.2008 a Tribunalului Brăilas -a dispus respingerea ca nefondat a apelului declarat de partea responsabilă civilmente - SRL B și menținerea hotărârii instanței de fond

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:

Examinând hotărârea instanței de fond prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.378 Cod procedură penală, Tribunalul Brăilaa constatat că apelul formulat în cauză nu este fondat dispunând respingerea acestuia ca atare pentru următoarele considerente:

În cauză, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al.2 și 4 Cod penal și nerespectarea prevederilor referitoare de protecția muncii având ca urmare producerea unui accident de muncă prevăzută de art. 36 din Legea nr. 90/1996.

S-a reținut în actul de sesizare că partea vătămată era angajat la - - G din anul 1975 pe post de marinar.

La data de 30.10.2002 partea vătămată s-a îmbarcat pe nr. 7903 cu care urma să efectueze transportul de bușteni din comuna județul B, situată pe brațul din a județului

pilotată de partea vătămată, împreună cu celelalte două gabare pilotate de colegii săi de serviciu și erau tractate de remorcherul, proprietatea - -

Cele 3 gabare fuseseră închiriate de - - B pentru efectuarea de transport material lemnos.

Pe puntea gabarei pilotate de partea vătămată se aflau două utilaje noi, ce urmau a fi debarcate la punctul de lucru. După acostarea la mal a gabarei, în jurul orelor 4,00 au fost coborâte rampele de acces pe gabară au fost așezate pe poziții și au fost debarcate cele două utilaje. După descărcarea utilajelor s-a procedat la pregătirea gabarei pentru încărcare.

În scopul pregătirii gabarei pentru operațiunea de încărcare bușteni se efectuau următoarele operațiuni:

- ancorarea gabarei (legarea la mal);

- amenajarea rampei la mal și fixarea trapelor metalice de acces la gabară.

Partea vătămată a legat pe mal sârmele de ancorare și apoi a urcat pe puntea gabarei pentru a lega celălalt capăt al sârmei la babord. Astfel, partea vătămată a așezat un genunchi pe binta pe care urma să înfășoare sârma și a început să o tragă dinspre mal.

Între timp, inculpatul, angajat al - - B pe post de șofer, a început operațiunea de încărcare a buștenilor pe gabară cu ajutorul unui utilaj tip IFRON pe care îl conducea.

Astfel, inculpatul a luat în greiferul utilajului un mai mare care urma să fie așezat pe gabară ca o de sprijin pentru ceilalți bușteni pe care urma să-i stivuiască pe puntea gabarei.

După ce a încărcat ul pe utilaj, învinuitul s-a îndreptat spre puntea gabarei având greiferul () utilajului ridicat la o înălțime de circa 1 metru deasupra solului, inculpatul a ridicat greiferul la o astfel de înălțime pentru a nu-l lovi de binta gabarei.

Fără a verifica dacă pe puntea gabarei se mai afla vreo persoană și din cauza greiferului ridicat la înălțime inculpatul nu a observat-o pe victimă, care stătea în poziția ghemuit pe puntea gabarei, iar unul din capetele ului i-a zdrobit părții vătămate piciorul drept. Practic piciorul acesteia a fost prins între capătul ului și binta gabarei.

Imediat, inculpatul a efectuat manevra de mers înapoi, a oprit și i-a acordat primul ajutor părții vătămate. Aceasta a fost condusă la spital, unde a fost internată o lungă perioadă de timp.

Urmare accidentului de muncă, partea vătămată a suferit leziuni cu privire la care s-a constatat că s-au putut produce prin comprimare între planuri dure și au necesitat pentru vindecare 250-300 zile de îngrijiri medicale.

În actul de sesizare se reține că accidentul de muncă se datorează culpei exclusive a conducătorului utilajului de încărcare, respectiv inculpatul care nu s- asigurat înaintea operațiunii de încercare pe rampă, în sensul de a nu fi nimeni pe zona de încărcare, mai ales în condițiile în care vizibilitatea sa era mult mai redusă.

S-a reținut că inculpatul a încălcat prevederile art.407 din "Normele Generale de Protecție a " care stabilesc următoarele:

"Dacă operatorul unui echipament tehnic destinat ridicării sarcinilor neghidate nu poate observa întregul traseu al sarcinii fie direct, fie prin intermediul unui echipament auxiliar care furnizează informațiile necesare, atunci o persoană competentă trebuie să comunice cu operatorul pentru al ghida și trebuie luate măsuri organizatorice pentru a se preveni ciocnirile cu sarcina care pot să pericliteze angajații ".

In motivarea apelului formulat s-a arătat că dispozițiile "Normelor Generale de Protecția ", a căror încălcare s-a reținut prin rechizitoriu, au fost adoptate prin Ordinul nr. 508/20.11.2002 al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și Ordinul nr. 933/25.11.2002 al Ministerului Sănătății și Familiei care au intrat în vigoare la data de 6.12.2002 la data publicării în Monitorul Oficial (Monitorul Of. nr. 880 din 6.12.2002) și prin urmare la momentul producerii accidentului aceste norme nu erau în vigoare.

Această susținere corespunde realității, însă instanța de apel a reținut că la momentul producerii accidentului erau în vigoare "Normele Generale de Protecția elaborate în anul 1996 de institutul de cercetări științifice pentru protecția muncii precum și "Normele specifice de protecția muncii pentru transportul intern adoptate prin ordinul nr. 330/8.06.1998 a Ministerului Muncii și Protecției Sociale".

Toate aceste norme reglementate practic aceleași obligații pentru operatorul unui utilaj care ridică și transportă diferite mărfuri.

Astfel, potrivit art.535 din "Normele specifice de protecția muncii pentru transportul intern", la operațiunile de încercare cu IFRON-ul conducătorul utilajului va semnaliza pentru atenționare și va începe manevra muncii după retragerea tuturor persoanelor din raza de acțiune a utilajului.

De asemenea, potrivit art. 537 din aceleași norme, pe timpul încărcării sau descărcării este interzisă staționarea lucrătorilor în fața sarcinilor sau în raza de acțiune a încărcătoarelor frontale.

In cauză, inculpatul nu a respectat dispozițiile art. 535 din normele invocate mai sus potrivit cărora când începea operațiunea de încărcare cu folosirea IFRON-ului trebuie să se asigure că nici o persoană nu se află în raza de acțiune a acestuia.

Instanța de apel a apreciat că ambele expertize tehnice efectuate în cauză la fond și în apel sunt neconcludente și nepertinente în soluționarea cauzei.

Cu privire la expertiza efectuată la fond, tribunalul a reținut că expertul tehnic judiciar - nu răspunde decât general și strict teoretic la obiectivele stabilite de instanță.

În concluziile expertizei se propune inițierea unui simpozion pe tema protecției muncii în județul B care să ducă la instituirea salariaților muncitori.

Expertiza efectuată în apel d e către expertul tehnic concluzionează că vinovat de producerea accidentului de muncă este victima care s-ar fi întors pe gabara după începerea operațiunii de descărcare a buștenilor.

S-a reținut că expertiza întocmită în cauză nu se coroborează cu celelalte probe adminJ. în cursul urmării penale din care rezultă că la momentul producerii accidentului de muncă partea vătămată se afla pe gabara și efectua o operațiune de ancorare a acesteia de ponton.

Astfel, potrivit art.535 din "Normele de protecție a muncii pentru transportul intern" adoptate prin ordinul nr. 330/8.06.1998 a Ministerului Muncii și Protecției Sociale la operațiunile de încărcare cu IFRON-ul, conducătorul utilajului va semnaliza pentru atenționare și va începere încărcarea numai după retragerea tuturor persoanelor din raza de acțiune a utilajului.

Având în vedere că expertiza efectuată în apel pleacă de la o ipoteză falsă și nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă adminJ. în cauză, tribunalul a înlăturat ca neconcludentă și nepertinentă în cauză această probă.

Astfel, tribunalul a apreciat că în mod legal instanța de fond a stabilit că inculpatul se face vinovat de producerea accidentului de muncă soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate.

Reținând că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.(2) și (4) și de nerespectarea prevederilor referitoare la protecția muncii care a avut ca urmare producerea unui accident de muncă soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate, în mod legal, instanța de fond a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente - SRL la plata de despăgubiri civile către părțile civile și Spitalul Județean de Urgență

Instanța de apel a apreciat ca fiind temeinic stabilite sumele la care inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente a fost obligat să le plătească părții civile.

Referitor la motivul de recurs legat de faptul că - - nu a fost obligată ca parte responsabilă civilmente în cauză instanța de apel l-a apreciat ca nefondat pentru următoarele considerente:

In mod corect instanța de fond a reținut că - - nu are calitate de parte responsabilă civilmente în cauză, ea având calitate de angajator pentru partea vătămată și nu pentru inculpat.

Din moment ce s-a stabilit vinovăția inculpatului în comiterea celor două infracțiuni care au dus la vătămarea lui, calitatea de parte responsabilă civilmente o are angajatorul sau respectiv - SRL B, între inculpat și - - neexistând raport de prepușenie (nu există un raport de muncă între inculpat și - - ).

Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut că - - nu are calitate de parte responsabilă civilmente în cauză.

Având în vedere că nu există motive de reformare a hotărârii instanței de fond, potrivit dispozițiilor art. 379 pct.1 lit."b" Cod procedură penală, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta parte responsabilă civilmente - SRL B și a menținut ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.

Potrivit dispozițiilor art.192 alin.(2) Cod procedură penală, tribunalul a obligat apelanta parte responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat și a dispus avansarea din fondul Ministerului Justiției a onorariului avocatului din oficiu în sumă de 100 lei către avocat din Baroul Brăila.

În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs partea responsabilă civilmente - SRL B și inculpatul.

În dezvoltarea motivelor de recurs partea responsabilă civilmente a susținut că instanțele nu s-au pronunțat cu privire la unele probe adminJ. în cauză, de natură să influențeze soluția procesului și că în cauză s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare. La rândul său inculpatul recurent a solicitat achitarea sa susținând că este nevinovat.

Recursul declarat de partea responsabilă civilmente este fondat și urmează a fi admis în vreme ce recursul declarat de inculpat apare ca fiind inadmisibil și urmează a fi respins ca atare.

Astfel, în ceea ce privește recursul inculpatului, Curtea reține că potrivit art. 3851al. 4 Cod pr. penală "Nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare."

Cum inculpatul nu a atacat cu apel sentința instanței de fond iar prin decizia pronunțată în apel nu a fost modificată soluția din sentință urmează a se constata că inculpatul nu mai putea ataca cu recurs decizia pronunțată în apel așa încât Curtea va respinge ca inadmisibil recursul promovat de acesta cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat conform art. 192 al. 2 Cod pr. penală.

În ceea ce privește recursul declarat de partea responsabilă civilmente Curtea reține că în fapt aceasta invocă mijloace de probă care ar dovedi nevinovăția inculpatului și împrejurarea că în cauză trebuia introdusă în calitate de parte responsabilă civilmente și - - G al cărei salariat era partea vătămată.

Primul motiv invocat este numai în parte fondat Curtea apreciind că, deși probele adminJ. în cauză nu pot conduce la exonerarea de răspundere a inculpatului, acestea indică totuși și o culpă a părții vătămate în producerea accidentului de muncă.

În acest sens sunt declarațiile martorilor și care au arătat că, după ce gabara fusese legată la mal, partea vătămată s-a întors pe puntea gabarei încercând să lege sârma de prindere în aval într-un alt punct, iar în momentul în care fixa sârma de binta gabarei a fost accidentat de ul manevrat de inculpatul.

Astfel partea vătămată a încălcat și ea "Normele specifice de protecția muncii" adoptate prin Ordinul nr. 330/08.06.1998 care prevăd în art. 537 că pe timpul încărcării sau descărcării este interzisă staționarea lucrătorilor în fața sarcinilor sau în raza de acțiune a încărcătoarelor frontale.

Față de acest aspect, ținând seama de întreaga dinamică a producerii accidentului de muncă, Curtea apreciază că în sarcina părții vătămate trebuie reținută o culpă de 25% pentru accidentul produs în condițiile în care vinovăția principală rămâne totuși în sarcina inculpatului, cel care avea obligația de manevrare a utilajului în condiții de siguranță și care a pătruns practic pe puntea gabarei fără a avea vizibilitatea necesară efectuării în deplină siguranță a manevrei respective.

În consecință Curtea va admite recursul declarat de partea responsabilă civilmente - SRL B, va casa în parte sentința și decizia atacate, numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei, urmând ca în rejudecare să reducă despăgubirile acordate părții vătămate și cheltuielile de spitalizare la care a fost obligat inculpatul cu procentul culpei reținute în sarcina părții vătămate.

În ceea ce privește motivul neintroducerii în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a societății - - G, al cărei salariat era partea vătămată, Curtea constată că acesta este vădit nefondat de vreme ce potrivit art. 24 al. 3 Cod pr. penală se numește parte responsabilă civilmente "persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prinfapta învinuitului sau inculpatului". Cum în cauză între inculpatul și - - G nu existau raporturi de prepușenie sau de altă natură care să atragă răspunderea acestei societăți pentru fapta inculpatului rezultă că - - G nu putea avea în cauză calitatea de parte responsabilă civilmente.

Concluzionând, văzând și prevederile art. 38515pct. 1 lit. a teza a II-a și cele ale art. 38515pct. 2 lit. d Cod pr. penală Cod pr. penală, Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul și va admite, în sensul celor mai sus arătate, recursul declarat de partea responsabilă civilmente - SRL

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de partea responsabilă civilmente - SRL B (cu sediul în B, cartier, Calea G nr.323, bloc 1, scara 3, etaj 2, apartament 39, județul B, J/09/1082/93) împotriva Deciziei penale nr.210/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- (Sentința penală nr.1382/22.06.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr- - nr. în format 5781/2005).

Casează în întregime decizia penală nr.210/17.10.2008 a Tribunalului Brăila și în parte sentința penală nr.1382/22.06.2007 a Judecătoriei Brăila, numai în ceea ce privește latura civilă, și în rejudecare:

Reduce cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente - SRL B către partea vătămată (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 12.08.1943 în localitatea, județul T, cu domiciliul în B,-, județul B) la sumele de 9.000 lei daune materiale și 15.000 lei daune morale.

Reduce cuantumul sumei la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente - SRL B către Spitalul Județean de Urgență B cu titlu de cheltuieli privind spitalizarea părții vătămate la suma de 13.333,73 lei.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 16.06.1956 în G, județul G, cu domiciliul în, sat, județul ) împotriva deciziei penale mai sus arătate.

Conform art. 192 al.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuielile judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 23.03.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - -

-

Grefier,

Red. / 08.04.2009

Tehnored. / 2 ex./14.04.2009

Fond:V: /Apel:,

Președinte:Marcian Marius Istrate
Judecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 201/2009. Curtea de Apel Galati