Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 208/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂ N
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 208
Ședința publică din data de 18 martie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Paul
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 26 decembrie 1926, domiciliat în B, sector 2, A, nr. 26, - 18,. 104 și de asiguratorul - SA - B, sector 1,-, Cod poștal -, împotriva deciziei penale nr.286 din 17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr.6 din data de 01 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Sinaia prin care în baza art. 184 alin.2 și 4 Cod penal, a condamnat pe inculpatul la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă și în temeiul art. 81 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal.
În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, rap. la art.999 Cod civil, art. 54 din Legea nr.136/1995 și art.313 din Legea nr.95/2006 a fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul -""SA la plata sumei de 88.337,49 lei despăgubiri civile în favoarea părții civile Spitalul Universitar de Urgență
Conform disp.art.14 și art.346 Cod procedură penală, rap. la art.999 cod civil și art. 54din Legea nr. 136/1995, a fost obligat inculpatul în solidar cu asigurătorul -""SA la plata sumei de34.730 lei despăgubiri civile, din care 20.000 lei daune morale și 14.730 lei daune materiale în favoarea părții civile și s-au respins ca neîntemeiate restul pretențiilor formulate.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a amânat pronunțarea la data de 18.03.2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr.6/21.01.2008 Judecătoria Sinaia în baza art. 184 alin. 2 si 4 a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala.
In baza art. 81.pen. a fost suspendata condiționat executarea pedepsei.
I s-a atras atentia inculpatului asupra disp. art. 83
În baza art. 14 si 346 rap.C.P.P. la art. 999 civ. si art. 54 din legea 136/1995 și 313 din Legea nr. 95 /2006, a fost obligat inculpatul în solidar cu asiguratorul - SA, la plata sumei de 88337,49 lei despagubiri civile, în favoarea părții civile Spitalul Universitar de Urgență
In baza art. 14 si 346 rap.C.P.P. la art. 999 civ. si art. 54 din legea 136/1995, a fost obligat inculpatul în solidar cu asiguratorul - SA, la plata sumei de 34730 lei despagubiri civile, din care 20.000 lei daune morale si 14730 lei daune materiale în favoarea părții civile și s-au respins ca neîntemeiate restul pretențiilor formulate.
În baza art. 191 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 13.10.2006 apelantul - inculpat, circulând în orașul S pe str. -, cu autoturismul Tico, cu numarul de înmatriculare 24. ca urmare a faptului că nu a păstrat distanța legală față de autovehiculul ce circula în fața sa regulamentar și datorită neadaptării vitezei la conditiile de trafic, încercând să evite autovehiculul din față a virat dreapta urcând cu doua roți pe trotuar, prilej cu care a lovit pe - si, care intenționau să traverseze strada.
A reținut instanța de fond ca urmare a producerii accidentului a suferit leziuni minore, iar partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 100-120 zile îngrijiri medicale.
Fiind asigurat pentru RCA la - SA autoturismul condus de inculpat, aceasta societate a fost introdusă în cauza în calitate de asigurator.
Reținând vinovăția inculpatului în savârsirea infracțiunii prev. și ped. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal instanța de fond a admis pretențiile civile ale părtii vătămate și ale părților civile din cauză.
Impotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat apel inculpatul și asiguratorul - SA - prin Sucursala P, criticand-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În apelul declarat Societatea de asigurare SA B prin Sucursala Paa rătat în esență ca în materia raspunderii contractuale, solidaritatea nu operează, afară dacă nu este prevăzută expres prin lege sau contract și că potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 si art.45 din Normele de aplicare, atât legea cât si contractul părtilor încheiat între limitele legii nu stabilesc o solidaritate a raspunderii părtilor contractante pentru prejudiciile de care asiguratii răspund la randul lor, fața de terțele persoane păgubite prin accidentele de vehicule.
A mai sustinut apelanta - SA că în ceea ce priveste cuantumul despăgubirilor materiale acordate părtii civile, acesta nu este dovedit potrivit normelor de aplicare a Legii nr. 136/1995 cu documente justificative, iar daunele morale nu au fost stabilite în conformitate cu legislația si jurisprudența română.
Prin apelul declarat si concluziile scrise depuse la dosar, inculpatul a arătat că instanța de fond ar fi trebuit să rețină contributia martorului la producerea accidentului în sensul ca acesta s-a produs în principal ca urmare a nerespectarii regulilor de circulație de către acest martor care arată apelantul, l-a forțat sa ajungă să efectueze manevra autoturismului condus prin care a produs accidentul, pentru a evita coliziunea cu autovehiculul condus de acest martor și că astfel inculpatul a savârsit accidentul rutier pentru a evita coliziunea celor două autovehicule, motiv pentru care arată apelantul, s-a aflat în stare de necesitate potrivit disp.art. 45 al.2
-și rolul activ, instanta de fond a administrat în totalitate probele necesare si utile soluționarii cauzei, la, propunerea părților complet analizate, reținand situații de fapt confirmate de ansamblul probator administrat în cauză.
Astfel au fost avute în vedere: Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecatoria Sinaia nr. 680/P/2006 din 20.03.2007, procesul verbal de cercetare la fața locului instrumentat de Poliția la 18.10.2006 cu schița anexă, un numar de cinci planșe foto privind accidentul, fișa de cazier judiciar a inculpatului, declaratiile inculpatului date la urmărirea penala si la instanțele judecătoresti, declarațiile părtii vătămate, raport de expertiza medico-legala nr.9/8.01.2007 întocmit de SML P si declaratiile martorilor, si, buletinul de analiza toxicologică alcoolemie nr. 3203 /6.10.2004 eliberat de Spitalul Judetean de Urgenta
Din ansamblul probator, astfel cum a fost administrat în cauza, reținut instanța de apel, evenimentul rutier petrecut în orasul S la data de 13.oct.2006 s-a datorat faptului că circulând în coloană și nepăstrand distanta legală fața de autovehiculul din fața condus de martorul, inculpatul a fost nevoit să frâneze brusc și să urce cu două roți ale autovehiculului pe care-l conducea, pe trotuar, pentru a nu lovi autovehiculul din față, moment în care a lovit pe și care intenționau să traverseze strada, aflându-se pe acel trotuar.
Astfel, martorul ocular a arătat că a văzut un autoturism de culoare albă care circula din directia B spre care a oprit la trecerea pentru pietoni și că în mod concomitent un Tico de culoare albă a frânat încercând să depășească autofurgonul prin spațiul liber dintre autofurgon și bordură și pentru că nu i-a reușit manevra a urcat pe trotuar cu toate cele 4 roți lovind două femei.
Aceeasi situație de fapt a rezultat și din depoziția martorului ( conducatorul autofurgonului alb) care sub prestare de jurământ a declarat și în fața instantei de control judiciar, că după ce a depăsit autoturismul Tico condus de inculpat în orașul observand două femei care treceau strada pe la trecerea de pietoni, a oprit,fiind pozitionat pe centrul benzii de circulație și le-a acordat prioritate de trecere după care a auzit o bubuitura în spate iar în obliga retrovizoare a vazut cele doua persoane lovite de autoturismul Tico condus de inculpat.
Susținerea inculpatului că în cauză sunt incidente disp.art. 45 al.2 deoarece a urcat autoturismul pe care-l conducea cu două roți pe trotuar pentru a nu se lovi de autofurgoneta condusa de martorul, care a oprit brusc în fața sa.
O astfel de sustinere nu a putut fi primită de tribunal, deoarece circulând cu autoturismul "Tico" în coloană, inculpatul avea obligatia potrivit art. 51 din OUG 195/2002 republicată să păstreze distanța suficientă față de acesta pentru evitarea coliziunii, dispozitie legala pe care așa cum rezulta din probele cauzei, inculpatul nu a respectat-
Pentru aceste prime considerente apelul inculpatului a fost considerat ca fiind nefondat.
Apelul inculpatului a fost considerat nefondat și în latura civilă deoarece în baza disp. art. 54 din Legea nr. 136/1995 asiguratul și asiguratorul sunt obligați să achite contravaloarea prejudiciului cauzat urmare accidentului produs din culpa conducătorului autovehiculului implicat în accident.
Nefondat a fost considerat și apelul declarat de Societatea de Asigurare SA prin Sucursala
Prin apelul declarat asiguratorul susținut că art. 49 din Legea 136/1995 și art. 45 din normele de aplicare a legii raportat la art. 54 din lege nu stabilesc o solidaritate a răspunderii părtilor contractuale pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțele persoane păgubite prin accidente de autovehicule și că potrivit disp. art. 1041 Cod civil solidaritatea nu opereaza dacă nu este prevăzuta expres prin lege sau contract.
În raport de dispozitiile legale în vigoare obligarea asiguratorului alături de inculpat pentru refacerea prejudiciului produs este discutabilă fiindcă o astfel de răspundere se bazează pe operarea în cauza a principiului solidaritatii pasive, asiguratorul având poziția unui codebitor față de partea vătămată.
Prezumția de solidaritate a debitorilor este specifică raporturilor comerciale, nefiind aplicabilă raportului contractual asigurator - asigurat iar disp.art. 1041 civil care sunt de strictă interpretare și prevăd că solidaritatea nu se prezumă fiind de strictă interpretare.
Potrivit legislatiei în vigoare (legea 136/1995 si OUG 61/2005) și în contextul legislativ acutal răspunderea asiguratorului subzista alaturi de răspunderea asiguratorului în procesul penal, regimul juridic al obligației de plata decurgând din contractul de asigurare si este dat de obligatiile " in solidum" specific lor fiind că nici legea si nici convenția părtilor, nu prevede solidaritatea, producandu-se însă efecte asemănătoare solidaritatii pasive.
Potrivit disp. art. 54 al. 2. din Legea 136/1995, actualizata în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătoreasca, drepturile persoanelor pagubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate, se exercita împotriva asiguratorului de răspundere civilă în limitele obligației acestuia.
A rezultat astfel că apelantul răspunde în solidar sau alături cu inculpatul asigurat, pentru prejudiciul cauzat părții vătămate constituită parte civilă în procesul penal, considerente pentru care apelul declarat a fost considerat ca nefondat.
Nefondat este și motivul doi din apelul declarat de asigurator, acela că prejudiciul creat părtii civile nu a fost dovedit și că daunele morale nu au fost stabilite în conformitate cu legislatia și jurisprudența română.
Sub aspectul despăgubirilor materiale acordate de instanta de fond părtii civile, tribunalul a constatat că suma de 14730 lei acordată acesteia a fost dovedita prin probele testimoniale administrate la fond constând în sume de bani cu care, si (martori), au împrumutat-o pentru vindecare ca urmare accidentului de circulatie produs de inculpat și a cărei victimă a fost.
Privitor la daunele morale acordate aceleiasi părti civile, tribunalul le-a apreciat ca fiind corect individualizate, întrucât potrivit practicii judiciare în materie, daunele morale acordate victimelor infracțiunilor, trebuie să reprezinte compensare echitabilă în bani a suferințelor fizice și psihice ce le-au fost create prin accident.
Urmare accidentului intimata- parte civilă a suferit leziuni traumatice, ce au necesitat pentru vindecare 100-120 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul și asigurătorul - SA prin Sucursala
În motivarea căi de atact inculpatul practic a reiterat motivele de apel, precizând că nu se face vinovat de comiterea vreunei infracțiuni în temeiul evenimentului rutier pentru care este cercetat în prezenta cauză, întrucât s-a aflat în stare de necesitate, în virtutea disp. art. 45 alin. 2 Cod penal. A menționat astfel că furgoneta condusă de către martorul l-a depășit printr-o zona marcată cu linie continuă, iar când a revenit pe aceeași direcție de mers cu a inculpatului a frânat destul de brusc în fața acestuia înainte de trecerea de pietoni, motiv pentru care inculpatul pentru a nu lovi din spate mașina condusă de către martor, datorită distanței reduse, a decis să evite coleziunea cu aceasta ocolind prin partea dreaptă.
În subsidiar, inculpatul a solicitat să i se rețină în sarcină circumstanțe atenuante, făcându-se referire la sinceritatea de care a dat dovadă pe parcursul procesului penal, cât și e faptul că timp de 32 de ani de când este șofer nu a fost sancționat pentru niciun eveniement rutier.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în principal, s-a solicitat respingerea acțiunii civile exercitată de către partea civilă, iar în subsidiar, reducerea daunelor materiale și morale, deoarece sunt excesiv de mari raportat la veniturile inculpatului.
- SA, deși a declarat recurs împotriva hotărârilor judecătorești anterioare, și-a precizat că motivele le va dezvolta separat, nu a făcut acest lucru, situație în care această cale de atac nu poate fi examinată decât prin prisma disp. art. 385/9 alin. 3 Cod procedură penală.
Examinând recursurile formulate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, cât și conform textului de lege amintit în paragraful anterior, Curtea apreciază că ambele căi de atac sunt nefondate, astfel cum se va arăta în continuare.
Analizând dinamica evenimentului rutier din data de 14.06.2006 pentru producerea căruia este cercetat în speță inculpatul, în baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciază că ambele instanțe anterioare în mod justificat au considerat că acesta se face vinovat de vătămările corporale produse părții vătămate, constituită partea civilă.
Astfel, inculpatul în faza de urmărire penală a precizat că nu a observat indicatorul de presemnalizare trecere de pietoni și deși circula cu o viteză redusă de aproximativ 45 km/, târziu a realizat că autofurgonul condus de martorul este oprit la trecerea de pietoni.
Acest din urmă martor a declarat că autoturismul "Tico" condus de inculpat se deplasa cu viteză destul de redusă.
De asemenea, martorul a declarat că autofurgonul a oprit la trecerea de pietoni, iar un "Tico" de culoare albă, fără a frâna, a încercat să-l depășească pe acesta, pe partea dreaptă, lovind însă două femei.
Toate aceste probatorii dar și procesul verbal de cercetare la fața locului și schița locului accidentului conduc la concluzia că singurul vinovat de producerea evenimentului rutier este inculpatul, care deși circula cu o viteză redusă, a fost neatent în trafic vis-a-vis de autoturismele aflate în fața sa.
În ceea ce privește subsidiarul recursului inculpatului, Curtea consideră că pedeapsa a fost just individualizată de către instanțele anterioare, fiind aplicată la limita minimului special prevăzut de textul de lege incriminator, pedeapsă cu privire la care s-a și dispus de altfel suspendarea executării în temeiul art. 81 Cod penal.
Așa cum doctrina și practica judiciară au relatat până în prezent, despăgubirile civile ce trebuiesc acordate persoanei vătămate constituită parte civilă, nu trebuie să țină cont de veniturile celui care i-a cauzat acesteia o vătămare ci la momentul fixării acestor despăgubiri atât materiale dar și morale trebuie să se țină cont în virtutea probatoriilor administrate numai de prejudiciul patrimonial și/sau nepatrimonial cauzat.
Ambele instanțe anterioare au menționat în cuprinsul hotărilor judecătorești pronunțate probatoriile în temeiul cărora au acordat daunele materiale, probatorii care de altfel și Curtea le consideră justificative în ceea ce privește suma de 14.730 lei, ce a fost folosită de către în vederea reabilitării sale din punct de vedere medical, ca urmare a evenimentului rutier provocat de către inculpat.
De asemenea, și daunele morale sunt perfect justificate datorită atât suferințelor fizice ale părții civile de pe parcursul perioadei de recuperare când aceasta a fost internată la Spitalul Universitar de Urgență B, a suferit intervenții chirurgicale și a fost nevoită să se abțină de multe dintre oportunitățile pe care putea să i le ofere viața de zi cu zi pe parcursul celor 100-120 zile de îngrijiri medicale.
Pentru aceste motive instanța consideră și în ceea ce privește latura civilă a cauzei recursul inculpatului ca nefondat.
Deși asigurătorul - SA a formulat calea de recurs împotriva celor două hotărâri judecătorești nu și-a expus motivele pentru care a exercitat acest drept. În raport de această cale de atac, Curtea analizând atât sentința cât și decizia recurată nu a observat niciunul dintre motivele de nelegalitate ce ar fi putut fi luate în discuție din oficiu prevăzute de art. 385/9 alin. 3 Cod procedură penală în ceea ce privește acest recurent.
Având în vedere toate considerentele mai sus expuse, Curtea apreciază că ambele recursuri sunt nefondate, urmând a fi respinse cu această motivație în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul, fiul lui și, născut la 26.12.1926, domiciliat în B, sector 2,-, - 18,.104 și de asiguratorul - SA B, sector 1,-, împotriva deciziei penale 286/17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr. 6/1 ianuarie 2008 a Judecătoriei Sinaia.
Obligă fiecare recurent la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
2 ex/ 26.03.2009
Red.
Tehnored.
nr- Judecătoria Sinaia
nr- Tribunalul Prahova
;
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu, Paul
