Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 209/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 209/2009
Ședința publică din 02 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Mircea
Grefier ia
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de părțile civile - și împotriva deciziei penale nr. 273/22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reprezentantul asigurătorului intimat SC SA, cj și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că partea responsabilă civilmente SC SRL, prin avocat, a depus la dosar concluzii scrise.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul asigurătorului intimat SC SA, cj, solicită să se constate că recursurile nu au fost motivate în termen, conform prevederilor art. 38510Cod procedură penală. De asemenea, solicită respingerea recursurilor având în vedere că hotărârile atacate sunt legale și temeinice. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat, avocat, solicită respingerea recursurilor, apreciind că motivele invocate nu se încadrează în motivele prevăzute de lege.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârilor atacate ca temeinice și legale. Cu privire la recursul declarat de partea civilă apreciază că în mod corect instanța de apel a stabilit cuantumul daunelor, iar cu privire la recursul declarat de partea civilă, arată că instanța de apel în mod corect a apreciat că nu se impune acordarea daunelor morale.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 191/24.06.2008, pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar nr- s-a dispus în baza art. 184 al. 2 și 4 Cod penal, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza dispozițiilor art. 71.Cod Penal, i-au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a-b.
Cod PenalÎn temeiul dispozițiilor art. 81, 82 și 71 alin. 5.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe o perioadă de 3 ani.
I-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.
Cod PenalÎn temeiul art. 14.C.P.P. raportat la art. 999, 1000 alin. 3. civ. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente și Asigurări, să plătească părții civile - următoarele sume cu titlul de despăgubiri:
- 28.000 daune morale
- 500 lei despăgubiri periodice viagere reprezentând efort suplimentar și prejudiciu de agrement.
În temeiul art. 14.C.P.P. raportat la art. 998, 1000. civil, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și Asigurări, să plătească părții civile suma de 5000 lei daune morale.
Au fost respinse celelalte pretenții formulate de părțile civile.
În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente și Asigurări, să plătească Spitalul Municipal Mediaș suma de 1469,93 lei, iar Spitalului Județean Sibiu suma de 2988 lei cheltuieli medicale.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma se 300 lei cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente și Asigurări să plătească părții civile suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în fapt că în baza unei convenții civile, inculpatul desfășura activitatea de taximetrie în folosul, fără să fi încheiat contract de muncă cu această societate. El a primit de la această societate un autoturism marcat exterior cu elementele specifice unui taximetru dotat cu casă de marcat, autoturism ce era înmatriculat pe numele unui asociat al firmei.
La sfârșitul fiecărei zile de lucru, inculpatul preda încasările la casieria societății.
În dimineața zilei de 21.02.2006, cu puțin timp înainte de ora 7, partea civilă s-a angajat în traversarea străzii din localitatea Mediaș, pe trecerea de pietoni, după ce în prealabil s-a asigurat.
După ce a trecut de axul drumului a fost lovită de autoturismul condus de inculpat și proiectată la aproximativ 1,5 metri în afara trecerii de pietoni, în apropierea trotuarului. Înainte de producerea accidentului s-a întrerupt iluminatul stradal iar inculpatul a fost deranjat de acest incident astfel că nu a observat partea vătămată.
În urma accidentului partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 130-140 zile de îngrijiri medicale, i-a fost redusă capacitatea de muncă cu 70% și i-a fost provocată o infirmitate permanentă constând în aceea că nu poate desfășura activități cu solicitarea aparatului locomotor.
În drept, fapta inculpatului a fost calificată ca infracțiune de vătămare corporală din culpă în formă agravantă și în baza art. 182 alin. 2 și 4.Cod Penal s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere urmările ale accidentului, lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului, precum și că incidentul privind întreruperea iluminatului stradal l-a deranjat pe inculpat.
În cauză s-au constituit părți civile, Spitalul Județean Sibiu, Spitalul Municipal Mediaș.
Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente și Asigurări la plata următoarelor despăgubiri materiale: 1854 Cheltuieli medicale, 200 lei venituri obținute anterior accidentului de cultivarea grădinii, 10.000 lei reprezentând efort suplimentar pentru desfășurarea de activități casnice, 5825 lei reprezentând contra valoarea alimentației adecvată infirmității, 50.000 lei daune morale, 10.000 lei prejudiciu de agrement, 23,3 lei/zi reprezentând contra valoarea meniului zilnic bogat în, 300 lei prestații periodice pentru prejudiciul de agrement și efort suplimentar.
Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente și Asigurări la plata sumei de 20.000 lei cu titlul de daune morale.
Soluționând latura civilă în temeiul art. 14.C.P.P. raportat la art. 999 art. 1000 alin. 3. civil, instanța de fond i-a acordat părții civile suma de 28.000 lei cu titlu de daune morale calculată prin acordarea unei valori medii zilnice de 200 lei pentru fiecare din cele 140 zile necesare pentru vindecare, perioadă în care partea civilă a suportat durei, a fost imobilizată la pat, a fost nevoită să suporte mediul din spital, izolarea față de familie.
De asemenea, instanța de fond a mai acordat și suma de 500 lei despăgubiri periodice lunare viagere, compusă din 300 lei, reprezentând echivalentul eforului suplimentar calculată prin aplicarea unui procent de 70% din salariul pe care l-ar fi obținut partea civilă la care s-a adăugat suma de 200 lei lunar prejudiciu de agrement sau daune morale lunare pentru infirmitatea permanentă constând în faptul că nu poate desfășura activități cu solicitarea aparatului locomotor.
Instanța de fond a respins restul pretențiilor ca nedovedite, respectiv cheltuieli medicale, venituri obținute din cultivarea grădinii, alimentația mai bogată, diferența pensie salariu, iar despăgubirile periodice solicitate pentru prejudiciul de agrement, acesta a fost inclus în categoria despăgubirilor morale.
Acordarea daunelor morale către partea civilă a fost motivată de instanța de fond cu argumentarea că acesta în calitate de soț al părții civile accidentate a suportat traume și emoții puternice pe durata internării în spital a soției sale.
Analizând raportul de prepușenie dintre inculpat și instanța de fond a reținut că acesta există întrucât inculpatul se afla în relații de serviciu și de subordonare față de societate.
Împotriva sentinței au formulat apel inculpatul, părțile civile și, partea responsabilă civilmente Mediaș, asigurătorul Asigurări Sibiu. În apelul formulat inculpatul critică sentința atacată atât sub aspectul laturii penale cât și a modului de soluționare a laturii civile.
În ce privește soluționarea laturii penale inculpatul a apreciat, că instanța de fond nu a avut în vedere probele ce dovedesc cauzele ce au determinat producerea accidentului și în principal faptul întreruperii bruște a iluminatului stradal, incident ce l-a surprins pe inculpat precum și faptul că inculpatul a fost orbit de farurile autoturismelor care circulau din sens opus.
În raport de aceste împrejurări de fapt, inculpatul a apreciat că pedeapsa aplicată este prea mare solicitând redozarea acesteia și orientarea spre minimul special prevăzut de lege.
În ce privește latura civilă, inculpatul a criticat sentința apelată, apreciind ca nejustificat cuantumul despăgubirilor globale acordate față de împrejurarea că în prezent partea vătămată este însănătoșită.
S-a mai arătat că în mod greșit s-au acordat despăgubiri periodice reprezentând echivalentul efortului suplimentar de 70% raportat la salariul pe care l-ar fi obținut partea civilă întrucât aceasta nu mai este încadrată în muncă, fiind pensionară.
De asemenea inculpatul a solicitat înlăturarea prejudiciului de agrement întrucât acesta este o componentă a prejudiciului moral, precum și înlăturarea ca nejustificat acordate a daunelor morale acordate soțului părții vătămate întrucât nu există un raport de cauzalitate între evenimentul produs și pretențiile deduse judecății.
În apelul formulat de parte civilă, aceasta a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul neacordării în integralitate a despăgubirilor solicitate, întrucât probele administrate în cauză au dovedit existența și întinderea prejudiciului produs prin fapta culpabilă a inculpatului.
Astfel s-a arătat că în mod greșit instanța de fond nu a acordat toate despăgubirile materiale solicitate ( cheltuieli medicale, venituri obținute din grădinărit, alimentație mai bogată, diferența pensie-salariu) ca nedovedite, deși pentru acestea s-au depus la dosar chitanțe și înscrisuri.
De asemenea s-a aratat că în cauză s-au audiat martori privind suplimentarea alimentației, cheltuielile și atențiile cu cadrele medicale, aceștia din urmă fiind de altfel notorii.
În ce privește cuantumul daunelor morale, acestea se justifică prin echivalentul efortului suplimentar necesar pentru deplasare și activități casnice, suferința psihică determinată de perioada lungă de spitalizare, imobilizarea în aparat gipsat, durerea fizică, infirmitatea produsă de accident, deteriorarea stării generale de sănătate și scăderea speranței de viață.
Pentru prejudiciul de agrement determinat de privarea victimei de posibilitatea de a participa la viața socială ca o persoană sănătoasă, partea civilă a solicitat suma de 10.000 RON despăgubiri menite să-i aducă o alinare a suferințelor fizice și de a-și procura mijloacele necesare de îmbogățire spirituală, deplasare și divertisment.
Partea civilă, în calitate de soț al părții vătămate, a criticat sentința apelată întrucât în mod nelegal nu i-au fost acordate integral despăgubirile materiale solicitate cu titlu de daune morale.
În motivarea apelului, partea civilă, a învederat că legea recunoaște dreptul la despăgubiri nu numai victimei directe ci și terților, victime indirecte, apropiate afectiv de victime.
Apelantul a arătat de asemenea că prin accidentul produs i s-a schimbat viața de familie urmare a perioadei îndelungate de spitalizare, a numeroaselor afecțiuni determinate de accident, soția sa devenind o persoană inactivă.
Aceste împrejurări l-au determinat pe partea civilă să suporte toate cheltuielile materiale necesare întreținerii familiei și să preia toate sarcinile gospodărești.
Asigurări asigurător în cauză, prin apelul formulat a criticat sentința atacată sub aspectul modului de soluționare al laturii civile, respectiv încălcarea principiului disponibilității de către instanța de fond. Aceasta a acordat cu titlu de prestării periodice o sumă mai mare decât cea solicitată de partea civilă, respectiv a acordat suma de 500 lei despăgubiri periodice lunare reprezentând prejudiciul de agrement și efortul suplimentar deși partea civilă a solicitat suma de 300 lei.
A doua critică a vizat faptul că instanța de fond nu a putut acorda despăgubiri reprezentând echivalentul efortului suplimentar - suma de 300 lei fiind calculată drept echivalentul procentului de 70% de reducere a capacității de muncă a părții civile - din moment ce partea vătămată nu mai este angajată fiind pensionată.
A treia critică a vizat caracterul viager al despăgubirilor periodice acordate deși acestea ar fi trebuit limitate până la încetarea stării de nevoie.
A patra critică a privit greșita acordare a sumei de 200 lei lunar cu titlu de prejudiciu de agrement pentru infirmitatea permanentă, în condițiile în care acest prejudiciu a fost inclus în cuantumul global al despăgubirilor morale.
A cincia critică a privit greșita acordare de daune morale soțului părții civile, întrucât așa numitul " prejudiciu prin ricoșeu" se acordă numai în caz de deces.
Și în final, ultima critică a privit cuantumul despăgubirilor morale acordate, de 28.000 lei, cuantum pe care îl apreciază nejustificat și solicită cenzurarea corespunzătoare a acestuia.
a criticat sentința atacată sub 4 aspecte ce privesc acordarea sumei de 500 lei lunar cu titlu de despăgubiri periodice, deși partea civilă a solicitat suma de 300 lei lunar cu titlu de prejudiciu de agrement și efort suplimentar, instanța acordând astfel mai mult decât s-a cerut.
În al doilea rând apelanta parte responsabilă civilmente a criticat cuantumul exagerat al daunelor morale acordate, având în vedere atât nr. de zile de îngrijiri medicale, precum și concluziile expertizei medico-legale, conform cărora, vindecarea părții civile nu a determinat infirmități, iar între accidentul suferit și diabetul zaharat de care suferă partea civilă nu există legătură de cauzalitate.
Al treilea motiv de apel a privit acordarea de daune morale soțului părții civile, față de starea medicală a părții vătămate, precum și că i s-au acordat daune morale pentru suferințele produse chiar părții vătămate. În caz contrar, în categoria celor care ar putea pretinde daune morale s-ar putea situa și alte rude ( copii, părinți) ceea ce este inadmisibil în situația vătămării corporale.
Ultimul motiv de apel a privit greșita acordare a sumei de 200 lei lunar cu titlu de prejudiciu de agrement, întrucât prejudiciul de agrement este o parte a prejudiciului moral avut în vedere de instanță la stabilirea cuantumului daunelor morale, ori în condițiile în care s-a acordat o sumă globală cu titlu de daune morale instanța nu mai putea acorda despăgubiri periodice distincte.
Prin decizia penală nr. 273/22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr- au fost admise apelurile formulate de inculpatul, de către partea civilă, de către partea responsabilă civilmente și de Asigurări S, împotriva sentinței penale nr. 191 /24.06.2008 a Judecătoriei Mediaș, pe care a desființat-o în parte, sub aspectul laturii civile și, judecând în fond:
A obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Mediaș, la plata despăgubirilor materiale în sumă de 7.092,98 lei către partea civilă.
A respins celelalte pretenții formulate de partea civilă.
A respins acțiunea civilă formulată de partea civilă.
A înlăturat din sentința apelată dispoziția privind obligarea în solidar a asigurătorului cu inculpatul și partea responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor civile, a cheltuielilor de spitalizare și a cheltuielilor judiciare.
A constatat că Asigurări Sibiu are calitatea de asigurător în cauză.
A respins apelul formulat de partea civilă.
A respins cererea părții civile de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. a obligat partea civilă la plata cheltuielilor judiciare parțiale către stat în apel în sumă de 80 lei.
În considerentele deciziei Tribunalul a expus următoarele aspecte de fapt și de drept:
Analizând sentința atacată sub aspectul laturii penale potrivit motivelor expuse de inculpat precum și analizând cauza din oficiu, Tribunalul a constatat că este nefondată critica inculpatului conform căruia accidentul a fost determinat de întreruperea bruscă a iluminatului public, aspect care deși a fost dovedit în cauză și a fost reținut în mod corect de instanța de fond între circumstanțele săvârșirii faptei, nu a putut fi reținut drept cauză determinantă la producerea accidentului.
Tribunalul a apreciat că determinant în producerea accidentului a fost viteza neadecvată cu care a circulat inculpatul în zona trecerii de pietoni, lipsa unei atenții sporite precum și lipsa de experiență ( inculpatul se afla angajat de probă la Mediaș).
Potrivit depoziției martorilor ce se aflau în autoturism cu inculpatul în momentul accidentului, coroborat cu declarațiile martorilor angajați pe trecerea de pietoni, a rezultat neîndoielnic că accidentul s-a produs pe trecerea de pietoni, ori este rezonabil să se rețină că în zona trecerii de pietoni conducătorii auto au obligația de a reduce viteza până la limita evitării oricărui pericol, mai ales când pe trecerea de pietoni sunt angajați pietoni.
Relevantă este sub acest aspect declarația martorei " Partea civilă se deplasa în fața mea la 2-3, iar în spatele meu se deplasa martorele și. Când ne-am angajat în trecerea străzii nu am văzut autovehiculul circulând pe stradă."
În același sens declară și martora " pe la jumătatea drumului m-am oprit văzând că un autoturism venea cu viteză mare și nu a încetinit în zona trecerii de pietoni. a lovit-o pe partea civilă cu arpa dreaptă față, chiar în momentul în care partea civilă era pe punctul de a ajunge la trotuar."
Aceste împrejurări de fapt dovedite în cauză demonstrează culpa inculpatului care avea obligația să adapteze conducerea mașinii la toate condițiile de circulație, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4.Cod Penal, inculpatul fiind vinovat de săvârșirea acestei fapte.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei, atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal ( cu referire la prezentarea sa în fața autorităților și la comportamentul relativ sincer), lipsa antecedentelor penale, dar și circumstanțele comiterii faptei și mai ales consecințele săvârșirii acesteia.
Toate aceste criterii au fost corect evaluate de instanța de fond atât în ce privește cuantumul pedepsei aplicate dar și a modalității de executare dispuse de instanță.
Analizând în continuare modul de soluționare a laturii civile, Tribunalul a constatat că în mod greșit instanța de fond a acordat despăgubiri cu titlu de daune morale soțului părții vătămate, numitul.
Tribunalul nu a negat că soțul părții vătămate în temeiul relațiilor de afecțiune specifice relațiilor matrimoniale, prin accidentul și suferințele fizice provocate soției, justifică la rândul său atât o suferință psihică cât și un disconfort. Acest disconfort este determinat de schimbarea condițiilor de viață conjugală ( preluarea sarcinilor gospodărești de către soț, îngrijirea soției în perioada convalescenței), însă acest disconfort în timp se atenuează odată cu vindecarea victimei și reluarea vieții de familie.
Partea civilă, pretinde în prezenta cauză calitatea de victimă, directă sau mediată" și respectiv sub postarea unui prejudiciu de afecțiune.
Tribunalul, în analiza acestei cereri, a apreciat că se impune a fi subliniate două considerente care justifică lipsa îndreptățirii soțului la daune morale.
Primul considerent privește împrejurarea conform căreia soțul i-a a cordat sprijinul afectiv și material părții vătămate în limitele obligației de sprijin reciproc pe care soții și-o datorează.
Al doilea considerent are în vedere o reglementare legală, aplicabilă în țările Comunității Europene, referitor la repararea prejudiciului de afecțiune invocat de victimele indirecte, respectiv, Rezoluția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. 75 ( adoptată la 14 martie 1975).
Actul normativ invocat este chiar restrictiv în materia prejudiciului corporal, dispunând ca în caz de supraviețuire a victimei directe, tatăl, mama și soțul victimei, care pe temeiul unei atingeri a integrității fizice a acesteia, suportă suferințe psihice, nu pot să obțină reparația acestui prejudiciu decât în prezența unor suferințe cu caracter excepțional.
Ori în prezenta cauză deși soțul victimei poate pretinde o suferință psihică întemeiată pe relația de afecțiune dintre soți, această suferință pe care partea civilă a concretizat-o mai ales prin schimbarea vieții conjugale, face parte din obligația de întrajutorare reciprocă a soților, și nu poate fi caracterizată ca fiind excepțională.
Analizând modul de acordare a daunelor materiale și morale solicitate de partea vătămată, instanța de apel a reținut că, în mod corect au fost evaluate daunele în raport de afecțiunile provocate victimei, de nr. de zile de îngrijiri medicale.
În ce privește infirmitatea produsă, instanța de fond a acordat daune materiale sub forma despăgubirilor periodice corect calculate ca reprezentând diferența dintre venitul pe care l-ar fi obținut victima și pensie, precum și suma de 200 lei, reprezentând echivalentul prejudiciului de agrement provocat de infirmitatea permanentă.
Astfel, deși a acordat suma de 500 lei cu titlu de prejudiciu de agrement, instanța de fond a inclus în această sumă și despăgubirile materiale concretizate în diferența dintre pensie și salariu, astfel că, în cauză nu au fost încălcat principiul disponibilității.
De asemenea, instanța de fond în mod greșit a respins cererea de acordare a despăgubirilor materiale reprezentând contravaloarea medicamentelor, benzină, consult medical, urmând ca acestea să fie acordate, întrucât în cauză s-au depus chitanțe și bonuri fiscale.
În schimb nu s-au acordat cheltuielile pretins efectuate cu atenții și cadourile cadrelor medicale, întrucât aceste cheltuieli nu pot fi recunoscute de instanță ca fiind legale, cu atât mai mult că în raport de circumstanțele în care au fost acordate, pot constitui chiar fapte prevăzute e legea penală.
Analizând în continuare modul de soluționarea a laturii civile, tribunalul a constatat că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea inculpatului în solidar cu asiguratorul la plata despăgubirilor civile și morale, contrar dispozițiilor art. 54 alin. 4, art. 57 din Legea 136/1995 precum și decizia nr. I/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,societatea de asigurări participă potrivit legii în procesul penal numai în calitate de asigurător", calitate în care nu i-a putut fi reținută și calitatea procesuală de parte responsabilă civilmente, întrucât natura juridică a obligației asumate de asigurător este de natură civilă și izvorăște din contractul de asigurare.
Ca atare, s-a înlăturat obligarea asigurătorului de la plata despăgubirilor solicitate.
În ceea ce privește acordarea prejudiciului de agrement cu titlu de despăgubiri periodice viagere, Tribunalul a apreciat că acordarea acestora este conformă caracterului permanent al infirmității așa cum s-a stabilit prin expertizele medico-legale efectuate și este conformă principiului reparării integrale a prejudiciului produs.
Împotriva deciziei au declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 3853Cod procedură penală partea civilă și soțul acesteia, numitul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Partea civilă:
- cuantumul daunelor materiale și morale este insuficient și nu reflectă prejudiciul real încercat de victimă;
- în mod greșit instanțele nu au stabilit obligația solidară a inculpatului și părții responsabile civilmente cu societatea de asigurări la plata despăgubirilor civile.
II.Numitul:
- instanța a ignorat probele certe de la dosar și care relevă, fără dubiu, că soțul victimei a suportat un prejudiciu moral însemnat ca urmare a infirmității produse acesteia prin fapta culpabilă a inculpatului.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3859(3) Cod procedură penală Curtea constată că recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce vor urma:
1. Cuantumul daunelor materiale stabilite de către instanța de apel în urma noii judecări a cauzei reflectă pe deplin prejudiciul material încercat și probat de victimă prin probe testimoniale și înscrisuri (f 90, 111-122, 200, 278).
O majorare a acestor pretenții prin includerea sumelor avansate de victimă medicilor cu titlu de recunoștință nu poate fi primită de către C, acestea fiind cheltuieli voluptorii, fără un suport probator real.
2. Vizând daunele morale, Curtea reține că Tribunalul a acordat o satisfacție echitabilă victimei, proporțională cu prejudiciul de agrement încercat, cât și cu traumele suportate ca urmare a leziunilor produse în urma accidentului de circulație.
2.1. Este neîndoielnic faptul că partea civilă a încercat un prejudiciu serios, aspect probat cu actele medicale depuse la dosar, fiind privată de o viață normală, de desfășurarea activității profesionale și extraprofesionale curente.
2.2. Curtea arată însă că și în acest domeniu se impune a fi respectat principiul proporționalității între suferințele reale încercate de victimă și răspunderea civilă a inculpatului, urmărindu-se evitarea stabilirii unei sarcini disproporționate și excesive în patrimoniul acestuia.
2.3. Curtea apreciază că în cauză o accentuare a răspunderii civile a inculpatului nu este justificată de rațiuni plauzibile.
3. Referitor la recursul promovat de soțul părții vătămate, Curtea reține că este, de asemenea, nefondat.
3.1. Curtea arată, fără a minimaliza intervenția unor situații noi, împovărătoare pentru recurent ca urmare a infirmității soției, a sporirii responsabilităților sale prin preluarea unor atribuții ce-i reveneau, în mod normal victimei, că acordarea unor satisfacții bănești cu titlu de daune morale, nu este în mod manifest, justificată.
3.2. Curtea sesizează faptul că satisfacția echitabilă a fost acordată victimei directe, iar în cauză nu ne aflăm în prezența unor situații excepționale în accepția Rezoluției Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei cu nr. 75/1975.
3.3. De asemenea, Curtea arată că raportat la cuantumul despăgubirilor morale acordate victimei, o prelungire a răspunderii civile a inculpatului ar încălca principiul proporționalității între interesul patrimonial ce se impune a fi ocrotit și fapta generatoare de prejudiciu.
4. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă și partea civilă, cu consecința obligării lor la cheltuieli judiciare către stat în temeiul art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile - și împotriva deciziei penale nr. 273/22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare parte civilă recurentă să plătească statului suma de câte 180 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
. activitatea prin pensionare
Semnează președintele completului
de judecată
Grefier,
ia
Red.
Tehnored.
2 ex./14.04.2009
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Mircea
