Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 237/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 237/
Ședința publică din 05 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul - și partea civilă recurentă, împotriva deciziei penale nr. 299/A din 03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul recurent lipsă, se prezintă avocat ales din cadrul Baroului T, prezentă partea civilă, asistată de avocat, reprezentat asigurătorul intimat SC " Reasigurare "SA de către cj., nereprezentată partea civilă intimat Spitalul Clinic Județean nr. 1-Clinica Chirurgie II.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul din oficiu al inculpatului-recurent depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul părții civile, avocat solicită admiterea recursului, menținerea hotărârii instanței de apel sub aspectul laturii penale, soluția de condamnare fiind legală și temeinică, însă, sub aspectul laturii civile arată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra înscrisurilor justificative și au fost ignorate înscrisuri care confirmă contravaloarea reaslă a unor cheltuieli judiciare, omisiuni fundamentale având drept consecință lezarea intereselor părții civile, impunându-se o readaptare justă a acestor valori, dându-se eficiență probelor administrate în cauză. Precizează faptul că cuantumul despăgubirilor stabilit prin decizia apelată este disproporționat cu întinderea prejudiciului suferit de partea civilă, instanța de apel înlăturând injust depozițiile martorilor și. Totodată, precizează că în contextul în care pentru restabilirea locomotorie a părții civile au fost necesare 398 zile de îngrijiri medicale și a fost încadrat în gradul III de handicap, daunele morale sunt insuficiente.
Prin urmare, solicită admiterea recursului formulat de partea civilă, casarea deciziei și rejudecând, să se dispună obligarea asigurătorului la repararea integrală a prejudiciului cauzat de inculpat și la plata cheltuielilor judiciare.
Cu privire la recursul formulat de inculpat solicită respingerea acestuia ca nefiind motivat în termenul prevăzut de lege, arată că cea de-a doua expertiză este cea corectă și că inculpatul a cauzat prin încălcarea legii, starea de pericol.
Reprezentantul asigurătorului solicită respingerea recursului formulat de partea civilă și admiterea recursului formulat de inculpat.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, întrucât instanța de apel a făcut o greșită evaluare a situației de fapt, pronunțând o hotărâre greșită de condamnare, în timp ce instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Arată că soluția de achitare a inculpatului pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, întrucât a avut în vedere doar concluziile expertizei auto efectuate la solicitarea inculpatului, în timp ce instanța de apel a avut în vedere doar expertiza criminalistică și doar a afirmat că a coroborat cele două rapoarte cu declarațiile părților și ale martorilor, deși, în realitate, a considerat declarațiile martorilor și ca irelevante în raport cu vinovăția inculpatului. În ceea ce privește raportul de expertiză criminalistică, instanța de apel a tras o concluzie greșită, considerând că inculpatul este singurul vinovat de producerea accidentului, deși în raport se arată că în egală măsură de declanșarea stării de pericol se face vinovată și partea vătămată, aceasta având obligativitatea de a reduce viteza și de a asigura condițiile pentru realizarea manevrelor. S-a arătat că instanța de apel a greșit și la stabilirii legăturii de cauzalitate, deoarece accidentul nu s-ar fi produs și fără contribuția părții vătămate. Cu privire la apelul parchetului, procurorul a apreciat ca fiind completă expertiza d-nului, cea în baza căruia a fost achitat inculpatul de către prima instanță, în timp ce expertiza pe baza căreia instanța de apel și-a întemeiat soluția a fost considerată ca și greșită.
În privința apelului părții civile solicită a se observa că inculpatul nu a avut atitudine oscilantă, a recunoscut fapta. Prin urmare, solicită a fi respins recursul părții civile. Depune concluzi scrise.
Reprezentantul asigurătorului solicită respingerea recursului formulat de partea civilă și admiterea recursului formulat de inculpat.
Procurorul solicită respingerea recursului formulat de inculpat și menținerea deciziei Tribunalului Timiș, întrucât culpa exclusivă a inculpatului rezultă din toate probele administrate în cauză. Arată că partea vătămată, care circula pe sensul său de mers nu a putut evita coliziunea, iar inculpatului îi reveneau mai multe precauții în ce privește evitarea accidentului. Cu privire la cele două expertize precizează că prima expertiză s-a coroborat cu toate probele administrate, nejustificându-se efectuarea unei noi expertize, iar expertul a conchis că accidentul putea fi prevenit.
În ceea ce privește recursul părții civile, arată că din analiza probelor, costul intervenției chirurgicale nu poate fi reținut ca o pagubă, această intervenție făcându-se în condiții de spitalizare, iar inculpatul a fost obligat la cheltuieli către partea civilă Spitalul Județean. În ceea ce privește asigurătorul, acesta în mod corect a fost obligat alături de inculpat la plata despăgubirilor.
În replică, apărătorul părții civile arată că prima expertiză a fost contestată ca fiind subiectivă și a solicitat efectuarea celei de-a doua expertize, ale cărei concluzii sunt invincibile, prima expertiză profitând inculpatului, iar cea de-a doua, cu obiectivitate, conchide că dinamica accidentului este cea reținută în rechizitoriu.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 382/13.02.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 lit. d s C.P.P.-a dispus achitarea inculpatului - pentru infracțiunea de vătămare corporala din culpa prev. de art. 184 al. 2, 4.Cod Penal
În temeiul art. 346 C.P.P. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civila.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligată partea vătămată să plătească suma de 2117,36 lei către Spitalul Clinic Județean de Urgență T reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 192 pct. 1 lit. b a C.P.P. fost obligată partea civila la plata sumei de 300 lei,cheltuieli judiciare catre stat.
In baza art. 192 al. 3.C.P.P. celelalte cheltuieli ocazionate de proces au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 3345/P/2005 si înregistrat sub nr-, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa prev. de art. 184 al. 2, 4.
Cod PenalS-a retinut ca, in data de 12.04.2005, in jurul orelor 22,25, partea vatamata, conducand autoturismul "Hunday" pe DN 6 dinspre M inspre T, a intrat in coliziune cu autotractorul marca "Volvo", la volanul caruia se afla inculpatul care efectua o manevra de intoarcere si schimbare a directiei de mers pe un drum lateral (agricol), in imediata apropiere a unei treceri la nivel cu calea ferata, accidentul datorandu-se efectuarii necorespunzatoare a manevrei de intoarcere de catre inculpat.
Examinand actele si lucrarile de la dosar, prima instanță a reținut, în fapt, că în data de 12.04.2005, in jurul orelor 22,25, inculpatul se deplasa cu autotractorul marca "Volvo" prevazut cu semiremorca pe DN 6 venind din T si indreptandu-se spre sa schimbe directia de mers, inculpatul a initiat manevra de intoarcere pe un drum lateral efectuand un viraj si apoi mers inapoi pentru a intra pe drumul lateral.
Pentru a efectua aceasta manevra, inculpatul s-a asigurat ca din nu venea nicio alta masina, iar din spate, dupa ce a trecut de o trecere la nivel cu calea ferata, a auzit si a vazut cum s-a lasat bariera neexistand un pericol de a veni o alta masina.
De asemenea pentru a efectua manevra in conditii de siguranta inculpatul a aprins farurile si avariile, iar pe partea laterala a semiremorcii erau lipite folii reflectorizante.
Partea vatamata conducea autoturismul Hunday dinspre Sannicolau M spre T si, asa cum rezulta din declaratia sa ( 10 dosar ), a observat de la o distanta de 400 autotractorul care avea avariile in functiune.
Martorii ( 73) si ( 74) care circulau pe acelasi traseu, in spatele masinii conduse de partea vatamata au confirmat ca semiremorca condusa de inculpat era puternic semnalizata si putea fi vazuta de la o distanta de 200-300, distanta care ar fi permis evitarea unui accident.
S-a apreciat de către prima instanță că aceste declaratii se coroboreaza cu raportul de expertiza auto ( 99) in care se arata ca nu era iminenta coliziunea datorita manevrei efectuate de inculpat, ci s-a datorat vitezei mari cu care conducea partea vatamata care nu a incetinit viteza din momentul in care a observat pericolul, nu a folosit frana de serviciu care era recomandata in situatia data si nu a virat, efectuand o manevra gresita de virare la dreapta.
Elemental material ce intra in continutul laturii obiective a infractiuni de vătămare corporală din culpă consta intr-o actiune prin care s-a pricinuit o vatamare a integritatii corporale, iar rezultatul vatamator este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru indeplinirea unei anume activitati.
In speta, pentru a fi angajata raspunderea penala a inculpatului prima instanță a apreciat că este necesara existenta probelor certe din care sa rezulte ca leziunile suferite de partea vatamata in urma acidentului s-au datorat efectuarii de catre inculpat a manevrei de intoarcere cu nerespectarea dispozitiilor legale privind circulatia pe drumurile publice.
Însă prima instanță a reținut că inculpatul si-a luat toate masurile pentru a efectua manevra in conditii de siguranta, singura prevedere legala incalcata care a putut fi retinuta in sarcina acestuia fiind cea prevazuta de art. 165 lit. "a" din regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002 (HG 85/2003 aplicabil la acea data), care interzice intoarcerea vehiculului la mai putin de 50 de calea ferata.
Insa, asa dupa cum s-a retinut in mod corect si in raportul de expertiza ( 105), apreciere facuta de expert in ansamblul tuturor probelor care au stat la baza stabilirii situatiei de fapt, intoarcerea pe drumul lateral in spatele caruia se afla calea ferata la o distanta mai de 50 nu a influentat cu nimic accidentul, care s-a produs pe un drum public, drum care nu se intersecta cu calea ferata pe directia de mers pe care s-a produs coliziunea.
Astfel, s-a apreciat de către prima instanță că trebuie stabilita o legatura de cauzalitate intre producerea impactului, contributia celor doua parti implicate si culpa acestora constand in nerespectarea regulilor privind circulatia pe drumurile publice.
Pentru aceasta, s-a aplicat principiul "sine qua non" prin stabilirea imprejurarii daca accidentul s-ar fi produs in acelasi fel si in aceleasi proportii chiar daca inculpatul ar fi respectat distanta de 50 de calea ferata.
Revenind la cele aratate mai sus, s-a retinut ca accidentul s-a datorat culpei exclusive a partii vatamate care nu a putut evita coliziunea datorita efectuarii unor manevre gresite si vitezei mari, viteza care trebuia redusa chiar din momentul in care a observat autotractorul avand avariile in functiune, culpa acesteia constand in aceea ca, desi a prevazut sau a putut sa prevada producerea accidentului, a sperat fara temei ca nu se va produce.
Prima instanță a considerat că accidentul s-ar fi produs in aceleasi conditii chiar daca in spatele drumului lateral pe care s-a efectuat intoarcerea nu s-ar fi aflat o trecere la nivel cu calea ferata, astfel ca nu se poate retine o legatura de cauzalitate intre vatamarea produsa prin accident si nerespectarea de catre inculpat a prevederilor art. 165 lit. "a" din HG85/2003.
Pentru considerentele aratate, prima instanță a reținut că nu sunt intrunite toate elementele constitutive ale acestei infractiuni, astfel ca a dispus achitarea inculpatului in temeiul art. 11 pct. 2 lit. "a", art. 10 lit. "d"
C.P.P.Prin actiunea civila alaturata actiunii penale, precizata la fila 19, partea civila a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale si 20.000 lei cu titlu de despagubiri materiale. Temeiul obligarii inculpatului la plata prejudiciului este art. 998. civil privind raspunderea civila delictuala.
Pentru a fi insa angajata aceasta raspundere este necesara intrunirea cumulativa a mai multor conditii si anume: fapta ilicita, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si vinovatia autorului faptei prejudiciabile.
In speta, prima instanță a reținut că nu există nicio culpa a inculpatului in producerea accidentului si implicit a prejudiciului rezultat din accident, astfel ca nu sunt intrunite toate conditiile cumulative prev. de art. 998 Cod civil, sens în care, în baza art. 14, 346.C.P.P. actiunea civila a fo,st respinsa.
Potrivit art. 313 din Legea 95/2006 persoanele care prin faptele lor au generat cheltuieli ocazionate de asistenta medicala au obligatia de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale. Aceasta obligatie se intemeiaza de asemenea pe existenta vinovatiei persoanei care a cauzat prejudiciul. In speta, prima instanță a apreciat că partea vatamata a fost aceea care, datorita nerespectarii mai multor prevederi din regulamentul privind circulatia pe drumurile publice, a cauzat accidentul si asistenta medicala s-a acordat ca urmare a culpei acesteia, astfel ca partea vatamata a fost obligata la plata cheltuielilor de spitalizare.
In ce priveste cheltuielile judiciare avansate de stat, chiar daca inculpatul a fost achitat, prima instanță nu a reținut o culpa a partii vatamate, actele de procedura fiind indeplinite in vederea aflarii adevarului, principiu care guverneaza procesul penal, insa, in calitate de parte civila, au fost ocazionate cheltuieli pe care partea civila a fost obligata sa le plateasca ca urmare a respingerii actiunii civile, iar celelalte cheltuieli ocazionate de proces au rămas în sarcina statului, în baza art. 192 al. 3.
C.P.P.Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și partea civilă, apeluri ce au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș la data de 29.04.2008 sub același număr unic de dosar.
Ministerul Publica criticat sentința apelantă sub aspectul temeiniciei acesteia, apreciind că prima instanță în mod greșit a procedat la achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d Cpp. În susținerea apelului, se arată că din ansamblul probatoriu administrat în cauză reiese că inculpatul a încălcat mai multe reguli elementare de circulație, referitoare la manevrele de schimbare a direcției de mers, de virare și de mers înapoi, de trecere de pe o bandă de circulație pe alta, reguli expres prevăzute în regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, mai ales că evenimentul rutier a avut loc în condiții de vizibilitate redusă, respectiv noaptea, care impuneau șoferului mai multă atenție în a nu perturba activitatea rutieră pe acel sector de drum public.
S-a mai arătat că din coroborarea celor două expertize auto efectuate în cauză se poate concluziona că există legătura de cauzalitate dintre activitatea inculpatului, a părții vătămată și producerea accidentului, că se impune cel mult reținerea culpei comune a părților, iar nu culpa singură a părții vătămate, în condițiile în care inculpatul, prin manevrele sale și prin încălcarea mai multor reguli de circulație, a generat starea de pericol rutier. Totodată, solicită să se constate că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a culpei fără prevedere, în condițiile în care a recunoscut că a văzut autoturismul părții vătămate, însă nu s-a oprit din manevra pe care o efectua pentru a observa care era manevra pe care parte vătămată intenționa să o efectueze.
Ministerul Publica apreciat că sentința apelată a fost pronunțată în condiții de nelegalitate, întrucât nu s-a procedat la stabilirea corectă a cadrului procesual penal, prin neintroducerea în cauză a comitentului, respectiv SC SRL, societate pentru care lucrează inculpatul, avându-se în vedere și existența unei acțiuni civile alăturate acțiunii penale în cadrul procesului penal.
Partea civilă apelantă a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cpp, rejudecarea cauzei în sensul condamnării inculpatului cu reținerea eventualelor circumstanțe, raportat la atitudinea oscilantă a inculpatului, obligarea asiguratorului la plata prejudiciului total și a cheltuielilor de judecată, conform dispozițiilor art. 54 din Legea nr. 136/1995, respectiv suma de 33593,6 lei reprezentând despăgubiri materiale, și suma de 40 000 de lei, reprezentând daune morale.
În motivarea în scris a apelului, partea civilă a arătat că apreciază sentința apelată ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât achitarea inculpatului este tributară unor constatări ale primei instanțe care nu sunt conforme cu realitatea, întrucât au fost raportat la concluziile expertizei auto solicitate de inculpat. Mai arată că probatoriul administrat în cauză impune o altă soluție, iar prima instanță nu a făcut decât să preia întocmai susținerile inculpatului și concluziile acelei expertize auto, ignorând în totalitate concluziile expertizei criminalistice, prima instanță nemotivându-și poziția de a nu lua în seamă concluziile acestei expertize. A solicitat să se observe că inculpatul, prin acțiunea sa, a generat starea de pericol, iar partea civilă nu și-a putut analiza posibilitățile de evitare a accidentului, însă nu i se poate reproșa că nu a manevrat corespunzător autovehiculul în care se deplasa, din moment ce inculpat a fost cel care a generat starea de pericol rutier, nesocotind flagrant regulile elementare de circulație de drumurile publice, în condițiile în care manevra efectuată de inculpat este interzisă. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, solicită să se constate că pentru fractura inițială partea vătămată a avut nevoie de un număr de 80 de zile de îngrijiri medicale, suferind pentru această fractură o intervenție chirurgicală la data de 15.04.2005, care a fost urmată de alte două intervenții chirurgicale, astfel încât s-a ajuns la un număr de 398 de zile de îngrijiri medicale necesare pentru recuperarea parțială a funcției locomotorii. În urma acestui accident partea civilă este încadrată ca având gradul III de invaliditate.
In instantei de apel s-a luat declaratie inculpatului in conformitate cu prevederile art 378 alin 1 indice 1 cod pr pen de solutia de achitare pronuntata in prima instanta (fila 51), inculpatul nemodificându-și declarația dată în fața primei instanțe. De asemenea la cererea partii civile a fost incuviintata si administrata probei privind un supliment, o completare a raportului de expertiza tehnica judiciara intocmit de Institutul National de Expertiza Criminalistica - Laboratorul Interjudetean T, fila 60.
La solicitarile instantei de apel dea indica explicit care este persoana care a generat starea de pericol in conflictul rutier ce a facut obiectul prezentului dosar, expertul s-a pronunțat ca inculpatul este acela care a generat starea de pericol si care avea posibilitatea de preveni accidentul.
Prin decizia penală nr. 299/A din 03.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 2 lit. a cod pr pen, au fost admise apelurile formulate de apelant partea civila si Parchetul de pa langa Judecatoria T impotriva sentintei penale nr. 382/ 30 01 2008 pronuntata de Judecatoria in dosar -.
A fost desființată sentinta atacata si rejudecand:
In baza art 184 alin 2 si 4 cod pen a fost condamnat inculpatul, fiul lui si, nascut la 29.04.1964 in, jud. G, CNP - -, cetatean R, stagiul militar satisfacut, studii scoala profesionala, conducator auto, domiciliat in Targu J,-, jud. G, fara antecedente penale, la 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa.
In temeiul art. 71 cod penal a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza 2, lit b si c cod penal.
In baza art. 81 -82 cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe un termen in incercare de 2 ani si 6 luni ani de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari.
In temeiul art. 359 cod pr pen s-a atras atentia condamnatului asupra dispozitiilor art 83 cod penal privind revocarea suspendarii conditionate in cazul savarsirii unei noi infractiuni in interiorul termenului de incercare.
In baza art. 71 alin. 5 cod penal, pe perioada suspendarii executarii pedepsei principale, s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii.
In temeiul art 313 din Legea 95/2006 a fost obligat inculpatul sa achite suma de 2117,36 lei catre Spitalul Clinic Judetean de Urgenta T reprezentand cheltuieli de spitalizare.
In temeiul art 14 si 346 cod pr pen raportat la art 998 si urm cod civ a fost obligat inculpatul sa achite partii civile suma de 3 846,21 lei cu titlu de daune materiale si suma de 15 000 lei cu titlu de daune morale. Asiguratorul SC SA urmand sa fie obligat catre partea civila alaturi de inculpat in limitele legale si contractuale.
În baza art. 191 cod pr pen a fost obligat inculpatul sa achite in favoarea statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in prima instanta si in apel.
In temeiul art. 193 cod pr pen a fost obligat nculpatul sa achite in favoarea partii civile suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timiș, având in vedere întregul ansamblu probator administrat atât in primei instante cat si in instantei de apel, a stabilit ca in mod neîntemeiat judecatoria a dispus achitarea inculpatului, retinand ca vinovat de savarsirea accidentului este partea vatamata.
Coroborand concluziile celor doua rapoarte de expertiza efectuate in primei instantei cu declaratiile celor doi conducatori implicati in acccident si cu depozitiile martorilor, instanța de apel a reținut aceeasi stare de fapt avuta in vedere prin actul de acuzare si retinuta in concret de prima instanta, stare de fapt care nu a fost contestata de parti. In consecintas-a reținut că, la data de 12 04 2005 in jurul orelor 22 25, pe DN 6, la Km 565 - 520 pe sensul de mers directia Sannicolau M -T, la intersectia cu un drum lateral, respectiv drum agricol nesemnalizat cu indicatoare si marcaje s-a produs coliziunea dintre autoturismul Marca "Hunday" cu nr de inmatriculare CE KM 470 condus de partea vatamata si autotractorul marca Volvo, prevazut cu semiremorca cu nr de inmatriculare -, proprietatea SC Com SRL condus de inculpatul care efectua transport in calitate de angajat al acestei societati.
In ce priveste dinamica accidentului, instanta de apel a retinut ca inculpatul, la volanul autotractorului de mai sus, se deplasa pe drumul national aratat mai sus, si realizand ca a gresit drumul a hotarat sa efectueze o manevra de intoarcere in urmatoarea modalitate, respectiv printr-o manevra de viraj cu spatele pe drumul lateral care trebuia sa fie urmata de o manevra de mers inainte.
Inculpatul nu a finalizat manevra de mers cu spatele pe acel drum lateral intrucat, in momentul in care vagonul autotractorului era introdus pe drumul lateral in proportie de aproximativ 90 % conform propriilor afirmatii, iar capul tractor obtura intreaga de mers pe directia Sannicolau M-T, se produce coliziunea cu autoturismul condus de partea vatamata care circula pe sensul de mers corespunzator destinatiei sale.
S-a retinut ca inculpatul a declarat ca inainte de a efectua manevra de intoarcere a aprins farurile si avariile si totodata vizibilitatea era asigurata de faptul ca pe partea laterala a semiremorcii se aflau benzii reflectorizante. A mai aratat ca, inainte de a efectua manevra, s-a asigurat ca din nu venea nici o masina si ca, raportat la distanta la care a observat faruri pe drumul cu prioritate, respectiv aproximativ 500, avea posibilitatea sa efectueze aceasta manevra.
Partea vatamata a declarat ca a observat de la distanta, in deplasare fiind, un autovehicul cu lumina farurilor declansata la o distanta de 400, iar cand ajunge la 100 -150, capul tractor se afla pe axul drumului iar semiremorca ocupa sa de circulatie, astfel incat incepe sa franeze prin frana de motor, incearca sa indrepte autovehiculul spre drepta, dar intra in coliziune cu din a autotractorului.
Avand a se pronunta asupra vinovatiei celor doi participanti la accident, tribunalul s-a exprimat prin aceea ca conduita inculpatului este culpabila.
S-a retinut ca in mod corect acuzarea a aratat ca acesta a efectuat o manevra de intoarcere necorespunzatoare care a pus in primejdie pe ceilalti participanti la trafic.
Avand in vedere gabaritul autovehiculului condus in conditiile in care a realizat ca se impune efectuarea unei manevre de intoarcere, s-a apreciat ca inculpatul avea obligatia de identifica un sector de drum care sa permite efectuarea cu lejeritatea a acestei manevre.
Instanta de apel a retinut ca inculpatul a efectuat manevra de intoarcere cu nerespectarea prevederilor art 126 lit b din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, care stipuleaza ca "este interzisa intoarcearea vehiculului in intersectiile in care,. pentru efectuare este necesara manevrarea inainte si inapoi a vehiculului". Totodata avand in vedere ca modalitatea de intoarcere aleasa de inculpat a fost aceea in doua trepte, respectiv mers inapoi ce trebuia sa fie urmat de mers inainte, prin patrunderea de pe drumul lateral pe drumul cu prioritate, instanta de apel a considerat ca sunt aplicabile dispoziriile art 128 alin 2 din acelasi regulament care arata ca, chiar si in locurile in care mersul inapoi este permis, in conditiile in care vizibilitatea in spate este impiedicata, vehiculul poate fi manevrat inapoi numai atunci cand conducatorul acestuia este dirijat de cel putin o persoana aflata in afara vehiculului"
Avand in vedere ca urma sa patrunda pe un drum lateral cu o vizibilitatea redusa, avand in vedere gabaritul autovehiculului, tribunalula constatat ca doar semnalizarea luminoasa nu era de natura sa asigure efectuarea in conditii de siguranta a manevrei initiate de inculpat.
In ce priveste culpa partii vatamate, din coroborarea celor doua probe stiintifice, respectiv expertize tehnico judiciare si expertiza criminalistica efectuate in cursul cercetarii judecatoresti, instanta de apel si-a format convingerea ca nu se poate determina cu certitudine viteza de deplasare a autovehiculului condus de partea vatamata, dar chiar daca admitem ca aceasta era peste limita legala admisa in afara localitatii, acest aspect nu este determinant pentru producerea accidentului, in conditiile in care conduita culpabila a inculpatului a generat starea de pericol. Totodata instanta de apel si-a insusit punctul de vedere al expertului criminalist, (fila 201 dosar prima instanta) constand in aceea ca nu se poate imputa partii vatamate, pusa intr-o situatie periculoasa, ca nu a avut inspiratia de a alege cea mai potrivita manevra pentru a evita producerea consecintelor.
Instanta de apel a retinut ca declaratiile martorilor si, care erau tot participanti la trafic circuland in spatele partii vatamate, pe acelasi sens de deplasare, care afirma ca ei personal au remarcat ca autotractorul era puternic semnalizat si ca partea vatamata ar fi putut sa evite accidentul daca alegea sa efectueze o manevra la, nu prezinta relevanta sub aspectul determinarii vinovatiei inculpatului si avand in vedere cele relatate mai sus.
In ce priveste incalcarea de catre inculpat a prevederilor art 165 lit a din Regulament, tribunalul a fost de acord cu opinia exprimata de prima instanta in sensul nu exista o legatura de cauzalitate intre incalcarea dispozitiilor acestui text si fapta ce face obiectul judecatii.
Potrivit art 184 alin 2 -4 cod pr pen fapta prin care s-a pricinuit integritatii corporale sau sanatatii o vatamare care a necesitat ingijiri medicale mai mult de 60 zile savarsita din culpa, daca este urmare incalcarii unor dispozitii legale, constituie infractiunea de vatamare corporala din culpa.
Tribunalul a concluzionat ca s-a facut dovada vinovatiei inculpatului in ce priveste incalcarea dispozitiilor legale ce reglementeaza efectuarea manevrei de intoarcere astfel cum s-a aratat mai sus, precum si a vatamarii partii civile, care a suferit ingrijiri medicale de 80 zile si alte interventii chirurgicale urmare a accidentului rutier care a avut loc, precum si a legaturii de cauzalitate intre conduita culpabila a inculpatului si vatamarea acesteia. Astfel, s-a apreciat ca fiind realizat continutul constitutiv al infractiunii de mai sus, in mod gresit judecatoria considerat ca se impune achitarea inculpatului in temeiul art 11 pct 2 lit a si art 10 lit d cod pr pen.
In consecinta dand eficienta dispozitiilor art. 379 pct. 2 lit. a cod pr pen, au fost admise apelurile formulate de apelant partea civila si de Parchetul de pa langa Judecatoria T, a fost desfiintata sentinta apelata si rejudecand pe fond cauza s+a dispus in baza art 184 alin 2 si 4 cod pen condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni inchisoare.
La individualizarea pedepsei instanta de apel a avut in vedere criteriile de individualizare prev de art 72 cod penal, respectiv limitele de pedeapsa prevazute de textul incriminator, pericolul social concret al faptei, conduita procesuala incupatului care recunoaste modalitatea de producerea a evenimentului, dar arata ca doar partii vatamate ii apartine culpa. De asemenea instanta de apel a avut in vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului precum si imprejurarile concrete in care s-a produs accidentul si nu in ultimul rand leziunile suportate de victima.
Ca o consecinta a condamnarii avand in vedere prevederile art. 71 cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie de a se interzice exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza 2, lit b si c cod penal.
de considerentele avute in vedere la individualizarea pedepsei, precum si luând in considerare faptul ca infractiunea imputata inculpatului este savarsita din culpa, tribunalul a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins si fara privare de libertate si fiind indeplinite si celelalte conditii prev de art. 81-82 cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe un termen in incercare de 2 ani si 6 luni ani de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari.
In temeiul art. 359 cod pr pen s-a atras atentia condamnatului asupra dispozitiilor art 83 cod penal privind revocarea suspendarii conditionate in cazul savarsirii unei noi infractiuni in interiorul termenului de incercare.
In baza art. 71 alin. 5 cod penal, pe perioada suspendarii executarii pedepsei principale s-a suspendat si executare pedepsei accesorii.
In ce priveste critica formulat[ de Parchetul de pe langa Judecatoria prin care se arata ca in mod gresit judecatoria nu a conceptat in cauza partea responsabila civilmente, SC SRL in calitate de comitent, in conditiile in care a fost dovedit ca inculpatul a savarsit fapta in exercitaterea atributiilor de serviciu, tribunalul s-a pronuntat prin aceea ca, asa cum rezulta din dosarul de urmarire penala, angajatorul inculpatului, desi chestionat de organele de ancheta, nu a inteles sa intervina in procesul penal in favoarea angajatului sau si nu a fost conceptat in rechizitoriu ca parte responsabila civilmente.
S-a retinut ca introducerea partii responsabile civilmente in procesul penal in cursul judecatii se poate face la citirea actului de sesizare, dar potrivit art 16 cod pr pen instanta nu are obligatia de introduce aceasta parte, normele ce reglementeaza aceasta institutie nefiind imperative. In condititiile in care nici una din partile interesate nu a inteles sa solicite introducerea in cauza a partii responsabile civilmente la momentul procedural aratat mai sus si nici aceasta din urma parte nu a inteles sa intervina in proces, s-a apreciat ca aceasta critica de nelegalitate formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria T nu este fondata.
In ce priveste solutionarea actiunii civile, instanta a avut a se pronunta asupra cehtuielilor de spitalizare solicitate de partea civila Spitalul Clinic Judetean de Urgenta T, precum si asupra pretentiilor banesti solicitate de parte civila.
S-a retinut ca Spitalul Clinic Judetean de Urgenta T s-a constituit parte civila cu suma de 2117,36 lei reprezentand costul cheltuielilor necesitate cu ingijirea partii vatamate. S-a apreciat ca acestea au fost dovedite prin inscrisurile depuse de unitatea sanitara de mai sus si sunt consecinta faptei savarsite de inculpat astfel incat s-a considerat ca sunt incidente dispozitiile art 313 alin 1 din Legea 95/2006 care stipuleaza ca "Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată".
Pentru aceste considerente a fost obligat inculpatul sa achite aceasta suma in favoarea Spitalului Clinic Judetean de Urgenta
In ce priveste pretentiile formulate de partea civila, instanta de apel a avut in vedere ca acesta a necesitat pentru vindecare un numar de 80 zile ingrijiri medicale. Prin 715/c (fila 9 dup) s-a stabilit ca pentru vindecarea leziunilor partea vatamata necesita 80 zile ingrjiri medicale. avand diagnosticul fractura cu deplasare medie diafiza femur stang.
Ulterior, in cursul cercetarii judecatoresti s-a efectuat un raport de expertiza medico legala (fila171 -171 dosar prima instanta), care isi propunea sa restabileasca numarul de zile necesar vindecarii, s-a stabilit ca aceasta perioada este suficienta pentru vindecarea completa a unei astfel de facturi, dar ulterior datorita unor motive necunoscute, care pot izvor fie din nerespectarea indicatiilor medicale fie din preexistenta unor cauze de natura organica au aparut unele complicatii, care au necesitat o interventie chirurgicala suplimentara, dar care nu sunt apreciate de medicii ca fiind de natura sa modifice numarul de zile de ingrijiri medicale stabilite in certificatul medico legal si nici nu conduc la una din consecintele agravante prevazute de art 182 alin 2 cod penal.
Partea vatamata s-a constituit parte civila intial cu suma totala de 40 000 lei, respectiv 20 000 lei daune morale si 20 000 lei daune materiale.
S-a retinut ca in inscrisul de la fila 56 dosar prima instanta a precizat ca daunele materiale se compun din suma de 23 449 603 lei vechi reprezentand cheltuieli efectuate cu ocazia spitalizarii, iar suma de 14 012 520 lei vechi cheltuieli suportate cu transportul in vederea efectuarii sedintelor de recuperare
La termenul din data de 28 05 2007, s-a precizat in instantei ca din eroare a fost indicate suma de doua sute milioane in loc de cinci sute milioane cu titlu de daune morale, iar in concluziile pe fond au aratat ca pretentiile sale se cifreaza la cuantumul de 40 000 lei daune morale si 33.593,6 lei daune materiale compuse din suma de 2173,60 lei costurile primei interventii chirurgicale si investigatiile post operatorii, 19 900 lei cheltuieli medicale ocazionate de procesul de recuperare, respectiv 398 zile ori 50 lei pe zi si suma de 11 520 lei cheltuieli de transport pe perioada de recuperare, respective 384 zile a cate 30 lei pe zi.
In dovedirea cheltuielilor de transport s-au depus la dosar, (fila 20-50), chitante privind costul unor calatorii cu taxiul.
Din depozitia martorului, fila 65,s-a retinut ca dupa iesirea din spital partea vatamata circulat zilnic de la la T, cheltuind zilnic circa 30 lei cu transportul si 50 lei pentru tratamentul recuperatoriu. De asemenea martorul precizeaza ca el l-a transportat cu masina la o clinica privata de recuperare la T si a platit zilnic suma de 300 lei vechi pe transport si 500 lei pentru tratament. Martorul mai arata ca are cunostinta de aceste aspecte din sustinerile partii vatamate.
Din totalul pretentiilor formulate de partea vatamata, instanta de apel a retinut ca sunt dovedite cu documente justificative, respectiv chitante de la firma de taxi, parte din cheltuielile de transport acestea se cifreaza la cuantumul de 3846.21 lei. Nu a fost luata in considerare afirmatia martorilor constand in aceea ca contravaloarea combustibilului utilizat pe traseul T - era de 300 lei zilnic, intrucat intre acest localitati este o distanta de aproximativ 20 km iar consumul de combustibil este mult mai.
De asemenea tribunalul a retinut ca partea vatamata nu a depus documente justificative de natura a proba numarul de sedinte de recuperare efectuate si costul acestora si nici cheltuielile necesitate cu tratamentul medical, iar depozitiile martorilor nu sunt concludente in acest sens intrucat nu sunt constatari directe ale acestora, ci indirecte, aflate de la partea vatamata.
Pentru aceste considerente, despagubirile materiale solicitate de partea vatamata au fost admise in parte, in temeiul art 14 si 346 cod pr civ, raportat la art 998 si urma cod civil, in limitele aratate mai sus.
In ce priveste daunele morale solicitate acestea au fost admise tot in parte. Astfel, de numarul de zile de ingrijiri medicale, de imprejurarea ca a fost necesar ca partea vatamata sa necesite o noua interventie chirurgicala datorita unor complicatii in procesul de recuperare, avand in vederea si practica instantelor privind determinarea daunelor morale astfel incat aceasta suma sa asigure atat o reparatie indestulatoare pentrru victima cat si imprejurarea de a nu constitui imbogatire fara justa cauza, instanta de apel a apreciat ca suma de 15 000 Ron este de natura sa acopere prejudicial fizic si psihic suferit de partea civila urmarea a faptei savarsite de inculpat, considerent pentru care s-a dispus obligarea inculpatului la achitarea acestei sume.
S-a retinut ca autoturismul condus de inculpat, proprietatea SC Com SRL detinea asigurare de raspunderea civila obligatorie la SC SA, conform politei de asigurare, fila 19 dup.
Producerea evenimentului rutier descris, prin care s-a retinut culpa inculpatului, avand calitatea de angajat al persoanei asigurate, s-a retinut ca angajeaza si raspunderea asiguratorului in temeiul contractului de asigurare. Prin urmare, instanta de apel a retinut ca neintroducerea in proces a partii responsabile civilmente, in calitate de proprietar al autovehicului, nu prezinta relevanta sub acest aspect in conditiile in care potrivit art 51 alin 1 din Legae 136/ 1995 despagubirie se acorda si in cazul in care cel care conducea vehiculul raspunzator de producerea accidentului este o alta persoana decat asiguratul.
Pentru considerentele aratate s-a dispus ca asiguratorul sa fie obligat alături de inculpat in limitele prevazute de contractul de asigurare cu angajatorul acestuia.
Împotriva deciziei penale nr. 299/A/03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 10510-325-2006 din29.04.2008 a declarat recurs în termenul legal inculpatul - și partea civilă -, înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 06.01.2009, sub nr-.
Pentru motivarea recursului, partea civilă a depus un memoriu la data de 27.02.09, cu depășirea termenului prev. de art. 38510alin. 2.pr.pen. prin care a solicitat casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, arătând că instanța de apel nu s-a pronunțat in privința unor înscrisuri, care atestă contravaloarea daunelor materiale, precum și a cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă și în subsidiar reținerea spre rejudecare și obligarea la despăgubiri civile în cuantumul solicitat, deoarece decizia recurată este vădit disproporționată în raport de întinderea prejudiciului suferit de partea civilă.
Inculpatul a depus la dosar concluzii scrise, arătând că soluția instanței de apel este greșită,deoarece s-a evaluat greșit situația de fapt,motiv pentru care solicită menținerea soluției pronunțată de judecătorie.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu conform art. 3859alin. 3.pr.pen. Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează.
În primul rând, instanța de recurs observă că motivele invocate de partea civilă (instanța de apel nu s-a pronunțat in privința unor înscrisuri, care atestă contravaloarea daunelor materiale, precum și a cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă. cuantumul disproporțional al despăgubirilor față de prejudiciu) nu se numără printre cazurile în care se poate face recurs, expres și limitativ arătate în art. 3859alin. 1.pr.pen.
În al doilea rând, susținerile recurentului sunt neîntemeiate.
Referitor la acțiunea civilă exercitată în prezenta cauză penală, Curtea constată că instanța de apel a procedat în mod just prin admiterea în parte a acțiunii civile, considerându-se că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului și că pretențiile formulate sunt întemeiate parțial, precum și prin obligarea în asiguratorului alături de inculpat în limitele legale și contractuale.
În ceea ce privește recursul inculpatului,în cauză nu sunt întrunite prevederile art.3859punct.14 și 18, întrucât instanța de apel a efectuat o corectă apreciere a întregului probatoriu, reținând o situație de fapt corespunzătoare adevărului,vinovăția inculpatului și legătura de cauzalitate între conduita culpabilă și vătămarea părții civile fiind dovedită.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpatul - și partea civilă - împotriva deciziei penale nr. 299/A/03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 10510-325-2006 din29.04.2008.
Potrivit art. 192 alin. 2.pr.pen. va obliga pe fiecare recurent la plata sumei de 100 lei cheltuielilor judiciare avansate de stat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpatul recurent - și partea civilă - împotriva deciziei penale nr. 299/A din 03.11.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- din 29.04.2008.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câtre 100 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 05.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.- 10.03.2009
Tehnored. 2 ex./.13.03.2009
Primă instanță: - Judecătoria Timișoara
Instanța de apel:, - Tribunalul Timiș
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Florin Popescu, Anca
