Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 246/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 246/
Ședința publică din 3 martie 2008
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror a.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 349/A din 05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă partea civilă intimată, lipsă fiind inculpatul recurent, părțile civile intimate, părțile vătămate intimate și asigurătorul. Pentru părțile civile intimate, și, se prezintă avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul solicită respingerea recursului inculpatului, menținerea hotărârii atacate și mărirea cuantumului despăgubirilor civile având în vederea actele medicale pe care le depune la dosarul cauzei.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului inculpatului și menținerea deciziei Tribunalului Timiș ca legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 68/01.02.2006 pronunțată de Judecătoria Deta în dosarul nr. 1240/2005, în baza art. 184 alin. 1 și 3.Cod Penal a fost condamnat inculpatul, la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, față de partea vătămată.
În baza art. 184 alin. 2 și 4.Cod Penal a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată.
În baza art. 184 alin. 2 și 4.Cod Penal a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată.
În baza art. 184 alin. 2 și 4.Cod Penal a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă față de partea vătămată.
În baza art. 184 alin. 2 și 4.Cod Penal a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă față de partea vătămată.
În baza art. 34 lit. b rap.Cod Penal la art. 33 lit. b a Cod Penal contopit pedepsele aplicându-i inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an, inculpatul executând pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
În baza art. 81.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
În baza art. 82.Cod Penal s-a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 83.
Cod PenalÎn baza art. 346 alin. 1.Cod Penal au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile, reprezentate de, reprezentată prin Finica, și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate T, iar în baza art. 14.C.P.P. rap. la art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata următoarelor despăgubiri: 5000 RON daune morale către partea civilă ; 8220 RON daune materiale și 10.000 RON daune morale către partea civilă; 2680 RON daune materiale și 1000 RON daune morale către partea civilă;
Au fost respinse, în rest, pretențiile acestor părți civile ca neîntemeiate.
-17593 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare către Casa Județeană de Asigurări de Sănătate T, din care suma de 5476 RON cheltuieli efectuate pentru partea civilă, suma de 2226 RON reprezintă cheltuieli efectuate pentru partea civilă, suma de 2411 RON reprezintă cheltuieli efectuate pentru partea civilă, suma de 4123 RON reprezintă cheltuieli efectuate pentru partea vătămată, suma de 3358 RON reprezintă cheltuieli efectuate pentru partea vătămată.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea părții civile Casa Județeană de Asigurări de Sănătate T, pentru obligarea inculpatului la plata sumei de 3952 RON reprezentând cheltuieli efectuate pentru numitul.
În baza art. 23 pct. 9 din ordinul nr. 9 emis de CSA a fost respinsă ca neîntemeiată cererea inculpatului pentru antrenarea asigurătorului SC SA Centrul Zonal
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 160,5 RON reprezintă costul expertizei medico legale și suma de 56,8 RON reprezintă costul analizelor toxicologice alcoolemie, virată în contul IML
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În seara zile de 26 decembrie 2003, inculpatul a condus autoturismul marca 244 cu număr înmatriculare -, în localitatea, având în mașină un număr de 7 persoane, respectiv peste numărul prevăzut de certificatul de înmatriculare al mașinii.
Datorită neîndemânării, inculpatul a pierdut controlul volanului, mașina derapând într-un șanț, iar pasagerii aflați în autoturism, respectiv a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 155 zile îngrijiri medicale și pierderea sarcinii; a suferit leziuni care au necesitat 18 luni îngrijiri medicale, și au suferit leziuni care au necesitat un număr de 65 zile de îngrijiri medicale, a suferit leziuni care au necesitat un număr de 55 zile de îngrijiri medicale iar numitul a necesitat un număr de 35 de zile îngrijiri medicale.
Numitul nu a formulat plângere penală împotriva inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă și a avut calitatea de martor în acest sens.
În drept, prima instanță a apreciat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală simplă, din culpă (o dată) și 4 infracțiuni de vătămare corporală gravă din culpă, săvârșite în concurs ideal prevăzute de art. 184 alin. 1 și 3.Cod Penal și art. 184 alin. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 33 lit. b
Cod PenalLa individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului pentru fiecare infracțiune în parte, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social la faptei care este sporit față de numărul de persoane vătămate în accident, de consecințele faptei, respectiv una dintre părțile vătămate a pierdut o sarcină și a necesitat 155 de zile de îngrijiri medicale, o altă parte vătămată a necesitat un an și J îngrijiri medicale, iar celelalte părți vătămate au avut nevoie pentru vindecare de un număr destul de mare de zile de îngrijiri medicale.
Totodată, prima instanță a mai avut în vedere modalitățile și împrejurările în care faptele au fost comise, respectiv că inculpatul nu a respectat regulile de circulație referitoare la numărul de persoane prevăzut în certificatul de înmatriculare a mașinii, că o parte din victimele aflate în mașină, și au urcat în autoturism cu toate că inculpatul le-a atras atenția că nu este loc, iar nu a purtat centura de siguranță, agravându-i-se astfel leziunile.
De asemenea, prima instanță a mai ținut seama și de conduita sinceră adoptată de inculpat în cursul urmăririi penale, precum și de comportamentul bun al acestuia înainte de comiterea faptei, nefiind cunoscut cu antecedente penale, precum și de împrejurarea că inculpatul nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, deși a fost legal citat și a fost reprezentat de un apărător ales.
În aceste condiții, prima instanță i-a aplicat inculpatului pentru fiecare infracțiune în parte câte o pedeapsă cu închisoarea, pe care le-a contopit, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, căreia i-a adăugat un spor, apreciind că pedeapsa rezultată în urma contopirii este insuficientă, față de numărul faptelor săvârșite, pentru a conduce la atingerea scopului de reeducare și prevenție generală.
Cu privire la latura civilă a cauzei, prima instanță a admis în parte pretențiile formulate de părțile civile pentru despăgubiri civile, pentru daune materiale, au fost admise doar pretențiile dovedite de către părți, iar cu privire la despăgubirile pentru daunele morale acordate de către instanță acestea au fost justificate de instanță ele netrebuind a fi dovedite, prima instanță a făcut o justă apreciere a despăgubirilor privind daunele morale.
Cu privire la asigurător, prima instanță nu a antrenat răspunderea civilă a acestuia, respingând ca neîntemeiată cererea inculpatului, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 23 pct. 9 din Ordinul 9 emis de CSA, reținând că inculpatul a avut o înțelegere cu părțile vătămate pentru a le transporta.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând sentința penală pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului s-a susținut că prima instanță, contopind pedepsele aplicate nu era absolut necesar să procedeze la adăugarea unui spor de pedeapsă deoarece toate faptele comise de inculpat au fost săvârșite din culpă și s-a apreciat că daunele atât cele materiale cât și cele morale la care a fost obligat inculpatul față de părțile civile, persoane fizice, sunt mult exagerate.
Prin decizia penală nr. 385A din 13 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 4784/2006, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 68 din 1.02.2006, pronunțată de Judecătoria Deta în dosarul nr. 1240/2005.
Împotriva acestei decizii a făcut recurs inculpatul, recurs care a fost admis prin decizia penală nr. 369/R/11.04.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, a fost casată hotărârea și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecată la instanța de apel, instanța de recurs constatând că recursul este întemeiat pe prevederile art. 3859alin. 3 Cpp, respectiv nesemnarea minutei de către ambii membrii ai completului de judecată care a soluționat cauza în apel la Tribunalul Timiș, aceasta fiind semnată numai de un judecător la rubrica "președinte".
Apelul inculpatului a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 16.05.2007 sub număr dosar -.
Cu ocazia susținerii apelului, apărătorul ales al inculpatului apelant a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de Judecătoria Deta și fie trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, în condiții de citare legală a asiguratorului SC SA C-S, fie rejudecarea cauzei și pronunțarea unei soluții legale și temeinice. În susținerea celor solicitate, a arătat că judecarea în primă instanță s-a făcut cu introducerea în cauză a asiguratorului SC SA Sucursala A, în condițiile în care din polița de asigurare de răspundere civilă obligatorie reiese că asiguratorul este SC SA Sucursala C- A mai arătat că apreciază că după contopirea pedepselor nu era necesară aplicarea unui spor de pedeapsă, raportat la faptul că toate faptele au fost săvârșite din culpă. Totodată, s-a solicitat să se rețină și culpa concurentă a părților civile, în sensul că acestea au exercitat presiuni asupra inculpatului pentru a le transporta cu autoturismul, sens în care apreciază că trebuie să se procedeze la o reapreciere a cuantumului daunelor materiale și morale stabilite în sarcina inculpatului. De asemenea, solicită antrenarea răspunderii civile a SC SA în calitate de asigurator de răspundere civilă în conformitate cu decizia nr. 1/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Mai arată că din conceptul de citare a dispărut Casa de Asigurări de Sănătate, fiind introdus spitalul care a acordat îngrijirile medicale, în condițiile în care prin sentința atacată au fost acordate daune civile în favoarea Casei de Asigurări de Sănătate.
Tribunalul a examinat sentința atacată prin prisma criticilor aduse se inculpat și raportat la prevederile art. 371 și art. 372 cod pen, reținând că motivul de apel constând în nelegala citare a asiguratorului nu este întemeiat. Participarea în proces a asiguratorului, persoana juridica, respectiv societate pe acțiuni cu sucursale în fiecare județ nu este guvernată de regulile competenței, specifice instanțelor de judecată. Sucursalele societăților de asigurare nu au personalitate juridică, iar participarea acestora în proces se face prin reprezentarea societății mamă, motiv pentru care nu prezintă relevanță care din sucursalele societății s-au prezentat în cauză, în condițiile în care societatea și-a exprimat poziția raportat la existența sau nu a obligației de plată.
În ce privește conceptarea și citarea în proces a spitalelor, în calitate de furnizori de servicii medicale, și acest aspect este neîntemeiat.
La momentul judecării cauzei în primă instanță și pronunțării sentinței, respectiv data de 01.02.2006, calitatea procesuală cu privire la despăgubirile acordate spitalelor, a aparținut Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, care își justifica această calitate în temeiul legii speciale privind sănătatea publică și a principiului rii în drepturile persoanei asigurate, victimă a accidentului.
Față de modificarea intervenită prin Legea 95/2006 privind sănătatea publică, s-a impus introducerea în cauză a spitalelor, în calitate de furnizori de servicii medicale, raportat la prevederile imperative ale acestui act normativ, inserate în art. 313 alin. 1 din legea de mai sus, care stipulează astfel:
"Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată".
Tribunalul a confirmat punctul de vedere al primei instanțe cu privire la acordarea unui spor în urma contopirii celor 5 pedepse, apreciind că acest mod de individualizare respectă criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal coroborat cu dispozițiile art. 34 lit. b Cod penal privitoare la pedepsele pentru concursul de infracțiuni.
În ce privește acțiunea civilă, în mod corect prima instanță a apreciat că nu se poate angaja răspunderea victimelor în condițiile în care inculpatul, în calitate de conducător auto, avea în principal obligația de a respecta prevederile regulamentului privind circulația pe drumurile publice, iar insistența acestora de a fi transportate cu autovehicul nu poate justifica încălcarea acestor obligații.
În ce privește cuantumul despăgubirilor, prima instanță a acordat o despăgubire rezonabilă în ce privește daunele morale, iar daunele materiale au fost admise în limita dovedită prin acte justificative și depozițiile de martori.
De asemenea, s-a apreciat corect de către prima instanță că, față de momentul săvârșirii faptei, vătămarea unor persoane care se aflau în autovehicul nu constituia un risc asigurat și nu putea să constituie temei pentru angajarea răspunderii civile a asiguratorului în baza contractului de asigurare de răspundere civilă.
Față de considerentele expuse, tribunalul a apreciat neîntemeiat apelul formulat de inculpat și, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cp p, l-a respins.
Împotriva deciziei Tribunalului Timișa declarat recurs inculpatul care nu a fost motivat.
Examinând cauza din oficiu, conf. prev. art. 38510al. 21Cpp se constată că atât decizia instanței de apel cât și sentința Judecătoriei Deta sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de casare a acestora.
Din actele de la dosar se reține că starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza recunoașterii inculpatului, a expertizei tehnice, a declarațiilor părților vătămate din care s-a reținut culpa concurentă a inculpatului cu a părților vătămate care se aflau în autovehicul în momentul producerii accidentului.
Curtea mai reține că la individualizarea pedepsei s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cp, avându-se în vedere atât pericolul social al infracțiunii, culpa concurentă a părților vătămate și circumstanțele reale și personale ale inculpatului.
Se mai reține că, cu ocazia judecării cauzei în recurs, apărătorul părților civile, și, a solicitat majorarea pretențiilor civile conform actelor medicale depuse la dosar, întrucât ulterior judecării cauzei în fond, acestea au fost nevoite să facă și alte cheltuieli cu tratamentul și operații la o clinică din Ungaria.
Dat fiind că părțile civile nu au declarat recurs împotriva deciziei Tribunalului Timiș, urmează să fie respinse pretențiile civile ca inadmisibile, urmând ca recuperarea acestor cheltuieli să fie făcută separat, pe calea unei acțiuni civile.
Prin urmare, recursul este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp.
Văzând și disp. art. 192 al.2 Cpp,
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cpp respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 349/A/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR G - - - - -
GREFIER
- -
Red. /11.03.08
Tehnored. 2 ex./11.03.08
PI. - - Jud.
-; - Trib.
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
