Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 253/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 28 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 253
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 62/9.02.2009 a Tribunalului Iași în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de vătămarea corporală din culpă (art. 184.Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru
inculpatul intimat, lipsă partea civilă recurentă, partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe "-. " și asigurătorul " asigurare Reasigurare " Sucursala
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța, pune în discuția contradictorie a părților excepția inadmisibilității prezentului recurs, având în vedere că partea civilă nu a promovat calea de atac a apelului.
Av., pentru inculpatul intimat pune concluzii de admitere a excepției și de respingere a recursului ca inadmisibil.
Reprezentantul Ministerului public solicită respingerea recursului ca inadmisibil, în temeiul disp. art. 385 ind. 15 pct.1, lit. a Cod procedură penală.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 3340/04.11.2008 a Judecătoriei Iași s-au dispus următoarele:
În baza art. 334 Cod proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, c și 76 alin. lit. f Cod penal.
S-a dispus condamnarea inculpatul, fiul lui - și, născut la 24.12.1973 în municipiul I, domiciliat în sat, com.. jud. I, legitimat cu seria -, nr.-, având CNP -. fără antecedente penale, la pedeapsa amenzii în cuantum de 300 (trei sute) lei pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, c și 76 alin. l lit. f Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631Cod penal privind înlocuirea amenzii cu pedeapsa închisorii, în caz de sustragere cu rea-credință de la plata amenzii.
A fost admisă excepția lipsei calității de asigurător în prezenta cauză a societății Asigurarea Românească -, Sucursala I, cu sediul în B-dul - cel M și, --3, I, jud.
În baza art. 346 alin. l, 14 pr.pen. raportat la art. 998, 999. civ. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliat în sat, com., jud. I și în consecință:
Asigurătorul Asigurare Reasigurare - Sucursala I, cu sediul ales în str. -. - nr. 2,. ", mezanin, I, jud. I, a fost obligat să plătească părții civile suma de 1800 lei reprezentând daune materiale și suma de 2500 lei reprezentând daune morale.
În baza art. 346 alin. l, 14 Cod proc. pen. raportat la art. 998, 999 Cod civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență "-. " I, str. G-ral nr. 2 I, jud. I si în consecință:
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență "-. " suma de 231,28 lei reprezentând despăgubiri pentru cheltuielile de spitalizare aferente îngrijirilor medicale acordate părții vătămate, în perioada 01.03.2006 - 27.04.2006, sumă la care se adaugă dobânda de referință practicată de până la achitarea prejudiciului.
S-a constatat că Serviciul de Ambulanță I nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
În baza art. 349 și 193 alin. 2 Cod proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 597,5 lei reprezentând cheltuieli judiciare făcute de aceasta.
În baza art. 349 și 191 alin. Cod proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 28.02.2006, orele 19.00, inculpatul se afla la volanul autoturismului său marca, cu numărul de înmatriculare -, deplasându-se spre sediul asociației familiale AF din satul, com., jud. Ajungând în fața magazinului, a încercat efectuarea manevrelor pentru parcarea autovehiculului cu spatele, în curtea interioară a AF. în timpul efectuării acestor manevre, inculpatul a acroșat cu partea față a mașinii piciorul drept al părții vătămate piciorul victimei fiind prins între autoturismului și bordura de la intrarea în magazinul AF. în momentul în care a fost acroșată, partea vătămată se afla în dreptul intrării în magazin, având piciorul stâng pe pragul ușii de acces în incinta AF iar piciorul drept pe prima treaptă de lângă ușa de acces. în dimineața zilei următoare, 01.03".2006, partea vătămată a fost transportată la Spitalul de Urgențe I de către inculpat, în urma accidentării suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 65-70 zile îngrijiri medicale.
Această situație de fapt rezultă atât din recunoașterea inculpatului, făcută in declarațiile date în cursul urmăririi penale, declarații menținute și în cadrul cercetării judecătorești, cât și din declarațiile date de partea vătămată și de susținerile martorilor.
Astfel, în declarația dată în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut fapta, aceeași poziție având-o și în fața instanței de judecată. El a arătat că, în data de 28.02.2006, orele 19.00, a condus autoturismul proprietate personală, nr. -, până la domiciliul său. Ajuns acasă a încercat să parcheze în curtea AF aparținând fratelui său, intenționând a da cu spatele. După ce a parcat autoturismul, partea vătămată, care se afla pe treptele magazinului, i-a sugerat să mai facă o manevră întrucât exista posibilitatea să lovească cu portiera peretele imobilului, oferindu-se să-1 dirijeze. Deși 1-a refuzat pe, inculpatul a încercat să manevreze autoturismul pentru a-1 îndepărta de peretele magazinului dar în momentul în care a început a efectua manevra de mers înainte, partea vătămată a făcut un pas re trepte, iar din față a autoturismului i-a acroșat piciorul drept la nivelul genunchiului.
La reținerea acestor declarații date de inculpat, prin care recunoaște săvârșirea faptei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 69 Cod proc. pen. în sensul că ele se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, și anume: cu plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, certificatul medico-legal, procesul verbal de reconstituire la fața acului, cât și cu procesul-verbal de confruntare.
Declarațiile părții vătămate și aspectele surprinse în procesul-verbal de reconstituire sunt concordante în precizarea locului în care s-au desfășurat evenimentele (curtea AF ), a perioadei aproximative de timp (28.02.2006, orele 19.30) și a modului în care acestea s-au succedat (în momentul producerii vătămării, partea vătămată se afla cu piciorul stâng pe pragul ușii de acces în incinta AF, iar piciorul drept se afla pe prima treaptă de lângă ușa de acces, fiind acroșată cu partea față a autoturismului de către inculpat în încercarea sa de a îndepărta mașina de peretele magazinului).
Martorii audiați în cauză confirmă incidentul rutier petrecut în curtea AF, ei neavând însă calitatea de martori oculari. Relatările lor sunt întemeiate fie pe ceea ce au perceput nemijlocit imediat după săvârșirea faptei fie pe ceea ce au auzit relatându-se de către alte persoane, însă declarațiile lor nu prezintă neconcordanțe față de situația de fapt reținută pe baza celorlalte mijloace de probă.
Astfel, martorul a declarat că, în data de 28.02.2006, în jurul orelor 19, se afla în incinta magazinului mixt AF consumând băuturi alcoolice. La un moment dat, auzind zgomote, a ieșit afară din barul respectiv și a văzut partea vătămată care acuza dureri la piciorul drept și susținea că a fost lovită de autoturismul condus de inculpatul, în curtea din fața magazinului. Același martor a arătat că în ziua respectivă, până la intervenirea incidentului amintit, a consumat băuturi alcoolice împreună cu partea vătămată în localul sus-menționat.
De asemenea, martora a arătat că la data săvârșirii faptei se afla în interiorul magazinului AF pentru a cumpăra diverse produse alimentare. Când a ieșit din magazin 1-a văzut pe inculpat vorbind cu partea vătămată, fără a auzi însă despre ce, iar ulterior a aflat că acesta a lovit partea vătămată cu mașina.
Audiat, martorul a declarat că în acea seară, trecând prin fața barului unde a avut loc accidentul, a găsit partea vătămată, stând jos în fața magazinului. Acesta i-a cerut să îl anunțe pe inculpat să nu mai cheme salvarea, martorul aflând de la persoana care vindea în local, că are un picior fracturat.
Instanța reține că situația de fapt, astfel cum a fost prezentată, este pe deplin dovedită prin analiza coroborată a mijloacelor de probă amintite cât și prin înscrisurile cu caracter medical administrate în cursul urmăririi penale și al judecății.
În acest sens, certificatul medico-legal concluzionează arătând că pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată au fost necesare 65-70 zile de îngrijiri medicale, aceste leziuni putând fi produse în cadrul unui accident rutier și putând data din 28.02.2006. Din certificatul medical eliberat la 12.03.2008, fișa de consultații medicale și buletinul de analize atașate la dosar în data de 16.05.2008 rezultă că inculpatul a fost asistat la Centrul Euro-Medical și începând cu data de 12.03.2008 și prezintă diagnosticul de "gonartroză femuro-tibiană prin fracturarea ambelor spine tibiale și calusare vicioasă" alături de alte afecțiuni medicale. Raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză de medicii specialiști din cadrul IML I (156) atestă același diagnostic, de gonartroză incipientă a genunchiului drept, stabilind că între traumatismul suferit prin accidentul de circulație și acest diagnostic există raport de cauzalitate. Această afecțiune reprezintă o infirmitate fizică permanentă cu reducerea capacității în proporție de 6%, definitiv, cu mențiunea că în cazul părții vătămate aceasta nu este definitivă ci în stare incipientă.
Din analiza acestor acte medicale rezultă că inculpatul a suferit, ca urmare a săvârșirii faptei, leziuni care au necesitat pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale precum și o infirmitate fizică permanentă aflată în stare incipientă.
În drept, fapta inculpatului, care, la data de 28.02.2006, în jurul orelor 19.30, în timp ce efectua manevre specifice pentru parcarea cu spatele a autoturismului proprietate personală marca cu nr. de înmatriculare IS-05. în curtea interioară a AF, situată în localitatea, com., jud. I, a surprins și accidentat din culpă partea vătămată, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 65-70 zile îngrijiri medicale și o infirmitate fizică permanentă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "vătămare corporală din culpă", prev. de art.184 alin.2 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea de acroșare și lovire a piciorului drept al părții vătămate. Urmarea imediată a faptei săvârșite de inculpat a constat în producerea unei vătămări integrității fizice și corporale a părții vătămate, care a suferit o fractură a piciorului drept și excoriații pentru care s-au acordat 65-70 zile îngrijiri medicale, precum și în producerea unei infirmități fizice permanente, în stare incipientă. de cauzalitate dintre faptă și vătămarea cauzată este dovedită prin probatoriul administrat, respectiv prin certificatul medico-legal și raportul de expertiză, care au constatat realitatea traumatismului, modul de producere, natura agentului traumatic, data probabilă și gravitatea - exprimată prin numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare.
Sub aspectul laturii subiective, din modalitatea în care a acționat inculpatul, se reține că el nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-1 prevadă, atitudinea sa psihică față de faptă și urmarea acesteia îmbrăcând forma culpei simple, în sensul art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b din Codul penal.
Prin rechizitoriul Parchetului, s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal. Aceasta întrucât, așa cum se menționează în actul de sesizare a instanței, culpa inculpatului a rezultat din nerespectarea dispozițiilor nr.OUG 195/2002 privitoare la circulația pe drumurile publice (art. 52) fiind încălcate, corelativ, și prevederile Regulamentului de aplicare a OUG195/20002 (art. 141, 142 alin. l, 160 alin. l și respectiv art.165 alin. 1-3), ceea ce ar atrage aplicarea alin. 4 al art.184.
Din analiza dispozițiilor legale menționate, rezultă cu certitudine faptul că acestea sunt incidente în cazul circulației pe drumurile publice, urmărind siguranța participanților la trafic (art. 52 din OUG195/2002: "Conducătorul de vehicul. care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze și să se asigure în prealabil că o poate face fără să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic"; art. 141 din Regulament: "Conducătorii de vehicule semnalizează cu mijloace de avertizare sonoră luminoasă sau cu brațul, ori de câte ori este necesar, pentru evitarea unui pericol imediat; art. 142 alin. l din Regulament: "Mijloacele de avertizare sonoră trebuie folosite de la o distanță de cel puțin 25 față de cei cărora li se adresează, pe o durată de timp care să asigure perceperea semnalului și fără sa-i determine pe aceștia la manevre ce pot pune în pericol siguranța circulației"). De asemenea, art. 160 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG195/20002, prevede îndatorirea conducătorului de vehicul, care intenționează să pornească de pe loc sau să oprească, să întoarcă [.] de a efectua aceste manevre "numai după ce a semnalizat și s-a asigurat că o poate face fără a pune în pericol participanții la trafic care îl urmează, îl precedă ori cu care urmează să se întâlnească.
În aceste condiții, instanța a considerat necesară stabilirea cu exactitate a regimului juridic al locului săvârșirii infracțiunii, respectiv curtea AF din sat, com., jud. I, dat fiind faptul că, așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, la momentul săvârșirii faptei, inculpatul încerca deplasarea autoturismului de lângă peretele magazinului, iar partea vătămată se afla pe treptele aceluiași magazin, situat în incinta curții AF.
Ca urmare a adreselor înaintate de Prefectura jud. I și de Primăria., jud. I, s-a reținut că spațiul din curtea AF din sat, com., nu reprezintă drum public și face parte din lista cu domeniul privat al comunei.
Față de aceste aspecte, reținând că nu este vorba de o vătămare produsă ca urmare a nerespectării regulilor de circulație pe drumurile publice, instanța apreciază ca fiind necesară înlăturarea din încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, a alin.4 al art.184 Cod penal, urmând a dispune, în temeiul art. 334 Cod proc. pen schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4, în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 Cod Penal.
Instanța concluzionează în sensul că fapta inculpatului realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin. 2 Cod Penal, și urmează a aplica acestuia pedeapsa amenzii, apreciind că în acest mod se poate atinge scopul preventiv și educativ prevăzut de art. 52 Cod penal și că pedeapsa stabilită de către instanță este proporțională cu gradul de pericol social concret al infracțiunii; reeducarea inculpatului se poate face și tară executarea unei pedepse privative de libertate.
La individualizarea pedepsei, instanța urmează a avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege (închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă, potrivit art. 184 alin. 2 Cod penal); natura și împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta; producerea unei vătămări ce a necesitat pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale precum și producerea unei infirmități fizice permanente; gradul de pericol social scăzut, care a caracterizat această faptă, precum și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale.
Referitor la persoana inculpatului, instanța reține, alături de conduita bună avută înainte de săvârșirea infracțiunii și faptul că acesta a adoptat un comportament sincer (recunoscând și regretând fapta săvârșită) și cooperant, el prezentându-se în fața autorităților pe întreg parcursul procesului penal. Ca urmare, instanța va aplica circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și Cod penal.
Față de aceste elemente, precum și față de reținerea în cauză a art. 74 alin. l lit. a și c, cu aplicarea art. 76 alin. l lit. f, instanța urmează a stabili o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
De asemenea, dată fiind natura pedepsei principale, instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.631Cod penal, privind înlocuirea amenzii cu pedeapsa închisorii, în caz de sustragere cu rea-credință de la plata amenzii.
În ceea ce privește latura civilă, instanța constată că, în cursul judecății,
partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei reprezentând daune morale, și cu suma de 4585,5 cu titlu de daune materiale,
solicitând obligarea în solidar, la plata acestor daune, a inculpatului și a asigurătorului de răspundere civilă.
De asemenea, Spitalul Clinic de Urgență "-. " I s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 231,28 lei reprezentând despăgubiri pentru cheltuielile de spitalizare aferente îngrijirilor medicale acordate părții vătămate în perioada 01.03.2006-27.04.2006, suma la care a solicitat adăugarea izbânzii de referință a
Instanță constată că Serviciul de Ambulanță I nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
La cererea părții civile, au fost audiați martorii (103) și ( 112), iar martorii și ( 105,106) au fost audiați de instanță la solicitarea apărătorului inculpatului, pentru latura civilă.
Asupra acțiunii civile formulată de partea civilă instanța reține că aceasta a solicitat obligarea în solidar a inculpatului și a asigurătorului de răspundere civilă.
Ca urmare, în temeiul art. 57 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, la precizarea făcută de inculpat în ședința publică din 26.06.2007, a fost introdusă în cauză, în calitate de asigurător, Societatea de Asigurare Reasigurare La termenul din 18.09.2007 însă, această societate de asigurare a depus o cerere prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale de asigurător motivat de faptul că autovehiculul IS-05- nu apare în bazele lor de date ca fiind asigurat. În urma punerii în discuție a excepției invocate de Societatea de Asigurare Reasigurare, inculpatul a făcut dovada, la termenul din 13.11.2007, a faptului că polița de asigurare a autoturismului a fost încheiat cu I ( 59). In consecință, instanța a admis prin încheiere excepția lipsei calității de asigurător a Societății de Asigurare Reasigurare și a dispus introducerea în cauză, ca asigurător, a
Instanța reține întrunirea în prezenta cauză a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 Cod civil, respectiv: existența faptei ilicite săvârșite de către inculpatul, reținută din punctul de vedere al legii penale sub aspectul infracțiunii de vătămare corporală; a prejudiciului suferit de către părțile civile, care este cert și nerecuperat; a legăturii de cauzalitate între această faptă și prejudiciu, respectiv cauzarea unor suferințe părții vătămate, precum și paguba materială reprezentând cheltuielile de spitalizare aferente îngrijirilor medicale acordate părții vătămate, fiind stabilită și vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei, vinovăție care îmbracă forma culpei.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, potrivit tabelului centralizator depus de partea civilă (27), daunele materiale solicitate de acesta sunt reprezentate de:
- 2.000 lei contravaloarea medicamentelor achiziționate pentru tratamentul leziunilor suferite;
- 245 lei contravaloarea contribuției la suportarea costului tratamentelor medicale, ce a fost achitată de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate I;
- 29,50 lei contravaloarea examinării medico-legale;
- 10 lei contravaloarea copiilor de pe acte medicale eliberate de Spitalul Clinic de Urgențe I;
- 800 lei reprezentând lipsa venitului din muncă pentru perioada de vindecare menționată în certificatul medico-legal;
- 1.000 lei reprezentând sumele de bani cu care a fost plătită persoana care a muncit în gospodărie în locul părții civile în perioada de vindecare;
- 500 lei reprezentând contravaloarea transportului între localitatea de domiciliu și mun.
Instanța apreciază că, din daunele materiale pretinse, se justifică suma de 500 lei, reprezentând lipsa venitului din muncă pentru perioada de vindecare menționată în certificatul medico-legal întocmit la data de 03.05.2006 și anume, 55-70 zile îngrijiri medicale, timp care a inclus și recuperarea funcțională. Din mențiunile acestui certificat medical, a rezultat o incapacitate totală de muncă a cărții civile pe perioada vindecării, aspect care, coroborat cu faptul că, înainte de intervenirea accidentului, partea civilă, nefiind încadrată în muncă, își asigura resursele financiare desfășurând activități în domeniul construcțiilor (așa cum rezultă din mențiunile sale făcute în constituirea de parte civilă și din declarația martorului ), legitimează acordarea acestei sume în raport de probatoriul administrat.
De asemenea, din probele administrate, rezultă faptul că partea vătămată, aflată în imposibilitate de a efectua muncile gospodărești, a apelat la ajutorul altor persoane pentru realizarea lor. Relevantă în atestarea acestui lucru este declarația martorului care a prestat diverse munci în gospodăria părții civile (lucrări agricole în grădină, la vie, pe câmp) ori de câte ori partea civilă a avut nevoie de ajutor. Martorul a arătat că, de obicei, lucra singur, însă pentru lucrările agricole, partea civilă mai chema două/trei persoane. Pentru serviciile făcute martorul a fost plătit, atât el cât și celelalte persoane, cu sume între 25/30 lei pe zi, partea civilă procurând o parte din acești bani prin vânzarea unor animale de curte. Față de aceste aspecte, este justificată solicitarea sumei de 1.000 lei reprezentând plățile efectuate către persoana care a muncit în gospodărie în locul părții civile în perioada de vindecare.
În ceea ce privește contravaloarea medicamentelor achiziționate și a transportului părții civile între localitatea de domiciliu și mun. I, instanța reține că aceasta nu a făcut dovada respectivelor cheltuieli cu chitanțe, bonuri fiscale sau alte mijloace de probă, deși această obligație îi incumba în temeiul art. 1169 Cod civil. In declarația sa, martorul a arătat că partea civilă luat în mod frecvent medicamente, însă nu a putut preciza care a fost suma plătită pentru achiziționarea lor. Pe de altă parte, martorii propuși de inculpat, respectiv și, au arătat că inculpatul i-a procurat de două ori medicamente părții civile, martorul, fratele lui, fiind de față la momentul cumpărării lor.
Nici cheltuielile ocazionate de transportul părții civile nu au fost dovedite, martorul propus de partea civilă, arătând că acesta a apelat inițial la ajutorul unui vecin care avea mașină, iar apoi s-a deplasat cu autobuzul, neputând da însă detalii despre plata acestor deplasări, iar partea civilă nu a solicitat administrarea altor probe pentru a dovedi cheltuielile pretinse.
Cu privire la contravaloarea contribuției la suportarea costului tratamentelor medicale, ce a fost achitată de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate I, instanța reține că, potrivit normelor legale incidente în domeniul asigurărilor de sănătate (Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată), achitarea contribuției la fondul de sănătate îi incumbă părții civile, potrivit art. 215 raportat la art. 219 alin. l lit. g din actul normativ amintit, în baza calității sale de asigurat. Partea civilă avea obligația să se asigure și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate, în temeiul art. 213 alin.4 Legea nr.95/2006, nefiind justificată obligarea inculpatului la plata acesteia.
La stabilirea despăgubirilor pentru daunele morale solicitate, instanța va avea în vedere prejudiciile suferite de partea civilă, prejudicii ce decurg din imobilizarea sa pe perioada recuperării (65-70 zile îngrijiri medicale), tratamentul ulterior desfășurat în perioada 12.03.2008-26.03.2008, când a fost asistat la Centrul Euro - Medical și (conform înscrisurilor depuse la dosar 128-129) din traumele fizice și psihice suferite și care au afectat în mod negativ participarea părții civile la viața socială și familială, aceasta deplasându-se cu greutate, comparativ cu situația anterioară și aflându-se în imposibilitate de a desfășura activitățile zilnice. Față de toate acestea, se apreciază că suma de 2500 lei este suficientă în vederea compensării suferințelor produse prin fapta inculpatului.
Instanța constată că, în condițiile în care există asigurare de răspundere obligatorie pentru pagubele rezultate din accidente auto, cel ținut să repare prejudiciul părții vătămate, în limita de răspundere a inculpatului, este societatea de asigurare, față de intervenirea în cauză a poliței de asigurare obligatorie seria 2A nr. - din 16.01.2006, încheiată între inculpat și societatea de asigurare SC SA I ( 59), cu perioadă de valabilitate 18.01.2006 -17.07.2006, care, în urma achitării primelor de asigurare, transferă obligația de plată din partea celui vinovat de accident către societatea de asigurare. Aceasta rezultă expres din dispozițiile art.54 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, care precizează că acțiunea persoanei păgubite se exercită direct împotriva asigurătorului. Astfel, în atare situații nu mai răspunde inculpatul către partea vătămată, ci va răspunde, în baza contractului de asigurare, și conform legii, numai asigurătorul, aceasta fiind opțiunea legiuitorului pentru simplificarea procedurii și asigurarea unui sistem unitar de despăgubire a victimelor accidentelor auto. Aceasta și în conformitate cu dispozițiile art. 57 alin. 1 din Legea nr. 136 1995, care prevede că drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, iar aceste drepturi se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei.
În aceste condiții, în temeiul art.346 alin. l, 14 Cod proc. pen. raportat la art. 998,999 cod civil instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și, în consecință, va obliga asigurătorul Asigurare Reasigurare A I, să plătească părții civile suma de 1800 lei reprezentând daune materiale și suma de 2500 lei reprezentând daune morale.
Constatând îndeplinite condițiile prev. de art.998-999 Cod civil în persoana inculpatului, respectiv fapta ilicită reprezentată de vătămarea corporală a părții vătămate, prejudiciul nerecuperat constând în acordarea îngrijirilor medicale și raportul de cauzalitate dintre acestea, în temeiul art.14 Cod proc. pen. raportat la art. 346 alin. l Cod proc. pen. va admite acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență "-. " I și va obliga inculpatul, să plătească acestei părți civile suma de 231,28 lei reprezentând despăgubiri pentru cheltuielile de spitalizare aferente îngrijirilor medicale acordate părții vătămate (foaie de decont 24-25), în perioada 01.03.2006 -27.04.2006, sumă la care se va adăuga dobânda de referință practicată de până la achitarea prejudiciului.
În temeiul art. 349 și 193 alin.2 Cod proc. pen. instanța va obliga inculpatul să plătească părții civile suma de 597,51ei stabilită cu titlul de cheltuieli judiciare. în cuantumul acestei sume se includ cheltuielile ocazionate de desfășurarea procesului penal, suportate de partea civilă și dovedite prin înscrisurile depuse la dosar, și anume: 29,50 lei contravaloarea examinării medico-legale (chitanța nr. -/03.05.2006 - fila 45), 10 lei contravaloarea copiilor de pe acte medicale eliberate de Spitalul Clinic de Urgențe I (chitanța nr. -/03.05.2006 - fila 46), 10 lei contravaloarea copiilor de pe acte medicale eliberate de Spitalul Clinic de Urgențe I (chitanța nr. -/20.06.2008), 63 lei contravaloarea raportului de expertiză medico-legală (chitanța nr. -/19.06.2008), 60 lei respectiv 25 lei contravaloare acte medicale eliberate de Spitalul Clinic "-. " I (chitanțele nr. -.06.2008 și -/20.06.2008). De asemenea, instanța constată că
a fost depusă chitanța de plată a onorariului avocațial nr.44/20.06.2007 ( 26) în cu antum de 400 lei de către partea civilă.
În consecință, instanța va obliga inculpatul să plătească, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 597,5 lei către partea civilă.
În baza art. 349 și 191 alin. l Cod proc. pen. instanța urmează a obliga inculpatul la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel asigurătorul SC" " SA, Sucursala I, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului se arată că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea sa la plata către partea civilă a daunelor morale și materiale întrucât prin decizia nr. l din 28.03.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B s-a stabilit că în cazul producerii unui accident de circulație având ca urmare cauzarea unui prejudiciu pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 998 Cod civil a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr.136/1995.
S-a mai precizat că raporturile dintre asigurat și asigurător sunt de natură contractuală, astfel încât asigurătorul poate achita despăgubirea direct către partea vătămată doar dacă propriul asigurat este obligat la plată.
Prin decizia penală nr. 62 /09.02.2009 a Tribunalului Iașia fost respins ca nefondat apelul declarat de "0" Sucursala I împotriva sentinței penale nr. 3340 /2008 a Judecătoriei Iași, pe care a menținut-o și apelanta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanța de control judiciar a reținut că:
Verificând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, Tribunalul reține că apelul formulat de - Sucursala I este nefondat, din următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut corect aplicabilitatea dispozițiilor art. 54 din Legea nr. 136/1995. Astfel, în cauza de față există un contract de asigurare de răspundere obligatorie, pentru pagubele rezultate din accidentele auto, concretizat în polița de asigurare. Ca urmare a achitării primelor de asigurare, obligația de plată revine societății de asigurare unde era asigurat cel vinovat de producerea accidentului.
Conform dispozițiilor art. 54 din Legea nr. 136/1995 acțiunea persoanei vătămate se exercită direct împotriva asiguratorului.
Decizia nr. 1/28.03.2005 a stabilește faptul că răspunderea civilă delictuală a persoanei vătămate coexistă cu cea a asiguratorului, însă decizia nu stabilește modalitatea în care se va rezolva acțiunea civilă, respectiv obligarea în solidar a celor doi - asigurator și persoana vinovată, inculpat la plata despăgubirilor civile.
De altfel, conform dispozițiilor art. 57 alin. 1 Legea nr. 136/1995 prevede și posibilitatea persoanelor păgubite de a se îndrepta direct împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligației acesteia.
Obligația solidară există, conform dispozițiilor art. 1003 Cod civil atunci când cei obligați în solidar au cauzat, prin fapta lor comună, un prejudiciu. Ori, în situația contractului de asigurare nu poate fi vorba de solidaritate, întrucât singura persoană vinovată de cauzarea prejudiciului este inculpatul.
Pe de altă parte, dacă inculpatul ar fi obligat singur, la plata despăgubirilor către partea civilă, devine ineficient contractul de răspundere civilă încheiat cu asiguratorul scopul încheierii acestui contract este tocmai subrogarea asiguratorului în obligarea la plata despăgubirii.
Raportat acestor considerente, Tribunalul, în conformitate cu disp. art. 379 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul formulat de asiguratorul - Sucursala I și va menține sentința instanței de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs la data de 24.02.2009, partea civilă criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, fără a arăta motivele.
Recursul părții civile este inadmisibil. Codul d e procedură penală prevede în art. 385 ind. l alin. 4 că nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prev. în art. 362 nu au folosit calea de atac a apelului, dacă legea prevede această cale de atac, iar prin decizia pronunțată în apel nu a fost modificată soluția din sentință.
Cum apelul declarat de asigurător a fost respins ca nefondat iar prin decizia Tribunalului Iași nr. 62/09.02.2009 nu a fost modificată sentința nr.3340/2008 a Judecătoriei Iași, recursul promovat de partea civilă este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. l lit. a, se va respinge ca inadmisibil recursul părții civile împotriva deciziei penale nr. 62 /09.02.2009 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
În baza art.192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 62/9.02.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
16.05.2009
Tribunalul Iași:
jud.
jud. - ta
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Otilia Susanu, Mihaela Chirilă
