Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 257/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie
Dosar nr- DECIZIA PENALĂ NR.257/
Ședința publică din 16 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu
JUDECĂTOR 2: Constantin Duțescu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpatul, domiciliat în Râmnicu V,-, -/3,.A,.11, județul V, cu reședința în Râmnicu V,-, -.A, camera 9, județul V și de asigurătorul Fondul de Protecție a victimelor străzii prin Asociația Fondului de Protecție a victimelor străzii, cu sediul în B,--40 bis,.5, sector 2, împotriva deciziei penale nr.15/A din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat din oficiu, pentru recurentul inculpat, în baza împuternicirii avocațiale nr.1097/2009, emisă de Baroul Argeș și avocat ales -, pentru intimata parte vătămată, în baza delegației depuse la dosar, lipsind recurentul inculpat, recurentul asigurător Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, intimatele părți civile Spitalul Județean de Urgență V și Spitalul Clinic de Urgență B și intimata parte vătămată -.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii prezenți și reprezentantul parchetului precizează, pe rând, că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzute de lege cu suspendarea executării acesteia, urmând a se ține seama de circumstanțele atenuante ale comiterii infracțiunii și de faptul că inculpatul nu are antecedente penale. A părăsit locul faptei de teamă.
În legătură cu recursul formulat de Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii solicită respingerea acestuia, ca nefondat.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a ambelor recursuri formulate în cauză, întrucât situația de fapt a fost corect reținută în baza probelor administrate, cum corectă este și încadrarea juridică dată celor trei fapte, iar individualizarea pedepsei aplicate s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art.72 din Codul penal, fiind de natură a-și îndeplini scopul arătat în art.52 Cod penal.
Avocat, pentru intimata parte vătămată, solicită respingerea ambelor recursuri declarate în cauză, motivând că nu sunt îndeplinite cerințele art.386/6 alin.2 Cod procedură penală în raport de art.13 Cod penal și ale art.385/9 pct.20 Cod procedură penală.
Apreciază că probele existente îl incriminează pe inculpat, iar lipsa antecedentelor penale este irelevantă și nu se poate face aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal sau ale art.86/1 Cod penal, având în vedere concursul de infracțiuni și gravitatea faptelor comise.
Precizează că partea vătămată a suferit o deformare facială, are amnezie severă, iar la piciorul drept nu mai are ligamente.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, pune concluzii de respingere a recursurilor, ca nefondate, apreciind că în mod corect instanțele au citat Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii în calitate de garant,
obligând-o în solidar cu inculpatul la plata cheltuielilor materiale și morale, având în vedere dispozițiile Legii nr.136/1995 cu modificările ulterioare și normele prevăzute în anexa la Ordinul nr.-/2006.
De asemenea, și cheltuielile au fost acordate în mod corect, în raport de suferințele cauzate părții vătămate. Depune concluzii scrise și extrase de pe actele invocate, solicitând obligarea la cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr. 477 din 24 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr-, în baza art. 184 alin.2, 4 Cod penal, inculpatul, fiul lui și născut la data de 19.04.1974 în comuna, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-, - 1/3,. A,.11, județul V și reședința în Râmnicu V,-, - 1,. A, cam. 9, județul V, CNP -, a fost condamnat la 2 ani închisoare.
În baza art. 89 alin. 1 din nr.OUG195/2002 cu aplicarea art. 13 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare.
În baza art. 90 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 cu aplicarea art. 13 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare.
În baza art.33 lit. a, art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, aplicându-i-se, totodată, dispozițiile art. 57 Cod penal și art. 71 rap. la art. 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art.14 Cod pr.penală, art. 998 și urm. Cod civil, inculpatul a fost obligat, în solidar, cu Fondul de protecție al victimelor străzii, prin Asociația Fondului de protecție al victimelor străzii, la 30.000 lei, daune morale și la 10.431 lei, daune materiale, către partea vătămată - parte civilă -.
De asemenea, inculpatul a fost obligat, în solidar, cu Fondul de protecție al victimelor străzii la 240 lei, despăgubiri periodice lunare către partea vătămată - parte civilă -, începând cu data pronunțării hotărârii și până la încetarea stării de nevoie, precum și la 12.285,33 lei, plus dobânda legală, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B la 778, 33 lei, către partea civilă Spitalul Județean de Urgență V, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
În baza art.191 și art.193 Cod pr.penală, inculpatul, în solidar, cu Fondul de protecție al victimelor străzii, a fost obligat la 800 lei, cheltuieli judiciare către stat și la 467,80 lei, cheltuieli judiciare către partea vătămată - parte civilă -.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, în ziua de 04.11.2006, inculpatul circula cu autoturismul marca cu nr. - pe DN 7, în direcția Râmnicu V - Sibiu, îndreptându-se spre comuna, când în jurul orei de 15,10, în zona Centrului de, autoturismul a părăsit carosabilul și a pătruns pe acostamentul unde circulau un grup de pietoni care se deplasau de la locul de muncă, respectiv SC " "SRL Râmnicu V, către domiciliu, în urma impactului fiind lovite partea vătămată -, precum și numita.
După producerea accidentului, inculpatul a reintrat pe partea carosabilă, continuându-și deplasarea cu autoturismul înspre comuna, fără a opri la locul accidentului și fără a anunța organele de poliție în legătură cu evenimentul rutier în care fusese implicat, ulterior parcând în curtea SC SRL și consumând băuturi alcoolice (bere) până la identificarea sa, survenită în cursul aceleiași zile, pe baza datelor oferite de martori, ca autor al accidentului de circulație.
În vederea stabilirii alcoolemiei, s-a procedat la recoltarea de probe biologice, rezultând că inculpatul avea o îmbibație alcoolică în sânge de 1,750/00la ora 19,30 și de 1,550/00la ora 22,30.
Partea vătămată - a suferit numeroase leziuni, descrise în actele medico-legale depuse la dosar, ce au necesitat pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale.
Din depozițiile martorilor oculari audiați în proces, respectiv persoanele ce o însoțeau pe victimă, precum și cea a numitului, a reieșit că, inexplicabil, inculpatul a ieșit brusc în afara carosabilului, unde a izbit-o pe partea vătămată, fără ca din direcția opusă să se apropie un alt autovehicul decât cel condus de martorul amintit, neexistând, deci, nici un obstacol (pericol) pentru deplasarea în bune condiții pe sa de mers, nefiind necesară o manevră de virare spre dreapta.
În realitate, inculpatul și-a dat seama că a intrat cu mașina în grupul de pietoni și, în mod deliberat, s-a îndepărtat de la locul accidentului, conștientizând consecințele faptei sale, încercând, în acest fel, să împiedice identificarea și, implicit, să scape de răspunderea penală, consumând ulterior băuturi alcoolice în deplină cunoștință de cauză, știind că este autorul unui accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a unor persoane.
S-a reținut de prima instanță, că martorul circula regulamentar, astfel că nu s-a reținut vreo culpă a acesteia în producerea accidentului.
Instanța de fond, în concordanță cu criteriile înscrise în art.72 Cod penal, a ținut seama de pericolul social concret al faptelor, consecințele acestora, conduita anterioară a inculpatului, care nu are antecedente penale, dar și atitudinea sa procesuală, în general nesinceră și care nu s-a înfățișat, de regulă, în fața organelor judiciare, astfel că pedepsele cu închisoarea au fost orientate spre minimul special, însă executarea s-a dispus a se face prin privare de libertate.
Pe latură civilă, prima instanță a apreciat că părții vătămate i s-a cauzat un prejudiciu material, constând în cheltuielile făcute în vederea vindecării inclusiv în perioadele în care a fost internată în instituțiile medico-sanitare, care, potrivit înscrisurilor și mărturiilor persoanelor audiate se ridică la 6.000 lei, la care se adaugă sumele plătite pentru transportul la unitățile spitalicești, justificate prin bilete de călătorie, de 800 lei, precum și o traumă psihică, prin infracțiunea a cărei victimă a fost, impunându-se spitalizări succesive și de lungă durată, cu sechele postraumatice care au influențat negativ participarea sa la viața socială, profesională și de familie.
Întrucât la data accidentului rutier partea vătămată era angajată în cadrul SC SRL Râmnicu V și având în vedere afectarea capacității de muncă intervenită în urma accidentului, inițial, încadrată în gradul I de invaliditate și mai apoi în gradul II de invaliditate, cu consecința pensionării sale, s-a considerat că aceasta este îndreptățită și la repararea prejudiciului material, prin obligarea la plata unei sume globale, de 3.611 lei, compusă din 317 lei, venituri nerealizate până la pensionare, socotite ca diferență între drepturile salariale de care ar fi beneficiat și indemnizația de concediu medical pentru perioada noiembrie 2006 - februarie 2007 (fila 210) și 3.294 lei, venituri nerealizate după pensionare, socotite ca diferență între drepturile salariale ce i s-ar fi cuvenit și pensia încasată, pentru perioada martie 2007 - august 2008 (filele 271-273), cât și a unor despăgubiri periodice de câte 240 lei lunar, calculate în același mod.
Întrucât nu a existat încheiată o asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, sumele stabilite cu titlu de despăgubiri s-a stabilit că vor fi suportate, în solidar cu inculpatul, de Fondul de protecție a victimelor străzii, în calitate de garant instituit prin lege (art.251din Legea 32/ 2000, Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.-/2006).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea vătămată -, garantul Fondul de protecție a victimelor străzii și inculpatul.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.15/A din 21 ianuarie 2009, admis apelurile declarate de partea vătămată - și inculpatul, a desființat în parte sentința, în sensul că:
A majorat daunele morale la care a fost obligat inculpatul, în solidar cu garantul Fondul de protecție al victimelor străzii, prin Asociația Fondului de protecție al victimelor străzii, de la 30.000 lei la 45.000 lei.
S-a înlăturat aplicarea pedepsei accesorii a dreptului de a alege prevăzut de art. 64 lit. a, teza I, Cod penal, menținându-se restul dispozițiilor sentinței apelate.
Prin aceeași decizie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii - prin Asociația Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, cu obligarea la 30 lei cheltuieli judiciare statului.
De asemenea, s-a respins cererea de acordare a cheltuielilor judiciare formulată de apărătorul părții vătămate.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, instanța de fond a stabilit corect starea de fapt, coroborând declarațiile părților, declarațiile martorilor, actele medico-legale și expertiza tehnică și celelalte înscrisuri depuse la dosar, probe din care rezultă, fără dubiu, că la data de 04.11.2006, aflat la volanul autoturismului marca, pe ruta Râmnicu V - Sibiu, a accidentat-o grav pe partea vătămată - care, împreună cu alte persoane se deplasa regulamentar pe acostamentul pe care circulau pietonii, și a dat faptelor încadrarea juridică legală.
În ceea ce privește daunele morale acordate, tribunalul a apreciat, că față de consecințele deosebit de grave ale accidentului, având ca efect vătămarea corporală gravă a părții vătămate, nevoită să stea perioade îndelungate în unități spitalicești, să suporte suferințe fizice și morale de o intensitate deosebită, fiind încadrată în gradul II de invaliditate, și în imposibilitate de a duce o viață socială normală și adecvată vârstei, se impune majorarea acestora la 45.000 lei.
Tribunalul a mai reținut, că despăgubirile periodice au fost stabilite corect, avându-se în vedere gradul de invaliditate al părții vătămate, inculpatul fiind obligat la diferenta dintre indemnizația de concediu medical și drepturile salariale de care ar fi beneficiat, iar după pensionare la diferența dintre pensia încasată și drepturile salariale de care ar fi beneficiat.
Eventualele modificări ale cuantumului despăgubirilor globale pot fi solicitate după rămânerea definitivă a hotărârii printr-o acțiune separată.
Tribunalul a mai reținut, că în mod corect instanța de fond a apreciat că Fondul de protecție a victimelor străzii are calitatea de garant, iar obligarea acestuia la despăgubiri nu putea să se facă decât în solidar cu inculpatul, chiar dacă nu are calitatea de parte responsabilă civilmente.
Potrivit art.61 din Legea nr.136/1995, modificată, Fondul de protecție a victimelor străzii a fost constituit și în vederea protejării celor păgubiți prin evenimente rutiere produse de autovehicule supuse înmatriculării, când autovehiculul nu este asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse terților. Fondul de protecție a victimelor străzii este destinat plăților de despăgubiri și pentru vătămări corporale, dacă autovehiculul nu a fost asigurat.
În conformitate cu normele privind constituirea, administrarea și utilizarea Fondului de protecție a victimelor străzii, despăgubirea plătită din fond trebuie să se încadreze în limitele stabilite în normele privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă valabile la data producerii accidentului.
Instanța de fond a procedat legal, în opinia tribunalului, obligând Fondul de protecție a victimelor străzii la plata cheltuielilor judiciare și a cheltuielilor de spitalizare, singurele situații în care acest fond nu poate fi obligat fiind prevăzute de dispozițiile art. 25 din normele sus amintite.
Față de natura infracțiunilor săvârșite de inculpat, instanța de apel a apreciat că nu i se poate interzice dreptul constituțional de a alege.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul și Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, prin Asociația.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special, cu suspendarea executării pedepsei și reținerea de circumstanțe atenuante reale și personale, inculpatul neavând antecedente penale și invocând faptul că a părăsit locul accidentului de teamă.
Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și-a motivat recursul în scris, solicitând desființarea parțială a deciziei și sentinței, astfel încât să fie obligată asociația în calitate de garant al obligatului principal și nu în solidar, ca parte responsabilă civilmente, înlăturarea garanției fondului pentru cheltuielile de judecată și pentru cheltuielile de spitalizare.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate și a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, curtea constată că recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins, iar recursul Asociației Fondului de Protecție a Victimelor Străzii este fondat numai în ceea ce privește criticile aduse hotărârilor pronunțate privind greșita obligare a acesteia la cheltuieli de spitalizare și cheltuieli judiciare către stat, respectiv către partea vătămată, urmând ca respectivele dispoziții să fie înlăturate.
In ceea ce privește recursul inculpatului, curtea reține că acesta a săvârșit trei infracțiuni în concurs, cu consecințe grave pentru partea vătămată, fapta prezentând un pericol social sporit datorită faptului că inculpatul a părăsit locul accidentului lăsând victima fără ajutor și a consumat băuturi alcoolice după producerea accidentului, până a ajuns la o îmbibație alcoolică de 1,70 gr.%o, deși știa că accidentase mai multe persoane, pentru a acoperi (în reprezentarea lui), faptul că era băut și la momentul producerii accidentului.
Acest lucru rezultă din declarația inculpatului de la urmărire penală (60), în care recunoaște că a băut bere cu alcool anterior accidentului.
Pericolul sporit rezultă și din faptul că nu una, ci patru persoane au fost lovite de către autoturismul condus de către inculpat (și martorele, precum și persoana vătămată care nu a făcut plângere prealabilă, aspecte ce rezultă din declarația primei martore -69 verso, dos.urm.pen), chiar dacă numai pentru partea vătămată din prezenta cauză s-a instrumentat, din oficiu, acțiunea penală.
Inculpatul nu a oferit nici un fel de explicație plauzibilă pentru faptul că autoturismul a părăsit carosabilul intrând pe acostament unde a lovit aceste persoane, iar o astfel de pierdere a controlului volanului este posibil să se fi produs tocmai datorită consumului de alcool anterior conducerii. Toți martorii au infirmat susținerea lui în sensul că a făcut o manevră de evitare datorită mașinilor de tonaj mare care circulau în fața sa, ca fiind.
In cauză nu se pot reține circumstanțe atenuante numai pe baza faptului că inculpatul nu are condamnări penale, deoarece pentru a se reține aceste circumstanțe este nevoie ca acesta să fi avut o comportare ireproșabilă anterior săvârșirii faptei, ca și atitudine de viață, astfel încât fapta penală să pară excepția în ansamblul comportării inculpatului.
în care inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, fugind de la locul accidentului și bând în continuare băuturi alcoolice pentru a nu se putea aprecia ce alcoolemie avea la momentul producerii evenimentului, sunt date despre comportarea antisocială și care trebuie valorificate ca reprezentând criterii în funcție de care să se ajungă la concluzia că reintegrarea socială a inculpatului se va face cu greutate.
Inculpatul a desfășurat ulterior săvârșirii faptei și o altă activitate care tindea să altereze adevărul, încercând să schimbe parbrizul spart și ascunzând mașina în curtea societății SC SRL, sens în care a cerut ajutorul șefului său (aspecte relatate de martorul, 78 verso dosar urm. pen.).
Același martor declară în sensul că inculpatul știa, la ora 16 când a intrat în magazin, că făcuse accident cu consecințe grave, deoarece chiar el a afirmat că "a dat de belea" și era foarte agitat. Și din declarația martorului (82 dosar urm.pen.) rezultă că inculpatul știa că accidentase mai multe persoane, deoarece acesta a vorbit la telefon în prezența martorului cu concubina lui din Italia, care i-a reproșat că "a omorât două persoane", convorbirea având loc în jurul orelor 15,30. Chiar și în aceste condiții, inculpatul a lăsat victimele fără ajutorul pe care putea să-l acorde imediat (accidentul având loc la puțin timp după ora 15).
Este relevant, pentru a accentua atitudinea antisocială a inculpatului, nu doar faptul că băuse bere înainte de producerea accidentului și că a săvârșit celelalte două infracțiuni intenționate, dar și faptul că acesta circula pe drumurile publice cu un autoturism care nu avea asigurare obligatorie, astfel încât partea vătămată este lipsită de posibilitatea de a fi despăgubită de o societate de asigurare.
Pentru toate aceste considerente, curtea constată că atât situația de fapt cât și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite, iar pedeapsa a fost bine individualizată, ca și modalitatea de executare, față de săvârșirea mai multor infracțiuni în concurs, infracțiuni grave, ce s-au soldat cu suferințe de lungă durată pentru partea vătămată.
In ceea ce privește recursul Asociației Fondul de protecție a Victimelor Străzii, curtea constată că nu este fondată critica privind obligarea în solidar a recurentei împreună cu inculpatul la despăgubiri, deoarece recurenta răspunde, conform Ordinului nr.113.127/2006, respectiv Normelor privind Fondul de protecție a Victimelor Străzii aprobate de acest ordin, pentru despăgubirile cuvenite persoanelor păgubite prin accidente de autovehicule, dacă autovehiculul care a provocat accidentul nu era asigurat pentru răspundere civilă (art.3 alin.1 din Norme).
În cazul în care prejudiciul nu depășește plafonul stabilit pentru societățile de asigurare (art.6 alin.3 din Norme), din care se scade franșiza, fondul răspunde pentru întreg prejudiciul, ca și inculpatul, datorită unei fapte delictuale unice, deci obligația are aceeași cauză și aceeași întindere, iar conform articolului 3 alin.4 din actul normativ menționat, persoana vătămată se poate îndrepta direct împotriva fondului, fără a i se putea opune beneficiul de discuțiune, elemente care sunt specifice răspunderii solidare.
Obligația solidară nu are temei doar în răspunderea comitentului pentru prepus, ci se recunoaște posibilitatea și a altor situații de fapt de a naște o astfel de obligație, astfel încât, deși fondul nu are calitate de parte responsabilă civilmente, el răspunde în solidar cu inculpatul, așa cum corect au stabilit instanțele care au soluționat cauza anterior.
Recursul este însă fondat în ceea ce privește criticile referitoare la greșita obligare a Fondului la cheltuieli de spitalizare, cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat sau către partea vătămată.
In ce privește cheltuielile de spitalizare, art.5 alin.4 din Normele menționate, arată că "nici o entitate care a compensat în orice fel persoanele păgubite sau a oferit acestora servicii în legătură cu prejudiciile suferite, în baza unor contracte încheiate ori în baza legii, nu au dreptul să solicite de la fond recuperarea cheltuielilor efectuate".
Cum spitalele acordă asistență medicală urmare unor contracte de asigurări medicale sau prin efectul legii - persoanelor scutite de plata contribuției la fondul asigurărilor de sănătate, nu se poate dispune obligarea recurentei la cheltuieli de spitalizare în condițiile în care aceste dispoziții contravin legii. Nici un text din Legea nr.136/1995, referitoare la societățile de asigurare, nu își extinde efectele și asupra Fondului de protecție a victimelor străzii, astfel încât să se accepte ideea că Fondul răspunde în baza articolului 50, din această lege, atât pentru cheltuielile de spitalizare, cât și în privința cheltuielilor judiciare.
In ce privește cheltuielile judiciare, nu există o dispoziție expresă de interzicere a obligării Fondului la plata acestora, însă ea rezultă din art.3 alin.3 din Norme, care prevede că acesta acordă persoanelor prejudiciate despăgubiri pentru daune materiale, cât și pentru vătămări corporale sau decese, întreaga structură a art.3 fiind una care restrânge sfera plăților pe care Fondul le poate face, în funcție de natura accidentelor, printre care nu se regăsesc și cheltuielile judiciare, sens în care sunt și prevederile Legii 32/2000.
Curtea apreciază că aspectele referitoare la acordarea unor tipuri de despăgubiri care, conform regulilor procesului civil constituie fie acțiuni distincte (acțiunea spitalului este distinctă de cea a părții vătămate), fie capete de cerere distincte, care au fost greșit admise în totalitate, pot fi încadrate prin efectul prevederilor art.385/9 alin.2 Cod pr.penală și a Deciziei în interesul legii nr.28 din 2 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cazul de casare prevăzut de pct.18 al aceluiași articol, adaptat laturii civile, fiind admisă o acțiune greșit îndreptată împotriva Fondului și, respectiv un capăt de cerere față de care Fondul nu avea calitate procesuală, deși ele trebuiau respinse.
Desigur, pentru aceste tipuri de cheltuieli de spitalizare și judiciare, rămâne obligat inculpatul din cauza căruia s-a declanșat întregul proces penal și s-au făcut aceste cheltuieli.
Pentru că, în considerarea acestor argumente, apelul Fondului trebuia admis, se va înlătura obligarea acestuia la cheltuieli judiciare în apel
In consecință, curtea va remedia aceste greșeli și, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, va admite recursul Asociației Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, va casa în parte decizia și sentința și va înlătura obligarea acestui recurent, în solidar cu inculpatul, la cheltuieli de spitalizare și cheltuieli judiciare, menținând în rest celelalte dispoziții.
Recursul inculpatului va fi respins, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, acesta va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de ASOCIAȚIA FONDUL DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII, împotriva deciziei penale nr.15/A din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală în dosarul nr-.
Casează în parte decizia menționată și în parte sentința penală nr.477 din 24 septembrie 2008, în sensul că înlătură numai dispozițiile de obligare în solidar a Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, la cheltuieli de spitalizare către Spitalul Județean de Urgență V, la cheltuieli judiciare către stat și la cheltuieli judiciare către partea vătămată -.
Înlătură obligarea acestui recurent la cheltuieli judiciare către stat în apel.
Menține în rest dispozițiile deciziei și sentinței.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva aceleași decizii, și îl obligă pe acesta la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored.
ex.4/5 mai 2009
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Constantin Duțescu, Corina
