Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 268/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 184 Cod Penal-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE Nr. 268
Ședința publică de la 04 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: Valentina Trifănescu
- - - JUDECĂTOR 3: George Ciobanu
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de partea vătămată, împotriva deciziei penale nr. 162 din 09 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul cu nr-, privind pe intimatul - inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul - inculpat asistat de avocat ales, avocat ales reprezentând pe recurenta - parte vătămată, totodată, lipsind și intimatul - parte civilă nr. 1
Procedura legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, instanța pune în discuție, în temeiul art. 197 alin. 2 și C.P.P. art. 3859alin. 1 pct. 3 C.P.P. incompatibilitatea judecătorului care a pronunțat sentința, având în vedere că acesta s-a pronunțat anterior și cu privire la admisibilitatea plângerii formulate în temeiul art. 2781și C.P.P. a acordat cuvântul pentru susținerea recursului.
Avocat, pentru recurenta - parte vătămată, solicită admiterea recursului în raport de cazul de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 3 și C.P.P. trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanța de fond.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - inculpat, invocă faptul că motivul de casare pus în discuție din oficiu nu mai poate fi susținut în recurs, iar în ceea ce privește celelalte critici aduse hotărârii, acestea sunt nefondate.
Reprezentantul Parchetului, solicită admiterea recursului în raport de motivul de casare invocat din oficiu și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, având în vedere cazul de incompatibilitate prev. de art. 47
C.P.P.Intimatul - inculpat, având ultimul cuvânt, a declarat că lasă soluția la aprecierea instanței.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 2070 din 28.04.2006, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 23719/2004, în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap.C.P.P. la art. 10 lit. g cu C.P.P. aplic. art. 124.Cod Penal, s-a încetat procesul penal privind pe inc. - fiul lui și, CNP - - pentru art. 184 al. 2, 4.Cod Penal, faptă săvârșită la data de 22.06.1997.
În baza art. 14.C.P.P. rap. la art. 998-999. civ. s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă a părții civile.
A obligat partea civilă - fiica lui și, CNP - -, domiciliată în comuna, jud. D - la 30 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că, la data de 6.12.2004 s-a înregistrat plângerea părții vătămate, împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală învinuitului, pronunțată în cadrul rechizitoriului nr. 4024/P/1997 din data de 2.02.2001 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, prin care s-a dispus trimiterea în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4.Cod Penal a numitului.
Prin încheierea din 18.02.2005, s-a dispus conexarea în baza art. 34.C.P.P. a dosarului nr. 25291/2004 la dosarul nr. 23719/2004. De asemenea, în baza art. 2781alin. 8 lit. c C.P.P. s-a admis plângerea petentei, s-a desființat soluția de scoatere de sub urmărire penală pronunțată față de făptuitorul, prin rechizitoriul nr. 4024 din 1.02.2001. S- reținut cauza spre rejudecare și s-a fixat termen de fond 3.02.2005, termen pentru care s-au citat inculpatul și partea vătămată.
Instanța de fond a reținut că, în ziua de 22.06.1997, ora 4,30 dimineața, a avut loc un accident rutier, pe raza comunei, între autoturismul cu nr. de înmatriculare 3 DJ-7220, aparținând inculpatului și un car cu boi, condus de, atelaj în care se aflau și părțile vătămate și.
În apropierea intersecției cu drumul către F, inculpatul s-a angajat în depășirea atelajului condus de, care circula pe partea dreaptă a drumului, în același sens de mers cu autoturismul. În cursul efectuării acestei manevre, autoturismul a acroșat cu laterala sa dreaptă, partea, a carului și în urma impactului a fost proiectată pe carosabil, cele două părți vătămate și, care se aflau în car, deasupra unei cuști metalice.
Ca urmare a producerii evenimentului rutier, a rezultat accidentarea celor două părți vătămate.
Din probatoriul administrat în cauză, s-a reținut că sectorul de drum pe care s-a produs accidentul, nu prezintă declivități, că suprafața carosată este asfaltată, are lățimea totală de 6, prezentând însă pe unele porțiuni diferite gropi, aspecte confirmate prin procesul verbal de cercetare la fața locului.
De asemenea, din același act procesual a rezultat că, la fața locului au fost identificate două urme paralele de frânare, cu lungimea de 19, cu orientarea oblică spre stânga, precum si cioburi care provin de la geamurile portierelor din partea dreaptă a autoturismului.
Prin raportul de expertiză criminalistică s-a stabilit că viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat, în momentul impactului era de cca. 54 km/oră, sub limita legală admisă de lege pe acea porțiune de drum. În același raport s-a stabilit că atelajul a fost cel care a efectuat o manevră bruscă, pătrunzând pe contrasens, pe traiectorie de intersectare cu cea autoturismului, însă din analiza probelor administrate nu s-au putut determina cu certitudine cauzele acestei manevre.
Din același raport de expertiză s-a concluzionat că declanșarea stării de pericol a constituit o trecere a atelajului peste axul drumului și că inculpatul nu putea evita producerea accidentului, pericolul producându-se în interiorul spațiului său de siguranță.
S-a mai reținut că atelajul nu era semnalizat prin felinar aprins pe partea și nici prin catadioptrii montați la loc vizibil în partea din spate, fiind astfel încălcate dispoz. art. 57 lit. a din Regulamentul de Aplicare a Decretului 328/1966, în vigoare la data producerii accidentului.
De asemenea, în concluziile raportului de expertiză criminalistică s-a stabilit că numitul, conducătorul atelajului, putea preveni producerea accidentului dacă ar fi semnalizat prezența vehiculului pe carosabil pe timp de noapte și dacă s-ar fi asigurat anterior schimbării direcției de mers ca această manevră se poate efectua, fără a-i pune în pericol pe ceilalți participanți la trafic.
Din probele administrate, deși existența faptei este dovedită, partea vătămată prezentând conform raportului de expertiză psihiatrică nr. 2557/A1/26.10.2005, o infirmitate psihică permanentă, precum și alte leziuni de violență, ca urmare a accidentului suferit în data de 22.06.1997, acesta nu este suficient de relevant și concludent pentru a demonstra cu certitudine că vinovăția producerii accidentului aparține inculpatului.
S-a constatat, privitor la fapta fiind săvârșită la data de 22.06.1997, că răspunderea penală a inculpatului s-a prescris, în raport de dispoz. art. 122 alin. 1 lit. coroborat cu art. 124
Cod PenalS-a reținut că termenul prev. de art. 122 lit. b Cod Penal, respectiv 5 ani, a fost depășit în prezent cu încă J, fiind incidență astfel prescripția specială a răspunderii penale.
Sub aspect civil, instanța a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de50.000 lei daune morale și 45.600 lei despăgubiri civile.
Verificând condițiile de admisibilitate ale acțiunii civile, prevăzute cumulativ în dispoz. art. 998-999. civ. instanța de fond a constatat că, în cauză nu poate fi reținută vinovăția inculpatului sub forma culpei. În acest sens raportul de expertiză criminalistică nr. 27/7.02.2006 a concluzionat că inculpatul nu putea evita producerea accidentului.
Prin urmare, nefiind îndeplinită această condiție, acțiunea civilă a părții vătămate, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe penale, a declarat apel partea civilă și inculpatul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Partea civilă a solicitat desființarea sentinței penale și reținerea vinovăției inculpatului, cu consecința admiterii acțiunii civile formulată în cauză. A arătat că instanța a comis o gravă eroare de fapt, deoarece nu a ținut seama de sentința penală nr. 2802/19.06.2002 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă prin p- a Curții de APEL CRAIOVA, prin care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat nevinovăția conducătorului căruței, numitul în producerea accidentului de circulație și nici de concluziile expertizei tehnice întocmite în cauză, în care s-a arătat că vinovat de producerea accidentului este inculpatul.
Prin decizia penală nr. 162 din 09 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-, s-a dispus admiterea apelul inculpatului și respingerea apelului părții civile; s- desființat în parte sentința, pe latură penală, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. p, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4
Cod PenalS-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale și a fost obligată apelanta la 20 lei, cheltuieli judiciare statului.
S-a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova nr. 4024/P/1997 din 02.02.2001, a fost trimis în judecată - pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 184 alin. 2 și 4.Cod Penal asupra părții vătămate - numitul.
S-a apreciat de către parchet că acesta, conducând în dimineața de 22.06.1997, în jurul orelor 4.00-4.30 carul cu boi ce nu era echipat cu vreun mijloc de iluminare pe drumul C-, a efectuat o manevră bruscă, imprevizibilă de virare spre stânga, către mijlocul carosabilului, intersectând direcția de mers a autoturismului condus de inculpatul, ceea ce a determinat acroșarea carului în partea față de către autoturism și accidentarea persoanelor aflate în căruță (pe un suport de fier) și. În cursul urmăririi penale s-a efectuat un raport de expertiză tehnică de către expert, care a stabilit că autoturismul condus de inculpat cu o viteză aproximativă de 51,2 km/ nu prezenta defecțiuni la mecanismul de direcție și nici la sistemul de frânare. S-a reținut că accidentul s-a produs datorită pătrunderii intempestive a carului cu boi spre stânga, ceea ce a determinat șoferul autoturismului
1300 cu nr. de înmatriculare 3-DJ-7220 să frâneze și să vireze stânga, fără a reuși să evite agățarea leucii carului. Raportul de expertiză nr. 435 din 20.09.1999, întocmit de către Institutul Național de Expertize Criminalistice a concluzionat că producerea accidentului s-a datorat evoluției vehiculului cu tracțiune animală către partea a carosabilului, pe o traiectorie de intersectare a direcției de mers a autovehiculului, condus de inculpatul și angajat în depășire.
Potrivit concluziilor expertizei, inculpatul, conducând autoturismul cu o viteză aproximativă de 56 km/, s-a angajat în depășirea carului cu boi condus de către numitul, fără a respecta distanța laterală dintre vehicule. Numitul a dirijat boii către dreapta, evitând lovirea sa și a boului din stânga, însă nu a reușit să evite și acroșarea loitrei din partea stânga față. Ca urmare a acestei expertize, prin 2802/2002 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. c achitarea C.P.P. numitului pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2 și 4.Cod Penal și, în consecință, respingerea acțiunii civile promovate în cauză de către partea civilă.
În continuare, partea civilă a formulat plângere împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală a lui, plângere admisă prin încheierea din ședința publică de la 18.02.2005, pronunțată în dosarul nr. 23719/2004 al Judecătoriei Craiova.
Reținând cauza spre rejudecare, instanța a dispus întocmirea unei expertize tehnice în cauză, de către un colectiv de trei experți și care să aibă în vedere rapoartele anterioare de expertiză, precum și restul probelor administrate în cursul ambelor procese penale.
Raportul de expertiză criminalistică nr. 27 din 07.02.2006 întocmit de către Institutul Național de Expertize Criminalistice, a concluzionat că inculpatul nu a avut nici o posibilitate de a evita producerea accidentului, deoarece pericolul s-a declanșat în interiorul spațiului său de siguranță. Coliziunea s-a produs pe sensul opus de mers, după ce atelajul și-a modificat traiectoria spre stânga, intersectându-se cu autoturismul aflat în depășire.
Sentința penală nr. 2802/2004 a Judecătoriei Craiova are autoritate de lucru judecat numai în ceea ce privește vinovăția sau nevinovăția numitului în producerea accidentului de circulație. Constatările făcute însă prin aceasta cu privire la o eventuală vinovăție a conducătorului autoturismului nu au relevanță, câtă vreme nu avea calitatea de inculpat în acel proces penal. S-a mai criticat sentința penală nr. 2070/2006 a Judecătoriei Craiova deoarece în aprecierea culpei inculpatului în producerea accidentului nu a ținut seama de concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de către expert. Potrivit acestora, coliziunea dintre autoturismul și carul cu boi a avut loc datorită nerespectării de către conducătorul auto a distanței laterale de vehiculul cu tracțiune animală în momentul depășirii acestuia și datorită virării intempestive către dreapta. În același timp, numitul a îndreptat boii către dreapta, însă a lăsat expusă loitra din partea față, acroșată de șoferul. Expertul a întocmit o așa-numită "reconstituire" a accidentului, concluzionând că accidentul a avut loc pe sensul de mers al celor două vehicule, aceasta deoarece urmele de frânare menționate în procesul verbal întocmit la fața locului de către lucrătorii de poliție (și care se îndreptau către partea a drumului) nu puteau să fi fost produse de către autoturismul. A explicat de asemenea prezența cioburilor de la geamurile laterale ale autoturismului pe sensul opus prin aceea că au fost spulberate de pe sensul de mers de către mașinile care au circulat pe drum până la momentul întocmirii procesului verbal. O altă explicație oferită de expert cu privire la prezența cioburilor pe contrasens ar fi fost aceea că după impact, autoturismul s-ar fi răsucit, îndreptându-se cu fața către sensul opus de deplasare, C -. Nici unul dintre martorii audiați nu au susținut această explicație a expertului.
Raportul de expertiză tehnică întocmit de către la 27.02.2006 a înlăturat ipoteza că inculpatul ar fi efectuat o manevră bruscă de virare la dreapta, încercând să revină pe sensul de mers, față de traiectoria urmelor de frânare, deviată către stânga și față de declarațiile
celor prezenți la fața locului, printre care și numiții și cu privire la locul opririi autoturismului după impact. Faptul că s-au găsit cioburile de la geamurile autoturismului pe contrasens, coroborată cu traiectoria urmelor de frânare și cu depozițiile martorilor a determinat colectivul de experți de la să concluzioneze că impactul s-a produs când carul cu boi pătrunsese pe contrasens, iar autoturismul condus de inculpat se angajase în depășirea lui.
În această situație instanța de fond, însușindu-și concluziile raportului de expertiză nr. 27 din 07.02.2006 - potrivit cărora inculpatul nu putea evita producerea accidentului întrucât pericolul s-a declanșat în interiorul spațiului său de siguranță - a apreciat corect nevinovăția sa.
În mod corect instanța de fond a respins acțiunea civilă promovată în cauză de către partea civilă, astfel că instanța de apel a respins ca nefondat apelul declarat de aceasta în cauză.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța a comis o eroare gravă de fapt care a dus la achitarea inculpatului, potrivit motivului de casare prev. de art. 3859pct. 18
C.P.P.Recursul este fondat, în raport de motivul de casare pus în discuție din oficiu și prevăzut de art. 38515alin. 1 pct. 3 C.P.P.
Potrivit art. 47 C.P.P. judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze, nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze și nu mai poate participa la judecarea cauzei, judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în acea cauză.
Prin recursul în interesul legii, instanța supremă a statuat că, în procedura prevăzută de art. 2781C.P.P. judecătorul care admite plângerea și reține cauza pentru judecare, în condițiile art. 2781alin. 8 lit. c C.P.P. devine incompatibil să se pronunțe în continuare cu privire la existența faptei și vinovăția inculpatului.
Ori, se constată că, prin Încheierea nr. 8 din 18.02.2005 pronunțată în dosarul nr. 23719/2004 al Judecătoriei Craiova, în baza art. 34 C.P.P. s-a reunit cauza cu nr. 25291/2004 la cauza cu nr. 23719/2004, iar în baza art. 278 alin. 1 lit. c s C.P.P.-a admis plângerea petentei împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală pronunțată față de făptuitorul și dispusă prin rechizitoriul nr. 4024/02.02.2001, s-a reținut cauza spre rejudecare și s-a fixat termen de judecată în fond la data de 09.03.2005.
Același judecător a procedat la administrarea probelor și a hotărât cu privire la faptă și existența unei posibile vinovății, prin sentința penală nr. 2070 din 28.04.2006 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 23719/P/2004, deși devenise incompatibil, potrivit încheierii menționate.
Cu motivarea arătată, existând cazul de casare prevăzut de art. 38515pct. 3 C.P.P. se va admite recursul, în baza art. 38515pct. 2 lit. c C.P.P. se va casa decizia și sentința și se va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond - Judecătoria Craiova - rămânând valabile actele procedurale și probele administrate până la data de 18.02.2005.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 C.P.P.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea vătămată, împotriva deciziei penale nr. 162 din 09 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul cu nr-, privind pe intimatul - inculpat.
Casează decizia apelată și sentința penală nr. 2070 din 28.04.2006, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 23719/2004.
Trimite cauza la Judecătoria Craiova.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Aprilie 2008
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. Jud. -
Jud. apel:
Dact. 3 ex./ 07 mai 2008
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, Valentina Trifănescu, George Ciobanu
