Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 297/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 297/
Ședința publică din data de 30 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Andreescu dr. - -, judecător
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu G--
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, reprezentat prin:
- procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de inculpatul, domiciliat în municipiul Pitești, cartier - -, str. -, - scara B, apartament 4, județul A, și de partea responsabilă civilmente APARTAMENTUL cu sediul în Pitești,- bis, jud. A, împotriva deciziei penale nr. 214 din data de 23 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice, potrivit
dispozițiilor art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond asupra recursurilor au avut loc la data de 14 aprilie 2009, când susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor penale formulate;
Prin sentința penală nr. 773/18.04.2008 a Judecătoriei Pitești, inculpatul, fiul lui și, născut la data de 23.08.1947, în comuna, județul V, domiciliat în Pitești, str. - -, -. B,. 4, județul A, -, a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal și la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.81 alin.1 din OUG195/2002.
Pedepsele au fost contopite, dispunându-se executarea celei mai grele de 2 ani închisoare, în condițiile art. 861și urm. Cod penal.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente "Apartamentul" Pitești, la plata sumei de 20.000 lei daune morale, 5000 lei daune materiale și 300 lei prestație periodică lunară, începând cu 10.08.2005 și până la încetarea stării de nevoie, către partea civilă.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, și la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă și către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, că la data de 10.08.2005, în timp ce se afla la volanul camionetei de culoare albastră cu benă albă, cu număr de înmatriculare -, proprietate a "Apartamentul", inculpatul nu a acordat atenție apropierii de o trecere de pietoni și a lovit-o cu partea din față a autovehiculului pe care îl conducea pe partea vătămată, care se afla angajată regulamentar în traversarea străzii pe trecerea de pietoni.
Victima a fost proiectată la cca 5-6 de trecerea de pietoni, suferind leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 80 de zile de îngrijiri medicale.
După producerea accidentului, inculpatul a părăsit locul în care s-a produs incidentul rutier fără aprobarea organelor de poliție sau a procurorului, încercând să scape de tragerea la răspunderea penală.
A rezultat din probe că inculpatul se afla în timpul serviciului întrucât, fiind angajatul "Apartamentul" în calitate de șofer, în acel moment transporta marfă și muncitori la un punct de lucru al acestei societăți.
S-a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal și art. 81 din OUG nr. 195/2002, iar la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile stabilite de art. 72 Cod penal, în raport cu care s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea executării, potrivit art. 861Cod penal.
În măsura dovedirii despăgubirilor civile solicitate de partea civilă, cererea formulată de aceasta a fost admisă în parte.
Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, de partea responsabilă civilmente și de inculpat împotriva acestei sentințe au fost soluționate de Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr. 214 din 23 octombrie 2008, astfel:
A fost admis doar apelul declarat de procuror, desființându-se în parte sentința. S-a descontopit pedeapsa rezultantă, au fost repuse pedepsele în individualitatea lor și s-a înlăturat condamnarea apelantului-inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 81 alin. 1 din OUG nr.195/2002.
În baza art. 334 Cod de procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 81 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, în infracțiunea prevăzută de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 13 Cod penal, și a fost condamnat apelantul-inculpat la 2 ani închisoare pentru această infracțiune.
S-au contopit cele două pedepse și s-a dispus executarea celei mai grele, de 2 ani închisoare.
Au fost menținute, în rest, dispozițiile sentinței.
S-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și de partea responsabilă civilmente "Apartamentul" și au fost obligați acești apelanți la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a avut în vedere că situația de fapt și vinovăția inculpatului în comiterea celor două infracțiuni au fost judicios stabilite însă, față de republicarea nr.OUG 195/2002 și de renumerotarea dispozițiilor acesteia, în raport cu data comiterii faptei și cea a judecării cauzei, infracțiunea de părăsire a locului accidentului este prevăzută de art. 89 alin. 1 al ordonanței menționate, cu reținerea art. 13 Cod penal, limitele de pedeapsă fiind aceleași.
Cum pedeapsa aplicată se află sub limita minimă specială, sentința este, din acest punct de vedere, nelegală.
S-a observat că latura civilă a cauzei a fost temeinic rezolvată, prin respingerea excepției de tardivitate a cererii de introducere în cauză a părții responsabile civilmente, la termenul imediat următor citirii actului de sesizare.
Luând procedura din stadiul în care se află, partea responsabilă civilmente a precizat că inculpatul era prepusul său, în baza contractului de muncă pe o perioadă nedeterminată, iar la data la care a avut loc accidentul, se deplasa în interes de serviciu.
Sunt, deci, aplicabile dispozițiile art. 1000 alin. 3 Cod civil.
Cererea de acordare a daunelor materiale a fost dovedită cu martorii, G și, iar faptul că partea civilă a rămas cu o vădită incapacitate motrice, ceea ce nu-i permite o deplasare normală în viața de zi cu zi, neputând efectua singură aproape nimic că a suferit în urma spitalizării și a intervențiilor chirurgicale, o îndreptățesc a primi daune morale în cuantum de 20000 lei.
S-a precizat de către instanța de apel că suma de 28.000.000 lei
vechi, predată de inculpat părții civile, a fost recunoscută de aceasta din urmă și ea nu trebuia scăzută din acordate de instanță.
Critica formulată de inculpat, privitoare la neintroducerea în cauză a unităților spitalicești în care partea vătămată a fost internată, a fost apreciată ca neîntemeiată, dat fiind faptul că există posibilitatea exercitării unei acțiuni civile separate pentru recuperarea prejudiciului cauzat acestor spitale.
Dacă s-ar da curs unei asemenea cereri, s-ar încălca principiul prevăzut de art. 372 Cod de procedură penală.
De asemenea, neintroducerea societății de asigurări în cauză nu atrage rejudecarea cauzei la instanța de fond, întrucât obligarea acesteia la plata de despăgubiri civile se poate obține și prin formularea unei acțiuni civile separate, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs inculpatul și partea responsabilă civilmente, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând casarea, pentru următoarele motive: 1) nu a fost introdus în cauză asigurătorul de răspundere civilă ""; 2) introducerea în cauză a părții responsabile civilmente s-a făcut cu încălcarea normelor procedurale, după citirea actului de sesizare; 3) obligarea comitentului în solidar cu inculpatul la plata de daune este nelegală; 4) despăgubirile acordate nu au corespondent în probele aflate la dosar; 5) nu a fost efectuată o expertiză medico - legală în faza judecății, pentru a se verifica dacă aceasta mai prezenta sau nu infirmitate fizică și dacă se impune sau nu a-i fi acordată prestația periodică.
În drept, recurenții au invocat dispozițiile art. 385/9 pct. 9, pct. 20 și pct. 21, cum și alineatul 2 al art. 385/9 Cod de procedură penală.
Analizând recursurile declarate prin prisma criticilor formulate, cum și a cazurilor de casare care, potrivit art. 385/9 alin. 3 din Codul d e procedură penală, se iau în considerare întotdeauna din oficiu, curtea reține următoarele:
Împrejurările în care a avut loc accidentul de circulație, astfel cum rezultă din probele aflate la dosarul cauzei, sunt acelea descrise de către judecătorul fondului, în sentința menținută în apel.
Rezultă în mod indubitabil din dovezile la care am făcut referire că la data de 10.08.2009 inculpatul a creat starea de pericol ce a precedat accidentul rutier, prin aceea că nu a acordat prioritate de trecere victimei, angajată regulamentar în traversarea străzii, prin loc special amenajat și semnalizat.
fiind de consecințele ce decurgeau din acest eveniment, inculpatul a preferat să continue drumul cu autoturismul pe care îl conducea, încălcând astfel o altă normă legală și făcându-se vinovat de comiterea a două
fapte penale, aceea de vătămare corporală din culpă și de părăsire a locului accidentului.
Așa fiind, în mod corect a fost dispusă condamnarea recurentului - inculpat la două pedepse cu închisoarea, realizându-se apoi contopirea acestora, în temeiul art. 33 lit. a) din Codul penal și stabilindu-se a se executa pedeapsa cea mai grea, în condițiile art. 86/1 din Codul penal.
Individualizarea pedepselor, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, a fost realizată cu respectarea întocmai a criteriilor prevăzute de dispozițiile Codului penal, așa încât scopul prevăzut de art. 52 să poată fi atins.
Latura penală a fost, prin urmare, judicios soluționată.
Calitatea de comitent a părții responsabile civilmente nu a fost contestată de aceasta, iar obiecțiunea ridicată, aceea de a se fi introdus în cauză la un termen ulterior celui prevăzut de alineatul 1 al art. 16 din Codul d e procedură penală nu a fost de natură aop rejudicia pe aceasta parte ci, dimpotrivă, i-a permis să-și exercite în procesul penal toate drepturile prevăzute în alineatul 3 al aceluiași articol, evitându-se, astfel, generarea unui nou proces, în fața instanței civile, prin care să se pretindă despăgubiri "Apartamentul" Pitești, ce era indubitabil angajatorul inculpatului la data de 10.08.2005, când a avut loc evenimentul rutier.
Nu s-a contestat, de asemenea, faptul că inculpatul se afla, atunci când conducea autoturismul proprietatea comitentului, în timpul de lucru, exercitându-și atribuțiile ce-i reveneau, în calitatea sa de șofer.
Prin urmare, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, cum și cele ale răspunderii solidare pentru prejudiciul cauzat prin fapta culpabilă a prepusului, așa încât obligarea acestuia în solidar cu angajatorul la plata de despăgubiri către victimă este legală și temeinică.
În continuare, critica vizând neintroducerea în cauză a asigurătorului de răspundere civilă nu poate fi primită, întrucât instanței de fond nu i-a fost adusă la cunoștință denumirea societății comercială cu care angajatorul încheiase contractul de asigurare, așa încât aceasta să fi avut posibilitatea de aoc ita.
Doar în fața instanței de apel, "Apartamentul" Pitești a depus dovada că pentru autoturismul implicat în accidentul rutier ce face obiectul cauzei există poliță de asigurare ( 25 dosar apel), formulând cererea de introducere în cauză a asigurătorului ca și critică adusă sentinței pronunțate de judecătorie.
Nu se poate, însă, susține, că partea responsabilă civilmente a fost în imposibilitatea de a depune în fața primei instanțe o atare cerere, de vreme ce, după termenul la care s-a dispus citarea sa (18.01.2008), dosarul a mai suferit trei amânări, pentru a da posibilitatea părților de a propune probe și pentru ca acestea să fie administrate.
În acest stadiu, reluarea procedurii în fața primei instanțe, cu citarea asigurătorului, nu ar putea fi făcută fără a se depăși termenul rezonabil de rezolvare a cauzei și a se încălca, în acest mod, dreptul la un proces echitabil al părților, consfințit în Legea fundamentală a țării (art. 21 paragr. 3), în deplină concordanță cu art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului.
Calcularea despăgubirilor acordate victimei (a cheltuielilor pentru recuperarea sănătății, a prestației periodice și a daunelor morale) s-a făcut pe baza actelor medicale depuse (respectiv a raportului de expertiză medico - legală nr. 5/A2 din 16.01.2008 întocmit de A) și a martorilor propuși de aceasta, care au cunoscut în mod nemijlocit situația sa înainte și după accident.
Așa fiind, curtea concluzionează că hotărârea pronunțată de tribunal, de menținere a sentinței sub aspectul laturii civile, este legală și temeinică.
Urmează ca, pe cale de consecință, să fie respins recursul declarat împotriva acesteia ca nefondat, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) din Codul d e procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 din cod,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 23.08.1947, în comuna, județul V, domiciliat în Pitești, str. - -, -. B,. 4, județul A, -, și partea responsabilă civilmente APARTAMENTUL P, împotriva deciziei penale nr.214 din 23.10.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent la câte 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.Gh.
Tehnored.G/.Ex.2/21.05.2009
Jud.fond
Jud.apel,
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Teodora Gheorghe Sorescu, Raluca
