Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 298/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 298/
Ședința publică din data de 30 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Andreescu dr.- -, judecător
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu G--
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva deciziei penale nr. 137/A din 08.10.2008, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond asupra recursului au avut loc la data de 14 aprilie 2009, când susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat;
Prin sentința penală nr. 75 din 19 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Brezoi, în dosarul nr-, în baza art. 11 pct.2 lit. a) rap. la art.10 lit. c) Cod de procedură penală, au fost achitați inculpații, domiciliat în comuna, sat, județul V și, domiciliat în comuna, sat, județul V, și reședința în Pitești,-, județul A, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prevăzută de art.180 al.2 Cod penal, asupra părții vătămate, din data de 17.10.2004.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliat în comuna, sat, județul
S-a luat act că părțile civile Spitalul Orășenesc B, Spitalul Județean V și Spitalul de Urgență C nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 192 pct. 1 lit. a) Cod de procedură penală, a fost obligată partea vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în condițiile în care declarațiile părții vătămate sunt oscilante cu privire la desfășurarea pretinsului conflict și la participarea inculpatului., reiese din declarațiile martorilor că partea vătămată a ajuns în sat înainte de ora 14,30, a fost la, apoi la, a stat pe bancă în fața casei cu mai multe persoane și nu era murdară de sânge sau noroi.
S-a observat că partea vătămată a formulat o plângere penală și împotriva mamei inculpaților, pentru un pretins conflict din ziua anterioară, folosind același certificat medico - legal și că nu există suficiente probe pentru a dispune condamnarea inculpaților, aceștia fiind incriminați numai de declarația părții vătămate, care nu se coroborează însă cu declarațiile martorilor.
Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brezoi și de partea vătămată împotriva acestei sentințe au fost respinse ca nefondate prin decizia penală nr. 137/A din 8 octombrie 2008 a Tribunalului Vâlcea, fiind obligată partea civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat și către fiecare intimat - inculpat.
În considerentele acestei decizii, tribunalul menționat că prima critică adusă de parchet, privind schimbarea încadrării juridice a faptei, nu poate fi primită, cât timp certificatul medico - legal, raportul de constatare și completarea la raportul de constatare au fost întocmite de același medic legist, încălcându-se dispozițiile Ordonanței nr. 1/2000, republicată, și ale normelor de aplicare, care interzic medicului care a efectuat o lucrare să ia parte la efectuarea unor lucrări ulterioare in aceeași cauză.
S-a mai precizat că, potrivit acelorași acte normative, nu se poate întocmi un raport de constatare medico - legală decât înainte de dispariția urmelor de violență, și oricum, nu mai târziu de 30 de zile; în cauză, raportul de constatare a fost eliberat la 20 aprilie 2005, deci la 6 luni de la data pretinsei produceri a leziunilor. Al treilea act medico - legal la care se referă parchetul este o " completare a raportului de constatare", întocmită la un an de la efectuarea raportului de constatare medico legală.
S-a concluzionat că prima instanță a procedat corect înlăturând aceste acte, lovite în mod vădit de nulitate și dispunând, pentru înlăturarea suspiciunilor, efectuarea unei expertize medico - legale, la nivelul INML.
Chiar dacă la momentul efectuării expertizei nu au fost avute în vedere toate filmele radiologice, s-a revenit și s-au înaintat toate radiografiile și, având în vedere și conținutul acestora, medicii legiști arătând că nu se modifică numărul de zile stabilit anterior și că leziunile nu au pus în primejdie viața părții vătămate.
Această expertiză nu trebuia avizată deoarece, potrivit art. 24 din nr.OG1/2000, comisia superioară medico - legală se pronunță asupra concluziilor contradictorii ale expertizei cu cele ale altor expertize sau altor acte medico - legale, iar comisiile de avizare si control examinează și avizează acte de constatare sau expertize medico - legale efectuate de serviciile de medicină legală județene ( art. 25).
În cauză, expertiza efectuată la " Minovici" nu poate fi considerată nouă expertiză, fiind prima, și nu este contradictorie cu alte acte medico - legale valabile, ci contrazice acte medico legale nule, așa cum s-a arătat mai sus, efectuate de același medic și cu încălcarea termenului în care puteau fi eliberate.
Nici nu se putea dispune avizarea actelor de constatare efectuate de comisia județeană, din același motiv, pentru că legea presupune acte valabile, iar cele întocmite în cauză sunt, așa cum s-a arătat mai sus, nule.
Și cea de-a doua critică a fost apreciată de tribunal ca neîntemeiată, ținând seama de împrejurarea că, în fiecare declarație pe care a dat-o, partea vătămată a prezentat o altă variantă a desfășurării conflictului, iar martorii au arătat că, ajunsă în sat, partea vătămată a mers la, unde a ajuns după - amiaza, s-a plâns de dureri de spate, a consumat băuturi alcoolice și abia apoi a început să povestească, altor persoane decât martorul sus-numit, că ar fi fost bătut de inculpați.
Mai mult, martorii și, au arătat că era imposibil ca inculpații să-l fi lovit pe partea vătămată, întrucât i-au văzut pe aceștia deplasându-se în direcția opusă, mergând să culeagă ciuperci, timp în care partea vătămată ajunsese deja în sat și afirma deja că a fost lovită de inculpat.
La toate acestea, s-a adăugat și faptul că, în zilele premergătoare partea vătămată susținuse că ar fi fost bătută cu un corp dur de mama inculpaților, care i-ar fi produs acele leziuni.
Neexistând suficiente probe, nici măcar indirecte, pentru a dovedi fără nicio îndoială vinovăția celor doi inculpați, s-a conchis că în mod corect prima instanță a dat eficiență prezumției de nevinovăție și a dispus achitarea inculpaților.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie și solicitând casarea, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță.
În motivarea recursului, procurorul a arătat că declarațiile părților nu au fost coroborate, iar în ce o privește pe partea vătămată, nu s-a ținut cont de vârsta sa înaintată, de starea de emotivitate, determinată de amintirea agresiunii la care a fost supusă.
Faptul că numai cu o zi înainte partea vătămată avusese un conflict cu mama inculpaților denotă, în opinia procurorului, dorința acestora de a-i aplica o corecție, iar întâlnirea întâmplătoare din pădure a constituit prilejul cel mai potrivit pentru aceasta.
A fost criticată și dispoziția de schimbare a încadrării juridice dată faptei în infracțiunea prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, întrucât documentele medico - legale eliberate victimei sunt contradictorii, primele trei stabilind că a fost pusă în primejdie viața părții vătămate.
Se impunea, așadar, înaintarea tuturor actelor la Comisia Medico - Legală din cadrul B, mai ales că al patrulea act medico - legal, raportul de nouă expertiză medico - legală nr. A- al B, a fost întocmit fără radiografiile Spitalului de Urgență C, unitate sanitară la care s-a efectuat intervenția chirurgicală pentru pneumotorax.
Instanța de fond a evitat să se pronunțe asupra relevanței radiografiilor, iar instanța de apel a considerat normal ca aceeași comisie care a efectuat noua expertiză medico - legală să se pronunțe asupra relevanței radiografiilor când, în mod evident, această comisie nu mai avea cum să revină asupra propriilor concluzii.
A concluzionat recurentul că toate aceste contradicții atrag refacerea actelor medicale și a hotărârilor pronunțate în baza lor.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, încadrate în drept în dispozițiile art. 385/9 pct. 17 și 18 din Codul d e procedură penală, cum și a cazurilor de casare care se iau întotdeauna în considerare din oficiu, curtea constată că recursul nu este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu nu se confirmă prin probele aflate la dosarul cauzei, administrate atât în faza de urmăririi penale, cât și a cercetării judecătorești.
Astfel, deși partea vătămată a pretins că inculpații au lovit-o la data de 17.10.2004 cu o, iar după ce a căzut la pământ, cu picioarele în zona toracelui, niciunul dintre martorii audiați, ce au întâlnit-o pe aceasta la puțin timp după pretinsul incident, nu au observat ca ea să prezinte semne vizibile că ar fi fost agresată.
Mai mult chiar, partea vătămată nu s-a plâns persoanelor întâlnite imediat după pretinsul conflict cu inculpații că ar avea dureri specifice leziunilor constatate prin actele medicale depuse la dosar, în faza de urmărire penală.
Dimpotrivă, partea vătămată a mers în sat și s-a așezat pe banca de la poarta martorului, a discutat cu acest martor și cu alte persoane ce au venit acolo (martorii, - - filele 68 - 81 dosar de urmărire penală), fără a menționa ceva despre împrejurările relatate în plângere.
Mai mult chiar, în locul în care se pretinde că a avut loc agresiunea (punctul " Sașii - "), părțile au fost văzute de către martorul ( 75 dosar urmărire penală și 74 dosar instanță), care ar fi putut observa un eventual conflict între acestea; martorul, însă, precizează că partea vătămată se afla la o distanță de circa 400 de inculpați și că aceștia se îndreptau spre domiciliul lor în momentul în care el a plecat, adică într-o direcție opusă celei în care se afla partea vătămată.
Martorul declară că cei doi inculpați culeseseră ciuperci (fapt confirmat și de inculpați, și de ceilalți martori audiați) și, deși partea vătămată susține că împreună cu ei era și tatăl inculpaților, -. (ce a fost audiat în cauză în calitate de învinuit) și că acesta i-ar fi instigat pe cei doi să o lovească, martorul nu confirmă versiunea părții vătămate, precizând, în același timp, că i-a văzut pe cei doi inculpați plecând împreună spre casă - "către sat, în vale" -, în vreme ce " și se aflau în deal, în direcție opusă celei în care plecaseră inculpații" ( 75 verso dosar urmărire penală).
-, ce o însoțea pe partea vătămată în ziua de 17 octombrie 2004 la păscutul oilor în punctul "", relatează cum aceasta "a plecat pe la ora unu fără ceva în jos pe drum, către sat", iar după circa o oră "au venit cei doi inculpați, din sus, dinspre Pârâul, adică din direcție opusă drumului" și i-au spus să "țină câinii, pentru a putea culege ciuperci"; aceștia din urmă "au rămas în zona respectivă, culegând ciuperci, aproximativ 2 ore" - 75 dosar instanță.
Între timp, în jurul orelor 14, partea vătămată se afla deja pe banca de la poarta martorului unde, fiind întrebată de martorii prezenți acolo de ce este tristă, a afirmat că a fost bătută de "ai lu "; ea nu prezenta urme vizibile de lovituri, pe corp ori pe față, așa cum am arătat anterior.
Declarațiile părții vătămate sunt, așadar, contrazise flagrant de probele administrate, iar susținerile sale, că a fost lovită de inculpați și că, după loviturile primite, era murdară "de noroi și de sânge, pe față și pe cap" ( 28 dosar urmărire penală), că a mers în sat "mai mult de-a bușilea" sunt infirmate de probele la care am făcut referire.
În plângerea penală formulată la data de 23.11.2004, partea vătămată a mai precizat că, fiind lovită de inculpați "cu bâtele și cu picioarele", a fost salvată din mâinile acestora de martorii și ( 14 dosar de urmărire penală).
Deși martorii nominalizați au fost să culeagă ciuperci în ziua de 17.10.2004, ei s-au aflat în cu totul altă parte decât punctul în care partea vătămată păștea oile; în declarațiile lor, aceștia au arătat că au fost în acea zi în zona "" și că nu s-au întâlnit cu niciuna din părțile prezentei cauze ( 57 - 58 dosar de urmărire penală).
În fine, mai este de precizat aici și faptul că martorul - -,nepot al părții vătămate, a văzut-o pe aceasta stând pe bancă împreună cu martora în jurul orelor 20,00 - 20,30 din ziua menționată în actul de sesizare - așadar, după circa 9 ore de la ora la care ar fi avut loc conflictul soldat cu fracturarea coastei părții vătămate - și, deși nu a observat semne ale unei agresiuni pe fața sau pe corpul unchiului său (nici leziuni evidente, nici urme de sânge sau noroi pe corp - 61 dosar de urmărire penală), i s-a spus de către martora că acesta a fost bătut și că trebuie să meargă la spital.
Partea vătămată mai relatează, însă, și faptul că între ea și inculpați relațiile erau de multă vreme tensionate, întrucât inculpații au lăsat caii să pască terenul său, iar cu o zi înainte de data pretinsei agresiuni a avut un conflict între partea vătămată și mama acestora ( 33, 34 dosar fond).
Incidentul dintre cei doi a făcut obiectul analizei în cauza nr. 1803/2004 a Judecătoriei Brezoi, ce a fost învestită cu soluționarea plângerii formulate de numita -. împotriva părții vătămate.
Instanța a constatat, prin sentința penală pronunțată (nr. 327/21.12.2004 - 33, 34 dosar fond), că părțile din acea cauză s-au insultat și s-au amenințat reciproc la data de 16.10.2004, așa încât fapta de insultă comisă de nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar fapta de amenințare nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 193 din Codul penal, întrucât nu a fost de natură aoa larma pe victima -..
Exista, așadar, o stare de tensiune între familia inculpaților și partea vătămată, ce ar fi putut-o îndemna pe aceasta din urmă să-i acuze pe inculpați că au lovit-
În legătură cu leziunile traumatice constatate prin actele medico - legale, curtea reține următoarele:
În perioada 29.10.2004 - 10.11.2004, partea vătămată a fost internată la Spitalul orășenesc B cu diagnosticul "pneumonie acută interstițială, spondiloză cervicală, insuficiență circulatorie și traumatism hemitorace drept (vechi)".
Anterior, la data de 17.11.2004, acesteia i-a fost eliberat de către V certificatul medico - legal nr. C/1874 ( 21 dosar urmărire penală), ce atestă că prezenta la data examinării "fractură C7 hemitorace stg. stg. agresiune fizică", necesitând pentru vindecare circa 40 de zile de îngrijiri medicale.
Același medic primar legist care a întocmit actul sus-menționat, solicitat fiind de către procuror, la data de 20.04.2005 a mai întocmit și raportul de constatare medico - legală ( 20 dosar urmărire penală), în care concluzionează că "numitul, consecutiv agresiunii din data de 17.10.2004, a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce mai probabil prin lovire cu corpuri dure, pentru care s-a apreciat că necesită cca. 40 zile timp de îngrijiri medicale de la producere; leziunile traumatice suferite au pus în primejdie viața victimei; nu a rămas cu infirmități sau invalidități posttraumatice permanente".
S-a cerut o completare a acestei constatări, în sensul de a se preciza care a fost mecanismul de producere a leziunilor ( 18 dosar de urmărire penală), căreia i s-a răspuns la data de 20.02.2006 de către medicul primar legist care întocmise și actele medicale enumerate anterior: leziunile traumatice s-ar fi putut produce "mai probabilprin lovire cu corpuri dure, respectiv cu picioarele la nivelul hemitoracelui stg. în condițiile menționate de anchetă".
În mod judicios instanța de fond, ținând seama că în cauză nu fusese efectuată o expertiză medico - legală și având nelămuriri cu privire la vechimea leziunilor (dacă acestea au apărut înainte sau după data de 17.10.2004) și cu privire la mecanismul producerii lor (mai mulți martori relataseră că, înainte de ziua arătată, partea vătămată a fost lovită în timp ce scălda oile, iar de atunci s-a tot plâns că "o dor coastele", s-a adresat " Minovici" pentru întocmirea unei atare lucrări ( 65 și 105 dosar de fond); aceasta, în condițiile în care V își spusese de trei ori cuvântul, prin intermediul aceluiași medic legist, care concluzionase prin emiterea unei variante probabile.
Pentru efectuarea expertizei, au fost puse la dispoziția comisiei de medici toate actele medicale întocmite, rezultatul radiografiei abdominale simple și al radiografiei pulmonare și chiar radiografia toracică efectuată părții vătămate la Spitalul Județean de Urgență C, datată 17.01.2007 ( 137 dosar de fond).
Deși radiografia efectuată în data de 20.10.2004 la același spital, în care se menționează existența fracturii C7 de dr. nu s-a aflat la dosar, în urma demersurilor făcute de judecătorul fondului ( 206) ea a fost remisă prin adresa din data de 04.03.2006 ( 236) și medicii care au întocmit raportul de expertiză au putut constata că "pe clișeele radiologice suplimentar față de constatările consemnate în raportul de expertiză medico - legală cu nr. A-s-a obiectivat existența fracturii de arc lateral coasta a 7-a cu mică deplasare (vizibilă doar pe radiografia din 18.10.2004; de asemenea, s-au mai decelat: mic pneumotorax lateralo - toracic stâng și emfizem subcutanat lateralo - toracic stâng, elemente semiologice radiologice care fuseseră obiectivate anterior" - 240 și 267 dosar de fond.
Concluziile comisiei, chiar și după studierea radiografiilor respective, au fost următoarele: a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 17.10.2004 prin lovire cu corp dur, pentru care a necesitat 14 - 16 zile de îngrijiri medicale; având în vedere interpretările radiologice consemnate în clinică nr. 51869 Spitalului Clinic Județean de Urgență C și interpretarea nr. 340/21.06.2007 a Laboratorului de Radiologie al, cât și elementele examenului clinic consemnate în actele medicale - leziunile traumatice suferite la data de 17.10.2004 nu au fost de natură să pună în primejdie viața sus-numitului și nici să îi determine vreo infirmitate posttraumatică.
Se mai precizează că internarea părții vătămate din perioada 29.10 - 10.11.2004 în Spitalul orășenesc B s-a efectuat pentru afecțiunile patologice cronic - degenerative pe care le prezenta sus-numitul, și nu pentru diagnosticarea și tratarea leziunilor traumatice din data de 17.10.2004 ( 143, 144 dosar instanță).
Această expertiză a primit avizul Comisie de Avizare și Control de pe lângă B ( 135).
Or, în raport cu aceste concluzii, se impunea ca, în conformitate cu art. 334 din Codul d e procedură penală, să fie dispusă schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare a instanței, din infracțiunea prevăzută în art. 182 alin. 2 Cod penal, în aceea prevăzută în art. 180 alin. 2 din același cod.
Contrar susținerilor recurentului, în speță nu a fost efectuată o nouă expertiză medico - legală, ci una singură, având ca obiectiv să stabilească numărul real de îngrijiri medicale necesar victimei pentru vindecare și modul de producere a leziunilor traumatice constatate prin actele medicale întocmite anterior.
Nu este vorba, așadar, de acte medicale contradictorii, ci de răspunsul comisiei medico - legale în raport cu nelămuririle pe care constatările medicale anterioare le conțineau, relativ la aspectele la care am făcut mai sus referire.
Compunerea comisiei a fost completă și în răspunsul dat după remiterea radiografiei efectuate la data de 18.10.2004, iar răspunsul ei a fost avizat de Comisia de Avizare și Control, așa cum s-a arătat, în urma studierii întregii documentații medicale.
Dincolo de aceasta, însă, curtea constată că probele efectuate nu au putut înlătura dubiul legat de vinovăția inculpaților în producerea leziunilor prezentate de partea vătămată.
Faptul că cei doi ar fi comis infracțiunea de lovire fără ca în preajmă să se afle vreun martor este perfect plauzibil, însă lipsa de concordanță între ora la care ar fi avut loc agresiunea și ora la care partea vătămată a fost văzută pe banca de la poarta martorului, pe de o parte, între declarațiile martorilor (potrivit cărora inculpații au rămas să culeagă ciuperci circa două ore după plecarea în sat a părții vătămate, timp în care partea vătămată a fost văzută stând pe bancă, în fața domiciliului martorului ) și modul în care aceasta descrie cronologia evenimentelor din acea zi, cum și susținerile cu totul lipsite de adevăr relative la intervenția în apărarea părții vătămate a unor persoane care nici măcar nu fuseseră în zonă în ziua respectivă, ridică serioase dubii asupra acuzațiilor aduse inculpaților, prin plângere și prin actul de sesizare a instanței.
A da curs ipotezei că, de vreme ce partea vătămată prezintă leziuni în urma unei agresiuni și întrucât cei acuzați ar fi avut dorința de a-i aplica o corecție, datorită unui incident ce a avut loc cu o zi înainte, trecând peste toate aceste inadvertențe, înseamnă a înfrânge un principiu fundamental consacrat de legea română, acela al prezumției de nevinovăție.
O condamnare pronunțată în asemenea condiții ar fi nelegală și nu ar putea fi menținută căci, dacă este cert faptul că partea vătămată a fost la data de 17.10.2004 victima unei agresiuni, în lipsa unor probe certe de vinovăție contra acuzaților (deși la dosar se află un amplu material probator) orice îndoială operează în favoarea lor.
Așa fiind, sentința prin care a fost dispusă achitarea, în baza art. 10 lit. c) din Codul d e procedură penală, menținută de tribunal, este legală și temeinică, în concordanță cu probatoriul administrat, iar criticile ce i se aduc sunt neîntemeiate.
Va fi, prin urmare, pronunțată o soluție de respingere a recursului, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) din Codul d e procedură penală.
Văzând și prevederile art. 192 din același cod,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva deciziei penale nr.137/A/08.10.2008 a Tribunalului Vâlcea, pronunțată în dosarul nr-.
Cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, inclusiv onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 600 lei, avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
-.
Grefier,
Red.-.S/Tehnored./ex.3/25.05.2009
Jud.fond
Jud.apel /
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Teodora Gheorghe Sorescu, Raluca
