Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 312/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
70/2010
DECIZIA PENALĂ NR. 312
Ședința publică din data de 17.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 2: Luciana Mera
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 689/A din 14.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde recurentul inculpat personal și asistat de avocat ales, lipsind intimații părți civile, Spitalul Clinic De Urgență și intimatul asigurător SC Reasigurare Astra SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, după care:
Constatând că nu sunt excepții de invocat, alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului în temeiul art.3859pct.10, 14 și 18. pr. pen. Cu privire la disp. art.3859pct.10 pr. pen. solicită să se aibă în vedere faptul că instanțele au înlăturat raportul de expertiză, în mod nejustificat. Cu privire la art.3859pct.14 pr. pen. solicită reindividualizarea pedepsei cu reținerea art.74-76. pen. față de lipsa antecedentelor penale, atitudinea din timpul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, iar conform art.3859pct.18 pr. pen. are în vedere greșita reținere a situației de fapt.
Solicită desființarea în parte a deciziei penale nr.689/A din 14.12.2009 în sensul individualizării corecte a pedepsei aplicate și reducerea cuantumului acesteia și respingerea solicitării părții civile privind plata prestației periodice lunare pe toată durata vieții acesteia.
În motivarea deciziei, instanța de apel menține argumentele instanței de fond, atât in ceea ce privește reținerea situației de fapt, dar și în ceea ce privește analiza probelor. Astfel, sunt înlăturate toate acele circumstanțe sau dovezi favorabile inculpatului și reținute circumstanțe defavorabile. Consideră că cele două instanțe înfrâng prezumția de nevinovăție stabilită de lege înlăturând toate acele probe care creează suficiente dubii în privința modalității de producere a accidentului din 20.05.2004, precum și a conduitei persoanelor implicate.
Instanța de apel se rezumă la a aprecia ca instanța fondului a făcut o corectă apreciere a materialului probator administrat în cauză, fără a răspunde în nici un fel criticilor formulate de inculpat în motivele de apel.
Pentru clarificarea situației de fapt și a circumstanțelor producerii accidentului de circulație din data de 20.05.2004, inculpatul a solicitat instanței de fond ș celei de apel efectuarea unei noi expertize de dinamica accidentului, cerere respinsă cu încălcarea dispozițiilor art.66 alin.2 și art.67 pr. pen. În ceea ce privește situația de fapt, în mod eronat instanța de fond reține că inculpatul a pătruns în intersecție pe culoarea roșie a semaforului. Deși s-a învederat instanței de apel că era imposibil ca acesta să fi circulat în intersecție pe culoarea roșie a semaforului, iar autoturismul Volvo condus de martorul să fi circulat pe același sens de mers cu inculpatul și în același timp pe culoarea, aceasta circumstanțpa premergătoare producerii accidentului nu este reținută.
Printr-o interpretare legală, judicioasă și nepărtinitoare a probelor rezultă că, partea vătămată și inculpatul sunt vinovați de producerea accidentului, astfel cum rezultă și din analiza raportului de expertiză ing. (pag. 12, fila 99 ), expertiză înlăturată nejustificat de către instanța de fond.
Inculpatul recunoaște vina în ceea ce privește crearea stării de pericol prin faptul că a circulat pe calea de rulare a tramvaiului nerespectând semnificația indicatorului "", însă urmările accidentului sunt rezultatul contribuției, în prima fază a conducătorului autoturismului Volvo prin tamponarea inculpatului și devierea pe sensul opus de mers si, în a doua fază, a pârtii vătămate care s-a angajat în traversarea străzii pe culoarea roșie a semaforului.
Având în vedere aceste dubii serioase care pun la îndoială răsturnarea prezumției de nevinovăție, hotărârile sunt nelegale în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate. Astfel, prin raportare la probele administrate în cauză, nu se ține cont de contribuția semnificativă la producerea accidentului și a urmărilor acestuia pe care o au atât conducătorul autoturismului Volvo cât și partea vătămată sau măcar unul dintre aceștia.
De asemenea, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa maximă, deși nu este reținută nici o circumstanța agravantă, iar în cauza există circumstanțe atenuante în ceea ce îl privește.
Se impune aplicarea dispozițiilor art.74 și art.76 pen. față de lipsa antecedentelor penale, conduita corespunzătoare pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, acesta recunoscând și regretând profund fapta.
În ceea ce privește prestația periodică lunară la care a fost obligat către partea vătămată, solicită Curții să observe planșele foto depuse în faza judecații apelului și care-1 prezintă pe partea vătămata alergând, traversând imprudent printre mașini prin loc nepermis și nicidecum ca o persoană în nevoie, cu un handicap permanent de natura a-i afecta în totalitate capacitatea de muncă. Totodată, trebuie avute în vedere și concluziile raportului de expertiză medico-legală în sensul că partea vătămată a refuzat să se prezinte la un control de specialitate solicitat de comisia de examinare, control în lipsa căruia concluziile acestui raport au la bază doar actele medicale care datează din perioada producerii accidentului.
Astfel, nici expertiza medico-legală și nici instanța de apel nu au în vedere starea bună a părții vătămate și refacerea acestuia după accident, ceea ce face neîntemeiată solicitarea de acordarea a unei prestații periodice lunare către acesta.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat. Apreciază că în cauză nu sunt incidente disp. art.3859pct.10 pr. pen. întrucât înlăturarea raportului de expertiză s-a făcut motivat, acest motiv nefiind încadrabil în cazul de casare invocat. Cu privire la incidența cazului de casare prevăzut de art.3859pct.18 pr. pen. apreciază că este neîntemeiat întrucât din concluziile raportului de expertiză tehnică efectuată rezultă culpa exclusivă a inculpatului la producerea accidentului, care a ignorat culoarea roșu a semaforului, a circulat pe terasamentul tramvaiului cu viteza superioară celei prevăzută de lege. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 pr. pen. apreciază că nu este aplicabil, având în vedere conduita inculpatului, urmărire produse în urma accidentului, numărul mare de îngrijiri medicale acordat părții vătămate, în jur de 120 zile, faptul că acesta și-a pierdut funcționalitatea unui organ, are infirmitate fizică permanentă. Consideră că s-a soluționat corect latura penală cât și cea civilă a cauzei, astfel că pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat declară că a fost fortuit să ajungă pe terasamentul tramvaiului din cauza unui camion și consideră că accidentul s-a produs întrucât mașina marca Volvo l-a acroșat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr.689/A din 14.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.785/24.10.2008 pronunțată în dosarul nr- de Judecătoria sectorului 1
A fost desființată în parte sentința penală apelată și în fond, rejudecând:
În baza art.81, 82. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului G, pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
În baza art.71 al.5 pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsie închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.359 pr. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 pen.
S-a redus cuantumul daunelor morale stabilit de prima instanță de la 300.000 lei la 200.000 lei și s-a redus prestația periodică lunară la care a fost obligat inculpatul către aceeași parte civilă de la 1.000 lei la 600 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
S-a luat act de retragerea apelului declarat de Societatea de - Reasigurare Astra SA la data de 08.04.2009, pe care o obligă la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare în apelul inculpatului au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.785/24.10.2008 pronunțată în dosarul nr- de Judecătoria sectorului 1 B, conform art.184 alin.2, alin.4 pen. a fost condamnat inculpatul G la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.1, 64 lit.a teza a II-a, lit.b pen.
În baza art.14 pr. pen. rap. la art.998 și urm. civ. inculpatul și asiguratorul SC - Reasigurare Astra SA - Sucursala B - în baza contractului de asigurare (pentru care s-a emis polița nr.- serie DA din 12.01.2004) și art.55 Legea nr.136/1995, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.172/2004, au fost obligați la:
- 300.000 lei daune morale către partea civilă
- 2899,05 despăgubiri materiale către partea civilă
- prestație perioadă lunară în cuantum de câte 1.000 lei, reactualizat începând cu data producerii accidentului (20.05.2004) până la încetarea stării de nevoie, în favoarea părții civile
- 33.235,08 lei către partea civilă Spitalul Clinic De Urgență.
S-a stabilit că asiguratorul va răspunde în limita fixată de Ordinul nr.3113/2003 publicat în Monitorul Oficial nr.858/03.12.2003.
Conform art.191 pr. pen. inculpatul a fost obligat la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.193 pr. pen. inculpatul a fost obligat la 3377,10 lei cheltuieli de judecată către partea vătămată, reprezentând contravaloare onorariu avocat și contravaloare onorariu către Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în ziua de 20.05.2004, în jurul orei 18:15, pe bd. - -, dinspre către str.T, dar pe terasamentul liniilor de tramvai, circula auto marca Audi A6 înmatriculat cu nr.B-34-, condus de inculpatul Ajuns la refugiul stației de tramvai de pe sensul său de mers, conducătorul auto marca Audi și-a continuat deplasarea prin stânga acestuia, fără să respecte semnificația indicatorului de obligare întâlnit. În continuare, autoturismul marca Audi a pătruns în intersecție la culoarea roșie a semaforului cu o viteză de minim 70 km/ și a acroșat cu partea laterală dreapta față auto marca Volvo, care inițiase o manevră de viraj la stânga ce presupunea trecerea peste linia de tramvai, cu respectarea normelor de guvernează efectuarea unei manevre de acest tip. După acest acrosaj, auto marca Audi a pătruns pe contrasens și a lovit pe pietonul parte vătămată, care traversa bulevardul pe marcajul trecerii de pietoni aflată la ieșirea din intersecție către str. După impact, partea vătămată a fost preluată pe motorului până la contactul cu parbrizul, pe care l-a spart, și a fost proiectată pe terasamentul liniilor de tramvai în direcția de înaintare a autoturismului.
Autoturismul marca Audi a lovit violent cu partea frontală în capătul refugiului stației de tramvai de pe sensul opus deplasării sale, a escaladat bordura și a dislocat stâlpul de susținere a indicatorului stației și a semafoarelor instalate pe acesta. Acest autoturism s-a oprit în final cu roțile din față pe refugiul stației de pe sensul opus.
În ceea ce privește manevra efectuată de auto Volvo și condițiile de trafic din zonă, instanța reține că autoturismul marca Volvo cu nr. de înmatriculare B-17-, condus de martorul, se deplasa pe bd. - - dinspre către str.
- se desfășura la lumina zilei (ora 18:00) pe carosabil cu înveliș asfaltic, în stare uscată. În zonă, artera pe care se deplasa autoturismul prezintă o lățime de 18 între borduri, cu linii de tramvai pozate adiacent, medianei, pe panouri prefabricate din beton armat și piste rutiere pe ambele laturi.
În zona producerii accidentului se află intersecția dirijată (semaforizată) cu str. -. - și există stații de tramvai prevăzute cu refugii pe ambele sensuri. Pe capetele refugiilor erau instalate indicatoare de obligare " prin dreapta", iar pe carosabil în aproprierea refugiilor existau trasate marcaje continue între pistele rutiere și terasamentul liniilor de tramvai.
Pe bd. - -, pe ambele sensuri de mers, există treceri de pietoni la intrarea și la ieșirea din intersecția menționată. de pietoni sunt prevăzute cu indicatoare, marcaje transversale și semafoare pietonale. În zona respectivă sunt instalate indicatoare "Drum îngust" și "Copii".
Ajuns la intersecția menționată, martorul a oprit autoturismul pe II la culoarea roșie a semaforului pentru vehicule aferent sensului său de mers, orientându-se însă spre linia de tramvai cu intenția de a vira la stânga pe str. -. -. În aceste împrejurări, după inițierea manevrei de viraj stânga, apropriindu-se de liniile de tramvai, autoturismul condus de martor a fost tamponat de autoturismul condus de inculpat.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a procedat la analiza probelor și a înlăturat anumite declarații ale inculpatului, constatând că nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă.
Astfel, inculpatul a susținut în fața instanței că a pătruns în intersecție pe culoarea, spunând că în momentul în care se apropria de intersecție era roșu, dar s-a schimbat în, astfel încât a accelerat, continuându-și drumul. Această susținere a inculpatului este infirmată de declarațiile părții vătămate și ale martorilor, și G -, care au declarat în cursul urmăririi penale că autoturismul marca Volvo a oprit lângă linia de tramvai pentru a acorda prioritate vehiculelor ce circulau din sens opus. Autoturismul marca Audi, condus de către inculpat a pătruns în intersecție, pe culoarea roșie a semaforului, prin stânga refugiului de tramvai, pe linia de tramvai, tamponând auto marca Volvo. În urma impactului auto marca Audi a pătruns pe contrasens, unde a accidentat-o pe partea vătămată care traversa strada pe trecerea de pietoni pe culoarea a semaforului (filele 134 și urm. ).
În plus, din raportul de expertiză tehnică auto întocmit de ing., expert tehnic numit de organul de cercetare penală, de ing., expert tehnic admis la recomandarea inculpatului și ing., expert tehnic admis la recomandarea părții vătămate ( 56-66 dup) rezultă că impactul dintre auto marca Audi și victimă s-a produs pe marcajul pietonal amplasat la ieșirea din intersecție către str. S-a reținut faptul că autoturismul marca Audi a pătruns în intersecție la culoarea roșie a semaforului pentru vehiculul aferent direcției sale de înaintare, după ce auto marca Volvo intrase în intersecție de o anumită perioadă de timp.
Inculpatul a creat o stare de pericol potențial prin deplasarea cu autoturismul Audi, având o viteză net superioară limitei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și prin încadrarea pe terasamentul liniei de tramvai, prin stânga refugiului stației, fără să respecte semnificația indicatorului de obligare " prin dreapta" și a marcajului continuu de pe carosabil.
Inculpatul a creat și starea de pericol iminent prin pătrunderea în intersecție la culoarea roșie a semaforului aferent direcției sale de înaintare.
Inculpatul putea preveni producerea accidentului dacă renunța la deplasarea prin stânga refugiului stației de tramvai și la pătrunderea în intersecției la culoarea roșie a semaforului aferent direcției sale de înaintare, circulând cu autoturismul, având o viteză redusă sub limita maximă pe sectorul de drum respectiv.
Martorul nu a avut posibilități de evitare sau de prevenire a accidentului, deoarece s-a deplasat cu auto marca Volvo respectând regulile de circulație și nu avea cum să prevadă cum autoturismul marca Audi va pătrunde în intersecție pe culoarea roșie a semaforului.
Partea vătămată nu a avut posibilități de prevenire a accidentului, deoarece s-a aflat în situația legală de trafic, în traversarea carosabilului pe trecere de pietoni la culoarea a semaforului pietonal.
Inculpatul a încălcat prevederile art.48 din OUG nr.195/2002, art.154, art.155 și art.158 lit.l din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 prin deplasarea cu autoturismul având o viteză superioară limitei maxime admise în zona de acțiune a indicatorului "Copii" și art.41, art.56 alin.2 din OUG nr.195/2002, art.1, art.76 și art.83 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 prin respectarea semnificației indicatoarelor rutiere, a marcajelor și a semnalelor luminoase.
Martorul și partea vătămată se aflau în situații legale de trafic și nu au încălcat legislația rutieră.
De precizat faptul că raportul de expertiză tehnică auto a fost semnat de către expertul tehnic și de către expertul parte admis la recomandarea părții vătămate, ing. (filele 58-66 ). Domnul ing., expert tehnic recomandat de către inculpat, a depus obiecțiuni la concluziile raportului de expertiză tehnică susmenționat (filele 68-76 ).
În esență aceste obiecțiuni constau în aceea că: potrivit expertului parte, inculpatul a pătruns în intersecție la culoarea a semaforului electric pentru autovehicule și culoarea roșie pentru pietoni (fila 75 ).
Deoarece inculpatul a invocat în apărarea sa, în fața instanței, împrejurarea constând în aceea că a contribuit la crearea stării de pericol și martorul, prin modul în care a inițiat manevra de viraj spre stânga, instanța a analizat distinct aceste aspecte, reținând următoarele:
Nu se poate stabili dacă la momentul impactului, auto Volvo inițiase manevra de viraj stânga (era în mișcare, având o viteză redusă) sau nu se afla în mișcare, ci staționa, orientat spre liniile de tramvai, semnalizând. Această împrejurare de fapt nu este însă esențială pentru stabilirea culpei în producerea accidentului. Astfel, în raportul de expertiză atașat la dosarul cauzei (expert ) se are în vedere acest element de incertitudine când se stabilește dinamica accidentului și crearea stării de pericol pentru pieton (raport de expertiză fila 61 dup. antepenultimul paragraf: "în momentul impactului cu autoturismul Audi, autoturismul Volvo putea fi oprit sau putea avea o viteză extrem de redusă).
Expertul a concluzionat că în aceste împrejurări inculpatul este cel care a încălcat legislația rutieră în vigoare, iar numiții și se aflau în situații legale de trafic fără să încalce legislația rutieră.
În ceea ce privește cel de-al doilea raport de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale, instanța reține următoarele:
a) din punct de vedere procedural nu au fost respectate exigențele art.123 și urm. pr. pen.
Astfel, la dosarul cauzei exista deja un raport de expertiză (cel întocmit de expert, în baza Ordonanței din 16.06.2005), iar la efectuarea lucrării participaseră experți recomandați propuși de partea vătămată, respectiv de inculpat.
Expertul recomandat de inculpat a formulat obiecțiuni atașate la dosarul cauzei (fila 67 și urm).
La data de 08.11.2006 prin Ordonanță, același organ de cercetare penală, agent șef dispune efectuarea unei expertize tehnice, iar obiectivele sunt identice cu cele fixate pentru prima expertiză (a se vedea filele 47,80 dosar).
Deși practic, aceasta este o nouă expertiză, organul de cercetare penală pentru a dispune efectuarea ei nu a invocat ori analizat eventualele îndoieli pe care le-ar avea cu privire la primul raport de expertiză.
S-au încălcat astfel dispozițiile art.125 pr. pen. în conformitate cu care dacă organul de urmărire penală sau instanța de judecată are îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză, dispune efectuarea unei noi expertize.
Nerespectarea acestor dispoziții legale este de natură să atragă nulitatea relativă a raportului, astfel întocmit, conf.art.197 alin.1, alin.4 pr. pen.
Anularea unui asemenea act este condiționată potrivit art.197 alin.1 alin.4 pr. pen. de producerea unei vătămări, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului și de invocarea acestei vătămări de către persoana interesată într-un anumit termen.
Or, în speță nici partea vătămată, nici inculpatul nu au invocat asemenea vătămări.
În consecință, instanța nu a anulat expertiza pentru nerespectarea disp. art.123 și urm. pr. pen. analizând însă constatările și concluziile acesteia potrivit principiului consacrat de art.63 pr. pen. raportat la întregul ansamblul probator, în scopul aflării adevărului.
b) analizând însă constatările și concluziile acestui al doilea raport de expertiză instanța constată că expertul și-a expus opinia în sensul că atât autoturismul condus de inculpat, cât și autoturismul Volvo au pătruns în intersecție pe culoarea a semaforului electric.
Singurul său argument îl reprezintă analiza timpului scurs din momentul angajării victimei în traversare și până în momentul lovirii sale (fila 100 dup), în condițiile în care expertul nu a expus tocmai modul în care a stabilit momentul în care partea vătămată s-a angajat în traversare.
Or, declarațiile martorilor au confirmat fără echivoc angajarea pietonului în traversarea pe culoarea și pătrunderea inculpatul în intersecție pe culoarea roșie.
Același expert, care susține că inculpatul a pătruns în intersecție pe culoarea, iar partea vătămată s-a angajat în traversare pe culoarea roșie, concluzionează, în contradicție cu propria sa expunere, că victima nu putea preveni accidentul, deși, dacă expertul avea convingerea că pietonul a traversat pe roșu, în mod logic, trebuia să concluzioneze că victima ar fi putut preveni accidentarea dacă nu se angaja în traversare pe roșu.
Așadar, atât expunerea, cât și concluziile raportului sunt confuze, contradictorii între ele și nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă, motiv pentru care instanța va înlătura concluziile sale, ele neputând servi aflării adevărului.
Legea de procedură penală nu stabilește aprioric valoarea diferitelor probe, aceasta trebuind să fie rezultatul aprecierii concrete de către organele judiciare a probelor administrate în cauză. Aprecierea probelor trebuie să fie completă și justă - fiecare probă trebuie analizată minuțios în conținutul ei, inclusiv prin verificarea mijlocului din care provine. În cadrul operațiunii de sinteză a probelor se analizează, totodată, dacă acestea se confirmă unele pe altele și dacă ele conduc la o concluzie univocă.
Pentru toate aceste motive, instanța fondului a apreciat că fapta inculpatului G, de a provoca din neglijență vătămarea corporală a părții vătămate, în timp ce conducea autoturismul, prin nerespectarea legislației rutiere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.184 alin.2 și alin.4 pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei a avut în vedere criteriile enumerate de art.72 pen.: circumstanțele reale (multitudinea regulilor de circulație încălcate, toate având caracter fundamental pentru siguranța traficului, iar inculpatul demonstrând, prin încălcarea lor concomitentă, o atitudine de ignorare, indiferență față de viața celorlalți participanți la trafic), urmarea imediată ireversibilă, atitudine inculpatului, care după producerea accidentului, în cursul procesului penal nu și-a manifestat disponibilitatea de a contribui la cheltuielile pe care le presupune tratamentul medical, necontribuind în niciun mod la susținerea acestora, precum și faptul că inculpatul nu are antecedente penale și s-a pus în mod constant la dispoziția organelor judiciare.
Punând în balanță ansamblul acestor considerente, instanța fondului a apreciat că pentru această infracțiune o pedeapsă orientată spre maximul intervalului prevăzut de lege, cu executare, în regim de detenție, este aptă să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii.
Față de solicitarea inculpatului de a se reține în favoarea sa circumstanțe atenuante, instanța fondului a reținut că aceste împrejurări pot fi primite ca circumstanțe atenuante doar dacă împrejurările cauzei în ansamblul lor ar conduce la concluzia unei periculozități sociale mai scăzute a inculpatului și a unui pericol social concret mai scăzut al faptei în raport de limita minimă a pedepsei prevăzută de lege pentru această infracțiune.
Or, față de multitudinea regulilor de circulație încălcate de inculpat, reguli fundamentale, esențiale pentru siguranța participanților la trafic, ceea ce denotă ignorarea de către inculpat a vieții celorlalți participanți la trafic, privită ca valoare socială protejată de legea penală, este evident că inculpat a creat o stare de pericol pentru valorile sociale protejate de legea penală.
Solicitarea inculpatului de a se proceda la suspendarea condiționată a executării pedepsei nu a fost primită de instanță, față de următoarele motive:
- suspendarea este o facultate, iar nu o obligație a instanței
- suspendarea condiționată a executării pedepsei este condiționată potrivit art.81 alin.1 lit.c pen. de aprecierea instanței, în sensul că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia.
Or, în speță față de circumstanțele reale ale faptei, față de atitudinea de indiferență pe care inculpatul a manifestat-o pentru viața celorlalți participanți la trafic, intrând cu peste 70 km/ în zona de acțiune a indicatoarelor "atenție copii", "drum îngust", intrând în intersecție pe culoarea roșie a semaforului, rulând pe linia de tramvai, deși trebuia să ocolească prin dreapta terasamentului potrivit indicatorului rutier amplasat în zonă, față de atitudinea inculpatului, care de la momentul producerii accidentului (mai 2004) și până în prezent nu a contribuit în niciun mod la ajutarea, susținerea victimei, care la 17 ani și-a pierdut în proporție de 98% capacitatea de muncă, și-a pierdut un organ și a rămas cu sechele neurologice ireversibile, instanța apreciază că scopul de reeducare și cel de prevenție pot fi atinse doar prin executarea pedepsei în regim de detenție.
Sub aspectul laturii civile, instanța reține că existența prejudiciului moral invocat de partea civilă este de necontestat: la 17 ani partea vătămată suferă de o infirmitate fizică permanentă, și-a pierdut capacitatea de muncă, este încadrat în gradul I de invaliditate, iar din punct de vedere funcțional este diagnosticat cu deficiență gravă, prin tulburări psihice, metabolice, cerebrale, locomotorii. Are o incapacitate adaptativă de 98%, capacitatea de muncă și autoservirea sunt total pierdute (fila 123 dosar instanță - raport expertiză). suplimentare depuse de partea vătămată pentru viața cotidiană nu pot fi cuantificate pe baza unor criterii matematice sau economice, astfel încât, în funcție de împrejurările concrete ale speței, statuând în echitate, trebuie acordată părții civile o despăgubire aptă să constituie o satisfacție echitabilă. În consecință, instanța fondului a admis integral cererea de acordare daune morale.
În ceea ce privește acțiunile civile din perspectiva daunelor materiale, instanța fondului a însumat cheltuielile dovedite pe bază de chitanțe, bonuri fiscale, la care a adăugat cheltuiala avansată pentru un cărucior rulant second-hand, cu mențiunea că deși pentru acesta nu există chitanță, necesitatea de a fi achiziționat este evidentă, iar prețul invocat de partea vătămată este unul rezonabil. În consecință, instanța fondului a admis în parte cererea de despăgubiri materiale formulată de partea civilă, în limitele sumei dovedite de 2899,05 lei.
De asemenea, a admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență, urmând ca acesta să fie despăgubit cu suma de 33.235,08 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată.
În ceea ce privește cererea părții vătămate de acordare a sumei de 1.000 lei ron cu titlu de prestație lunară până la încetarea stării de nevoie, instanța a reținut următoarele:
Partea vătămată și-a pierdut capacitatea de muncă (deci nu poate munci pentru a realiza venituri, după cum nici nu poate continua pregătirea școlară pentru obținerea unei calificări). Partea vătămată și-a pierdut în totalitate capacitatea de autoservire, ceea ce presupune cheltuieli suplimentare pentru a se asigura prezența permanentă a unui îngrijitor, dublate de alte cheltuieli constante, curente pentru un anumit tip de hrană, pentru transport, pentru medicație și tratamente continue. În aceste împrejurări suma avansată de partea vătămată apare ca fiind rezonabilă în raport de nevoile sale, această prestație lunară având o valoare aproximativ egală cu salariul mediu pe economie la nivelul anului 2008.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul
În cuprinsul deciziei recurate se reține că inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul aplicării unei pedepse cu suspendarea condiționată și de asemenea reducerea daunelor morale și înlăturarea prestației periodice lunare la care a fost obligat inculpatul.
Tribunalul a constatat fondat apelul inculpatului, pentru următoarele considerente:
Astfel, inculpatul Gaf ost trimis în judecată în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiuni prev. de art.184 alin.2 și 4. pen. reținându-se că în ziua de 20.05.2004, inculpatul, conducând autoturismul marca Audi A6 cu nr. de înmatriculare B-34- pe raza sector 1, provocat din culpă exclusivă un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală gravă a pietonului, care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 100 - 120 zile de îngrijiri medicale, au dus la pierderea unui organ și i-au pus viața în pericol.
La reținerea acestei situații de fapt instanța fondului a avut în vedere următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare, declarații parte vătămată, declarații martori, declarații învinuit, raport de expertiză medico-legală, rapoarte de expertiză tehnice auto, adresă Spitalul Clinic de Urgență.
Sub aspectul stabilirii situației de fapt, Tribunalul reține că instanța fondului a făcut o corectă apreciere a materialului probator administrat în cauză și a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.184 al.2, 4. pen.
Însă în privința individualizării modalității de executare, Tribunalul a apreciat că prima instanță a dat dovadă de exigență sporită, ignorând împrejurări de natură a justifica acordarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei respectiv aspecte legate de persoana inculpatului care este necunoscut cu antecedente penale, este angajat cu contract individual de muncă, are o vârstă tânără, astfel că Tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție a pedepsei închisorii.
De asemenea, a apreciat că sentința penală apelată se impune a fi desființată și sub ascetul laturii civile atât în ceea ce privește daunele morale cât și în cazul cuantumului prestației periodice lunare la care a fost obligat inculpatul în favoarea părții civile.
Astfel, a considerat că acordarea sumei de 300.000 lei daune morale este mult prea mare în raport și de situații identice soluționate de instanțele române, astfel că suma se impune a fi redusă la 200.000 lei, pentru a fi în concordanță cu practica judiciară în domeniu și pentru a nu crea situații de inechitate între persoane care au suferit aceleași prejudicii sau chiar prejudicii mai grave.
Și în ceea ce privește prestația lunară periodică, se apreciază că aceasta trebuie redusă în condițiile în care la nivelul lunii decembrie 2008 inculpatul avea un salariu de 675 lei iar prestația lunară a fost stabilită la 1.000 lei, făcând astfel imposibilă atât achitarea acestei prestații dar și supraviețuirea în continuare a inculpatului și a familiei acestuia. Tribunalul a apreciat în concluzie că suma de 600 lei lunar poate fi acoperită în mod real de inculpat și poate satisface cel puțin la acest moment necesitățile de strictă urgență ale părții vătămate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, depunând în scris motivele cu respectarea termenului prevăzut de art.38510alin.1 și 2. pr. pen.
Inculpatul a criticat decizia pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul cazurilor de casare prevăzute de art.3859pct.10, 14 și 18. pr. pen.
Astfel, se arată că instanța de apel se rezumă la a constata că instanța fondului a făcut o corectă apreciere materialului probator, fără a răspunde în nici un fel criticilor expuse în motivele scrise de apel, cu toate că, în opinia recurentului, el nu are o culpă exclusivă în producerea accidentului. Sub acest aspect, se arată că instanțele au înlăturat în mod nejustificat raportul de expertiză întocmit de expertul și au dat o greșită interpretare declarațiilor martorilor, G - și, dar și declarațiilor date de partea vătămată.
Existând puternice dubii ce pun la îndoială răsturnarea prezumției de nevinovăție, recurentul consideră absolut necesară efectuarea unei noi expertize privind dinamica producerii accidentului.
Pe de altă parte, inculpatul critică hotărârea în ceea ce privește individualizarea pedepsei, arătând că față de atitudinea sa manifestată în tot cursul procesului penal, se impune reținerea circumstanțelor atenuante judecătorești și aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege. Consideră că pedeapsa aplicată este nejustificată, fiind stabilită aproape de maximul special, în condițiile în care nu s-a reținut nicio circumstanță agravantă.
De asemenea, recurentul critică hotărârea în ceea ce privește soluționarea laturii civile, arătând că a fost obligat la plata unei prestații periodice, deși partea vătămată a refuzat să se prezinte la INML pentru efectuarea unei expertize medico-legale și, așa cum rezultă din planșele foto depuse în fața instanței de apel, este într-o stare foarte bună, iar instanța de apel nu a ținut cont de aceste aspecte.
Examinând cauza în temeiul art.3856alin.1 și 2. pr. pen. Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Așa cum s-a arătat, recurentul a motivat recursul în termen și, în plus, cazurile de casare invocate fac parte din categoria celor care pot fi avute în vedere din oficiu.
Față de criticile formulate și de consecințele prevăzute de art.38515pr. pen. sub aspectul soluțiilor ce pot fi pronunțate prin raportare la cazurile de casare invocate, Curtea va analiza cu prioritate motivele de recurs încadrabile în cazul de casare prevăzut de art.3859pct.10 pr. pen.
Criticile formulate în acest sens de către recurent sunt întemeiate.
Astfel, se constată că inculpatul a motivat în scris apelul, criticând sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, atât în ceea ce privește latura penală, cât și referitor la latura civilă a cauzei.
Pe de o parte, inculpatul a contestat modalitatea în care instanța de fond a evaluat materialul probator și a stabilit situația de fapt, precizând că își recunoaște vina în ceea ce privește starea de pericol, dar consideră că urmările accidentului sunt rezultatul contribuției în primă fază a conducătorului autoturismului Volvo (numitul ) prin tamponarea autoturismului condus de inculpat și devierea pe sensul opus de mers și în a doua fază, a părții vătămate care s-a angajat în traversarea străzii pe culoarea roșie a semaforului (filele 24-28 din dosarul instanței de apel).
Aceste critici sunt susținute și cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc în ședința din 4.06.2009, înainte de repunerea cauzei pe rol, când apărătorul ales al inculpatului critică sentința în sensul greșitei rețineri a culpei exclusive a inculpatului, contestând situația de fapt stabilită de instanță și, în plus, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, solicită înlăturarea obligației de plată a prestației periodice, invocând în acest sens fotografiile depuse la dosarul de apel (fila 66, 67).
Toate aceste critici au fost reiterate, este adevărat într-o manieră mult mai succintă, și cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc în data de 3.12.2009.
Așa cum rezultă din cuprinsul deciziei recurate, instanța de apel a reținut în mod eronat criticile formulate, apreciind că inculpatul a criticat sentința doar sub aspectul individualizării pedepsei.
Drept urmare, Tribunalul nu a analizat toate motivele de apel mai sus menționate, limitându-se în ceea ce privește stabilirea situației de fapt, să constate că instanța de fond a avut în vedere toate mijloacele de probă, fără să reanalizeze ea însăși materialul probator din perspectiva criticilor punctuale formulate de către inculpat.
În plus, instanța de apel nu a analizat și nu a răspuns în nici un fel la critica referitoare la proporția culpei în producerea accidentului, aspect deosebit de important atât în ceea ce privește situația de fapt, cât și referitor la individualizarea pedepsei și soluționarea laturii civile.
Mai mult, deși a analizat critica referitoare la stabilirea prestației lunare periodice, instanța de apel nu a analizat-o prin raportare la probele noi administrate în fața sa, respectiv planșele foto ce o înfățișează pe partea vătămată într-o stare fizică excelentă (alergând chiar pe stradă, reușind să evite mașinile aflate în mers pe carosabil) și nu a analizat în mod critic noua expertiză medico-legală, din perspectiva efectuării acesteia fără examinarea părții vătămate datorită refuzului său de a se prezenta la.
În acest fel, tribunalul a încălcat dispozițiile art.378 pr. pen. potrivit căruia instanța de apelverifică hotărârea pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a oricăror probe noi administrate în fața sa, putând da o nouă apreciere probelor administrate în fața primei instanțe,fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate.
Instanța de apel nu este exonerată de această obligație nici în situația în care prima instanță procedează la o analiză temeinică și detaliată a materialului probator, cum este cazul în speță.
Față de cele reținute, se constată că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la toate probele administrate și nu a răspuns unor cereri esențiale pentru inculpat, de natură să garanteze drepturile acestuia și să influențeze soluția procesului.
O atare omisiune este sancționată de cazul de casare prevăzut de art.3859pct.10 pr. pen. așa încât, în temeiul art.38515pct.2 lit.c pr. pen. Curtea va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecarea apelului declarat de inculpat.
Având în vedere că prin decizia recurată s-a luat act de retragerea apelului declarat de -reasigurare Astra SA, decizia va fi casată în parte, numai în ceea ce privește soluționarea apelului declarat de inculpat, urmând a fi menținute celelalte dispoziții.
Drept urmare, apare inutilă examinarea criticilor încadrate în cazurile de casare prevăzute de art.3859pct.14 și 18. pr. pen. însă urmează ca instanța de apel să aibă în vedere cu ocazia rejudecării, pe lângă aspectele referitoare la culpa exclusivă și soluționarea laturii civile, toate celelalte aspecte invocate de către recurent, inclusiv cele referitoare la stabilirea situației de fapt și individualizarea pedepsei.
În temeiul art.192 alin.3 pr. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul.
Casează în parte decizia penală nr.689/A din 14.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală și trimite cauza aceleiași instanțe, spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red.
Dact. /2 ex./15.03.2010
- jud.:.;
Președinte:Cristina RotaruJudecători:Cristina Rotaru, Luciana Mera, Viorica Costiniu
