Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 316/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 316/R/2008
Ședința publică din 29 mai 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe G - președintele instanței
Procuror:
Grefier:
S-a luat în examinare recursurile penale declarate de partea civilă G și partea responsabilă civilmente I împotriva deciziei penale nr. 48/A din 18 februarie 2008 Tribunalului Bihor.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat apărătorul părții civile, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 76/2008 emisă de Baroul Bihor și apărătorul din oficiu al inculpatulului intimat, av., în baza delegației nr. 2347/2008, emisă de Baroul Bihor, lipsind restul părților.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că inculpatul a depus o precizare în 09.05.2008, după care:
Apărătorul părții civile invocă excepția tardivității recursului formulat de partea responsabilă civilmente întrucât a fost declarat în 8.04.2008.
Apărătorul inculpatului lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Procurorul solicită respingerea excepției întrucât data poștei este 04.04.2008.
Apărătorul părții civile arată că nu mai susține excepția invocată.
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul părții civile arată că dispozitivul deciziei a fost neclar și nu mai susține acest recurs, soluția dată în apel fiind cea legală. Solicită respingerea recursului părții responsabile civilmente.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursurilor și menținerea deciziei atacate.
Procurorul solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1620 din 20.11.2006, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:
S-a constatat că inculpatul nu a cerut continuarea procesului penal in baza prev. de art. 13.
C.P.P.În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g C.P.P. rap. la art. 124, art. 122 lit. d penal, ținând seama de dispozițiile Încheierii nr. 476/26.01.2007 a ÎCCJ și de prev. art. 60 alin. 4.C.P.P. au fost menținute actele indeplinite in fata Judecătoriei Iași și a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4. penal, ca urmare a intervenirii prescripției speciale in cauză.
In baza art. 14 și art. 346.C.P.P. art.998 și urm. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă G și a fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabilă civilmente SC I ( I) la plata in favoarea acestuia a sumei de 6.700 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, actualizate la data plătii efective.
S-a constatat că partea responsabilă civilmente SC I ( I) a achitat inculpatului suma de 8.420,2 lei, ca urmare a punerii in executare a SP 4572/2000 a Judecătoriei Iași, modif. prin 1127/2001 a Tribunalului Iași, mentinută prin 213/2002 a Curții de Apel Iași, solutii dispuse anterior admiterii recursului in anulare in cauză, prin urmare, potrivit prezentei, partea civilă G este îndreptățita la diferenta pină la totalul sumei cu privire la care s-a admis acțiunea civilă.
In baza art. 14 și art. 346.C.P.P. art. 998 și urm. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență I și a fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabilă civilmente SC I ( I) la plata in favoarea acestuia a sumei de 1.476,21 lei cu titlu de daune materiale, actualizate la data plătii efective.
Au fost respinse celelalte pretenții civile formulate in cauză.
S-a dispus ca onorariul în sumă de 100 lei pentru apărătorul din oficiu, să fie achitat din fondurile Ministerului Justiției conf. delegației nr. 5008 din 24.10.2007, aflată la dosar.
In baza art. 349 și art. 192.C.P.P. a fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabilă civilmente la 3.000 lei cheltuieli judiciare in favoarea statului.
În baza art. 193 al. 6.C.P.P. rap. la art. 274.pr.civ. a fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabilă civilmente la 800 lei în favoarea părții civile G, reprezentând cheltuieli făcute de către acesta din urmă prin angajarea avocatului - conform delegației de la dosar.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din 03.11.1999 din dosarul 1705/P/1999 al Parchetului de pe lângă Tribunalul I, a fost trimis in judecată inculpatul sub aspectul săvârșirii infractiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4. penal, pentru că la data de 01.07.1999, in timp ce executa o cursă in calitate de vatman cu tramvaiul de pe linia 1 din I, după pornirea din statia de la Târgul, inspre str. - - spre, ajungând la intersectia semaforizată cu str. - -, a fortat intrarea in intersectie pe culoarea galbena a semaforului, producând un accident de circulatie.
Evenimentul rutier s-a soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate Căpitănită G, care a fost surprins la aparitia tramvaiului in timp ce conducea autoturismul nr. - prin intersectie, in urma impactului suferind leziuni ce au necesitat un nr. de 90-95 zile ingrijiri medicale. Prin ordonanta din 22.10.1999 inculpatul a fost arestat preventiv pentru 5 zile, fiind liberat provizoriu la data de 27.10.1999, cautiunea fiindu-i restituită.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei daune morale și 6.700 lei daune materiale.
Prin SP 4572/17.10.2000 (fila 202 dos. 19962/1999) Judecătoria Iad ispus condamnarea inculpatului si admiterea pretentiilor civile.
Prin 1127/09.10.2001 (fila 69 dos. 285/2001) Tribunalul Iad ispus modificarea SP 4572/17.10.2000 in sensul majorării pretentiilor civile.
Prin 213/14.03.2002 (fila 29 dos. 4483/2001) a Curtii de Apel Iaf ost respins recursul inculpatului.
Prin 6008/18.12.2003 (fila 44 dos. 3167/2003) s-a admis recursul in anulare promovat de Parchetul de pe lângă ÎCCJ, cauza fiind restituită Parchetului de pe lângă Tribunalul I pentru completarea urmării penale.
Drept urmare prin rechizitoriul din 17.03.2006 (fila 2 vol. I dos. 1705/P/1999) in dosarul nr. 1705/P/1999 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaf ost trimis in judecată inculpatul sub aspectul săvârșirii infractiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4. penal, pentru săvârsirea la data de 01.07.1999 a infractiunii mai sus descrise.
Prin SP 5367/22.12.2006 (fila 54 dos. 6765/2006) Judecătoria Iad ispus condamnarea inculpatului si admiterea pretentiilor civile.
Prin Încheierea nr. 476/26.01.2007 (fila 70 dos. 6765/2006) ÎCCJ, după pronunțarea SP 5367/22.12.2006, a dispus strămutarea cauzei la Judecătoria Oradea, mentinând actele primei instante.
Potrivit prev. art. 60 alin. 4.C.P.P. dacă instanta la care se află cauza a cărei strămutarea se cere a procedat intre timp la judecarea cauzei, hotărârea pronunțată este desfiintată prin efectul admiterii cererii de strămutare.
Potrivit Încheierii nr. 476/26.01.2007 a ÎCCJ se mentin actele indeplinite in fata instantei de la care s-a strămutat judecarea cauzei.
Procedând la rejudecarea cauzei, la termenul de judecată din 08.11.2007 s-a dat citire actului de sesizare.
Instanța de fond, raportat la data faptei care a fost săvârșită la 01.07.1999, din oficiu a pus in discuție implinirea termenului privind prescripția specială conform art. 124. penal, rap. la art. 122 lit. d penal și la art. 184 alin. 2 și 4.C.P.P.
Părțile prezente, față de lucrările dosarului 6756/2006 a Judecătoriei Iași, încheierii 476/26.01.2007 a ÎCCJ, nu au formulat alte cereri sau excepții, solicitând constatarea intervenirii prescriptiei speciale.
Totodată, inculpatul nu a formulat cereri raportat la memoriul depus la termenul din 31.05.2007 (fila 16, 17) in prezenta cauză și nici potrivit art. 13.C.P.P.
Potrivit art. 13.C.P.P. in caz de prescriptie inculpatul poate cere continuarea procesului penal. In cauză inculpatul nu a formulat o cerere cu acest obiect, solicitând constatarea intervenirii prescriptiei speciale.
Potrivit art. 122 lit. d penal si art.124 penal, pentru infractiunea dedusă judecătii prescriptia specială a răspunderii penale intervine după implinirea unui termen de 7 ani și 6 luni.
Prin urmare, fată de infractiunea prev. de art. 184 alin. 2 și 4. penal săvârșită de inculpat, termenul de prescriptie specială a răspunderii penale a fost implinit.
Cu privire la latura civilă, a fost admisă.
Instanța de fond și-a insușit probele in măsura in care acestea justifică acordarea despăgubirilor civile, tinând seama de actele indeplinite in fata instantei de la care s-a strămutat judecarea cauzei și Încheierea nr. 476/26.01.2007 a ÎCCJ prin care acestea se mentin. Din actele indeplinite in fata Judecătoriei I rezultă că prin actiunea inculpatului au fost cauzate prejudicii părții civile, acesta fiind indreptățit la reparații materiale si morale.
Prima instanță a obligat pe inculpatul in solidar cu partea responsabilă civilmente SC I ( I) la plata in favoarea părții civile Căpitănită Gas umei de 6.700 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, actualizate la data plătii efective.
Instanta de fond a constatat că partea responsabilă civilmente a achitat inculpatului suma de 8.420,2 lei ca urmare a punerii in executare a SP 4572/2000 a Judecătoriei Iași, modif. prin 1127/2001 a Tribunalului Iași, mentinută prin 213/2002 a Curții de Apel Iași, solutii dispuse anterior admiterii recursului in anulare in cauză.
Prin urmare, s-au apreciat aceste plăți ca fiind făcute voluntar, urmând ca partea civilă să fie îndreptățita la diferenta până la totalul sumei cu privire la care s-a admis acțiunea civilă.
In considerarea acestor motive, au fost respinse celelalte pretentii civile formulate in cauză de părți.
Totodată, instanta de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență I și a obligat pe inculpatul in solidar cu partea responsabilă civilmente SC I ( I) la plata in favoarea acestuia a sumei de 1.476,21 lei cu titlu de daune materiale, actualizate la data plătii efective.
Fată de cererea părții civile, a fost admisă și a fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabilă civilmente la 800 lei în favoarea părții civile G, reprezentând cheltuieli făcute de către acesta din urmă prin angajarea avocatului - conform delegației de la dosar.
Cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabilă civilmente sunt justificate de natura și complexitatea cauzei.
Fată de aceste imprejurări, prima instanță a dispus după cum urmează:
A constatat că inculpatul nu a cerut continuarea procesului penal in baza prev. de art. 13.
C.P.P.În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g C.P.P. rap. la art. 124, art. 122 lit. d penal, ținând seama de dispozițiile Încheierii nr. 476/26.01.2007 a ÎCCJ și de prev. art. 60 alin. 4.C.P.P. a mentinut actele indeplinite in fata Judecătoriei Iași și a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4. penal, ca urmare a intervenirii prescripției speciale in cauză.
In baza art. 14 și art. 346.C.P.P. art.998 și urm. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă G și a obligat pe inculpatul in solidar cu partea responsabilă civilmente SC I ( I) la plata in favoarea acestuia a sumei de 6.700 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, actualizate la data plătii efective.
A constatat că partea responsabilă civilmente SC I ( I) a achitat inculpatului suma de 8.420,2 lei ca urmare a punerii in executare a SP 4572/2000 a Judecătoriei Iași, modif. prin 1127/2001 a Tribunalului Iași, mentinută prin 213/2002 a Curții de Apel Iași, solutii dispuse anterior admiterii recursului in anulare in cauză, prin urmare, potrivit prezentei, partea civilă G este îndreptățita la diferenta pină la totalul sumei cu privire la care s-a admis acțiunea civilă.
In baza art. 14 și art. 346.C.P.P. art. 998 și urm. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență I și a obligat pe inculpatul in solidar cu partea responsabilă civilmente SC I ( I) la plata in favoarea acestuia a sumei de 1.476,21 lei cu titlu de daune materiale, actualizate la data plătii efective.
A respins celelalte pretenții civile formulate in cauză.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel în termen, solicitând admiterea acestuia în sensul de a nu mai fi obligat la plata despăgubirilor civile întrucât partea civilă și-a recuperat banii de la regie.
Prin decizia penală nr. 48 din 18 februarie 2008, Tribunalul Bihor, în baza art.379 pct.2 lit.a C.P.P. a admis apelul penal declarat de inculpatul apelant împotriva sentinței penale nr.1620 din 20.11.2007, a Judecătoriei Oradea, pe care o desființează, în sensul că a redus cuantumul despăgubirilor civile acordate de prima instanță cu titlu de diferență prejudiciu neachitat, de la suma de 6700 lei cu titlu de daune materiale și 5.000 lei daune morale, la suma globală de5.000 RON, din care 2000 RON daune materiale și 3.000 RON daune morale, la care este obligat inculpatul în favoarea părții civile
A reformat dispozițiile instanței de fond privind respingerea celorlalte pretenții civile în cauză, în sensul că a respins ca inadmisibilă în procesul penal acțiunea în regres a părții responsabile civilmente SC I, formulată împotriva inculpatului pentru suma de 8420,2 RON.
A menținut restul dispozițiunilor sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Verificând apelul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța a constatat că apelul declarat în cauză este fondat doar în parte.
Astfel, față de faptul că a intervenit prescripția specială, prima instanță în mod legal și temeinic în baza art.10 lit. g a C.P.P. încetat procesul penal cu privire la săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii prev. de art.184 alin.2 și 4 pen, apelul declarat de acesta vizând doar latura civilă a cauzei. Inculpatul susține că partea civilă G și-a recuperat deja banii de la regie, prin urmare, în mod greșit a mai fost obligat de către prima instanță la plata despăgubirilor civile în favoarea acesteia.
Între fapta săvârșită și urmările acesteia există legătură de cauzalitate, astfel încât este justificată obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în favoarea părții vătămate însă nu în cuantumul precizat de prima instanță, dat fiind faptul că a achitat o parte din prejudiciu părții vătămate conform constituirii de parte civilă.
În ceea ce privește fapta săvârșită, în cauză s-a întocmit un raport de expertiză criminalistică nr.108/7.06.2004 (56 dosar vol.I) a cărui concluzii sunt în sensul că "numitul putea evita accidentul prin respectarea culorilor semaforului electric. Numitul Gac irculat regulamentar în momentul premergător accidentului fapt pentru care nu se pune problema evitării accidentului de către acesta." (pct.4) Aceste concluzii se coroborează cu declarațiile martorului care se afla în picioare lângă vatman și care arată că în momentul în care tramvaiul se apropia de intersecția dintre str. --- și culoarea semaforului indica galben, fără să poată indica dacă respectiva culoare s-a schimbat din culoarea roșie sau din cea, declarații care se coroborează cu cele din 1999. Cu ocazia confruntării martorului cu martorul care se afla pe partea carosabilă (132 dosar vol.I), acesta din urmă susține că tramvaiul a intrat în intersecție pe culoarea roșie a semaforului, declarații care se coroborează cu cele date în anul 1999. Martorul care fusese în tramvai, audiat fiind la 57 arată că "Înainte de a opri tramvaiul s-a uitat și a văzut semaforul oprind pe culoare roșie după care vatmanul a oprit", acesta fiind momentul în care tramvaiul se apropia de semafor, după care a auzit impactul, dar nu s-a mai uitat la semafor. La fel și martora, audiată fiind la 58 dosar, vol. II, arată că partea vătămată conducea un autoturism în direcție inversă celei în care se deplasa martora, iar aceasta confirmă că a intrat în intersecție pe culoarea a semaforului, a trecut pe lângă mașina părții vătămate iar după ce a rulat cca.20 m uitându-se în oglinda retrovizoare a văzut un autoturism Opel lovit de tramvai. De asemenea, martorul audiat la 67 vol. II care circula în spatele autoturismului condus de partea vătămată la 8-10 arată că aceasta din urmă a intrat în intersecție pe culoarea a semaforului când a fost lovită de un tramvai care a trecut în viteză care a trecut pe culoarea roșie a semaforului. În cauză a mai fost audiat și martorul la 110-114 vol. I, martor propus de inculpat, singurul care susține că inculpatul a trecut odată cu el pe culoarea a semaforului, declarație care nu se coroborează cu celelalte declarații administrate în cauză.
În faza de judecată au fost audiați martorii 88 vol. III, care arată că se afla la 20 de locul coliziunii când a văzut culoarea a semaforului, martora circulând în sensul opus sensului de mers al părții vătămate, martorul la 89 vol. III care-și menține declarațiile anterioare, martorul la 105 vol. III, care își menține declarațiile date anterior, martorul la 107 vol. III, care arată că nu a asistat la producerea accidentului dar poate să declare că taximetristul care a asistat la producerea accidentului i-a spus personal că nu știe ce să declare la poliție în legătură cu culoarea semaforului în momentul producerii accidentului, întrucât nu a văzut, această din urmă declarație necoroborându-se cu alte declarații administrate în cauză.
La 64 vol. III există o constituire de parte civilă prin care numitul G solicită despăgubiri în cuantum de 66.920.756 lei reprezentând daune materiale și 50.000.000 lei daune morale, detaliind în ce constă aceste daune materiale, la termenul următor, aceasta limitându-și cuantumul despăgubirilor la 20.000.000 lei daune materiale și 30.000.000 lei daune morale. În motivele de apel d e la 17 dos- partea civilă arată că aceste pretenții le are pe lângă cele în cuantum de 117.000.000 lei primite de partea civilă cu mult înainte de momentul rejudecării dosarului.
Pe latură civilă s-au audiat martorii 117 vol. III, 118 vol. III, - 119 vol. III. Martora susține că a cheltuit în jur de 60.000.000 lei pentru vindecarea și tratarea părții vătămate, detaliind în continuare în ce constă cheltuielile efectuate în acest sens, la fel și martora arată că soția părții vătămate a cheltuit foarte mulți bani, în jur de 50.000.000 lei.
Din probele de la dosar reiese că partea responsabilă civilmente Regia Autonomă de Transport Public Iap lătit despăgubiri părții vătămate G în cuantum de 84.202.000 lei, suma fiind achitată prin ordinul de plată nr.4572/16.02.2002.
Față de precizarea făcută de partea civilă în sensul indicat mai sus în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, față de declarațiile martorilor pe latură civilă referitoare la cheltuielile efectuate de familia părții vătămate pentru vindecarea și tratarea acesteia, instanța a apreciat că cererea privind acordarea sumei de 20.000.000 lei daune materiale și 30.000.000 lei daune morale este justificată, astfel încât a admis cererea formulată de partea vătămată în acest sens.
Văzând aceste aspecte, în mod nejustificat prima instanță a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I la 6700 lei cu titlu de daune materiale și 5000 lei cu titlu de daune morale. Față de faptul că partea vătămată susține că i s-a achitat suma de 117.000.000 lei, constituirea de parte civilă poate fi admisă doar pentru suma pe care o solicită în plus, și anume 2000 lei daune materiale și 3000 lei daune morale.
În baza art.379 pct.2 lit.a C.P.P. a admis apelul penal declarat de inculpatul apelant împotriva sentinței penale nr.1620 din 20.11.2007, a Judecătoriei Oradea, pe care a desființat-o, în sensul că a redus cuantumul despăgubirilor civile acordate de prima instanță cu titlu de diferență prejudiciu neachitat, de la suma de 6700 lei cu titlu de daune materiale și 5.000 lei daune morale, la suma globală de 5.000 RON, din care 2000 RON daune materiale și 3.000 RON daune morale, la care este obligat inculpatul în favoarea părții civile
A reformat dispozițiile instanței de fond privind respingerea celorlalte pretenții civile în cauză, în sensul că a respins ca inadmisibilă în procesul penal acțiunea în regres a părții responsabile civilmente SC I, formulată împotriva inculpatului pentru suma de 8420,2 RON, atâta vreme cât au fost plătite de partea responsabilă civilmente care era obligată în solidar cu inculpatul, aceste pretenții pot fi valorificate de aceasta pe calea unui proces civil. Acțiunea în regres are un caracter subsidiar, ea putând fi exercitată doar după rămânerea definitivă a hotărârii penale de condamnare a inculpatului și obligarea acestuia la despăgubiri, respectiv implicit după efectuarea plății acestor despăgubiri de partea responsabilă civilmente. În prezenta cauză deși partea responsabilă civilmente a plătit inculpatului despăgubirile stabilite de instanță, acestea nu au un caracter definitiv. Ca atare, acțiunea în regres a părții responsabile civilmente poate fi exercitată doar separat în fața instanței civile, după rămânerea definitivă a hotărârii penale și executarea dispozițiilor civile a acesteia de partea responsabilă civilmente.
A menținut restul dispozițiunilor sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva decizie penale mai sus arătate a formulat recurs inculpatul G și partea responsabilă civilmente Transport Public I, arătând că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică.
Cele două recursuri nu au fost motivate în fapt sau în drept.
Examinând hotărârea recurată din oficiu, Curtea va reține că, potrivit art. 385 ind. 10 Cod procedură penală, recursul trebuie motivat, iar motivele trebuie depuse la instanța de recurs cu cel puțin cinci zile înaintea primului termen de judecată, iar în caz contrar instanța putând să ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 ind. 9 Cod procedură penală se iau în considerare din oficiu.
Analizând hotărârea recurată prin prisma cauzelor de casare prevăzute de art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, se constată că în cauză nu sunt incidente nici unul dintre aceste cazuri, motiv pentru care urmează ca recursurile formulate de partea civilă G și partea responsabilă civilmente Transport Public I, să fie respinse ca nefondate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, instanța va obliga pe recurenți să plătească în favoarea statului suma de 75 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare, urmând ca suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu să fie achitată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit."b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de partea civilă G, domiciliat în I,-, jud. I și partea responsabilă civilmente Transport Public I, cu sediul în I,- împotriva deciziei penale nr. 48 din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 75 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - -
Red. în concept: - 10.06.2008
Tehnored. - 3 ex. - 16.06.2008
Jud. apel: -
Jud. fond:
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe
