Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 317/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 317/R/2008
Ședința publică din 29 mai 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura Mihaela
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Elvira Mihaela
Judecător: - G - președintele instanței
Procuror:
Grefier: a
S-a luat în examinare recursul penal declarat de partea responsabilă civilmente SC Mineral SRL T împotriva deciziei penale nr. 50/A din 20 februarie 2008 Tribunalului Bihor.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat reprezentantul părții responsabile civilmente, av., inculpatul intimat personal și asistat de apărătorul său ales, av. și partea civilă intimată, asistată de apărător ales, avocat și au lipsit părțile civile intimate, și Spitalul Clinic Județean - O și asigurătorii intimați C și
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul părții civile intimate depune ordin de deplasare din 08.05.2008 pentru a-și justifica lipsa de la termenul anterior.
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul părții responsabile civilmente recurente și al inculpatului intimat solicită admiterea recursului, casarea sentinței Judecătoriei Salonta, a deciziei Tribunalului Bihor și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. c și d; în ce privește latura civilă, solicită respingerea cererilor formulate de părțile civile și să se constate că produce efecte polița de asigurare. Arată că instanțele s-au aflat într-o eroare privitor la situația de fapt întrucât singurul motiv pentru care s-a reținut culpa inculpatului este faptul că nu a respectat o distanță suficientă. Probele administrate în cauză contrazic situația de fapt iar legea nu reține o distanță exactă ci apreciabilă în funcție de situația de fapt. Expertul a reținut că distanța de 1,10 este suficientă, iar în speță distanța dintre autovehicul și bicicletă este de 1,2. Invocă revederile art. 195 lit. h din OUG nr. 195/2002 prin care se interzice biciclistului să circule pe partea carosabilă dacă există o potecă, biciclistul fiind în culpă. De asemenea, se mai prevede că conducătorul autovehiculului poate depăși autovehicule lente dacă drumul are o lățime de cel puțin 7, fără a depăși axul drumului, drum care în speță avea mai mult de 7. decizia nr. 251 din 25.01.2000 a Curții Supreme de Justiție a statuat că vinovăția conducătorului de autovehicul poate fi reținută numai dacă a încălcat reguli privind circulația pe drumurile publice și dacă există un raport de cauzalitate. a avut un mers sinusoidal, a ocupat 30% din suprafața carosabilă și poate au existat alte cauze care au determinat dezechilibrul victimei, autoturismul lovind bicicleta și nu victima. În ce privește latura civilă, solicită reducerea despăgubirilor întrucât numai chitanțele de la filele 38-39 din dosarul Judecătoriei Salonta pot fi reținute, restul chitanțelor nefiind traduse. Arată că victima a fost transportată din locul în care a căzut - pe iarbă, de un echipaj al Poliției de Frontieră și trebuia să se facă un raport de expertiză medico-legală pentru a se stabili dacă există o legătură de cauzalitate.
Apărătorul părții civile intimate solicită respingerea recursului ca nefondat. Raportul de expertiză criminalistică are concluzii clar conturate care arată că se putea evita accidentul dacă se păstra distanța față de biciclist. S-a constatat că bicicleta a fost avariată, fiind lovită în spate. Solicită să se ia în considerare decizia Curții Supreme de Justiție invocată de apărătorul inculpatului, care prevede necesitatea dovedirii încălcării regulilor de circulație.
Procurorul solicită respingerea celor două recursuri ca nefondate și menținerea hotărârilor atacate. Din probele administrate rezultă încălcarea regulilor de circulație de către inculpat și culpa acestuia, astfel că pedeapsa este temeinică și legală. Despăgubirile solicitate au fost dovedite iar cele morale sunt justificate.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită achitarea și arată că îi pare rău de fapta comisă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Prin sent.pen.nr.158/2007 pronunțată de Judecătoria Salonta în baza art. 178 al.1 și 2.pen.,cu aplic. art.74 lit. a și c pen. și art. 76 lit.d pen. a fost condamnat inculpatul,la pedeapsa închisorii de 1 an.
În baza art.81 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82.pen.
În baza art.359 pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.pen.
In baza art. 71 al.4 pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii prev. in art. 64.lit. a teza a II- și lit. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 14,15,16.și art. 346.pr.pen. coroborat cu art. 1000 al. 3.civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, respectiv C RL alături de asigurator SOCIETATEA DE asigurare -REASIGURARE Sucursala, în limita plafonului de asigurare,la plata despăgubirilor civile în favoarea părților civile după cum urmează:
a) în favoarea părții civile:
1-la plata sumei totale de 2.685 lei reprezentând daune materiale
2-la plata de despăgubiri civile periodice,respectiv la plata unei rente lunare în sumă de 195 lei,începând cu data producerii accidentului,respectiv 18.08.2003 și până la încetarea stării de nevoie
3-la plata daunelor morale în sumă de 25.000 lei.
b) în favoarea părții civile:
1.- la plata daunelor morale în sumă de 25.000 lei.
c) în favoarea părții civile ,:
1.-la plata daunelor morale în sumă de 25.000 lei.
d) în favoarea părții civile:
1.-la plata daunelor morale în sumă de 25.000 lei;
e) în favoarea SPITALULUI CLINIC JUDEȚEAN:
1.-la plata sumei de 243,88 lei,și a majorărilor de întârziere aferente, calculate până la data plății efective a debitului
În baza art. 193 al.2 pr.pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabil civilmente la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părților civile în sumă de 200 lei, în sumă de 200 lei, în sumă de 200 lei și în sumă de 300 lei, reprezentând onorariu avocațial,justificat cu împuternicirea avocațială de la dosar.
In baza art. 191 al.1 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 18 august 2003, în jurul orei 19,00, inculpatul a condus autotractorul cu nr. de înmatriculare -,aparținând T, la care era atașată semiremorca cu nr. de înmatriculare -, pe DN 79, în direcția de mers S - între localitățile S și, acesta s-a angajat în depășirea victimei, care se deplasa pe bicicletă în același sens de mers, însă, în condițiile în care din sens opus circulau alte autovehicule, inculpatul a evitat să treacă peste marcajul axial al drumului. Victima a efectuat o manevră de deplasare spre stânga, fapt pentru care autotractorul a lovit bicicleta cu partea frontal laterală dreapta, determinând proiectarea susnumitului pe acostament.
Ca urmare a leziunilor provocate de impact, numitul a decedat. Potrivit raportului de constatare medico-legală cu nr. 2490/III/341 din 20.08.2003 emis de Serviciul de Medicină Legală al jud. B, moartea susnumitului a fost cauzată de șocul traumatic și hemoragic consecutiv unui traumatism toraco - abdominal, leziunile putând fi produse prin lovirea victimei de către un autovehicul aflat în mișcare, urmată de cădere de pe bicicletă pe un plan dur. Potrivit aceluiași raport de constatare medico-legală, valoarea alcoolemiei victimei a fost de 0 grame la mie (filele 21, 22).
In cauză s-a dispus efectuarea unei completări la raportul de expertiză criminalistică nr. 39/03.03.2004,concluzionându-se că accidentul putea fi prevenit de către victimă dacă ar fi circulat cu bicicleta pe acostament, stabilindu-se că lățimea acostamentului, care este de l,10 m era suficientă în vederea unei deplasări pe bicicletă iar natura suprafeței de rulare acostamentului este corespunzătoare pentru rula cu bicicleta în condiții de siguranță.
Având în vedere cele mai sus arătate, instanța a reținut că atât inculpatul cât și victima au contribuit la producerea accidentului, constatând astfel atât culpa inculpatului cât și cea victimei.
Astfel, inculpatul nu a respectat dispozițiile art. 150 lit. din Regulamentul de aplicare al OUG.nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, respectiv faptul că nu a păstrat în timpul depășirii bicicletei condusă de victimă o distanță laterală suficientă.
Inculpatul invocat faptul că din sens opus circulau autoturisme iar față de această împrejurare conform art. 152 lit. din Regulamentul pentru aplicarea OUG. 195/2002 îi era interzisă efectuarea depășirii.
La rândul său, victima nu a respectat dispozițiile art. 151 lit. din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în care se prevede obligația conducătorului de vehicul care urmează să fie depășit de circula cât mai aproape de marginea din dreapta a părții carosabile.
Din probele administrate în cauză a rezultat că victima a efectuat o manevră stânga,în timp ce inculpatul era angajat în depășirea sa, având astfel o contribuție la producerea accidentului.
Prin urmare instanța a reținut că atât victima cât și inculpatul sunt culpabili vinovați de producerea impactului reținând o culpă de 50% din partea fiecăruia.
Sub aspectul laturii civile,instanța,în baza art. 14,15,16.și art. 346.pr.pen. corob.cu art. 1000 al. 3.civ. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, respectiv C RL., alături de asigurator SOCIETATEA DE ASIGURARE -REASIGURARE - Sucursala, în limita plafonului de asigurare, la plata despăgubirilor civile în favoarea părților civile după cum urmează:
a) în favoarea părții civile:
1-la plata sumei totale de 2.685 lei reprezentând daune materiale
2-la plata de despăgubiri civile periodice,respectiv la plata unei rente lunare în sumă de 195 lei,începând cu data producerii accidentului,respectiv 18.08.2003 și până la încetarea stării de nevoie
3-la plata daunelor morale în sumă de 25.000 lei.
b) în favoarea părții civile:
1.- la plata daunelor morale în sumă de 25.000 lei.
c) în favoarea părții civile:
1.-la plata daunelor morale în sumă de 25.000 lei.
d) în favoarea părții civile:
1.-la plata daunelor morale în sumă de 25.000 lei;
e) în favoarea SPITALULUI CLINIC JUDEȚEAN:
1.-la plata sumei de 243,88 lei,și a majorărilor de întârziere aferente, calculate până la data plății efective a debitului.
Împotriva hotărârii instanței de fond în termen legal au declarat apel inculpații și partea responsabilă civilmente SC Mineral SRL T, cu sediul actual în B-. sect.1. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul a arătat că se impune achitarea sa neputându-se stabili existența unui raport de cauzalitate între acțiunea săvârșită și rezultatul produs. Moartea victimei s-a datorat exclusiv culpei acesteia, întrucât a circulat pe șosea deși era interzis, pe considerentul că în aceeași direcție exista un acostament ce putea fi utilizat, acestea fiind și concluziile suplimentului de expertiză existent la dosar.
Un alt argument susține inculpatul, al reținerii culpei exclusive în sarcina victimei îl constituie modalitatea în care acesta a efectuat manevra de schimbare a direcției de mers spre stânga în mod cu totul imprevizibil, ori așa cum rezultă din expertiză, în condițiile în care nu ar fi procedat în acest mod, accidentul nu s-ar fi produs.
În condițiile în care lipsește vinovăția sa, inculpatul a solicitat achitarea în baza disp.art. 10 lit d pr.pen. iar în subsidiar consideră că sunt incidente disp. art. 10 lit c pr.pen. și 10 lit e pr.pen. existând una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.
Partea responsabilă civilmente a criticat hotărârea atacată susținând că, accidentul fiind produs din culpa exclusivă a victimei acțiunea civilă trebuie respinsă neputând fi acordate despăgubiri civile.
În privința daunelor materiale solicitate aceasta arată că potrivit probelor de al dosar sunt dovedite doar în proporție de 50% pretențiile solicitate.
Prin decizia nr. 50/2008, Tribunalul Bihor, în baza art 379 pct.1.lit b pr.pen. a respins ca nefondat apelul penal declarat de către inculpatul și partea responsabilă civilmente SC Mineral SRL T împotriva sent.pen.nr.158 din 18.10.2007. pronunțată de Judecătoria Salonta, pe care o menține în totul, obligând pe apelanți să plătească statului suma de câte 200 RON cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate atât oral cât și în scris dar și din oficiu, pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, tribunalul a apreciat că aceasta este legală și temeinică, și a menținutt-o în totalitate.
În mod corect prima instanță a reținut vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă în forma prev. de art 178 al.1 și 2 pen.
Din probele administrate în cauză, respectiv expertiză criminalistică precum și supliment al acestui mijloc de probă, a rezultat că, accidentul putea fi prevenit de către victimă dacă ar fi circulat cu bicicleta pe acostament, stabilindu-se și o culpă în sarcina sa.
Inculpatul însă nu a respectat disp.art 150 lit c din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, nepăstrând o distanță laterală suficientă în timpul efectuării manevrei de depășire a bicicletei condusă de victimă. Este corectă reținerea instanței de fond în sensul stabilirii culpei în proporție de 50 % atât în sarcina inculpatului cât și în sarcina victimei.
În această situație însă, vinovăția inculpatului subzistă, proporția culpei având relevanță doar în privința întinderii daunelor morale și materiale ce se cuvin a fi acordate civile.
p.Apărarea inculpatului nu poate fi primită câtă vreme nerespectarea disp. privind efectuarea manevrelor de depășire a condus la accidentarea victimei, întrucât prin păstrarea unei distanțe suficiente, manevra de schimbare a direcției de mers imprevizibilă din partea victimei ar fi fost fără o finalitate faptică.
Cu privire la apelul inculpatului tribunalul l-a apreciat ca fiind nefondat pentru argumentele anterior arătate, criticile sale vizând exclusiv vinovăția.
În ceea ce privește apelul părții responsabile civilmente se remarcă împrejurarea că acesta vizează doar inexistența unui prejudiciu pe considerentul unei lipse de vinovăție a inculpatului, nefăcându-se referiri la raportul de prepușenie existent între cele două părți. În atare condiții, stabilindu-se cu certitudine vinovăția inculpatului în producerea accidentului, tribunalul va aprecia că subzistă și răspunderea solidară a părții responsabile civilmente cu privire la plata pretențiilor civile față de civile p. succesori ai victimei.
Evident că va fi angajată și răspunderea asiguratorului SC Reasigurare SA Suc. T în limita plafonului aferent contractului de asigurare.
Apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică, atât sub aspectul laturii penale cât și sub al laturii civile, prin prisma modului de acordare a despăgubirilor solicitate, în raport cu limitarea culpei în producerea accidentului, tribunalul a respins ca nefondate apelurile declarate în cauză, cu obligarea fiecăruia dintre apelanți la plata a câte 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs partea responsabilă civilmente SC Mineral SRL T și inculpatul, solicitând casarea și modificarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul achitării inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c și d Cod procedură penală și să se respingă acțiunea civilă a părților civile, și.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit s-a reținut vinovăția inculpatului în producerea accidentului, în raport de dispozițiile art. 152 alin. 1 lit. i și d din Regulamentul pentru aplicarea OUG nr. 195/2002 și că în sarcina inculpatului s-ar fi putut reține vreo culpă abia dacă distanța laterală în timpul depășirii era mai mică de 1,10, suprafață stabilită prin raportul de expertiză ca fiind suficientă pentru deplasarea bicicletelor în condiții de siguranță. S-a făcut referire în acest sens și la declarația inculpatului, care, a recunoscut că a păstrat o distanță de aproximativ 1 metru față de biciclist și că, din interpretarea schiței întocmite cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, s-a constatat că inculpatul a păstrat o distanță de 1,2 față de limita părții carosabile. Astfel fiind, dacă victima nu avea o traiectorie sinusoidală anormală în timpul deplasării, este evident că accidentul nu s-ar fi produs. S-a susținut că, în aceste condiții, infracțiunii îi lipsesc cel puțin două dintre elementele constitutive și anume legătura dintre actele sau faptele inculpatului și rezultatul produs, precum și latura obiectivă, reprezentată de actele și faptele acestuia. În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, s-a susținut că atât vreme cât acesta nu a încălcat nici o regulă privind circulația pe drumurile publice nu poate fi reținută vinovăția sa.
Pe latura civilă a cauzei, având în vedere concluziile de achitare a inculpatului, s-a solicitat respingerea cererii de daune formulată de părțile civile, deoarece moartea victimei nu a survenit din vina inculpatului.
Examinând decizia prin prisma recursurilor declarate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursurile declarate în cauză de partea responsabilă civilmente și de inculpat sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, în cauză, instanțele au reținut în mod corect starea de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate, dând faptei comisă de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, în mod corect instanțele, pe baza probelor administrate, inclusiv a expertizei criminalistice, au stabilit că atât cât și victima au avut o culpă de 50 % fiecare în producerea accidentului, neputând fi primită apărarea inculpatului în sensul că victima ar fi avut o culpă exclusivă în producerea accidentului. Astfel, din probele administrate, rezultă că inculpatul nu a respectat dispozițiile privind efectuarea manevrelor de depășire, și, dacă inculpatul ar fi păstrat o distanță suficientă, manevra de schimbare a direcției de mers de către victimă, ar fi rămas fără o finalitate faptică.
În raport de cele arătate, recursul declarat de inculpat apare ca nefondat și va fi respins ca atare, neputându-se reține că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal și, în aceste condiții, este evident că nici cererea formulată, de respingere a acțiunii civile, nu poate fi primită.
Curtea apreciază că pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei corespunde, sub aspectul naturii și duratei ei, gravității faptei, pericolului social pe care în prezintă persoana inculpatului, precum și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale și că, asemenea acțiunea civilă a fost corect soluționată, sumele acordate cu titlul de daune materiale și morale fiind în măsură să acopere prejudiciul suferit de părțile civile.
Astfel fiind, cum nu se constată nici existența vreunui caz de casare susceptibil a fi luat în discuție din oficiu, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile penale declarate de partea responsabilă civilmente SC Mineral SRL T și de inculpatul care, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, vor fi obligați la plata sumei de câte 75 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit."b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de partea responsabilă civilmente SC SRL, cu sediul în B,-, sector 1 și inculpatul, domiciliat în T, str.., nr. 7,. B,. VI,. 25, jud. T împotriva deciziei penale nr. 50 din 20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 75 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - -
Red. - 18.06.2008
Tehnored. - 2 ex. - 18.06.2008
Jud. apel: -
Jud. fond -
Președinte:Soane Laura MihaelaJudecători:Soane Laura Mihaela, Pătrăuș Elvira Mihaela
