Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 340/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 340/R/2009
Ședința publică din 26 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Livia Mango Delia Purice
JUDECĂTORI: - -
- -, Președinte Secția Penală
GREFIER:
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpatul, partea civilă și de către garant asigurător de răspundere civilă SC SA - Sucursala C împotriva deciziei penale nr. 71/A din data de 20 martie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, partea civilă asistată de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, pentru garant asigurător de răspundere civilă SC SA - Sucursala C se prezintă apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile Spitalul Municipal, Spitalul Clinic de Urgență Prof, garant asigurător de răspundere civilă SC SA B, precum și CNPAS - Fondul Național de asigurare pentru Accidentele de Muncă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură la data de 19 mai 2009 un memoriu de către partea civilă, prin avocat, solicitând a fi avut în vedere la soluționarea cauzei. De asemenea, s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură la data de 21 mai 2009 o cerere de prelungire a dreputului de circulație formulată de inculpatul. Totodată, s-a depus prin serviciul registratură la data de 25 mai 2009 motive de recurs de către inculpatul, prin avocat, solicitând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Apărătoarea aleasă a părții civile depune o chitanță reprezentând onorariu avocațial.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătoarea aleasă a părții civile solicită admiterea recursului declarat, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. a proc.pen. rap. la art. 14 proc.pen. rap. la art. 998 - 999 civ. cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe, în ceea ce privește daunele morale acordate. Solicită cheltuieli judiciare în apel și recurs. Prin decizia penală pronunțată Tribunalul Cluja redus daunele morale acordate părții civile de la 30.000 euro la 15.000 euro, considerând că suma de 30.000 euro cu titlu de daune morale este prea mare. Pentru ca un prejudiciu să fie recuperat trebuie să se acorde atât daune morale, cât și daune materiale. Partea civilă a suferit un prejudiciu moral, întrucât a suferit repetate intervenții chirurgicale, fiind aproape de suicid. Înainte de producerea accidentul a fost sportiv de performanță, însă la acest moment nu mai poate practica niciun sport. A stat în spital mai multe luni de zile, având nevoie de numeroase intervenții chirurgicale. Pentru repararea prejudiciului moral trebuie să se acorde întreaga sumă de 30.000 euro. Solicită de asemenea să fie obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în apel și recurs.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârilor penale pronunțate în cauză și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. 2 proc.pen. rap. la art. 45 pen. respectiv există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei și anume starea de necesitate. După analiza întregii situații, apreciază că acest caz are corespondent perfect cu starea de necesitate. La data de 13 iunie 2005 inculpatul se deplasa înspre T, fiind însoțit de martorul. La intrarea în T există acel deal, care prezintă însă o linie dreaptă, fiind mai apoi o ușoară curbă la stânga. Când s-au stabilit schițele locului accidentului s-a constatat că era vorba de un drum în linie dreaptă. Inculpatul se găsea inițial pe 1, dar apoi s-a încadrat pe a doua. Pe acea bandă se găsea un autotren. La un moment dat rulând cu mașina în paralel cu autotrenul, acesta a făcut o încercare de pătrundere pe a doua, fără însă să semnalizeze. În acel moment inculpatul a tras violent pe stânga și a intrat pe contrasens. Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat însă că inculpatul nu a rulat în paralel cu autotrenul ci se afla în spatele acestuia și ca urmare decizia de a intra pe contrasens nu se justifică, pentru că putea pune frână. Apreciază că aceste susțineri nu corespund adevărului. S-a susținut totodată că inculpatul nu a contestat expertiza efectuată în cauză, dar inculpatul nu avea ce să conteste pentru că expertul a tras mai multe concluzii, printre care și împrejurarea că nu se poate stabili cauza care l-a determinat pe inculpat să facă acea manevră.
La dosarul cauzei există mai multe depoziții importante, printre care și cea a martorului, care se afla în mașină cu inculpatul la momentul producerii accidentului și care a arătat că mașina rula în paralel cu autotrenul. Unica modalitate de evitare a coliziunii era să tragă de volan în stânga, ceea ce inculpatul a și făcut.
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de inculpat ca nefondat, pentru considerentele expuse oral și arătate în scris.
În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă solicită respingerea acestuia, raportat la concluziile de achitare pe latură penală. Solicită respingerea recursului declarat de SC SA.
Apărătoarea aleasă a garantului asigurător de răspundere civilă SC SA arată că susține recursul formulat de inculpat, în ceea ce privește despăgubirile acordate părții civile. În cazul în care va fi respins recursul declarat de inculpat, solicită să se constate că nu au fost corect stabilite despăgubirile civile, iar cheltuielile materiale au fost acordate mult peste actele depuse la dosar, nefiind toate probate. Susține că atât daunele materiale, cât și daunele morale acordate au fost mult prea mari. Dacă se va admite recursul declarat de inculpat, atunci nu se vor datora nici despăgubiri. Solicită respingerea recursului declarat de partea civilă.
Apărătorul ales al inculpatului, cu privire la recursul declarat de garant asigurător de răspundere civilă SC SA lasă la aprecierea instanței.
Apărătoarea aleasă a părții civile solicită respingerea recursului declarat de inculpat. Din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului, fiind avute în vedere la pronunțarea soluției, atât declarațiile martorilor audiați în cauză, cât și raportul de expertiză întocmit. În acel raport se arată că manevra spre stânga nu era singura pe care inculpatul o putea executa. Susținerile inculpatului sunt simple scenarii, supoziții, nefiind probate prin probele existente la dosar. Nu se poate reține starea de necesitate. Dar chiar și în cazul în care s-ar reține stare de necesitate și s-ar dispune achitarea, conf. art. 346 alin. 2 proc.pen. instanța poate obliga inculpatul la repararea daunelor morale și a daunelor materiale conform legii civile.
În ceea ce privește recursul declarat de garant asigurător de răspundere civilă SC SA, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate în cauză ca nefondate. S-a solicitat astăzi admiterea recursului declarat de inculpat și achitarea acestuia, fiind incident cazul prevăzut de art. 45 pen. respectiv acesta a comis fapta în stare de necesitate. Judecătoria Turda, având în vedere apărarea formulată de inculpat și în urma unei aprecieri greșite a probelor de la dosar, a dispus achitarea inculpatului. A fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda și judecând cauza în fond s-a stabilit că inculpatul s-a aflat în culpă, atunci când a produs acest accident, aplicându-se o pedeapsă de 4 luni închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei. Apreciază că soluția instanței de apel este temeinică și legală și solicită menținerea acesteia. Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că tirul circula pe doi, iar în spatele tirului se afla mașina inculpatului. Din expertiza tehnică dispusă în cauză rezultă că cel care putea evita coliziunea era inculpatul, prin frânare și claxonare. Inculpatul a încălcat prevederile OUG 195/2002, care interzice trecerea peste linia continuă. A avut o viteză foarte mare, iar tirul chiar dacă a trecut pe a doua nu putea să facă o trecere atât de bruscă încât să fie incident acel pericol iminent prevăzut de art. 45 pen. care nu putea fi înlăturat decât prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. În ceea ce privește latura penală a cauzei, apreciază că în mod corect a fost reținută culpa în săvârșirea infracțiunii.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciază că, în urma verificării actelor și lucrărilor dosarului, instanța de apel corect a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile. Instanța de fond a acordat daune morale în cuantum de 30.000 euro, având în vedere numărul de îngrijiri medicale suferite de partea civilă, respectiv 120-140. Instanța de apel în mod corect redus aceste daune la J, având în vedere practica judiciară în materie, când în cazul unui accident care a dus la pierderea vieții s-au acordat daune morale în cuantum de 100.000 lei.
În concluzie, apreciază hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală și solicită respingerea recursurilor declarate în cauză ca nefondate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA
Prin sentința penală nr.6s/31.01.2007 a Judecătoriei Turda, în temeiul dispoz.art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.e pr.pen. și art.45 alin.2 pen. s-a dispus achitarea inculpatului, fiul lui și, născ. la 27.03.1952 în T, jud. T, cetățean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut,căsătorit,. în T, str. -. 1 -, nr. 17,.3, jud. C, -, de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.182 alin.2 și 4 pen.
A fost admisă în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul, în solidar cu asigurătorul SC SA B la plata de despăgubiri către partea vătămată, în sumă de 12.968,34 lei cu titlu de daune materiale și 10.000 lei cu titlu de daune morale, actualizate în funcție de indicele inflației până la data plății efective.
De asemenea a fost obligat inculpatul în solidar cu același asigurător la plata despăgubiri lor materiale în sumă de 2712,23 lei către partea civilă Spitalul 1 Clinic de Urgență "Prof. -. " din C-N, începând cu data de 11.07.2005 și dobânda legală aferentă de la data rămânerii definitive a sentinței până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în esență că inculpatul nu se face vinovat de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.12211P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda, deoarece a comis fapta în stare de necesitate, cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Aceasta deoarece accidentul produs la data de 13.06.2005 pe DN 1 pe ruta -N - T, accident în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate nu s-a datorat culpei inculpatului ci faptului că acesta a intrat cu mașina pe contrasens (intrând în coliziune cu autoturismul condus de partea vătămată), din cauza manevrei unui care rula pe 1 din direcția de mers C-NTurda și care brusc a efectuat o manevră intrând pe pe care rula autoturismul condus de inculpat, situație în care inculpatul nu avea cum să evite coliziunea cu tirul decât dacă vira de volan stânga și intra pe contrasens.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, inculpatul, partea civilă și Societatea de Asigurări SA B - Sucursala C, apelurile care au fost admise prin decizia penală nr.3311A/15.10.2007 a Tribunalului Cluj, dispunându-se desființarea integrală a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Turda pe motiv că judecata în primă instanță s-a derulat fără citarea Spitalului Municipal T în calitate de parte civilă, în condițiile în care partea vătămată a fost spitalizată aici în perioada 13.06 - 14.06.2005.
Prin sentința penală nr.202/2008 din 11 iunie 2008, pronunțată de - Judecătoria Turda, în urma rejudecării s-a dispus în baza art. 184 alin 2, 4 C pen, cu aplicarea art 74 lit a Cp en, art 76 lit. e Cp en pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala din culpa condamnarea inculpatului fiul lui și, născ. la 27.03.1952 în T, jud. T, cetățean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut,căsătorit,. în T, str. -. 1 -, nr. 17,.3, jud. C, - - la o pedeapsa de 4 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 C pen, art 64 lit a, b Cp en.
În baza art 81 C pen, art 82 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru 2 ani și 4 luni termen de încercare.
Conform art. 359 pr. pen i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C pen referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. ultim C pen..
S-a constatat ca SC - C N, Calea, 110, C - si Leasing - C N, Gh, 109, C - nu s-au constituit parte civila in cauza.
S-a constatat ca în cauză a fost citat asigurator SA.
Au fost respinse ca neîntemeiate pretențiile civile formulate de Spitalul de Urgență C si de Spitalul mun
In baza art. 14 pr.pen, art. 346 pr.pen, a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile către partea civila - C N, str. -, - 69, C; C N,-, C - astfel: 7322 lei despăgubiri materiale, 8358,8 lei diferențe salariale, daune morale de 30.000 euro, echivalent in lei, curs BNR la data plății. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de acordare a rentei viagere.
In baza art 193.pr.pen a fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli de judecata către partea civila.
In baza art 191 alin.1 pr.pen a fost obligat inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
In data de 13.06.2005, ora 18,45 partea civilă conducea autoutilitara cu nr. de înmatriculare -, apartinând părtii vătămate SC, la care lucra, pe, 1, in dire ția T- C- În fața sa rula autovehiculul condus de martorul, iar in spatele mașinii părții civile rula autovehiculul condus de martorul, coleg cu martorul.
Din sens opus, C N - T, se deplasa inculpatul, care conducea un autoturism marca OPEL VECTRA, cu nr. de înmatriculare CJ 6901.
Inculpatul se deplasa pe a 2, prima fiind ocupată cu camioane. Ajuns intr-o curbă ușoară la dreapta, la ieșirea din curbă, a ajuns in imediata apropiere a unui cu remorca albastra, care se afla pe 1. a virat stânga, ieșind pe a doua. Autoturismul inculpatului se afla in dreptul capătului din spate al remorcii camionului. În această situație, inculpatul a intentionat sa-si continue deplasarea pe lângă, ieșind pe contrasens.
În acel moment, inculpatul a observat autovehiculul condus de către partea civilă astfel încât a virat stânga, pentru a ieși in afara carosabilului, in partea pe direcția sa de mers, CNT însă a intrat in coliziune cu autovehiculul condus de către partea civilă.
Partea civilă a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 120-140 zile îngrijiri medicale, fiind internată la Spitalul mun. T si la Spitalul de Urgență C
Inculpatul a susținut in apărarea sa ca se deplasa in dreptul autocamionului care a schimbat brusc direcția, ieșind pe a doua, obligându-l să depășească linia continuă, ieșind pe contrasens, evitând astfel coliziunea cu autocamionul.
Aceasta apărare a inculpatului s-a apreciat că nu a fost susținută de probele administrate.
Prima instanță a reținut că inculpatul a susținut ca se afla "în dreptul remorcii" tirului (fila 16) în momentul când a efectuat manevra de intrare pe contrasens.
Martorii si, care se deplasau spre C N, pe 1, au văzut pe a doua, dinspre C N un autocamion. Apoi, au văzut autoturismul condus de inculpat ieșind din spatele camionului, pe contrasens. Martorii au arătat ca au văzut camionul ieșind dintr-o curba, apoi, din spatele său, a ieșit autoturismul inculpatului. Amândoi martorii au arătat ca au văzut câteva secunde camionul rulând pe a doua si, abia apoi, a ieșit pe contrasens, din spatele lui, autoturismul condus de către inculpat. (filele 41,42)
Martorul, pasager in autoturismul condus de inculpat, a arătat ca pe prima se afla un camion" capătul sau fiind in dreptul capotei mașinii noastre", apoi a văzut ceva albastru "in fata noastră".
Instanța de fond a constatat că și această declarație a martorului a susținut starea de fapt din actul de sesizare și anume ca fiind in dreptul capătului din spate al remorcii camionului,in momentul in care camionul a trecut pe a doua, inculpatul a schimbat direcția, trecând pe contrasens, pentru asi a menținut deplasarea pe lângă camion, cu intenția de a trece in fata acestuia.(fila 52).
Inculpatul a mai invocat ca pe partea carosabila, pe prima erau efectuate lucrări, aceasta fiind blocata cu panouri. Inculpatul a susținut ca din acest motiva schimbat direcția camionul si din acest motiva schimbat el însuși direcția, trecând pe contrasens.
Martorii, si au confirmat ca la 80- 100 metri de curba la ieșirea cărei a s-a petrecut accidentul prima a sensului de mers CNT era blocata, circulația desrnșurându-se doar pe a doua (filele 41,42,52).
Ținând seama de starea de fapt reținută, instanța de fond a constatat că inculpatul, așa cum se arata in raportul de expertiza tehnica (fila 105), avea posibilitatea de a evita coliziunea cu camionul care se deplasa de pe 1 pe a doua prin reducerea vitezei. Aceasta deoarece inculpatul se deplasa in dreptul părții din spate a remorcii camionului iar o schimbare de direcție a unui autocamion se face (pentru a evita dezechilibrarea acestuia). Ca atare, s-a apreciat că inculpatul a avut posibilitatea să observe manevra camionului si a avut posibilitatea de a evita coliziunea cu acesta. Prin urmare, varianta de evitare a impactului aleasă de către inculpat - ieșirea pe contrasens - nu a fost singura cale de evitare a impactului cu camionul.
Față de aceasta stare de fapt s-a apreciat că în cauză nu sunt incidente condițiile prevăzute de art. 45 pen, referitoare la starea de necesitate.
Astfel, potrivit art. 45 pen. starea de necesitate reprezintă un pericol care nu poate fi înlăturat in alt fel, instanța de fond arătând anterior ca inculpatul putea evita producerea faptei prin frânare.
Conform art. 135 alin 1 Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 "Pe drumurile publice pe care sunt aplicate marcaje, conducătorilor de vehicule le este interzisă trecerea peste linia continuă, simplă sau dublă, și peste marcajul pentru spații interzise". Potrivit procesului verbal de cercetare la fata locului, cele două sensuri de mers sunt despărțite prin linie continuă, iar conform declarațiilor inculpatului si martorilor, inculpatul a depășit aceasta linie continuă, trecând pe contrasens.
Conform art 152 lit i Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 "Se interzice depășirea vehiculelor) când pentru efectuarea manevrei se trece efectiv peste marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculele circulă pe contrasens", normă legală pe care inculpatul a încălcat-
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului care in data de 13.06.2005 a încălcat, din culpă, prev. art. 35 si 152 lit.i din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice provocând un accident de circulație in urma căruia partea civila a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 120-140 zile îngrijiri medicale constituie infracțiunea de vătămare corporala din culpa prev de art 184 alin 2, 4 pen.
Inculpatul a comis fapta din culpă, putând prevedea ca prin depășirea liniei continue poate provoca un accident de circulație.
La individualizarea judiciara a pedepsei conform art 72. pen s-au avut in vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele speciale ale pedepsei, persoana inculpatului (fără antecedente penale, împrejurare care s-a reținut conform ați. 74 lit. a Cp en. ca și circumstanță atenuantă judiciară), urmările faptei inculpatului (număr mare de zile de îngrijiri medicale, leziuni grave, care au determinat ca viata părții vătămate sa fie afectata in mare măsura, pierzându-si capacitatea de munca pentru o perioada de 2 ani).
În consecință, în baza art 184 alin 2, 4 C pen, cu aplicarea art 74 lit. a pen, art. 76 lit. e pen. instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă la o pedeapsă de 4 luni inchisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 pen, art. 64 lit a, b pen.
Deoarece inculpatul nu are antecedente penale, pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani închisoare, iar reeducarea inculpatului si prevenirea comiterii de noi infracțiuni se pot face fără executarea în regim de detenție, în baza art 81 C pen. art 82 C pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru 2 ani 4 luni termen de încercare.
Conform art 359. pr. Pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin ultim C pen.
S-a constatat ca SC si Leasing nu s-au constituit parte civila in cauza.
S-a constatat ca in cauza a fost citat asigurator SA - asigurator de răspundere civila delictuala pentru autoturismul condus de către inculpat (polița nr. - fila 174).
Au fost respinse ca neîntemeiate pretențiile civile formulate de Spitalul de Urgență C si de Spitalul mun.
S-a reținut că potrivit Legii 346/2002 si ordinului nr. 825/2007 unitățile medicale își recuperează cheltuielile de spitalizare provenind din accidente de muncă din fondul special privind accidentele de muncă. Partea civila a fost spitalizata in perioada 13.06.2006-14.06.2005 la Spitalul municipal T si in perioada 20.06.2005-19.07.2005 la Spitalul de urgență C (filele 98, 252). Potrivit concluziilor Inspectoratului teritorial d e munca accidentul suferit de către partea civila constituie accident de munca (fila 56) astfel încât cheltuielile de spitalizare se recuperează din fondul special creat pentru accidente de munca.
Partea civila a suferit numeroase fracturi (oase gamba stânga, ram ilio si ischipubian stâng; fractura cominutiva acetabulara). A fost nevoit sa stea in repaus la pat in extensie pentru 3 săptămâni, apoi fiind imobilizat cu cizma de derotare pentru alte 3 săptămâni. A suferit o operatie de osteosinteza la gamba stânga, ulterior necesitând o alta operație (in 09.09.2005). A fost externat, recuperarea sa făcându-se cu ajutorul cârjelor, cadrului metalic, cu kinetoterapie recuperatorie. (fila 125).
In perioada 01.12.2005-01.06.2006 a fost încadrat in gradul 3 invaliditate, beneficiind de o pensie de 171 lei pentru perioada de 01.12.2005-01.06.2006. (filele 86, 88). In perioada 01.06.2006 - 01.06.2007 a fost încadrat in gradul 3 de invaliditate beneficiind de o pensie de invaliditate de 138 lei lunar (filele 85, 87). In data de O 1.06.2007 a fost depensionat (fila 84), nemaiavând invaliditate (fila 89). Nu a mai beneficiat ulterior de pensie de invaliditate.
Întrucât pana la recuperarea sa partea civila nu s-a putut prezenta la locul de munca, fiind lipsit in parte de venituri (având doar pensie de boala sau lucrând cu o parte de normă), aceasta lipsa de la serviciu si lipsa a veniturilor fiind cauzata de fapta inculpatului, acesta a fost obligat să repare prejudiciul cauzat părții civile.
Partea civilă a avut un venit de 526,1 lei in luna mai 2005 (fila 232). In perioada iulie 2005 - O 1.12.2005 nu a avut venituri astfel încât pentru aceasta perioada s-a apreciat că i se cuvine suma de 2630,5 lei. În perioada 01.12.2005 01.06.2006 a avut pensie de 171 lei astfel încât i se cuvine diferența față de venitul pe care l-ar fi realizat, adică suma de 2130,6 lei.
În perioada 01.06.2006 - 01.06.2007 a avut o pensie de 138 lei. De asemenea, a fost angajat cu J de norma la SC (fila 81) si la SC Distribution (fila 82) unde a realizat venituri începând cu luna septembrie 2006. Instanța de fond a reținut că părții civile i se cuvine diferența dintre venitul pe care l-ar fi realizat (văzând luna mai 2005 ) si veniturile realizate din salariu si pensie, adică suma de 1164,3 lei. Începând cu data de O 1.06.2007 nu a mai beneficiat de pensie, dar a avut un venit de 368 lei (iunie, iulie - filele 81, 82), de 403 lei (august, septembrie), de 453 lei (octombrie 2007). Diferențele față de venitul realizat anterior sunt de 635,5 lei (filele 81, 82, 232). Începând cu 02.11.2007 a fost angajat la SC SRL având un venit de 600 lei (fila 83) având un venit superior celui realizat anterior (fila 232) accidentului. Începând cu data de 02.11.2007 instanța de fond a constatat ca nu i se mai cuvin alte sume părții civile, ca diferența salariala sau cu titlu de renta, Întrucât venitul realizat in prezent este superior.
Astfel, s-a stabilit că suma datorată ca diferență de salariu, cuvenită părții civile este de 5925,4 lei.
Din declarațiile martorilor a rezultat ca partea civilă a cheltuit 1000 lei cu medicamentele, dar a solicitat 888,34 lei care i-a fost acordată (fila 53). Potrivit înscrisurilor (filele 220-229), partea civilă a cheltuit suma de 2073,46 lei. A mai cheltuit 120 lei pentru transport (fila 53), 4200 lei pentru alimentația suplimentara (fila 53), 20 lei pentru gimnastica (fila 53, martorul nu a precizat cate ore a urmat), 150 lei pentru cârje (fila 53 - a solicitat doar 20 lei, atât urmând a i se acorda).
In baza art 14. pr. pen, art 346.pr.pen, a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile către partea civila astfel: 7322 lei despăgubiri materiale, 8358,8 lei diferențe salariale, daune morale de 30.000 euro, echivalent in lei, curs BNR la data plății. A fost respinsă ca neÎntemeiata cererea de acordare a rentei viagere.
In baza art 193. pr. Pen. a obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli de judecata către partea civila.(onorar avocat filele 67, 291).
In baza art 191 alin.1 pr.pen a obligat inculpat la 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal, inculpatul, asigurătorul SC SA B și partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Prof. -. " C-
Prin apelurile declarate s-a solicitat de către inculpat desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei hotărâri de achitare în ceea ce-l privește în considerarea faptului că fapta a fost comisă în stare de necesitate prev. de art.45 alin.2 pen. S-a arătat că inculpatul nu avea la dispoziție o altă posibilitate de evitare a accidentului rutier decât aceea de a intra pe contrasens în condițiile în care tirul, care rula pe din dreapta a direcției sale de mers, a virat brusc stânga tăindu-i calea, sens în care este și declarația martorului, persoană care se afla în autoturismul condus de inculpat. Pe cale de consecință sa solicitat și exonerarea inculpatului de plata despăgubirilor civile.
Asigurătorul SC SA B - Sucursala Cas olicitat desființarea parțială a sentinței atacate și reducerea cuantumului despăgubirilor civile acordate părții civile, pe care le-a apreciat prea mari în raport cu daunele suferite, arătându-se că despăgubirile pentru diferențele salariale sunt de 5925,4 lei și nu de 8358,8 lei cât s-a acordat, iar despăgubiri le materiale sunt de 5248,34 lei și nu 7322 cât s-au acordat.
S-a mai arătat că raportat la numărul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare suma de 20.000 lei este În măsură să ac opere integral prejudiciul moral suferit de partea civilă.
Partea civilă Spitalul Clinic de urgență "Prof. -. " Cluj-N a solicitat desființarea parțială a sentinței atacate și obligarea inculpatului la plata sumei de 2712,23 lei și a dobânzii legale începând cu prima zi următoare datei fiecărei externări a victimelor și, până la data recuperării integrale a prejudiciului, arătând că prima instanță nu a acordat despăgubirile civile reprezentând cheltuielile de spitalizare ale martorului în cuantum de 776,07 lei (12-15).
La data de 14.08.2008 la dosarul cauzei s-a înregistrat un înscris din partea Spitalului Municipal T prin care s-a arătat că acesta se constituie parte civilă în cauză cu suma menționată în fața instanței de fond, respectiv suma de 561,6 lei (.98 dos.fond). Având în vedere că pretențiile civile formulate de către Spitalul Municipal T au fost respinse în totalitate de către prima instanță, hotărârea fiind comunicată acestuia la data de 20.06.2008 (101), tribunalul a apreciat această constituire de parte civilă ca fiind un apel declarat Împotriva hotărârii primei instanțe, invocând din oficiu, ulterior începerii dezbaterii acestora, tardivitatea acestuia.
În cursul judecării cauzei în apel a fost încuviințată solicitarea în probațiune formulată de către inculpat prin apărător, privind vizionarea unui care conține filmări efectuate de PRO TV imediat după producerea accidentului, vizionare care au avut loc data de 23.03.2009, conform celor consemnate în procesul verbal aflat la fila 86 din dosar.
Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului cauzei precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul a retinut următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în urma administrării unui material probator vast din care și în opinia tribunalului se desprinde împrejurarea că inculpatul se face vinovat de comiterea infractiunii care i-a fost retinută în sarcină.
Fără a relua argumentele primei instanțe, argumente pe care tribunalul și le însușește în întregime, procedând la reanalizarea materialului probator administrat în cauză, tribunalul a reținut că potrivit declarațiilor martorilor și Listan a din faza de urmărire penală ( 139-141), rezultă că aceștia nu au observat ca tirul care rula pe 1 să schimbe brusc direcția ci că acesta rula în paralel cu autoturismul condus de inculpat. Ambii martori au observat că la un moment dat a țâșnit un autoturism cu viteză mare care a intrat pe contrasens până pe prima bandă de pe sensul opus intrând în coliziune cu autoturismul condus de partea vătămată care circula regulamentar. Aceștia și-au menținut declarațiile și în fața primei instanțe (la termenul de judecată din data de 24.01.2007 - 287-288), abia în declarațiile date cu ocazia rejudecării la data de 19.03.2008 (41-42), martorii arătând că pe sensul pe care se deplasa tirul și autoturismul condus de inculpat s-ar fi aflat niște panouri pe partea dreaptă la cca 10, 15 metri de locul impactului.
Aceste declaratii ale martorilor nu se coroborează cu cele relevate cu ocazia vizionării -ului pus la dispoziția instanței de către inculpat, din imagini nereieșind că la 10, 15 metri de locul impactului s-ar fi aflat amplasate anumite panouri pe Ias ensului în care rula autoturismul condus de inculpat.
Tribunalul a mai apreciat că depozițiile testimoniale ale numitului (135-136, 260/52), se coroborează cu declarațiile celorlalți doi martori oculari, neexistând contradicții esențiale. Din declarația olografă a acestui martor dată imediat după producerea accidentului a reieșit că autoturismul condus de inculpat s-a aflat inițial în spatele tirului respectiv, iar inculpatul intenționa să treacă pe a II-a, moment în care tirul le-a tăiat calea.
Chiar și în condițiile în care s-ar accepta ipoteza că autoturismul condus de inculpat ar fi rulat paralel cu tirul care apoi ar fi efectuat brusc o manevră nesemnalizată de trecere pe a II -a, concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză (104, 113 ), sunt neechivoce, inculpatul necontestându-Ie și nesolicitând efectuarea unei contraexpertize.
Astfel, s-a arătat că accidentul ar fi putut fi evitat de către inculpat prin mai multe metode, respectiv o frânare concomitentă cu claxonatul puternic care să atragă atenția conducătorului tirului ori o circulare "În expectativă" pe lângă cu o ușoară reducere a vitezei cu atât mai mult cu cât dimensiunile căii de rulare existente la fata locului permiteau acest lucru.
În aceste condiții tribunalul a apreciat că inculpatul se face vinovat sub aspect subiectiv de producerea accidentului În modalitatea culpei cu prevedere prev. de art.19 alin.2 lit.a pen. acesta prevăzând rezultatul faptei sale (respectiv posibilitatea ca pe sensul opus să se deplaseze un autoturism cu care să intre în coliziune, lucru care s-a și întâmplat, însă nu l-a acceptat, socotind fără temei că aceasta nu se va produce).
Din acest punct de vedere, deci sub aspectul laturii penale, apelul declarat de către inculpat este nefondat însă este fondat în parte, sub aspectul laturii civile, la fel cum este fondat în parte și apelul declarat de către asigurătorul SC A SA, exclusiv sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate de către prima instanță părții vătămate.
Raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării părții vătămate(120-140de zile de îngrijiri medicale) suma de 30.000 de acordată cu titlu de daune morale este exagerată, deoarece la un calcul simplu se poate deduce că instanța de fond a apreciat în medie că partea civilă ar trebui să beneficieze zilnic de suma de1000de lei cu titlu de compensație a prejudiciilor fizice și psihice resimțite în această perioadă.
Având în vedere și practica judiciară în domeniu, precum și literatura de specialitate care este unanimă în a recunoaște că prin acordarea daunelor morale nu trebuie să se ajungă la situația îmbogățirii fără justă cauză a părții civile în detrimentul inculpatului, tribunalul a dispus reducerea cuantumului daunelor morale acordate de către prima instanță de la suma de 30.000 de la suma de 15.000 de, urmând a respinge restul pretențiilor civile formulate cu acest titlu de către partea civilă.
În privința daunelor materiale, partea civilă a solicitat suma de 12.968,64 lei cu acest titlu, potrivit constituirii de parte civilă aflată la fila 218-219 din dosarul primei instante de fond.
În susținerea pretențiilor civile au fost administrate probe testimoniale (262-264), au fost depuse adeverințe de venituri din partea părții civile anterioare și ulterioare producerii accidentului precum și copiile deciziilor de pensie de invaliditate începând din decembrie 2005, alături de cupoanele de pensie primite în acea perioadă de către partea civilă (81 și următoarele dos. fond). Instanța de fond a procedat la o analiză amănunțită a materialului probator administrat pe latură civilă, reținând în mod corect că până în luna mai 2005, partea civilă a realizat venituri în sumă de 526,1 lei pe lună, obligând în mod corect inculpatul la plata acestor venituri pentru perioada iulie 2005 decembrie 2005, când partea vătămată a fost lipsită de orișice venit. Pentru perioada următoare instanța de fond a procedat în mod corect la calculul diferenței dintre venitul realizat anterior producerii accidentului și cuantumul pensiei de invaliditate pe care a primit-o, reținând în același timp și împrejurarea că începând cu luna septembrie 2006, partea civilă a fost angajată cu J de normă. În sfărșit instanța de fond în mod corect a reținut că din data de 2.11.2007, nu i se mai cuvenea plata cu acest titlu a altor sume părții civile, veniturile realizate ulterior fiind superioare.
De asemenea pe baza declarațiilor martorilor și a înscrisurile depuse de către partea civilă, prima instanță a procedat în mod corect la calculul sumelor cheltuite de către partea civilă în perioada convalescenței, motiv pentru care tribunalul apreciază că nu sunt întemeiate criticile aduse sub acest aspect hotărârii primei instantei de către inculpat și asigurător.
În consecință, în baza art.379 pct.2 lit.a pr.pen. sub aspectul laturii civile, tribunalul a admis apelurile declarate de inculpatul și asigurătorul SC SA.C împotriva sentinței penale nr. 202/2008 a Judecătoriei Turda, pe care o va desființa numai cu privire la cuantumul daunelor morale acordate părții civile.
Pronunțând o nouă hotărâre, în baza art.14 și 346 pr.pen. comb. cu art.998 civ. s-a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubiri lor civile în favoarea părții civile în sumă totală de 15.000 de cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor civile formulate în cauză cu acest titlu.
Au fost menținute ca legale și temeinice restul dispozițiilor sentinței apelate, urmând a fi respinse celelalte două apeluri declarate În cauză din considerentele ce urmează a fi arătate.
Astfel, în ceea ce privește apelul declarat de către partea civilă Spitalul Clinic de urgență "Prof. -. " prima instanță a reținut în mod corect că potrivit Legii 346/2002 și Ordinului 825/2007, unitățile medicale își recuperează cheltuielile de spitalizare provenite din accidente de muncă, din fondul special privind accidentele de muncă. La data producerii accidentului partea civilă se afla în timpul programului de muncă, iar potrivit concluziilor Inspectoratului Teritorial d e Muncă, accidentul suferit de către partea civilă a constituit un accident de muncă (51 și următoarele dosar fond).
În ceea ce îl privește pe martorul, mai mult, acesta nu s-a constituit parte civilă în cauză și nici nu a participat la proces în calitate de parte vătămată.
În aceste condiții, în baza art.379 pctl litb pr.pen. tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de Spitalul Clinic de Urgență "Prof. -. OG" împotriva aceleiași sentințe.
La data de 14.08.2008 la dosarul cauzei s-a înregistrat un înscris din partea Spitalului Municipal T prin care s-a arătat că acesta se constituie parte civilă în cauză cu suma menționată în fața instanței de fond, respectiv suma de 561,6 lei (.98 dos.fond). Având în vedere că pretențiile civile formulate de către Spitalul Municipal T au fost respinse în totalitate de către prima instanță, hotărârea fiind comunicată acestui a la data de 20.06.2008 (101), tribunalul a apreciat această constituire de parte civilă ca fiind un apel declarat Împotriva hotărârii primei instanțe, invocând din oficiu, ulterior începerii dezbaterii acestora, tardivitatea acestuia.
Excepția urmează a fi admisă deoarece raportat la data comunicării hotărârii către această parte civilă, apelul declarat în cauză este tardiv raportat la dispozițiile art.363 pr.pen.
Prin urmare, în baza art.379 pct.1 lit.a pr.pen. tribunalul a respins ca tardiv apelul declarat de Spitalul Municipal
A fost respinsă cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorar avocațial (87), având în vedere că apelurile inculpatului și al asigurătorului au fost admise.
În temeiul art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului inculpatului și asigurătorului vor rămâne în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal partea civilă, Asigurătorul de Răspundere Civilă SA Suc.C și inculpatul.
În susținerea motivelor de recurs, partea civilă a solicitat admiterea recursului declarat în cauză, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond apreciind că în mod nejustificat instanța de apel a procedat la reducerea cuantumului daunelor morale acordate părții civile de la suma de 30.000 euro la 15.000 de euro, raportat la faptul că partea civilă a suferit un prejudiciu moral fiind supus unor repetate intervenții chirurgicale.
asigurator de răspundere civilă SC SA Suc.C, a criticat de asemenea hotărârea atacată sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile acordate părții civile susținând că atât daunele materiale cât și daunele morale au fost acordate într-un cuantum prea ridicat.
Inculpatul în susținerea motivelor sale de recurs, a solicitat în principal achitarea inculpatului fundamentată pe dispozițiile art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e proc.pen.susținând că în cauză există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei și anume, starea de necesitate.
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate Curtea reține următoarele:
Pe baza probelor administrate în cauză a fost reținută în mod corect vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2,4.Cod Penal întrucât în data de 13.06.2005, în timp ce conducea pe drumurile publice autoturismul cu nr. CJ 6901/05/12 a încălcat prevederile art. 135, art. 152 lit. i din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și a produs un accident rutier în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 120-140 zile de îngrijiri medicale.
Potrivit declarațiilor martorilor și Listan a din faza de urmărire penală aceștia nu au observat ca tirul, care rula pe 1 să schimbe brusc direcția, acesta rulând în paralel cu autoturismul condus de inculpat. Ambii martori au observat că la un moment dat a țâșnit un autoturism cu viteză mare care a intrat pe contrasens până pe prima bandă de pe sensul opus intrând în coliziune cu autoturismul condus de partea vătămată care circula regulamentar. Aceștia și-au menținut declarațiile și în fața primei instanțe (la termenul de judecată din data de 24.01.2007 - 287-288), abia în declarațiile date cu ocazia rejudecării la data de 19.03.2008 (41-42), martorii arătând că pe sensul pe care se deplasa tirul și autoturismul condus de inculpat s-ar fi aflat niște panouri pe partea dreaptă la cca 10, 15 metri de locul impactului.
Deși inculpatul a susținut în mod constant că autocamionul care rula în drepul său a virat brusc la stânga tăindu-i calea astfel că a fost nevoit să pătrundă pe contrasens pentru a evita impactul această stare de fapt nu este confirmată de depozițiile celor doi martori oculari audiați în cauză. Mai mult, din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă fără echivoc că inculpatul avea posibilitatea de a efectua și alte manevre pentru a evita producerea coliziunii.
Potrivit art. 45 alin. 2.Cod Penal este în stare de necesitate acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integitatea corporală sau sănătatea sa sau a altuia sau un bun important al său sau al altuia sau un interes obștesc. Prevederile art. 45.Cod Penal referitoare la starea de necesitate au în vedere situația în care pericolul iminent pentru valorile enumerate în cuprinsul textului - pericol a cărui înlăturare se urmărește prin săvârșirea faptei - este generat de un eveniment accidental.
În speță, astfel cum a reținut și instanța de fond nu se poate reține starea de necesitate în sensul prevăzut de dispozițiile art. 45 alin. 2.Cod Penal Astfel, raportat la starea de fapt reținută pe baza probelor administrate în cauză precum și la concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză inculpatul avea posibilitatea de a evita coliziunea fiind enumerate câteva posibilități de evitare a accidentului respectiv frânarea cu frâna de serviciu și concomitent cu cea de ajutor, efectuarea unei manevre de apropiere de axul șoselei dar fără a trece peste aceasta, reducerea imediată a vitezei de deplasare. S-a concluzionat astfel că, manevra efectuată de inculpat de pătrundere pe contrasens pentru a nu intra în coliziune cu autocamionul nu era singura în măsură să elimine pericolul impactului.
Sub aspectul criticilor aduse de partea civilă soluționării laturii civile a cauzei, critici ce vizează cuantumul daunelor morale reduse de instanța de apel la suma de 15.000 Curtea reține următoarele.
Potrivit art. 998.cv.orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acel din vina căruia a fost cauzat a-l repara.
De asemenea, recomandările Consiliului Europei din 1969 de la subliniază între altele că pricipiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da compensare victimei.
În cauză sunt îndeplinite în mod indiscutabil condițiile de existență a răspunderii civile delictuale respectiv existența prejudiciului, fapta cu caracter ilicit, culpa autorului și legătura de cauzalitate. De asemenea, repararea integrală a prejudiciului în domeniul daunelor morale nu poate avea decât un caracter aproximativ raportat la prejudicii care nu au conținut economic și nici echivalent bănesc. Sumele acordate cu acest titlu nu trebuie să constituie niște măsuri excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora; daunele morale nu au valoare patrimonială, nu înlocuiesc o valoare economică cu o altă valoare economică ci sunt destinate a atenua sau suferințele fizice sau psihice ale victimei.
În speță s-a făcut dovada creării unui prejudiciu nepatrimonial rezultat din vătămări aduse sănătății sau integrității fizice, fiind vorba de un prejudiciu corporal care îl îndeptățește pe partea civilă la plata daunelor morale însă nu în cuantumul pretins de acesta.
Sub aspectul criteriilor de stabilire a cuantumului daunelor morale practica și doctrina au stabilit căgradul de pericol social concret al faptei ilicite, eventualacontribuție a victimei la producereaezultatului, vârsta victimei și preântâmpinarea îmbogățirii fără justă cauză pot constitui criterii obiective de apreciere a cuantumului daunelor morale.
În cauză, din actele medicale depuse la dosar ( filele 117-118, 124-125 )rezultă că partea civilă a avut nevoie de 120-140 de zile de îngrijiri medicale, a suferit numeroase fracturi (oase gamba stânga, ram ilio si ischipubian stâng; fractura cominutiva acetabulara). A fost nevoit sa stea in repaus la pat in extensie pentru 3 săptămâni, apoi fiind imobilizat cu cizma de derotare pentru alte 3 săptămâni. A suferit o operatie de osteosinteza la gamba stânga, ulterior necesitând o alta operație (in 09.09.2005). A fost externat, recuperarea sa făcându-se cu ajutorul cârjelor, cadrului metalic, cu kinetoterapie recuperatorie.
În perioada 01.12.2005-01.06.2006 a fost încadrat in gradul 3 invaliditate, beneficiind de o pensie de 171 lei pentru perioada de 01.12.2005-01.06.2006. In perioada 01.06.2006 - 01.06.2007 a fost încadrat in gradul 3 de invaliditate beneficiind de o pensie de invaliditate de 138 lei lunar. Nu a mai beneficiat ulterior de pensie de invaliditate. Este de reținut de asemenea că partea civilă este o persoană tânără iar prin intervențiile și tratamentele necesare recuperării sale a fost privat de o viață de multe activități specifice vârstei și statutului său social. Raportat la toate aceste aspecte în mod corect a apreciat instanța de apel că suma de 15.000 euro constituie o compensare justă și echitabilă a suferinței pricinuite părții civile.
Sunt nefondate de asemenea și criticile formulate de asigurătorul de răspundere civilă, critici ce vizează cuantumul daunelor materiale stabilite în favoarea părții civile, cuantumul acestor despăgubiri constând în diferențe salariale și cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții civile fiind stabilite în mod corect pe baza probelor testimoniale și a actelor depuse la dosar.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b soluția C.P.P. pronunțată în cauză este legală și temeinică sub toate aspectele astfel că, recursurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate.
Va fi respinsă cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocațial iar în temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. vor fi obligați inculpatul, partea civilă și SA să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul domiciliat în T, str.-.- nr.17/3, partea vătămată și SC SA - Sucursala C, împotriva deciziei penale nr.71/A din 20.03.2009 a Tribunalului Cluj.
Respinge cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Obligă pe inculpatul, partea civilă și SA să plătească în favoarea statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.MB/CA
03.06.2009 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Livia Mango Delia Purice
