Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 347/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 184 Cod penal; nr.OUG 195/2002;
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 347
Ședința publică de la 06 Aprilie 2009
PREȘEDINTE G - - JUDECĂTOR 1: Gheorghe Vintilă
- - - - JUDECĂTOR 2: Membri Ștefan Făurar
- - JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 24 de la 26 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat asistat de avocat desemnat din oficiu, precum și intimatul - parte civilă, lipsind intimata - parte responsabilă civilmente, intimata - asigurător ASIGURĂRI și intimații - părți civile Spitalul Universitar C, Spitalul Clinic Județean de Urgență nr. 1 C și
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, susține motivele scrise de recurs și critică decizia pentru netemeinicie, în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicată recurentului - inculpat.
În acest sens, apreciază că din probele administrate în cauză trebuia reținută culpa comună a inculpatului și a intimatului parte civilă în producerea accidentului rutier, astfel că solicită reindividualizarea judiciară a pedepsei în sensul orientării acesteia către minimul special, cu menținerea modalității de executare stabilită de instanța de fond, invocând atitudinea sinceră a recurentului pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, precum și circumstanțele atenuante ale acestuia, care nu posedă antecedente penale.
Sub aspectul laturii civile, pune concluzii de diminuare a sumei la care a fost obligat recurentul la despăgubiri civile pentru daune morale, motivând că suma de 3.000 de lei este disproporționată, raportat la prejudiciul moral înregistrat de intimat.
Având cuvântul, intimatul - parte civilă, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, susținând că recurentul poartă integral vina producerii evenimentului rutier, astfel că, atât sub aspectul laturii penale, cât și a laturii civile, hotărârile sunt legale și temeinice.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, motivând că hotărârile sunt legale și temeinice. În ceea ce privește culpa comună, invocată de recurentul - inculpat, cu referire la raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, susține că ansamblul materialului probator evidențiază culpa exclusivă a recurentului în producerea evenimentului rutier, expertul tehnic nefiind abilitat să formuleze concluzii cu privire la culpa persoanelor implicate în accident, acesta având obligația de a evidenția situația de fapt, stabilirea culpei fiind atributul exclusiv al instanței de judecată.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile puse de apărător, solicită admiterea recursului, casarea deciziei, reindividualizarea judiciară a pedepsei și diminuarea cuantumului despăgubirilor civile pentru daune morale, la care a fost obligat către intimatul - parte civilă.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 1931 din 29 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 184 al. 1 și 3 Cod penal, condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 81 al.1 din OUG 195/2002, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, prevăzut de art. 82 Cp.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cp și s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată, fiind obligat inculpatul la 3.000 RON daune morale și la 29,85 RON daune materiale, precum și la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare statului, din care 100 RON reprezentând onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 7164/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, a fost trimis în judecată - în stare de libertate - inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 184 al. 1, 3 Cod penal și art. 81 din OUG nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că, în ziua de 20.07.2005, în jurul orei 1900, inculpatul, conducea autoturismul marca "Daewoo Tico" cu nr. -, efectuând activitatea de taximetrie, în timp ce rula de pe str. - către str. -, oprind brusc autoturismul cu partea frontală către parcul " -", la 5, 8 distanță pentru a răspunde la telefonul mobil.
În acest moment, partea vătămată, care conducea o bicicletă, a intrat cu din față în partea din spate a autoturismului, fiind doborât la pământ.
Inculpatul, s-a uitat la autoturism dacă prezintă avarii și, observând că nu are, i-a spus părții vătămate să circule mai atent, după care și-a continuat deplasarea, fără a anunța organele de poliție.
Conform certificatului medico-legal nr. 1877/A2/26.07.2005 al IML C, a rezultat că partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat spre vindecare 25 zile îngrijiri medicale.
Situația de fapt descrisă în rechizitoriu, s-a probat cu procesele-verbale întocmite de organele de cercetare penală, declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, certificatul medico-legal nr. 1877/.07.2006, raportul de expertiză tehnică, alte înscrisuri.
Instanța de fond a constatat că, în drept, faptele reținute în sarcina inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 184 al.1 și 3 Cod penal și art. 81 al.1 din OUG nr. 195/2002.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea, iar la individualizarea pedepsei a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările comiterii acestora și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale.
Având în vedere că inculpatul s-a aflat la primul conflict cu legea penală, prima instanță a apreciat că scopul preventiv - educativ poate fi atins fără privarea de libertate a acestuia, în baza art. 81 Cod penal dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani, prevăzut de art. 82 Cod penal.
Având în vedere că partea civilă a probat cuantumul daunelor solicitate numai în limita sumei de 29,85 RON și fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998, 999.civ. instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă și l-a obligat pe inculpat la 29,85 RON daune materiale și ținând cont de suferința fizică și psihică îndurată posterior accidentului, a constatat că prin fapta inculpatului s-a cauzat un prejudiciu de ordin moral părții vătămate, astfel că l-a obligat pe inculpat la 3.000 RON daune morale.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, inculpatul și partea vătămată, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin motivele invocate, Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiovaa arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală pentru următoarele considerente: judecarea cauzei la instanța de fond a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate, respectiv nu a fost introdus în cauză și citat Spitalul Clinic Județean de Urgență C și nici nu i s-au solicitat acestuia relații în legătură cu cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate; nu a fost introdusă în cauză și nici citată societatea de asigurare la care autoturismul condus de inculpatul era la momentul accidentului asigurat și nici nu i s-a pus în vedere inculpatului să prezinte polița de asigurare obligatorie RCA ce face dovada existenței unei asigurări de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule; un al doilea motiv de apel invocat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj este acela că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ, respectiv nu a stabilit raporturile contractuale în care inculpatul se afla cu societatea taxi C în condițiile în care s-a reținut că inculpatul la momentul producerii accidentului efectua activitate de taximetrie sub sigla societății, pentru o eventuală introducere în cauză și citare în calitate de parte responsabilă civilmente a acestei societăți.
În motivele de apel invocate de inculpatul, s-a solicitat în plus față de motivele invocate de parchet, micșorarea despăgubirilor civile la care a fost obligat de instanța de fond.
În apelul formulat, partea vătămată a vizat în principal majorarea despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul, având vedere numărul mare de îngrijiri medicale.
Prin decizia penală nr. 24 de la 26 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalului Dolj - Secția Penală a dispus admiterea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, inculpatul și partea vătămată; desființarea în parte a sentinței atacate, în sensul interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 71 alin. 5 Cp.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea vătămată.
A fost obligat în solidar inculpatul și partea responsabilă civilmente SC ASIGURĂRI SA B, către partea vătămată, la plata sumei de 29, 85 RON daune materiale, 3.000 RON daune morale și 600 RON cheltuieli judiciare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care, suma de 100 RON reprezentând onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a constatat că instanța de fond a stabilit corect starea de fapt, împrejurările concrete de săvârșire a faptei și trecând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, a ținut cont de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cp, astfel încât pedeapsa s-a apreciat ca fiind just individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare.
În fapt, s-a reținut că în ziua de 20.07.2005, inculpatul, în jurul orelor 19.00 conducând autoturismul marca "Daewoo Tico" cu nr. -, efectuând activitatea de taximetrie, în timp ce rula pe str. - către str. -, a oprit brusc autoturismul cu partea frontală către parcul " -" la 5,8 distanță pentru a răspunde la telefonul mobil. În acest moment, partea vătămată care conducea o bicicletă a intrat cu din față în partea din spate a autoturismului, fiind doborât la pământ. Inculpatul, s-a uitat la autoturism dacă prezintă avarii și, observând că nu are, i-a spus părții vătămate să circule mai atent, după care și-a continuat deplasarea, fără a anunța organele de poliție.
În drept, s-a constatat corect că faptele reținute în sarcina inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 184 al. 1, 3 Cp și art. 81 al. 1 din OUG 195/2002.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond în mod corect a apreciat că, în raport de modalitatea de săvârșire a infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și de părăsirea locului accidentului, precum și de aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, aceasta se încadrează în dispozițiile art. 81 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei deoarece, în conformitate cu textul de lege menționat, inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor, dispunându-se astfel corect aplicarea unei pedepse cu închisoarea coborâtă sub minimul special prevăzut cu de lege, pedeapsa aplicată nu depășește 2 ani închisoare, iar scopul preventiv educativ poate fi atins și fătă privarea de liberate a inculpatului.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83
Cod PenalS-a constatat totodată de instanța de apel că nu au fost interzise inculpatului drepturile accesorii, aplicarea acestora trebuind realizată atât în baza art. 71 și 64 Cp, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin.2 și art. 20 din Constituia României, fac parte din dreptul interna ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr.30/1994.
Tribunalul a apreciat că atitudinea sinceră a inculpatului - manifestată în cursul procesului penal, precum și circumstanțele reale de săvârșire a faptei - atrage nedemnitatea inculpatului în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, impunându-se aplicarea acestor pedepse accesorii.
Ca atare, având în vedere natura infracțiunilor săvârșite, valoarea socială lezată prin săvârșirea faptei, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, tribunalul a apreciat că se impune ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal, pe durata prev. de art.71 Cod Penal, aplicând și dispozițiile art. 71 al.5
Cod PenalDe asemenea, tribunalul a apreciat că instanța de fond nu a avut în vedere la stabilirea cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea părții vătămate de numărul de zile necesare îngrijirilor medicale, dat fiind faptul că în perioada 26.03 - 03.04.2007 acesta a fost internat în spital, unde a fost supus unei intervenții chirurgicale la genunchiul drept.
Astfel, prin raportul de expertiză medico-legală nr. 3994/A 1/ 22.01.2009 s-a concluzionat că nu se poate face o legătură de cauzalitate între internarea în Spitalul Universitar CFR C în perioada 226.03.- 03.04.2007 și accidentul de circulație suferit la data de 20.07.2005, dată fiind perioada lungă de timp dintre cele două evenimente.
S-a constatată că inculpatul este posesor al asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, în baza contractului încheiat cu o societate de asigurare, astfel încât temeiul răspunderii societății de asigurare se află în Legea nr. 135/1995 privind asigurările și reasigurările în România, prin care legiuitorul nu a mai lăsat la latitudinea instanței chemarea în procesul penal a asigurătorului, ci a instituit prin art. 54 alin. ultim, o obligație în acest sens, atribuindu-i astfel calitatea de asigurător bazată pe ideea de garantare și de protejare a intereselor persoanelor păgubite, dar și pe ideea de risc asumat, care este de esența oricărei societăți de asigurare.
În speță, instanța de apel a constatat că inculpatul desfășura activitate de taximetrie sub sigla societății taxi, iar instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ atunci când a verificat în ce raporturi se afla inculpatul cu societatea de taximetrie, pentru stabilirea cheltuielilor judiciare pe care trebuie să le plătească inculpatul în solidar cu asiguratorul, către partea vătămată.
S-a constatat astfel de instanța de apel că temeiul răspunderii societății se află în prevederile art. 1000 alin. 3 civ, potrivit căruia comitenții răspund de prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat.
Temeiul răspunderii comitenților pentru fapta cauzatoare de prejudicii a prepușilor îl constituie obligația ce o au de a garanta despăgubirea celor care au suferit daune prin acțiuni comise de prepus, atât în exercitarea normală a atribuțiilor specifice funcției încredințate, cât și prin fapte abuzive, contrare normalei exercitări a funcției, ori prin care aceste atribuții au fost depășite de prepus.
Pentru angajarea răspunderii comitenților, este necesară în toate cazurile, existența unei legături vădite între funcția încredințată și acțiunea păgubitoare, a unui raport cauzal direct, sau de o asemenea conexiune, încât exercitarea funcției încredințate prepusului să fi ocazionat, în mod hotărâtor, comiterea faptei.
Astfel, tribunalul a apreciat că între exercitarea funcției încredințate - respectiv taximetrie, și fapta păgubitoare - accidentul, există legătură de cauzalitate și deci raport de conexiune care să situeze raportul juridic civil în sfera de aplicare a art. 1000 alin. 3 civ.
Pentru considerentele expuse mai sus, tribunalul a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea vătămată, în sensul de a obliga în solidar inculpatul și partea responsabilă civilmente SC ASIGURĂRI SA B, către partea vătămată, la plata sumei de 29, 85 RON daune materiale, 3.000 RON daune morale și 600 RON cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul soluționării laturii penale și a laturii civile.
Astfel, în ceea ce privește latura penală, se susține că instanțele nu au făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate recurentului pentru cele două infracțiuni
Recursul este nefondat.
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că nu se poate reține culpa comună a inculpatului și a părții vătămate în producerea evenimentului rutier, recurentul încălcând dispozițiile art. 157 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 în sensul că a oprit în mod intempestiv autovehiculul pe care îl conducea, într-o zonă cu trafic auto intens, fără a semnaliza în mod corespunzător această intenție și fără un motiv întemeiat.
Cauza staționării a constituit-o o convorbire telefonică, situație în care partea vătămată, care se deplasa cu bicicleta și se afla la o distanță de aproximativ 6 metri în spate, nu a mai putut opri în condiții de siguranță, a lovit cu din față a bicicletei partea din spate a autoturismului condus de inculpat, s-a dezechilibrat și a căzut la sol, suferind leziuni care au necesitat 25 de zile îngrijiri medicale.
Prin urmare, instanțele au reținut în mod corespunzător situația de fapt și, implicit, culpa recurentului în producerea evenimentului rutier.
Mai mult, după producerea accidentului, recurentul a părăsit și locul respectiv, fără încuviințarea organelor abilitate, încălcând prevederile art. 81 alin. 1 din 0. nr. 195/2002, modificat.
În consecință, critica referitoare la culpa concurentă este nefondată.
Pedepsele au fost just individualizate atât pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, cât și pentru infracțiunea prevăzută de art. 81 alin. 1 din 0. nr. 195/2002, modificat, pentru această din urmă faptă aplicându-se pedeapsa minimă, de 2 ani închisoare.
Nu se constată existența unor motive întemeiate privind coborârea pedepsei sub minimul special, astfel că și motivul de recurs vizând reducerea cuantumului pedepsei rezultante, este nefondat, mai ales că s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 Cod penal.
În sfârșit, critica vizând cuantumul despăgubirilor civile pentru daune morale, este neîntemeiată, aceasta fiind proporțională cu prejudiciul moral suferit de partea vătămată intimată, cu referire la circumstanțele producerii evenimentului cauzator de prejudicii și a numărului de zile aferent îngrijirilor medicale.
Constatând legalitatea și temeinicia deciziei, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va dispune respingerea recursului, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 24 de la 26 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Penală, ca nefondat.
Obligă pe recurentul - inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 200 lei reprezentând onorariu de avocat din oficiu va fi achitată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
G - - - -
Grefier,
Red. jud.: C-tin.
Jud. apel:
Dact. 2 ex./ - 24 aprilie 2009
-07 aprilie 2009 -
- Administrația Finanțelor Publice C, va urmări și încasa de la recurentul - inculpat suma de 550 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Membri Ștefan Făurar, Constantin
