Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 368/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 368
Ședința publică de la 29 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Nimineț
JUDECĂTORI: Ștefan Nimineț, Ioana Vorniceasa, Ecaterina Ene președinte secție
- - -
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - a fost legal reprezentat de - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ - împotriva deciziei penale nr. 80/AP/13.03.2008, pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul asistat de av., apărător ales, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat, pentru inculpat, arată că acesta nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs, menținându-și declarațiile date anterior. De asemenea arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul parchetului arată că decizia pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ este nelegală cu privire la achitarea inculpatului în baza art. 10 lit.d Cod pr.penală pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.
Instanța nu a dat o temeinică eficiență probelor administrate în cauză, necoroborând concluziile raportului de expertiză cu declarațiile martorilor oculari și și ale părții vătămate.
Toate aceste probe coroborate, conduc la concluzia că, partea vătămată s-a angajat în traversarea drumului național în zona trecerii de pietoni, Văzând că autoturismul condus de inculpat nu încetinea viteza de deplasare, partea vătămată a început să fugă, în momentul în care a trecut pe pe care circula inculpatul. Cu toate acestea, a fost acroșat și accidentat de către autovehiculul condus de inculpat.
Împrejurarea că partea vătămată se afla sub influența băuturilor alcoolice și că a traversat în fugă strada, nu-l exonerează pe inculpat de răspundere, în condițiile în care în aproprierea trecerii de pietoni acesta era obligat să reducă viteza până la limita evitării oricărui pericol.
De asemenea și hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 3 luni închisoare și i s-au interzis drepturile prev. de art. 64, în condițiile în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei conform art. 81 Cod penal.
Solicită admiterea recursului, casarea în totalitatea a deciziei pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ și în partea a sentinței penale nr. 250 din 3.05.2007 și pe fond să se mențină hotărârea pronunțată de instanța de fond, respectiv pedeapsa 3 luni închisoare cu suspendare, fixându-se un termen de încercare de 3 ani.
Avocat, pentru inculpat, arată că recursul formulat de parchet este nefondat, având în vedere schița de la fila 14 dosar urmărire penală și schița întocmită de expertul tehnic.
Chiar dacă pe schiță s-a trecut greșit data producerii accidentului, solicită a se observa că dinamica reală a producerii accidentului, arată că acesta nu a avut loc pe trecerea de pietoni. Pentru folosirea trecerii de pietoni, victima ar fi trebuit să se întoarcă în locul unde este amplasat podețul de trecere peste rigola de pe marginea drumului pentru a traversa pe trecerea de pietoni. În realitate, victima a ieșit de pe podeț și a traversat strada oblic, în fugă și fără să se asigure. Aceste aspecte rezultă și din primele declarații date de partea vătămată, în care își asumă toată responsabilitatea producerii accidentului.
Din raportul de expertiză efectuat de dl. expert rezultă că la producerea accidentului au concurat atât faptul că victima se afla sub influența băuturilor alcoolice și a trecut în fugă strada cât și faptul că afară era întuneric, astfel percepția conducătorului auto fiind mult diminuată. Inculpatul a redus viteza, a schimbat sensul de mers, pentru a evita impactul, însă a acroșat victima cu oglinda retrovizoare.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că inculpatul se deplasa la serviciu, nu consumase băuturi alcoolice, conducea cu 50 Km/ și trecuse de trecerea de trecerea de pietoni. Mai mult, acesta a manifestat interes pentru restabilirea sănătății victimei și diminuarea consecințelor accidentului.
Față de aceste aspecte solicită respingerea recursului și să se mențină decizia pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ, ca legală și temeinică.
Inculpatul arată că victima ia apărut brusc în fața mașinii, a încercat să o evite însă a acroșat-o cu oglinda retrovizoare. Apreciază că nu se face vinovat de producerea accidentului și solicită respingerea recursului formulat de parchet.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față,constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 250 din 03.05.2007 pronunțată de Judecătoria Roman în dosarul nr-, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. b, c Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. e teza I Cod penal, asupra părții vătămate, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 ( trei ) luni închisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului și i s-au pus acestuia în vedere dispozițiile art. 82 Cod penal, referitoare la durata termenului de încercare, și anume 2 ( doi ) ani și 3 ( trei ) luni și dispozițiile art. 83 Cod penal, referitoare la revocarea măsurii suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei infracțiuni în termenul de încercare.
În temeiul art.71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzute de art. 71 alin. 1 Cod penal, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enumerate la art. 64 lit. a-c Cod penal.
În condițiile art. 346 Cod proc. penală s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 49 și urm. din Legea nr. 136/1995, modificată, a fost obligă asiguratorul de răspundere civilă - Sucursala N, să plătească părții civile Spitalul Municipal de Urgență R suma de 1.890 RON, reprezentând cheltuieli ocazionate de internarea părții vătămate.
S-a constat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod proc. penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 350 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: în seara zilei de 15 mai 2006, în jurul orei 21,30, în timp ce conducea autoturismul marca WW GOLF înmatriculat sub nr. - pe drumul european pe raza satului, având direcția de mers dinspre spre mun. R, inculpatul a surprins și accidentat pe partea vătămată. S-a constat că inculpatul se deplasa către locul de muncă, circulând prin satul fără a-și adapta viteza de mers la condițiile de trafic și fără a respecta semnificația plăcuțelor de presemnalizare a trecerii pentru pietoni. În apropierea trecerii de pietoni din zona Bisericii ortodoxe partea vătămată a ieșit în grabă de pe una din străzile laterale și s-a angajat în traversarea drumului european, cu toate că a sesizat apropierea autoturismului condus de inculpat. În timpul traversării, observând că autoturismul condus de inculpat se apropie cu viteză, partea vătămată a început să alerge, fiind surprinsă de inculpat pe sensul său de mers, în afara trecerii de pietoni, la o distanță de circa 1,50 de acostament. Inculpatul nu a observat-o pe partea vătămată decât cu câteva înainte de impact și a încercat să evite accidentul ocolind-o pe aceasta prin spate. În urma acestei manevre partea vătămată a fost acroșată cu oglinda retrovizoare dreapta a autoturismului și proiectată de carosabil, în apropierea șanțului de beton de pe marginea drumului. Inculpatul a acționat pedala de frână abia după impact, de frânare începând la o distanță de 62 de trecerea de pietoni. În cele din urmă inculpatul a ieșit de pe carosabil, a acroșat un podeț din beton, iar vehiculul a fost proiectat peste șanțul de pe marginea drumului, până în zona, distrugând o parte din gardul locuinței fam.. Fiindu-i recoltate probe biologice s-a constat că inculpatul nu consumase băuturi alcoolice. În schimb, s-a constat că partea vătămată se afla sub influența băuturilor alcoolice, prezentând o alcoolemie de 1,40 % .
În urma proiectării de carosabil partea vătămată a suferit un traumatism cranian acut deschis și o fractură a gambei drepte, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 120 - 130 de zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 72 din 30 mai 2006 întocmit de Cabinetul de Medicină Legală R ( fila 21 dosar UP ). Partea vătămată a fost internată în secția ortopedie a Spitalului Municipal de Urgență R în intervalul 15 mai - 2 iunie 2006.
S-a reținut că fapta inculpatului a fost dovedită de materialul probator administrat în cauză, apreciindu-se ca fiind fără echivoc împrejurarea că inculpatul a comis fapta cu forma de vinovăție a culpei fără prevedere, potrivit art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b Cod penal, întrucât în condițiile concrete de loc și timp în care s-a produs accidentul, chiar dacă nu a prevăzut rezultatul vătămător al faptei sale, acesta trebuia și putea să-l prevadă. Inculpatul a dispus de toate circumstanțele pentru a anticipa consecințele deplasării cu viteză în localitate, pe timp de noapte, pe un sector de drum unde accidente de acest tip sunt frecvente iar comportamentul pietonilor este adesea greu previzibil. Împrejurarea că partea vătămată se afla sub influența băuturilor alcoolice și că a traversat în fugă nu exonerează inculpatul de răspundere, în condițiile în care la apropierea de trecerea de pietoni era dator să reducă viteza pentru a fi în măsură să evite pericolele, oricât de imprevizibil ar fi fost comportamentul pietonilor. Cu atât mai mult inculpatul ar fi putut evita accidentul, având în vedere că partea vătămată s-a angajat în traversare de pe sensul de mers opus celui pe care se deplasa inculpatul.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
La stabilirea cuantumului pedepsei cu închisoarea prima instanță a ținut seama de criteriile generale de individualizare judiciară enumerate de art. 72 alin. 1 Cod penal, de gravitatea urmărilor produse prin infracțiune, de persoana inculpatului ( care nu a mai fost condamnat anterior ), dar și de poziția sinceră adoptată de acesta pe toată durata procesului penal și de demersurile întreprinse pentru acoperirea oricăror prejudicii de natură materială produse părții vătămate. Față de aceste din urmă considerente instanța a apreciat pe deplin justificată reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante personale prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. b și c Cod penal, urmând ca la stabilirea cuantumului pedepsei să se acorde eficiență prevederilor art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal.
Cât privește modalitatea de individualizare execuțională instanța a apreciat că scopul pedepsei cu închisoarea, astfel cum este enunțat la art. 52 Cod penal, sub aspect preventiv și coercitiv, poate fi realizat fără privarea de libertate a inculpatului. Fiind îndeplinite și celelalte condiții limitative enunțate la art. 81 Cod penal, prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, iar potrivit art. 349 Cod proc. penală i s-au pus acestuia în vedere dispozițiile art. 82 și 83 Cod penal. În condițiile art. 71 alin. 5 Cod penal a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman și inculpatul.
Parchetul a criticat sentința ca nelegală, întrucât nu se impunea aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a-c Cod penal.
Inculpatul a solicitat achitarea sa, arătând că nu se face vinovat de accidentarea părții vătămate care a apărut brusc în fața autovehiculului pe care-l conducea și nu a avut cum să mai evite impactul.
S-a reținut că apelul inculpatului este fondat, iar cel declarat de procuror a fost respins pentru considerentele următoare:
Coroborând declarațiile inculpatului, ale părții vătămate și ale martorilor audiați în cauză cu concluziile raportului de expertiză tehnică auto, tribunalul a constatat următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 15.05.2006 inculpatul circula cu autovehiculul său pe drumul național DN2, pe de circulație în direcția I-R, iar în zona magazinului AF, înainte de trecerea pentru pietoni semnalizată în mod corespunzător, conducătorul auto a fost surprins de prezența unui pieton care se angajase în traversare, de la stânga la dreapta, în direcția de mers I-R în fugă și fără să se asigure în ambele direcții.
Deși inculpatul a sesizat starea de pericol și a încercat să evite impactul cu victima prin manevra de schimbare a direcției de mers, virând brusc spre stânga, din cauza distanței reduse de la care a observat pietonul, acest lucru nu a mai fost posibil. Victima a fost agățată cu oglinda exterioară din partea dreaptă iar după desprindere, în cădere, s-a lovit de capătul podețului de acces din beton.
Având în vedere că victima se afla într-o stare avansată de ebrietate și a încercat să traverseze în fugă strada pe o traiectorie înclinată față de axul drumului, îndepărtându-se astfel de marcajul de trecere pentru pietoni, tribunalul a apreciat că nu se poate reține nici o culpă în sarcina inculpatului care a respectat toate obligațiile legale ce-i reveneau în împrejurările date.
Prin expertiza tehnică auto efectuată în prezenta cauză, expertul a apreciat că nu se poate stabili cu certitudine locul producerii accidentului, însă a reconstituit traiectoria în conformitate cu susținerile inculpatului și ale părții vătămate din care rezultă că aceasta din urmă a traversat strada în fugă, îndepărtându-se de marcajul de trecere pentru pietoni. De asemenea, s-a mai apreciat că accidentul ar fi putut fi evitat dacă inculpatul ar fi observat pietonul de la o distanță de cel puțin 19,3, situație aproape imposibilă având în vedere că traversarea s-a făcut în fugă.
Toate aceste împrejurări au condus la concluzia că inculpatul nu a avut nici o culpă în producerea accidentului și din acest punct de vedere nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Pentru toate aceste considerente se impune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală, iar motivul de apel invocat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman nu mai poate fi examinat în lipsa unei condamnări și în baza art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală s-a respins ca nefondat acest apel.
În baza art.379 pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală s-a admis apelul inculpatului și s-a dispus achitarea acestuia.
În ceea ce privește acțiunea civilă executată în cauză de partea civilă Spitalul municipal R, tribunalul a constatat că este nefondată întrucât, dat fiind că nu se poate reține culpa inculpatului în vătămarea părții vătămate nu se poate dispune nici obligarea acesteia sau a asiguratorului la plata cheltuielilor de spitalizare.
De asemenea, a fost respinsă ca nefondată și cererea inculpatului privind obligarea părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare, întrucât nu se poate reține în sarcina acesteia nici o culpă procesuală.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că din examinarea probelor administrate în cauză rezultă că victima s-a angajat în traversarea drumului național în zona trecerii de pietoni, lângă care se afla de altfel și barul AF "", pe a cărui terasă se aflau și martorii oculari și.
Pe cealaltă bandă de mers circula inculpatul, la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare NT - 05 -, pe direcția I -
Văzând că autoturismul nu încetinea viteza de deplasare, partea vătămată a început să fugă, în momentul în care a trecut pe pe care circula inculpatul.
Cu toate acestea, a fost surprins și accidentat de către autovehiculul condus de.
de sânge identificate de lucrătorii de poliție cu ocazia cercetării la fața locului, se aflau la 4 de trecerea de pietoni. De asemenea, în zonă se aflau indicatoare ce presemnalizau trecerea de pietoni, conducătorii auto având obligația de a reduce în această zonă viteza până la limita evitării oricărui pericol.
În aceste condiții, s-a apreciat că, în mod legal, Judecătoria Romana stabilit că inculpatul a comis fapta cu forma de vinovăție prev. de art.19 alin.1 pct.2 lit.b Cod penal, respectiv culpa fără prevedere.
Astfel, în condițiile concrete de timp și loc în care s-a produs accidentul, chiar dacă inculpatul nu a prevăzut rezultatul vătămător al faptei sale, el trebuia și putea să-l prevadă.
Inculpatul a dispus de toate circumstanțele pentru a anticipa consecințele deplasării cu viteză ( 50 km/) în localitate, pe timp de noapte, pe un sector de drum unde sunt frecvente accidente de acest gen.
Împrejurarea că partea vătămată se afla sub influența băuturilor alcoolice și că a traversat în fugă strada nu-l exonerează de răspundere pe inculpatul, în condițiile în care în apropierea trecerii de pietoni acesta era obligat să reducă viteza până la limita evitării oricărui pericol.
Mai mult decât atât, inculpatul ar fi putut evita accidentul având în vedere că partea vătămată s-a angajat în traversarea de pe sensul de mers opus celui pe care se deplasa inculpatul.
Verificând hotărârea pe baza motivelor invocate, a lucrărilor dosarului, dar și din oficiu în limitele prev. de art.3859al.3 Cod proc.pen. instanța de control judiciar constată că recursul nu este fondat.
Din expertiza efectuată în apel rezultă că impactul dintre victimă și autoturismul condus de inculpat a avut loc la o distanță de 6,50 metri de marcajul trecere pentru pietoni, locul impactului fiind indicat expertului de ambele părți.
Este relevant că în timpul expertizei s-a constatat că schița întocmită cu ocazia cercetării la fața locului cuprinde neconcordanțe semnificative față de situația din teren, ceea ce a condus în final la indicarea greșită a unor date topometrice. Or, prima instanță a avut în vedere și această probă, expertiza tehnică fiind administrată în apel (53). chiar și martorul - indicat în motivele de recurs - a declarat că impactul a avut loc la o distanță de 5- 6 metri de marcaj (21).
De asemenea și martora - audiată numai în cursul urmăririi penale - a precizat că impactul dintre autoturism și victimă a avut loc la câțiva metri de marcajul de trecere de pietoni.
Apreciind fiecare probă prin examinarea tuturor celorlalte, în mod corect instanța de apel a reținut că accidentul de circulație s-a produs exclusiv din culpa părții vătămate, care a traversat în fugă și prin alt loc decât cel permis.
Din considerentele arătate, în temeiul art.38515se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod proc.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ împotriva deciziei penale nr.80/AP/13.03.2008 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul nr-.
În baza art.192 al.3 Cod proc.pen. cheltuielile judiciare avansate în recurs de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ștefan Nimineț, Ioana Vorniceasa, Ecaterina Ene
GREFIER
Red.sent pen.
Red. C/
Red.
Tehnored.
Ex.2
12/13.06.2008
Președinte:Ștefan NiminețJudecători:Ștefan Nimineț, Ioana Vorniceasa, Ecaterina Ene
