Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 37/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 37/2009

Ședința publică de la 13 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea

JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție

JUDECĂTOR 3: Dana

Grefier Creța

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror

Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpatul, și partea civilă -PRIN. împotriva deciziei penale nr. 6/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:

- recurent Inculpat - personal și asistat de av.,

- av. pentru recurent Parte civilă - -PRIN. lipsind restul părților

- intimat Parte civilă - SPITALUL JUDEȚEAN H personal

- intimat Parte civilă - SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚE TG M personal

- intimat Parte civilă - SPITALUL DE PSIHIATRIE "DR. GH. " SIBIU personal

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată că a încetat delegația apărătorului desemnat din oficiu iar av. reprezentanta din oficiu a inculpatului solicită plata unei părți din onorariu.

Inculpatul arată că își menține declarațiile anterioare și nu dorește să dea o declarație în fața instanței.

Av., reprezentanta părții civile depune în susținerea concluziilor sale un set de fotografii și practică judiciară referitoare la acordarea daunelor morale.

Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul recurentului, av. solicită admiterea recursului declarat de inculpat în baza art. 38515al. 2 lit. b C.P.P. casarea deciziei atacate și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. e din reținând C.P.P. că din probele administrate se poate desprinde situația reală în care s-a produs accidentul respectiv existența cazului fortuit.

În subsidiar, dacă nu se reține cazul fortuit, solicită achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raporta la art. 10 alin. 2 lit. b reținând că faptei îi lipsește intenția săvârșirii faptelor.

Av., reprezentanta părții civile solicită admiterea recursului declarat de partea civilă, casarea hotărârii și, în rejudecare, o pedeapsă cu executarea iar în ce privește cuantumul daunelor morale, suma de 150.000 lei. Arată că inculpatul a pus în pericol grav viața clientei sale iar consecințele sunt deosebit de grave. Partea civilă la vârsta de 6 ani nu își poate folosi mâna, are crize de epilepsie, pubertate precoce și nu își poate folosi 20% din activitatea cerebrală.

Raportat la latura civilă, solicită admiterea recursului și stabilirea daunelor așa cum au fost solicitate.

În privința recursului inculpatului solicită respingerea considerând că s-a încercat inducerea în eroare a instanței și simularea cazului fortuit deși el avea cunoștință de felul în care trebuia instalat topoganul. Solicită respingerea temeiului subsidiar invocat de apărătorul inculpatului. Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar.

Reprezentantul inculpatului, având cuvântul asupra recursului părții civile pune concluzii de respingere.

Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingere a recursului inculpatului și admitere a recursului părții civile. În ce privește recursul inculpatului consideră că este clară și evidentă culpa inculpatului excluzându-se cazul fortuit în raport de obligațiile pe care acesta le avea legat de montarea echipamentului. Faptul că a ignorat normele este un aspect recunoscut de inculpat iar dacă s-ar reține cazul fortuit s-ar ignora normele minime de securitate.

În privința recursului părții civile solicită admiterea acestuia atât sub aspectul laturii civile cât și penale. Sub aspectul laturii penale instanța s-a oprit asupra pedepsei minime în condițiile în care consecințele sunt foarte grave. Nu solicită schimbarea modului de executare dar consideră că ar trebui ridicat cuantumul pedepsei. Sub aspectul laturii civile solicită acordarea atât a daunelor morale cât și periodice solicitate. În speță este vorba de consecințe grave pentru viața inculpatului și nu se ține cont de starea materială a inculpatului.

Inculpatul, având ultimul cuvânt arată că îi pare rău și nu putea să prevină accidentul.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 579/2008 pronunțată de Judecătoria Deva în dosar nr- a fost condamnat inculpatul la

- câte 6 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de vătămare

corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 al. 2,4.p,.

În baza art. 33 lit. b, 34 lit. b Cod Penal, a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, Cod penal.

În baza art. 81, 82 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare.

A pus în vedere inculpatului disp. art. 83,84 Cod penal.

În baza art. 14,346., rap la art. 999. civil, a obligat inculpatul la plata următoarelor sume: 10.000 lei RON, cu titlu de daune morale, 5.736 lei RON și 200 euro daune materiale către partea civilă.

În baza art. 14,346., rap la art. 999. civil, a obligat inculpatul la plata următoarelor sume: 15.000 lei RON cu titlu de daune morale, 11.311 lei RON și 4.000 euro daune materiale către partea civilă; de asemenea, inculpatul a fost obligat la plata următoarelor rente lunare: 200 lei RON către partea civilă și 100 lei RON către partea civilă, începând cu data de 29.02.2008 și până la încetarea stării de nevoie.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat inculpatul la plata următoarelor sume; 5.036,86 lei RON, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul de Psihiatrie Dr. Gh. S, 35.868,12 lei RON, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Tîrgu

A constatat că Spitalul Județean H - D, nu a formulat cerere privind constituirea de parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. b p, a dispus confiscarea a unui număr de trei Ť. din material lemnos, aflați la sediul Judecătoriei Deva și înregistrați în registrul corpurilor delicte, la poziția nr. 33 /2006.

În baza art. 191 al. 1., a obligat inculpatul la plata sumei de 650 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul, în calitate de comerciant persoană fizică autorizată, obținea principalele venituri din participarea la evenimente organizate în diverse localități din țară, unde în schimbul unei taxe punea la dispoziția copiilor un echipament pentru joacă -tobogan gonflabil.

de formă dreptunghiulară, cu laturile d 5,00 x 10,00 și o lățime de 7 (183) era prevăzută cu următoarele elemente de fixare: pe laturile de 10 lungime, pe fiecare parte, la nivelul solului, era fixate de corpul toboganului câte 4 inele metalice. Conform recomandărilor producătorului, în fiecare din cele 8 inele (câte 4 pe fiecare parte) utilizatorul trebuia să bată în pământ câte un Ť. metalic, la un unghi de 30 grade față de verticală, astfel încât să nu iasă din pământ mai mult de 2,5 cm.

De asemenea, pe fiecare din laturile de 10, la partea superioară, era prevăzut câte un inel de prindere de care utilizatorul trebuia să lege câte o cordelină care se fixa la celălalt capăt de un Ť. înfipt în sol, însă sub un unghi de 45 grade.

Inculpatul cunoștea faptul că modalitatea corectă de fixare a echipamentului pe sol era cea descrisă mai sus, așa cum rezultă din declarația dată în faza de urmărire penală și în faza de judecată.

În data de 26.05.2006, inculpatul a participat la un eveniment organizat de Primăria municipiului D în zona Cetate Pentru a monta și exploata toboganul pe durata evenimentului, organizatorul a repartizat inculpatului un spațiu în incinta, în vecinătate patinoarului (cu suprafață de beton) într-o zonă acoperită cu zgură peste care crescuse iarbă.

Inculpatul a procedat la instalarea toboganului, dar nu așa cum ar fi fost corect ci într-o manieră neglijentă, pe una din laturi a fixat în inelele de prindere Ť. din lemn de fag introduși în pământ numai 9 (nouă) cm (13).

Inculpatul a arătat că a folosit 3 Ť. din lemn și unul din metal, dar la fața locului au fost găsite în pământ numai două orificii ce aveau imprimată forma de Ť. și 3 Ť. din lemn.

Pe partea opusă inculpatul nu a bătut nici un Ť. preferând să lege toboganul cu cordelină de inelele de bază și de gardul împrejmuitor al. cu cordelină nu asigură aceiași fixare ca cea cu Ť. legătura mobilă fiind de natură să permită un "joc". Cele două ancore din cordelină ce trebuia fixate în partea de sus nu au fot instalate deloc, lucru recunoscut de inculpat.

În jurul orei 17,30, în timp ce minorele și se aflau pe tobogan, o pală de vânt a ridicat în aer toboganul și l-a răsturnat, proiectându-le pe cele două minore pe suprafața de beton a patinoarului. Ambele au suferit multiple leziuni ce au necesitat pentru vindecare mai multe zile de îngrijiri medicale, cu posibilitatea de a surveni complicații ulterioare.

În cauză au fost efectuate două expertize medico legale, prin care s-au constatat următoarele împrejurări. Minora a prezentat în urma accidentului suferit în data de 26.05.2006, o contuzie toracică, traumatism cranio cerebral cu edem cerebral și fractură de aripă sfenoidală dreaptă, pareză facială dreaptă periferică. Pentru vindecarea acestor leziuni traumatice au fost necesare 95-100 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor ( 154). Partea vătămată, urmare a accidentului suferit în data de 26.05.2006 a prezentat un traumatism cranio cerebral grav prin cădere de la înălțime, cu fractură craniană multieschiloasă fronto - parietală dreapta, neintruzivă, cu focare de dilacerare cerebrală temporo - parietală dreapta, hemoragie cerebrală intraventriculară periventriculară, leziune de trunchi cerebral - operată. Pentru vindecarea acestor leziuni traumatice au fost necesare 110-120 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor ( 232).

Accidentul s-a produs din culpa inculpatului, care deși cunoștea modalitatea corectă de instalare și asigurare a echipamentului, a folosit o metodă de lucru absolut improprie, ignorând avertismentul expres din manualul de utilizare și cartea tehnică a echipamentului privind posibilitate creării unei stări de pericol din cauza vântului și amplasării pe suprafețe tari (70-72, 187, 200).

În cursul cercetării judecătorești a fost propusă spre administrare de către inculpat, proba privind efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, pentru a se stabili dacă toboganul gonflabil a fost utilizat în mod corespunzător și dacă pala de vânt a depășit 30Km/ Instanța a respins ca nefiind concludentă proba solicitată, având în vedere împrejurările ce se tind a se dovedi, în contextul în care, inculpatul a recunoscut pe parcursul cercetării judecătorești că nu a respectat instrucțiunile cuprinse în regulamentul de folosire al toboganului, cu bună știință.

S-a reținut că fapta, astfel cum a fost prezentată mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală prev. și ped. de art. 184 al. 2, 4 Cod penal.( două fapte - părți vătămate și ).

La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, inculpatul a fost obligat, în baza art. 14, 346 Cod proc. penală și art. 998 Cod civil, la plata următoarelor sume: 10.000 lei RON, cu titlu de daune morale, 5.736 lei RON și 200 euro daune materiale către partea civilă prin reprezentant legal.

Totodată, în baza acelorași texte de lege, inculpatul a fost obligat la plata următoarelor sume: 15.000 lei RON cu titlu de daune morale, 11.311 lei RON și 4.000 euro daune materiale către partea civilă prin reprezentant legal, de asemenea și la plata următoarelor rente lunare: 200 lei RON către partea civilă și 100 lei RON către partea civilă, începând cu data de 29.02.2008 și până la încetarea stării de nevoie.

La stabilirea despăgubirilor civile ( daune materiale) ce au fost acordate celor două părți civile instanța de fond a avut în vedere cheltuielile ocazionate de spitalizarea acestora, cheltuieli aferente alimentației speciale, medicamentație, cheltuieli efectuate pentru restabilirea stării de sănătate prin tratament recuperator, cheltuieli impuse de cazarea părinților părții civile, în apropierea clinici de specialitate din Tg. M, unde aceasta era internată, cheltuieli realizate de părinții părții civile pentru transportarea și îngrijirea acesteia la un spital din, Austria. Pentru fixarea cuantumului daunelor materiale s-au avut în vedere actele justificative depuse de părțile civile și existente la filele 39 - 60 și 308 -365, din dosarul cauzei, precum și declarațiile martorilor ( 123), ( 161-162), ( 109-110) și ( 111).

S-au stabilit în sarcina inculpatului despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de asistența medicală de specialitate acordată victimelor, în unitățile spitalicești unde au fost internate, conform constituirilor de parte civilă formulate în cauză.

Totodată, în baza art. 118 lit. b Cod penal, s-au confiscat în favoarea statului trei Ť. din material lemnos, înregistrați în Registrul de corpuri delicte al Judecătoriei Deva la poziția nr. 33/2006.

Împotriva sentinței au declarat apel în termen, Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, părțile civile, prin reprezentant legal și - prin reprezentant legal și inculpatul.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, în motivarea apelului, a solicitat:

1-să se constate că instanța de fond, în mod greșit, a confiscat trei Ť. din material lemnos făcând în cauză aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. b Cod penal și nu a motivat confiscarea.

2.s-a aplicat în mod greșit pedeapsa accesorie prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza I Cod penal, în condițiile prev. de art. 71 Cod penal, fără să se examineze facă această interdicție respectă sau nu principiul proporționalității.

3.majorarea pedepselor aplicate avându-se în vedere persoana inculpatului, gradul de pericol social concret al infracțiunilor, consecințele acestora și existența concursului de infracțiuni.

4.majorarea despăgubirilor civile raportat la consecințele produse în urma săvârșirii infracțiunilor.

Părțile civile apelante nu au formulat motive de apel.

Inculpatul, în motivarea apelului, a solicitat să se pronunțe o soluție de achitare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod proc. penală, reținându-se în cauză existența cazului fortuit, prev. de art. 47 Cod penal, susținând că în momentul montării agregatului gonflabil, condițiile meteorologice erau prielnice și nimeni nu putea să prevadă că va apărea din senin o rafală puternică de vânt, iar topogan a fost montat conform instrucțiunilor.

Prin decizia penală nr. 6/A/2009, Tribunalul Hunedoara - secția penală, a admis ca fondate apelurile introduse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 579/2008 a Judecătoriei Deva, pe care a desființat-o în parte și în consecință:

A înlăturat aplicarea disp.art.64 al.1 lit.a teza 1.Cod Penal în condițiile art.71

Cod Penal

A constatat că un număr de 3 Ť. din material lemnos înregistrați în Registrul de corpuri delicte al Judecătoriei Deva, la poziția 33/2006, constituie mijloace materiale de probă, rămânând atașate la prezentul dosar și a înlăturat dispoziția privind confiscarea acestor bunuri în favoarea statului.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate și au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de partea civilă prin reprezentant legal și de partea civilă prin reprezentant legal,împotriva aceleași sentințe.

Au fost obligate părțile civile apelante la câte 15 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în apel.

Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut următoarele:

Instanța de fond a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatului cu privire la faptele reținute în sarcina acestuia, pe baza probelor administrate în cauză, a căror apreciere s-a făcut în condițiile prev. de art. 63 al. 2 Cod proc. penală și nu ne aflăm în prezența unui caz fortuit, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. e Cod proc. penală.

Potrivit dispozițiilor art. 47 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.

Din analiza textului de lege menționat rezultă că prezența unui caz fortuit presupune existența unei împrejurări imprevizibile, astfel încât inculpatul să fi fost în imposibilitate de a prevedea intervenția împrejurării care a determinat producerea rezultatului.

Imposibilitatea de a prevedea trebuie să fi fost obiectivă, adică împrejurarea care constituie cazul fortuit să nu fi putut fi prevăzută de nicio persoană, oricât de diligentă ar fi fost ea.

La montarea topoganului gonflabil, inculpatul nu a respectat recomandările producătorului, conform cărora în fiecare din cele opt inele, câte patru pe fiecare parte a topoganului, trebuia să bată în pământ câte un Ť. metalic, la un unghi de 30 grade față de verticală, astfel încât să nu iasă din pământ mai mult de 2,5 cm.

Totodată, inculpatul trebuia să lege pe fiecare din laturile topoganului prevăzut cu câte un inel de prindere câte o cordelină fixată la celălalt capăt de câte un Ť. înfipt în sol sub un unghi de 45 grade.

Nerespectând acest recomandări, folosind trei Ť. din lemn și legând pe o latură topoganul cu cordelină de inelele de bază și de gardul împrejmuitor al, contrar sus menționatelor tehnici de montare, inculpatul a acționat neglijent, cu ușurință, apreciind că nu vor fi probleme în condițiile meteorologice existente la momentul montării topoganului.

Prin urmare, imposibilitatea de a prevedea invocată de inculpat nu a fost obiectivă, iar acesta nu a fost diligent în modul în care a acționat, astfel încât nu suntem în prezența unui caz fortuit.

S-a făcut o încadrare juridică legală a faptelor.

Prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate având în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social concret al faptei, consecințele acesteia și datele care caracterizează persoana și conduita inculpatului.

Inculpatului i s-au aplicat pedepse orientate la limita minimă specială prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite, avându-se în vedere toate elementele de individualizare și nu se justifică majorarea duratei pedepselor aplicate.

Împrejurarea că inculpatul, în mod subiectiv, nu se consideră vinovat de producerea rezultatului, considerând că apariția unei rafale puternice de vânt a determinat ridicarea în aer și răsturnarea topoganului, nu poate determina aprecierea că acesta este nesincer, în condițiile în care a recunoscut că nu a respectat indicațiile producătorului în montarea topoganului și a luat decizia de a-l monta și fixa în alt mod decât cel prevăzut, dând dovadă de lipsă de diligență și ușurință.

Infracțiunile fiind în concurs ideal, s-au contopit pedepsele și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, apreciindu-se în mod corect că nu se justifică aplicarea unui spor de pedeapsă.

Având în vedere pericolul social concret al faptei, consecințele acesteia, persoana inculpatului și principiul proporționalității în aplicarea pedepselor accesorii, s-a constatat că apelurile parchetului și inculpatului sunt fondate sub aspectul înlăturării pedepsei accesorii prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza I Cod penal, în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.

Având în vedere împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta și consecințele acesteia față de părțile civile - și care au suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 95-100 zile de îngrijiri medicale, respectiv 110-120 zile de îngrijiri medicale, concluziile rapoartelor de expertiză medico legală, actele justificative depuse la dosarul cauzei și declarațiile martorilor, și tribunalul a opinat că instanța de fond a apreciat și stabilit în mod corect daunele materiale și morale cuvenite acestora și nu se justifică majorarea daunelor morale, astfel cum s-a solicitat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva.

De asemenea, opinia tribunalului a fost că s-a apreciat în mod just că părților civile li se cuvine câte o rentă periodică lunară în viitor, începând cu data dezbaterii pe fond a cauzei - 29 februarie 2008 - și până la încetarea stării de nevoie, față de sechelele posttraumatice majorare pe care le prezintă.

Prima instanță a confiscat, în mod greșit, în favoarea statului, trei Ť. din lemn înregistrați în Registrul de corpuri delicte al Judecătoriei Deva, deoarece acestea reprezintă mijloace materiale de probă aflate la dispoziția instanței conform dispozițiilor art. 64 și 330 Cod proc. penală, demonstrând modul incorect în care inculpatul a procedat la fixarea topoganului gonflabil.

Împotriva deciziei penale nr. 6/A/2009 a Tribunalului Hunedoara - secția penală au declarat recurs în termen inculpatul și partea civilă prin reprezentant legal.

Prin recursul său inculpatul a invocat dispozițiile art. 3589pct. 18 Cod procedură penală solicitând casarea deciziei recurate iar în rejudecare să se dispună achitarea conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod procedură penală, sau achitara în baza art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în speță a fost dovediră existența cazului fortuit, iar prin proba științifică solicitată în apărare s-ar fi putut stabili că oricum ar fi fost ancorat topoganul evenimentul s-ar fi produs din cauza forței extraordinare a vântului, forță ce a fost amplificată de topografia locului. Astfel, rafala de vând ce a venit pe albia râului M, a fost deviată de dealul D și multiplicată de mai multe ori datorită efectului.

În subsidiar, în cazul nereținerii cazului fortuit se solicită ca în baza art. 38515alin. 2 lit. b Cod procedură penală, să fie casată decizia recurată și să se dispună achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, reținând că infracțiunii îi lipsește unul dintre elementele constitutive, respectiv intenția. În acest sens, se susține de către recurent că nici el și nici o altă persoană nu ar fi putut prevedea că din senin, într-o zi fără nori și cu o temperatură normală, o să se producă o cu vânt foarte puternic care să cauzeze accidentarea părților vătămate.

Prin recursul său partea civilă, prin reprezentant legal a solicitat casarea deciziei nr. 6/A/2009 a Tribunalului Hunedoara și în rejudecare să se pronunțe o hotărâre de condamnare a inculpatului la o pedeapsă cu executare și să fie obligat la plata sumei de 150.000 lei daune morale și 700 lei rentă lunară.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanțele de fond și apel au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 72 Cod penal, nereținând gradul de pericol social al faptelor, consecințele grave ale acestora, existența concursului de infracțiuni și circumstanțele personale agravante ale inculpatului, care pe tot parcursul urmăririi penale, a judecății fondului și apelului, a susținut că nu este vinovat de producerea accidentului, în condițiile în care știa modul corect în care trebuia montat echipamentul dar a manifestat neglijență și dezinteres în montarea topoganului. În privința gradului de pericol social al faptelor se arată că inculpatul a pus în pericol direct viața celor două minore și în pericol indirect viața oricărui copil care s-ar fi aflat la acele serbări.

Raportat la consecințele deosebit de grave față de partea civilă se arată că distinct de afecțiunile evidențiate de raportul de expertiză medico-legală minora a fost ulterior diagnosticată la doar 6 ani cu crize de epilepsie și pubertate precoce.

Deși instanța de apel a evidențiat circumstanțele agravante ale inculpatului a stabilit pedeapsa minimă prevăzută de lege și fără executarea în regim de detenție.

Sub aspectul laturii civile se arată că daunele morale acordate nu pot acoperi prejudiciul suferit și traumele îndurate de partea civilă și nu reprezintă o compensație justă a copilăriri fericite, fără durere și a unei vieți independente iar renta lunară de 200 lei este infimă în raport cu nevoile reale ale părții civile.

Analiza suferințelor părții civile conduce la identificarea următoarelor prejudicii consacrate pretium doloris (suferințele fizice), prejudiciul fiziologic (efortul suplimentar în derularea vieții de zi cu zi), pretium juventutis (suferințe îndurate de o persoană de vârstă tânără), prejudiciul de agrement (restrângerea posibilității ființei umane de a se bucura de viață, de a avea parte de satisfacțiile materiale și spirituale pe care aceasta i le poate oferi), cu posibila asociere a prejudiciilor rezultând din reducerea unei șanse de căsătorie, de a avea copii și a speranței normale de viață.

În ceea ce privește renta lunară se arată că mama minorei a fost nevoită să renunțe la locul de muncă pentru a asigura îngrijirea și supravegherea permanentă a copilului, iar nevoile acestuia constând în tratament medicamentos, hrană adecvată, terapie, transport zilnic cu mașina, nu pot fi acoperite decât printr-o indemnizație lunară corespunzătoare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală raportat la art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, art. 998 și 999 Cod civil.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate de recurenți, dar și din oficiu conform art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că doar recursul părții civile este fondat pentru considerentele ce vor urma:

În mod corect instanța de apel a apreciat că în speță nu există caz fortuit, cauză care face ca fapta prevăzută de legea penală să nu fie infracțiune.

Cazul fortuit există, conform art. 47 Cod penal, când acțiunea sau inacțiunea unui făptuitor a produs un rezultat prevăzut de legea penală, dar neprevăzut de acesta datorită intervenției unor cauze de asemenea neprevizibile. Neprevederea cauzelor care au intervenit și a rezultatului neașteptat trebuie să aibă caracter obiectiv și general, în sensul că nici o persoană nu ar fi putut să le prevadă în împrejurările de fapt existente. Cu toate acestea nu există caz fortuit atunci când făptuitorul a acceptat riscul producerii rezultatului.

În speță, inculpatul nu a respectat la montarea topoganului gonflabil recomandările producătorului conform cărora în fiecare din cele opt inele, câte patru pe fiecare parte a topoganului, trebuia să bată în pământ câte un Ť. metalic și să lege pe fiecare din laturile topoganului câte o cordelină fixată la celălalt capăt de câte un Ť.

Nerespectând întrutotul instrucțiunile producătorului, inculpatul și-a asumat în acest mod riscul producerii unor evenimente negative ca urmare a modificării condițiilor meteorologice astfel încât nu se poate reține incidența cazului fortuit.

Pentru aceste considerente în mod corect a fost respinsă de către instanțe ca neconcludentă cererea inculpatului de efectuare a unei expertize tehnico-științifice prin care să se determine viteza vântului și modul în care acesta a acționat asupra echipamentului.

Neîntemeiată se privește a fi și solicitarea inculpatului de achitare, datorită lipsei vinovăției.

În speță, infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat au fost comise din culpă, în modalitatea culpei fără prevedere (neglijență), prev. de art. 19 pct. 2 lit. b Cod procedură penală.

Ca atare în mod greșit se susține de către inculpat că faptelor sale le lipsește un element esențial, respectiv intenția.

Culpa constituie a doua formă a vinovăției, mai ușoară ca grad decât intenția. Unele acțiuni sau inacțiuni din culpă sunt incriminate de legiuitor datorită faptului că neglijența, ușurința și neprevederea produc uneori urmări periculoase.

Pentru considerentele expuse recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.

În ceea ce privește recursul părții civile, Curtea constată incidența în cauză a cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală.

Astfel, raportat la gravitatea faptei comise, urmările suferite de victimele minore și starea de pericol creată pentru toți utilizatorii topoganului, aplicarea minimului pedepsei nu este de natură să realizeze scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal, în condițiile în care inculpatul nu și-a asumat pe deplin răspunderea pentru neglijența sa, preferând să invoce existența unui caz fortuit.

Constatând așadar că instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepsei, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va casa decizia penală atacată și sentința penală nr. 579/2008 a Judecătoriei Deva, va descontopi pedeapsa rezultantă ce a fost aplicată inculpatului și va majora pedeapsa de 6 luni închisoare la care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, în dauna părții civile la 1 an închisoare.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. b și 34 lit. b Cod penal, va contopi pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin această decizie, cu pedeapsa de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 1 an închisoare.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, Curtea va respinge critica recurenților referitoare la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, dispunând în baza art. 81, 82 Cod penal suspendarea condiționată a executării ei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

Întemeiată se privește a fi critica părții civile și sub aspectul daunelor morale și a rentei la care a fost obligat inculpatul.

Lipsa de conformitate cu prevederile legii există și în ipoteza în care reparațiile acordate în soluționarea laturii civile sunt prea mici față de cele legale, fiind incident prin asimilare cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală. Instanța de recurs este astfel ținută să verifice dacă la situația de fapt corect reținută s-a efectuat o justă aplicare a dispozițiilor art. 998 și urm. Cod civil.

Prejudiciul moral, nepatrimonial, constă în atingerea adusă valorilor fundamentale ale individului care definesc personalitatea acestuia, valori care se referă nu numai la existența fizică, integritatea corporală și sănătate, dar și la sensibilitatea fizică și psihică.

Stabilirea daunelor morale și a cuantumului acestora trebuie realizate în raport de efectele infracțiunii, respectiv gravitatea prejudiciului moral suferit, având rolul de a constitui o justă și integrală reparare a prejudiciului cauzat unei persoane în urma infracțiunii, în conformitate cu principiul echității.

În speță, în urma accidentului survenit din culpa inculpatului părții civile, cu vârsta de 4 ani la data evenimentului, i-a fost în mod grav afectată integritatea fizică și psihică, consecințele accidentului urmând aom arca întreaga viață.

Astfel, minora ce a fost încadrată într-un grad grav de handicap ce necesită un îngrijitor, nu poate folosi deloc mâna, poartă o proteză la piciorul stâng, a pierdut 20% din substanța cerebrală, suferă de retard mintal, tulburări de vedere, are crize frecvente de epilepsie și la doar 6 ani și J s-a instalat pubertatea precoce.

și în considerarea acestor urmări grave ce-i afectează ireversibil dezvoltarea, este necesar ca indemnizația solicitată cu titlu de daune morale să fie majorată.

În acest sens, pentru o justă compensare a prejudiciului cauzat părții civile, Curtea va stabili cuantumul daunelor morale la suma de 50.000 lei admițând în acest mod în parte solicitarea acesteia.

Raportat la cuantumul dovedit al cheltuielilor necesare pentru a acoperi nevoile speciale ale minorei, constând în tratament medicamentos, hrană și terapie adecvată, transport zilnic cu mașina, cheltuieli și eforturi suplimentare pentru educație și petrecerea timpului liber, Curtea, admițând ca fondate criticile părții civile, va proceda la majorarea rentei lunare stabilite de la suma de 200 lei la suma de 500 lei.

Această majorare este menită să realizeze o justă și integrală reparare a prejudiciului cauzat părții civile, principiu fundamental al răspunderii delictuale.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.

În baza art. 193 Cod procedură penală, se va dispune obligarea inculpatului recurent la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părții civile, reprezentând onorariul de avocat în recurs și cheltuieli de transport.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de partea civilă prin reprezentantul legal împotriva deciziei penale nr.6/A din 5 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală și în consecință:

Casează decizia penală atacată precum și sentința penală nr. 579/2008 a Judecătoriei Deva numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, precum și a cuantumului daunelor morale și a rentei la care a fost obligat inculpatul în favoarea părții civile și rejudecând cauza în aceste limite,

Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele principale.

Majorează pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal gravă în dauna părții civile la 1 an închisoare.

În baza disp. art. 33 lit. b) și 34 lit. b) Cod penal contopește pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin prezenta decizie cu pedeapsa de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza disp. art. 81 și 82 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate de 1 an închisoare la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.

Pune în vedere inculpatului disp. art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni în perioada termenului de încercare.

În baza disp. art. 71 al. 5 Cod penal dispune suspendarea executării pedepselor accesorii prev. de art. 64 al. 1) lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata termenului de încercare.

În baza disp. art. 14 și 346 Cod procedură penală comb. cu art. 999 cod civil majorează cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul în favoarea părții civile de la 15.000 lei la 50.000 lei, precum și cuantumul rentei periodice în favoarea aceleiași părți civile de la 200 lei la 500 lei.

Menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași decizii penale.

În baza disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe numitul inculpat recurent la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.

În baza disp. art. 193 Cod procedură penală obligă pe numitul inculpat recurent la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare în recurs în favoarea părții civile prin reprezentantul legal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - -

Grefier,

Creța

Red.

Tehnored. /2ex. 16.06.2009

C,

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Minuta deciziei penale nr. 37/2009

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de partea civilă prin reprezentantul legal împotriva deciziei penale nr.6/A din 5 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală și în consecință:

Casează decizia penală atacată precum și sentința penală nr. 579/2008 a Judecătoriei Deva numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, precum și a cuantumului daunelor morale și a rentei la care a fost obligat inculpatul în favoarea părții civile și rejudecând cauza în aceste limite,

Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele principale.

Majorează pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal gravă în dauna părții civile la 1 an închisoare.

În baza disp. art. 33 lit. b) și 34 lit. b) Cod penal contopește pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin prezenta decizie cu pedeapsa de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza disp. art. 81 și 82 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate de 1 an închisoare la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.

Pune în vedere inculpatului disp. art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni în perioada termenului de încercare.

În baza disp. art. 71 al. 5 Cod penal dispune suspendarea executării pedepselor accesorii prev. de art. 64 al. 1) lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata termenului de încercare.

În baza disp. art. 14 și 346 Cod procedură penală comb. cu art. 999 Cod civil majorează cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul în favoarea părții civile de la 15.000 lei la 50.000 lei, precum și cuantumul rentei periodice în favoarea aceleiași părți civile de la 200 lei la 500 lei.

Menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași decizii penale.

În baza disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe numitul inculpat recurent la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.

În baza disp. art. 193 Cod procedură penală obligă pe numitul inculpat recurent la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare în recurs în favoarea părții civile prin reprezentantul legal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

indescifrabil indescifrabil indescifrabil

Pt. conformitate,

Președinte:Marius Aurel Motolea
Judecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 37/2009. Curtea de Apel Alba Iulia