Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 397/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA NR.397

Ședința publică din data de 3 iunie 2009

PREȘEDINTE: Ioana Nonea

JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu

JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu

GREFIER - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 30.11.1942), domiciliat în comuna,-, județul P și partea vătămată, domiciliat în P,-, județul P împotriva deciziei penale nr. 81 din 16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost admis apelul părții vătămate, împotriva sentinței penale nr. 2338/10.12.2008, pronunțată de Judecătoria Ploiești și pe cale de consecință a fost desființată în parte, în latură civilă, sentința apelată, în sensul că s-au majorat daunele morale la care a fost obligat inculpatul alături de asigurator către partea vătămată, de la 5.000 lei la 10.000lei.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.

Totodată, a fost respins apelul declarat de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare către partea vătămată (onorariul apărătorului ales (fond și apel).

Prin sentința penală nr.2338 din 10.12.2008, Judecătoria Ploiești, în baza disp. art. 184 alin. 2,4.pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30.11.1942 în com., jud. P, domiciliat în com., sat -, nr.55, jud. P, cetățean român, fără antecedente penale, studii medii, căsătorit, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă din data de 16.01.2007.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a,b pen. cu excepția dreptului de a alege.

În baza disp. art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o durată de 2(doi) ani și 6 (șase) luni, termen de încercare stabilit potrivit art. 82.pen.

Conform disp. art. 71 alin. 4.pen. s-a dispus suspendarea condiționată și a executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Potrivit disp. art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și 84.pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau a neîndeplinirii obligațiilor civile în cursul termenului de încercare.

În latură civilă, conform disp. art. 14 rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. art. 998, 999, 1000 Civ. Ordinul 3108/2004 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, fiind obligat inculpatul, alături de asigurătorul SC SA-Sucursala P, la plata sumei de 5000 lei daune morale și 5000 lei daune materiale către aceasta.

De asemenea, în baza acelorași prevederi legale, a fost obligat inculpatul alături de asigurătorul SC SA-Sucursala la plata daunelor materiale către Spitalul Județean de Urgență - în sumă de de 352,83 lei la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 18.01.2007 la data plății efective și către Spitalul Clinic CF nr.2 B - în sumă de 5.850 RON la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 27.04.2007 RON la data plății efective.

În baza art. 191 cod proc. penală, inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 600 lei.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul inculpat personal și asistat de apărător ales, din Baroul Prahova, cu împuternicire avocațială emisă la 3.06.2009, lipsă fiind recurentul parte vătămată reprezentat de avocat ales conform împuternicirii avocațiale nr. 4986/13.05.2009, intimatele părți civile Spitalul Județean de Urgență P și Spitalul Clinic CF nr. 2 B precum și intimatul asigurător SC SA - Sucursala

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Avocat, apărător ales al recurentului parte vătămată, depune la dosar motive de recurs, precizând că nu are cereri de formulat.

Avocat, apărător ales al recurentului inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, arată că de asemenea nu au cereri de formulat.

Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.

Avocat, apărător ales al recurentului parte vătămată, solicită admiterea recursului și desființarea atât a sentinței de fond cât și a deciziei pronunțată de tribunal, sub aspectul laturii civile, în sensul acordării despăgubirilor civile raportat la suferința părții vătămate.

În acest sens, solicită a se avea în vedere suferințele fizice și psihice suportate de parte, care a fost supusă unei intervenții chirugicale în platoul tibial cu proteză pe bază de tijă și suruburi ce necesită și în viitor alte numeroase intervenții, suferințele datorate imobilizării și durerilor avute, imposibilității de a se deplasa, fiind dependentă de o altă persoană timp de 6 luni, precum și imposibilitatea desfășurării activității și afectarea pe termen a oaselor (reumatism, boli circulatorii).

Mai mult, datorită concediilor medicale generate de accident partea vătămată a pierdut concediul de odihnă aferent anului 2007, concedii ce afectează și pensia la vechimea în muncă, în condițiile în care au fost cauzate dificultăți și cu privire la veniturile familiei, partea vătămată fiind privată de plata a 25% din salariu datorită infirmității avute.

De asemenea, se arată că urmează a se constata că în mod nelegal instanța de apel nu a admis cererea de majorare a despăgubirilor, în condițiile în care partea vătămată a fost supusă și unor suferințe morale, ce a trecut ărin mai multe intervenții chirurgicaleși 180 de zile de îngrijiri medicale, sumele acordate în final fiind unele de natură simbolică, fără a duce la repararea prejudiciul efectiv creat părții civile.

Se mai solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.

Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, cu privire la recursul declarat de partea vătămată, solicită respingerea acestuia, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare, dat fiind faptul că recursul declarat la rândul său vizează și greșita admitere a apelului în latură civilă de către Tribunalul Prahova.

În ce privește recursul inculpatului, se precizează că acesta se referă atât la latura civilă cât și la cea penală.

Precizează că stabilirea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, instanțele anterioare au constatat că situația de fapt este în afara oricărui dubiu, însă cauza prezintă o particularitate aparte și anume faptul că nu există la dosar, încă din fața instanței de fond, o situație de fapt bazată pe niște probe convergente, în condițiile în care fiecare persoană audiată, parte vătămată, inculpat și martori, prezintă o cu totul altă situație.

Mai mult, chiar și raportul de expertiză tehnică auto face referire la o altă situație de fapt, expertul precizând că toate probele avute în vedere în acest sens nu se regăsesc în realitate și reține o culpă comună a părților - inculpat și parte vătămată- primul pentru nerespectarea prevederilor art.118 lit.g din nr.OUG195/2002, iar partea vătămată a prevederilor art.112 din același act normativ (nu a semnalizat intenția de mers când a virat la stânga).

În același raport de expertiză se mai fac unele precizări, care nu se regăsesc în hotărârea instanței și anume cu privire la gradul de alcoolemie în sânge al părții vătămate de 0,30%o, cu mențiunea că acest nivel duce la reacții întârziate cu 25% din partea persoanei și la afectarea percepțiilor vizuale.

Deși se afirmă în cuprinsul raportului că inculpatul se face vinovat de faptul că nu ar fi păstrat distanța regulamentară, din urmele constatate pe carosabil rezultă că tocmai acesta a fost lovit de partea vătămată, concluzia finală fiind că niciuna din părți nu putea evita acest accident.

Referitor la singurul martor audiat pe situația de fapt, în mod corect depoziția acestuia a fost înlăturată de instanța de fond, martor care în final a declarat că nu își mai aduce aminte ce a declarat inițial în dosar și nici ce s-a întâmplat la fața locului.

Astfel, față de aspectele învederate, solicită a se reține faptul că partea vătămată avea o oarecare alcoolemie în sânge, alcoolemie care de altfel nu a fost contestată de aceasta și a se constata că inculpatul, raportat la modalitatea de producere a accidentului, nu se face vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa.

În ceea ce privește latura civilă, solicită a se lua act că nu este de acord cu plata despăgubirilor solicitate, urmând a se avea în vedere că partea vătămată deși sub influența băuturilor alcoolice s-a angajat în deplasare cu bicicleta, a schimbat fără nici o atenționare direcția de mers, astfel că se impune analizarea participației efective a părții vătămate la producerea accidentului și raportat la aceasta îndreptățirea la plata daunelor solicitate. Într-adevăr, se susține că este indiscutabil că partea vătămată a suportat anumite suferințe, însă trebuie avut în vedere gradul de influențare al acesteia la producerea accidentului.

Mai mult, așa cum s-a arătat, în situația în care inculpatul nu se face vinovat de producerea accidentului, partea vătămată fiind cea care l-a lovit pe acesta, în mod clar el nu poate fi obligat la plata sumelor cerute.

Se mai susține de apărătorul inculpatului că în cauză este necesar a se face și aplicarea principiului prezumției de dubiu, față de situația de fapt și probele aflate la dosar.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond achitarea inculpatului, deoarece acesta nu se face vinovat de comiterea infracțiunii reținută în sarcina sa și pe cale de consecință- în latură civilă - exonerarea totală de la plata despăgubirilor; cu respingerea recursului declarat de partea civilă, față de considerentele expuse cu privire la modalitatea de producere a accidentului, consecințele faptei și participația efectivă a acesteia.

Avocat, apărător ales al recurentului parte vătămată, cu privire la recursul declarat de inculpat, solicită respingerea, urmând a se constata că din nici un act aflat la dosar nu rezultă o culpă comună a părților în producerea accidentului, că nu este reală afirmația conform căreia partea vătămată ar fi circulat pe bicicletă, paralel cu autoturismul inculpatului, chiar inculpatul în declarația dată la urmărirea penală (fila 40) arată că a forțat intrarea la semafor, modul de producere a accidentului rezultând cu claritate din avariile constatate asupra autoturismului condus de acesta și bicicleta părții vătămate.

În ceea ce privește raportul de expertiză tehnică auto, se arată că împotriva acestuia au fost formulate numeroase obiecțiuni, însă au fost respinse de organele de urmărire penală, fără a fi avute în vedere în vreun fel.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că urmele și avariile constatate atât asupra autoturismului cât și a bicicletei, coroborate cu leziunile suferite de partea vătămată au condus la stabilirea dinamicii producerii accidentului de către expert, raportul întocmit de acesta fiind singura probă științifică din dosar.

Prin această lucrare se stabilește cu claritate o culpă concurentă a ambelor părți implicate în accident, inculpatul fiind vinovat că nu a păstrat distanța regulamentară de deplasare iar partea vătămată nu a semnalizat intenția de mers când a virat la stânga și avea un anumit grad de alcoolemie în sânge.

Contrar acestor aspecte, nici instanța de fond și nici cea de apel nu au reținut existența culpei comune și totuși inculpatul este obligat la plata în totalitate a daunelor materiale solicitate de părțile civile unități spitalicești.

Se mai arată că în ipoteza în care s-ar fi reținut o culpă concurentă, pe cale de consecință s-ar fi redus și sumele solicitate de cele două unități medicale.

Pentru aceste motive, solicită reținerea culpei concurente a părților în producerea accidentulșui și reducerea despăgubirilor în mod corespunzător.

Recurentul inculpat, având cuvântul personal, arată că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii reținută în sarcina sa, că nu a observat-o pe partea vătămată angajată în trecerea străzii, însă aceasta putea să-l vadă în condițiile în care bicileta condusă de ea a ajuns în urma accidentului pe autorutism.

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.2338 din 10.12.2008, Judecătoria Ploieștia condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30.11.1942 în com., jud. P, domiciliat în com., sat -, nr.55, jud. P, cetățean român, fără antecedente penale, studii medii, căsătorit, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2,4 pen.

S-a făcut aplicarea disp. art.71, 64 lit.a, b pen. cu excepția dreptului de a alege.

În baza disp. art.81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o durată de 2(doi) ani și 6 (șase) luni, termen de încercare stabilit potrivit art.82.pen.

Conform disp. art.71 alin.4 pen. s-a dispus suspendarea condiționată și a executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Potrivit disp. art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 și art.84 pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau a neîndeplinirii obligațiilor civile în cursul termenului de încercare.

În latură civilă, conform disp. art. 14 rap. la art. 346 alin.1 C.P.P. art.998, 999, 1000 Civ. Ordinul 3108/2004 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, fiind obligat inculpatul, alături de asigurătorul SC SA-Sucursala P, la plata sumei de 5000 lei daune morale și 5000 lei daune materiale către aceasta.

În baza art.191 cod proc. penală, inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 600 lei.

Pentru a pronunța această sentință, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut că la data de 16.01.2007, orele 12.00 inculpatul conducea autoturismul marca 1300 înmatriculat sub nr. - pe 1 sensului de mers, dinspre Gara de Sud către Centru.

Din aceeași direcție de mers Gara de Sud -Centru se deplasa cu bicicleta partea vătămată care în apropierea trecerii pentru pietoni a încercat să se înscrie la stânga fără a se asigura.

Inculpatul a executat o manevră de evitare a biciclistului, însă neavând o distanță regulamentară față de acesta, manevra de ocolire a fost nereușită, acroșând cu partea din spate a autoturismului biciclistul.

Conform certificatului medico-legal nr.167/02.03.207 leziunile parții vătămate au necesitat pentru vindecare un număr de 70-80 de zile de îngrijiri medicale, acesta fiind internat la Spitalul Județean de Urgență P și la Spitalul CF nr.2

Prin declarația dată, partea vătămată a arătat că venea dinspre strada de lângă Policlinica cu plată, a trecut prin spatele alveolei din stația de autobuz și s-a oprit la trecerea pentru pietoni pentru a traversa. Întrucât semaforul indica culoarea roșie a așteptat și în momentul în care semaforul a arătat culoarea s-a angajat în traversare mergând pe lângă bicicletă. În momentul în care a ajuns la a doua linie a marcajului de pe trecerea de pietoni a observat venind un autoturism și a virat ghidonul spre dreapta, timp în care autoturismul a frânat brusc, intrând în derapaj și acroșându-l cu aripa dreaptă spate.

Inculpatul, însă, a declarat că se deplasa pe B-dul - din direcția Gara de sud spre Centru, pe I și în momentul în care a ajuns la trecerea de pietoni de la intersecția cu str.- -, având la semafor, a auzit o "bubuitură" pe partea lateral dreapta spate. A pus frână, a oprit și a întors prin partea, oprind mașina în lateral până la alveola stației de autobuz.

Declarația martorului, care a precizat că a observat un autovehicul condus de inculpat care a frânat brusc în fața trecerii pentru pietoni, iar partea din spate a autoturismului a derapat și a lovit o persoană de sex masculin care se afla pe bicicletă și care se deplasa pe lângă bordură pe același sens de mers cu autoturismul, după ce l-a lovit pe biciclist, autoturismul și-a continuat deplasarea circa 10 m, a fost apreciată de instanța de fond ca nefiind una obiectivă.

Astfel, nu a fost avută în vedere aprecierea martorului cu privire la faptul că autoturismul a derapat sau că inculpatul a pierdut controlul autoturismului urmare fiind lovirea biciclistului, deoarece acesta se afla de partea cealaltă a carosabilului și nu putea observa acest amănunt.

În plus, s-a constatat că declarația martorului nu a coincis cu declarația părții vătămate, în condițiile în care martorul a arătat că partea vătămată staționa, iar aceasta că se angajase pentru a traversa.

Prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză s-a constatat că avariile rămase pe autoturism se găsesc pe partea dreaptă, iar cele rămase pe bicicletă se află pe partea, concluzionându-se că ambele vehicule se deplasau în același sens. De asemenea, s-a arătat că deformarea vârfului șeii spre stânga direcției de mers cât și leziunile victimei la membrul inferior stâng sub articulația genunchiului și s-a concluzionat că victima la momentul accidentului se afla pe bicicletă.

Conform aceleiași probe, s-a stabilit că la momentul impactului autoturismul se deplasa pe o direcție liniară iar bicicleta se găsea virată către stânga, precum și faptul că inculpatul a încălcat prevederile art. 118 lit.c din Regulamentul pentru aprobarea OUG nr.195/2002 și anume nu a respectat obligația de a păstra distanța laterală suficientă față de vehicul.

Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului de aoa ccidenta pe partea vătămată, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un nr.de 70-80 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 184 alin. 2,4.pen, text de lege în baza căruia a dispus condamnarea inculpatului.

La individualizarea pedepsei, prima instanță, având în vedere criteriile generale prev. de art.72, gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a apreciat că o pedeapsă situată la minimul special prevăzut de textul de lege, cu suspendarea condiționată a executării a acesteia, asigură scopul preventiv - educativ și sancționator al pedepsei.

De asemenea, s-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b) penal, cu excepția dreptului de a alege și conform art.71 alin.5 s-a dispus suspendarea acestora, pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale.

În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de partea civilă, a fost apreciată de instanța de fond ca fiind întemeiată doar în parte, reținând că acesta a solicitat obligarea inculpatului la plata daunelor materiale în sumă de 10000 lei, reprezentând diferența de salariu în perioada concediului medical și bonurile valorice, cheltuielile efectuate în perioada spitalizării, însă nu s-a făcut dovada în totalitate a acestui prejudiciu de ordin material, în condițiile în care din declarațiile martorilor audiați pentru dovedirea pretențiilor civile, s-a reținut suma de 1100 lei pentru transport, 3000 lei sumă ce a fost împrumutată și restituită și de asemenea cheltuieli de transport și alimente.

Referitor la daunele morale solicitate, în sumă de 50000 lei, instanța de fond a reținut că acțiunea inculpatului a fost aptă de a cauza și un prejudiciu de ordin moral părții vătămate, însă suma solicitată s-a apreciat că nu este raportată la trauma fizică și psihică suferită, situație în care și acestea au fost admise doar în parte, fiind obligat inculpatul la plata sumei de 5000 lei, reprezentând daune morale.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât inculpatul cât și partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, primul susținând că probele administrate în cauză sunt contradictorii și nu s-a dovedit vinovăția sa iar cea de a doua pentru modul de soluționare a laturii civile, arătând că despăgubirile acordate nu acoperă cheltuielile efectuate cu intervențiile chirurgicale și suferințele fizice și psihice cauzate prin fapta inculpatului.

Prin decizia nr.81 din 16.03.2009 Tribunalul Prahova admis apelul părții vătămate, a desființat sentința în parte în latură civilă și a majorat cuantumul daunele morale de la 5.000 lei la 10.000 lei, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.

Prin aceeași decizie, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat și către apelanta parte vătămată.

În consederentele deciziei, se arată că vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2 și 4 cod penal a fost reținută corect în raport de expertiza tehnică efectuată în cauză și de probatoriile administrate, întrucât la data de 16.01.2007 inculpatul, conducând autoturismul pe un drum public din orașul P, dinspre Gara de Sud către Centru, pe 1, nu a păstrat o distanță suficientă față de partea vătămată, care se deplasa în aceeași direcție de mers cu bicicleta, acorșând-o și accidentând-o pe aceasta în momentul în care a încercat să se înscrie la stânga fără a se asigura corespunzător.

În ceea ce privește rezolvarea laturii civile a cauzei, instanța de apel a reținut că suma acordată cu titlu de despăgubiri materiale în cuantum de 5.000 lei este proporțională cu culpa părții vătămate în producerea accidentului în proporție de 50%, însă daunele morale în sumă de 5.000 lei sunt insuficiente și constituie doar o recompensă simbolică în raport de suferințele psihice la care aceasta a fost supusă și de numărul mare al zilelor de îngrijiri medicale necesare refacerii sănătății, dispunând majorarea acestora la suma de 10.000 lei.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs, în termen legal, atât partea vătămată cât și inculpatul, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta parte vătămată critică modul de rezolvare a laturii civile a cauzei, susținând că despăgubirile acordate sunt insuficiente și nu acoperă cheltuielile efectuate în timpul spitalizării și în perioada de convalescență, fiind prejudiciată cu circa 25% din venitul pe care l-ar fi încasat și că o lungă perioadă de timp a fost imobilizată la pat, fiind dependentă de o altă persoană pentru a se deplasa.

De asemenea, susține că daunele morale deși au fost majorate de instanța de apel nu acoperă suferințele psihice și fizice suportate ca urmare a intervențiilor chirurgicale la care a fost supusă, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor, așa cum a solicitat prin cererea de constituire de parte civilă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Recurentul inculpat a criticat hotărârile atât în latură penală cât și în latură civilă, susținând, în esență, că nu este vinovat de infracțiunea de vătămare corporală reținută în sarcina sa, că situația de fapt reținută de instanțele de fond și de apel nu este susținută de probele administrate în cauză, părțile implicate în accidentul rutier și martorul ocular au prezentat fiecare câte o variantă iar raportul de expertiză tehnico-auto face referire la o altă situație de fapt, ce nu se regăsește în probele aflate la dosar, stabilind că fiecare parte a avut culpă în producerea evenimentului rutier.

Se mai susține că partea vătămată a avut o concentrație de 0,30 gr.%o alcool în sânge și a intrat cu bicicleta în partea din spate a autoturismului, fiind singura vinovată de leziunile produse.

O altă critică a inculpatului privește rezolvarea laturii civile a cauzei, susținând că accidentul fiind produs din culpa exclusivă a părții vătămate, obligarea sa la plata despăgubirilor civile este nelegală.

Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor, achitarea sa și exonerarea de la plata despăgubirilor civile.

Curtea, examinând hotărârile recurate pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și din oficiu, în limitele prev. de art.385⁹alin.3 cod proc. penală, constată că recursul inculpatului este întemeiat numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei, respectiv obligarea sa la plata integrală a cheltuielilor de spitalizare către unitățile spitalicești, așa cum se va arăta în continuare:

Situația de fapt, împrejurările și modalitățile de săvârșire a infracțiunii au fost corect reținute de instanța de fond, așa cum s-a arătat mai sus, în sensul că la data de 16 ianuarie 2007, inculpatul conducând autoturismul 1300 pe b-dul -, pe 1, dispre Gara de Sud către centru și ajungând la trecerea de pietoni pentru a evita coliziunea cu partea vătămată, care se deplasa pe bicicletă în același sens și pe aceeași bandă, pe lângă bordură, a încercat să se înscrie la stânga pe marcajul pietonal, a efectuat o manevră de ocolire a acestuia prin virare la stânga, însă nu a reușit să evite complet impactul, acroșând-o și lovind-o pe aceasta cu partea laterală dreaptă spate.

Într-adevăr, declarațiile recurenților-participanți la trafic implicați în accident, sunt contradictorii chiar și în raport de declarația martorului ocular, așa cum corect au reținut și cele două instanțe, însă expertiza tehnică auto efectuată în cauză, prin care s-a stabilit dinamica și mecanismul de producere a accidentului, posibilitățile de evitare a acestuia atât de către conducătorul auto cât și de partea vătămată, a stabilit cu rigurozitate pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv proces verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, schița locului faptei, avariile produse la autoturism și bicicletă și leziunile traumatice ale victimei, că inculpatul ajungând la trecerea pentru pietoni a efectuat o manevră bruscă de ocolire prin virare spre stânga datorită apariției intempestive a biciclistului pe marcajul pietonal pentru traversarea bulevardului, fără a putea evita însă complet contactul cu acesta, deoarece distanța laterală nu era corespunzătoare pentru a efectua în siguranță o astfel de manevră.

Totodată, poziționarea avariilor la autoturism și bicicletă, precum și leziunile suferite de victimă evidențiază că inculpatul a acroșat-o pe partea vătămată, raportul medico-legal confrimă că leziunile traumatice s-au produs prin lovire propulsată cu și de corpuri și planuri dure, astfel că susținerea recurentului inculpat că partea vătămată ar fi intrat cu bicicleta în partea laterală dreaptă a autoturismului, este lipsită de temei.

Din analiza planșelor fotografice (filele 17-18 ) se constată că avariile rămase pe autoturism în urma impactului cu bicicleta se găsesc pe partea dreaptă și constau în urme de zgâriere și înfundare, provenite din contactul tangențial cu partea a ghidonului bicicletei și cu membrul inferior stâng al victimei iar ghidonul și șeaua bicicletei (fila 19 ) sunt orientate spre stânga, avarii care demonstrează mecanismul de producere al accidentului, acela că partea vătămată a fost acroșată de partea din spate a autoturismului condus de inculpat, întrucât acesta nu a avut o distanță laterală suficientă pentru executarea în regim de siguranță a acesteia.

Așa fiind, Curtea constată că situația de fapt și vinovăția inculpatul (sub forma culpei) au fost corect reținute, instanțele de fond și de apel dând eficiența cuvenită probei științifică efectuată în cauză - raportul de expertiză tenhico- auto, care a stabilit cu certitudine dinamica și mecanismul de producere a accidentului, în baza probelor materiale și actelor de urmărire penală efectuate imediat după producerea evenimentului rutier soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate și chiar dacă părțile implicate în accident au fost subiective, susținând fiecare o variantă în favoarea lor, din declarațiile acestora rezultă că acestea au încălcat în mod flagrant normele de circulație prevăzute de Regulamentul de aplicare a nr.OUG195/2002.

De asemenea, în mod judicios instanțele anterioare au reținut că atât inculpatul cât și partea vătămată ar fi putut evita accidentul, dacă primul ar fi respectat dispozițiile art.118 lit.c din Regulamentul pentru aprobarea nr.OUG195/2002, respectiv ar fi păstrat o distanță laterală suficientă față de biciclistul pe lângă care a trecut și dacă partea vătămată ar fi semnalizat manevra de virare la stânga prin ridicarea brațului, așa cum cer prevederile art.112 din același regulament.

Încadrarea juridică stabilită corespunde faptei comisă, din raportul medico-legal nr.167/2.03.2007 al Serviciului de Medicină Legală P (fila 35 ) rezultă că partea vătămată a suferit leziuni traumatice pentru vindecarea cărora a fost necesar 70-80 zile îngrijiri medicale și că acestea au putut fi produse prin lovire propulsată cu și de corpuri-planuri dure, în condițiile unui accident rutier.

În ceea ce privește rezolvarea laturii civile a cauzei, Curtea constată că s-a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor art.14 cod proc. penală și art.998 și urm. cod civil și în raport de culpa comună a părților la producerea accidentului în proporție egală de 50%, în mod corect inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.000 lei - despăgubiri materiale - din cele 10.000 lei solicitate prin declarația de constituire de parte civilă (fila 38 dosar fond), ținându-se seama de declarațiile martorilor, (filele 120-122 dosar fond) dar și de înscrisurile depuse la dosar (filele 133-134).

Față de numărul mare de zile de îngrijiri medicale (70-80), de suferințele fizice și psihice suportate de partea vătămată ca urmare a intervențiilor chirurgicale la care a fost supusă și a perioadei îndelungată de convalescență, instanța de apel justificat a majorat cuantumul daunelor morale la suma de 10.000 lei, întrucât suma acordată inițial de prima instanță (5.000 lei) era insuficientă pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial suferit.

Având în vedere probatoriile administrate în cauză și culpa recurentei părți vătămate la producerea accidentului, Curtea consideră că despăgubirile civile acordate sunt corect stabilite și nu se justifică majorarea acestora, practica și doctrina judiciară au stabilit în mod clar că la acordarea daunelor morale trebuie să se țină seama ca acestea să nu constituie o îmbogățire fără just temei și de asemenea să nu reprezinte o sancțiune împovărătoare pentru inculpat.

Așa fiind, recursul părții vătămate se privește ca nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul disp. art.385¹⁵pct.1 lit.b cod proc. penală.

Deși instanțele au reținut că accidentul rutier soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate a fost cauzat de culpa concurentă a părților, întrucât inculpatul a încălcat prevederile art.118 lit.c iar partea vătămată dispozițiile art.112 din Regulamentul de aplicare a nr.OUG195/2002, au omis să reducă despăgubirile civile reprezentând cheltuieli de spitalizare către cele două unități medicale, obligându-l pe inculpat la plata integrală a acestora.

În consecință, sub acest aspect hotărârile criticate sunt nelegale și netemeinice în ceea ce privește rezolvarea laturii civile a cauzei, astfel că recursul inculpatului este înzemeiat, impunându-se admiterea acestuia în temeiul art.385¹⁵pct.2 lit.d cod proc. penală, casarea ambelor hotărâri în parte, în latură civilă și reducerea la a despăgubirilor civile reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate celor două unități medicale.

În baza art.192 alin.2 cod proc. penală, recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de inculpatul, domiciliat în comuna,-, județul P, împotriva deciziei penale nr. 81 din 16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr.2453 din 10.12.2008 a Judecătoriei Ploiești, pe care le casează în parte, în latură civilă, și în consecință:

Modifică cuantumul daunelor materiale acordate părții civile-unități sanitare, în sensul că dispune reducerea acestora de la suma de 352,83 lei, la 176,41 lei către Spitalul Județean de Urgență P și de la 5.850 lei, la suma de 2.926 lei către Spitalul Clinic CF nr.2

Menține în rest dispozițiile hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă, domiciliat în P,-, județul P, împotriva acelorași hotărâri.

Obligă recurentul parte civilă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 iunie 2009.

Președinte, Judecători,

Grefier,

Red./Tehnored.

3 ex./19 iunie 2009

. fond - Jud. P

Jud. fond

. apel - Trib.

Jud. apel,

Președinte:Ioana Nonea
Judecători:Ioana Nonea, Elena Zăinescu, Elena Negulescu

Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 397/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 397/2009. Curtea de Apel Ploiesti